Blogul lui gabriel ungureanu

Nelinisti si Neputinte

unapezi — Fri, 03 Aug 2007 21:54:32 UT

Am tot scris despre operatorii mari de comunicatii fixe si mobile din Romania, dar despre Zapp am evitat. Nu ca as avea ceva impotriva sau nu l-as considera un operator important, dar am asteptat ca situatia la Zapp sa se stabilizeze si abia apoi sa pot formula niste concluzii. Din pacate insa, departe de a se stabiliza, Zapp se cufunda tot mai mult in incertitudine. POzitionat ca un jucator de nisa, cu un sector targhetat foarte specific si in general bun platnic, totusi Zapp se confrunta cu mari probleme financiare. Pozitionarea pe o astfel de nisa nu asigura si dezvoltarea.
Zapp are nevoie de bani. Cat mai multi si cat mai repede. O demonstreaza si tentativa de lansare a unei emisiuni de obligatiuni de 125 milioane dolari pe pietele externe. Tentativa amanata (a se intelege esuata) din cauza lipsei de interes a investitorilor.
Pentru dezvoltarea de noi servicii si marketing e nevoie de bani. Intr-o piata in care cei mai mari platitori pe advertising sunt firmele de telecomunicatii, marketingul Zapp a fost ca si inexistent.
De la ultimul lor serviciu lansat anul trecut, Zapp FixTel, compania nu a mai scos nimic nou, care sa atraga atentia. Si desi FixTel a avut un succes multumitor (ceea ce a determinat si aparitia noului serviciu de telefonie fixa de la Vodafone), telefonia hibrida nu a atras bani suficienti pentru dezvoltarea afacerii.
In contradictie cu realitatile financiare, declaratii interne dezvaluie o cifra de afaceri pe 2006 de 130 mil euro, in crestere cu 2 cifre fata de 2005. Insa lipsa unui comunicat oficial din partea Zapp arunca o umbra de indoiala asupra corectitudinii acestor declaratii.
In plus, faptul ca cei aproape 500 de mii de abonati Zapp folosesc abonamente ar rezulta un venit /utilizator de 20 dolari, mult peste media Vodafone si Orange (15 dolari) sau 8 dolari in cazul Cosmote.
Si cu toate astea nu sunt bani. Deci unde e adevarul. Ce se ascunde in spatele usilor de la Zapp?
Intr-un raport sintetizat de agentia de rating Standar &Poor’s, sanatatea Zapp a fost cotata cu B minus cu perspective negative, fata de A minus primit de Vodafone si Orange , cu perspectiva stabila.
Acest lucru demonstreaza neputinta Zapp de a iesi din impas.
Daca grupul telecom detinut de Rafik Hariri (proprietarul Zapp) si anume companiile de telecomunicatii Avea, Virgin Mobile South Africa si Turk Telecom, nu va alimenta cu capital Zapp, in curand vom avea un exit din piata. Si nu pentru management prost, ci doar din cauza lipsei de capital..

sursa:http://www.multimall.ro/ceda/

Jocurile de noroc au fost interzise in SL

unapezi — Fri, 03 Aug 2007 21:43:16 UT

Second Life, lumea virtuala a celor de la Linden Labs, a cunoscut un succes neasteptat in randul internautilor. O viata paralela, copie fidela a realitatii, dar atractiva prin libertatile oferite, e atacata de sistemul legislativ si prohibitie.

Inca din octombrie 2006, in USA au fost interzise jocurile de noroc online. Printr-un anunt Linden Labs comunica interzicerea acestora si in SL, invitand in acelasi timp FBI-ul sa patruleze in SL pentru verificari ale activitatii in materie de gambling.

Problema e mai spinoasa. Conform oficialilor Linden Labs, in SL se fac “afaceri” de 1,5 milioane de dolari zilnic, in moneda SL adica “lindeni”. Dar lindenii convertiti in moneda reala sunt cat se poate de palpabili. Pana acum nici un stat nu s-a gandit sa taxeze castigurile afacerisitlor din SL.

Interzicerea jocurilor de noroc in SL a generat deja o reactie furibunda a userilor. Sunt oameni care au investit mii de dolari in cazinouri virtuale, si pe care trebuie acum sa-i treaca la pierderi. Cu siguranta, vor fi procese in instanta, iar viitorul in SL este inca tulbure pentru gamblaeri.

sursa: http://www.multimall.ro/ceda/2007/08/03/jocurile-de-noroc-in-sl-au-fost-interzise/

CEDA si-a facut blog

unapezi — Tue, 17 Jul 2007 08:51:03 UT

CEDA si-a facut blog http://www.multimall.ro/ceda/ Mai pe larg Centrul European de Dezvoltare a Afacerilor. O companie tanara care promite. O companie infiintata prin interactiunea a trei minti creative si dinamice. Activeaza in domenii de real interes, e-commerce & consulting online. Primele articole sunt edificatorii cu privire la prestatiile pe care le promit. Analize pertinente, articole bazate pe date concrete si reale, asa cum ii sta bine unei firme de consultanta. Sa le uram succes in blogosfera si in afaceri. ANyway, merita sa vizitati pagina lor (accesati linkul de mai sus)
Astept cu interes viitoarele lor posturi.
so, bun venit!

fiul desertului

unapezi — Thu, 28 Jun 2007 10:44:03 UT

mi-am ridicat ochii spre albul stralucitor al soarelui. genune de flacari spalau dunele arzatoare, si incingeau privirile inlacrimate de lumina. graunte de nisip ma cercatau intrebatoare si-mi gustau carnea cu dinti de ace. simt ca se intampla ceva, o simt in curgerea grea a aerului prafuit, in flacara alba a desertului, in scrasnetul aspru al nisipului dintre dinti. protectia e utopica. ma feresc sub stresini de panza, si sub pleape duble, dar simt amenintarea pana si acolo. si cad in genunchi , intr-un ultim gest de ruga spre zei. perdant in arsita, golit de senzatii, zdrobit de caldura nimicitoare, ma predau nisipului si scorpionilor. sunt parte din dune, sunt micuta petala purtata de vant, si asternuta ca o ofranda la picioare tuarege. sunt fratele lor, si-i inteleg. si-i conduc pe drumuri de ape, aburinde in lumina. ii conduc spre fantasme morgane, si-i predau desertului. pentru ca sunt fiul lui, iar ei sunt fratii mei. pentru ca-i vreau langa mine si cu mine.

punctul terminus

unapezi — Wed, 27 Jun 2007 16:22:56 UT

anul asta e un an exceptional. cel putin pana acum. sunt perioade de gratie pe care le consumi cu placerea unui dependent. si cine nu vrea sa fie dependent de bine....
o intrebare retorica , pt ca raspunsul e subanteles, cu exceptia masochistului dedicat degustarii nefericirii.
sa revin...anul asta e un an fantastic. nimic nu prevedea acest lucru, poate doar incurabilul meu optimism. si in ciuda oricarui neajuns totul a functionat ca un ceas elvetian. la secunda. norocul face parte din succes. dar pana la urma norocul ti-l faci singur. prin atitudine. nu pot crede ca un mohorat bate des la poarta norocului. asa ca mai trebuie si sa intinzi mana, nu numai sa astepti sa-ti pice.
si daca unui om ii este data o anumita si finita portie de noroc, ce te faci cu anii de gratie , care-ti consuma cu spor creditul in noroc..
sper sa nu fie asa, pt ca, personal, imi place sa am noroc, sa imi reuseasca toate proiectele incepute. si as dori ca si anii viitori sa fie la fel de spornici.
bafta tuturor!!!!!!!! din suflet!

punctul terminus

unapezi — Wed, 27 Jun 2007 15:48:34 UT

foto de weekend

unapezi — Sun, 24 Jun 2007 14:48:18 UT

cateva fotografii facute in Piata Sfatului din Brasov...puteti gasi aicihttp://unggaby.wordpress.com/2007/06/24/foto-de-weekend/

un moment de relaxare

unapezi — Sun, 24 Jun 2007 13:05:49 UT

balconul apartamentului meu e inundat de flori si de verdeata....si de ceva rufe puse la uscat, dar nu despre asta e vorba
balconul meu respira a soare, e surogatul unui colt de natura miniaturala. l-am sters de praf si de cativa paianjeni rataciti prin colturi. l-am reutilat si l-am pregatit pentru relaxare.
mi-am luat laptopul in brate (traiasca wirelessul), si comod instalat in fotoliu, navighez in eter.
ascult muzica, combina e setata pe radio romantic, si savurez o cafea impanata cu fum de tigara si zgomot de taste (da , sunt un mic napoleon, chiar fac mai multe lucruri deodata).
balconul meu ma binedispune, e racoros, e placut, e universul duminicilor mele linistite. ma gandesc sa-mi aduc un sezlong, sau un pat ceva mai mic...sa-l fac si universul noptilor mele toride.
sa ma mut aici, cu birou cu tot, cu fax, cu telefon, cu pat, eventual un mic gratar pt micii potentiali care i-as manca in lipsa de altceva.
ufff, caldura asta....deja bat campii mai mult decat e permis.

netlog down

unapezi — Thu, 21 Jun 2007 06:00:05 UT

o platforma care isi propune sa mentina interesul viu al miilor de utilizatori, reuniti intr-o comunitate de interese, hobby-uri, etc, clacheaza tehnologic. netlogul a clacat. ca si efect imediat....neincrederea. in fapt marketingul e simplu, viral si conceput sa creeze dependenta. ce te faci cand obiectivul nu este atins din consideratii tehnologice. teoretic, incerci sa speri ca userul inghite orice, si o astfel de disfunctionalitate va fi trecuta cu vederea. guess what...personal sunt un carcotas. ce folosesc in mod obisnuit trebuie sa fie de calitate, sa ma pot baza oricand , la orice ora pe acel produs. daca acesta cerinta nu este indeplinita...normal ar fi sa-mi iau valiza si sa plec spre locuri cu mai mult soare.
dar pentru prietenii mei, le mai acord o sansa. unica.
deci draga netlog...incearca dracului sa ma pastrezi. pt ca eu dau valoare produsului tau, eu si inca multi altii. iar daca noi plecam...poti linistit sa-ti inchizi pravalia.

pardoseala nervilor tociti

unapezi — Mon, 11 Jun 2007 10:59:42 UT

am o zi de cacat. scuzati expresia dar asta e realitatea. imi propun zilnic sa nu ma las sedus de rautatea semenilor, si totusi , obtuzitatea unora ma plesneste cu nerusinare in fata. atunci cand depui constant eforturi pt a crea o relatie buna, in orice sens ar fi ea, si vezi cum unii intra incaltati cu noroiul mustind pe covorul alb al incercarilor tale, parca ti se ridica putin parul pe ceafa.
am mai spus-o si o repet, sa fii senin e o vocatie si un tel. de ce oare ne doare zambetul fericit al semenilor, de ce incercam sa-i gasim gazduire in propria mlastina?? ce bucurie ne incearca cand suntem rai, si stropim cu flegma verde-veninoasa puritatea unui ras??
ne doare fericirea si ne oblojim cu mahnire si rautate, pentru ca nu concepem sa fie cineva altfel decat mizer.
si uite ca scrisul ajuta, percep aproape fizic cum imi revin la starile mele de gratie, cand sunt si trebuie sa fiu prin propria vointa FERICIT.

in somn, cuvantul sunt eu..

unapezi — Tue, 05 Jun 2007 12:53:35 UT

am adormit invaluit in umbre si falfait de perdele satinate, scaldat in murmur de claxoane si conversatii soptite. am adormit invelit in panze de paianjen si artificii selenare, purtat pe brate de vaietele bufnitelor. si m-am vazut trecator in balanta unei granite pazite de hypnos, voluptuos mangaiat de genele grele de somn si visare. coline stralucind in argintiu se imbratisau vag cu apele negre a unei nopti prea pline de somnul greu. palpabil si eterogen somnul m-a preluat si m-a schimbat in fiinta nocturna si selenara care sunt acum. in vis cuprind lumea, si o mentin in sfere de dorinta supuse mie. in somn sunt pasare celesta si vointa suprema. iar restul e nisip in bataia vantului meu. in somn pot fi eu, neingradit si liber, vartej de eu-ri diametral opuse, osciland intre bine si rau. in somn zambesc pentru ca asa vreau, in somn ma incrunt si blestem, iar cuvantul arde ca un bici de foc. pedepseste si daruieste viata, trimite la moarte sau uitare, supune sau elibereaza. in somn, cuvantul sunt eu...

mai rau ca Seherezada

unapezi — Mon, 04 Jun 2007 12:12:56 UT

si pentru ca m-a mancat undeva in zona dorsala, cum bine zice o vorba batraneasca, mi-am ales nickul "unapezi". bun , sa-l aleg a fost usor, sa fiu consecvent e mai greu. Adica, promit ca voi scrie cate ceva zilnic, dar au aparut situatii conjuncturale cand nu am putut indeplini promisiunea solemna catre mine si catre citittorii mei.
Si uite asa, ma conjura Interlopa, draga de ea, cu mana pe palos, sa scriu mesajul zilnic pe care l-am promis, altfel omorul meu va fi televizat, sau se vor scrie inca o mie si una de nopti pe seama lui.
Si cum nu am alura de martir, aleg varianta sanatoasa, specifica Seherezadei, de a scapa cu viata prin scris.
O intrebare acum...pentru toate doamnele din blogosfera romaneasca, care au avut fericita ocazie sa fie mamici...dar si pentru cele care inca nu sau sunt in faza de creatie: cum a fost, sau cum ati vrea sa fie programul de burtit in cazul vostru??
Pentru ca in cazul doamnei mele, in colaborare cu respectabila mea persoana, am luat decizia sa avem in fiecare seara program de "burtit". Pe scurt, burtitul se traduce prin pusul mainilor pe burtica evadata din firescul pantalonilor sotiei, incercarea de identificare a pozitionarii micutei fiinte ce salasluieste acolo, si inchegarea unor franturi de conversatie cu ea. Bineinteles, conversatia e unisens si se invarte in jurul subiectelor metafizice si filosofice, profund intelectuale si datatoare ce materie cenusie in surplus...adica "gugu lugu, bebe mic, dulce fain, puiu' lu' tata, etc"
Au existat si patetice incercari de punere pe note muzicale a acestor fraze profunde, dar reactie micutei a fost energica, cu suturi si pumni intercostali aplicati mamicii, o retorica clara, care ne-a determinat sa renuntam.
Bag seama ca vocea mea suava nu a fost pe placul timpanului ei cufundat in lichidul primordial al sotiei...
Asa ca am ramas doar cu burtitul palmat si taciturn, dar datator de extreme satisfactii psihologice.
Curios cum sunt din fire...doamnelor, in cazul vostru, cum s-a manifestat burtitul???

Copacul de hartie

unapezi — Sat, 02 Jun 2007 07:39:08 UT

ma bucur sa vad ca tot mai multa lume se intereseaza si actioneaza in spirit ecologic. Un articol manifest , o luare de pozitie, o propunere practica de imbunatatire a fondului forestier si reciclare a hartiei, gasiti aici:http://am.voce.ro/2007/05/30/copacul-de-hartie.html#comments .Alexandra Ivan promoveaza proiectul “Copacul de hartie”, la initiativa lui Vlady.
Intreg proiectul il gasiti aici.http://unggaby.wordpress.com/2007/06/02/copacul-de-hartie/
Asa cum am actionat cu totii in cazul proiectului Libearty si Milioane de Prieteni-http://www.milioanedeprieteni.org ,haideti inca o data sa fim uniti si sa incercam sa aducem in atentia publica fenomenul grav al defrisarilor, si efectele grave pe termen lung al acestor actiuni.

mai multe detalii aici:http://unggaby.wordpress.com/2007/06/02/copacul-de-hartie/

Istoria Timpului - varianta hazlie

unapezi — Fri, 01 Jun 2007 05:18:38 UT

3050 ?.HR.- Un sumerian inventeaza roata. ?ntr-o saptamâna, ideea este furata si multiplicata de alti sumerieni, astfel
creând etica în afaceri pentru timpurile ce vor veni.

2900 ?.HR.- ?ntrebarea de ce Egiptenii si-au numit noul lor lucru Sfinx devine prima dintre cele 7 minuni ale lumii.

1850 ?.HR.- Bretonii proclama operatiunea Stonehenge un succes. ?n sfârsit au aranjat acei bolovani într-un mod fara nici
un sens pentru a deruta cercetatorii pentru multa vreme.

1785 ?.HR.- Primul calendar, compus dintr-un an cu 354 de zile a fost introdus de cercetatorii Babilonieni.

1768 ?.HR.- Babilonienii si-au dat seama ca ceva nu este în regula cu el atunci când iarna a început în iunie.

776 ?.HR.- Primii bani din lume apar în Persia, cauzând aparitia primului falsificator de bani în ziua urmatoare.

410 ?.HR.- Roma renunta la obiceiul de a face din debitori sclavi, astfel eliminând cel mai mare obstacol din calea
aparitiei cartii de credit.

404 ?.HR.- Razboiul Peloponesian este în toi de 27 de ani deoarece nici una dintre parti nu este în stare sa gaseasca un
scrib care sa stie cum se scrie Peloponesian.

214 ?.HR.- Zeci de mii de chinezi lucreaza o generatie întreaga pentru a construi Marele Zid Chinezesc lung de 1500 de
mile. Si dupa toate astea, tot nu tine câinele vecinului afara din curte.

1 ?.HR.- Cei care creeaza calendare nu reusesc sa decida cum sa numeasca anul urmator.

79 A.D. . Cumpararea de proprietati imobiliare în Pompei se arata a fi o investitie proasta.

432 - Sfântul Patrick introduce crestinismul în Irlanda, astfel dând locuitorilor ceva interesant pentru care se pot bate
pentru restul istoriei înregistrate.

1000 - Leif Ericsson descopera America, dar hotaraste ca nu merita sa spuna acest lucru.

1043 - Lady Godiva gaseste o metoda de a demonstra împotriva taxelor mari care imediat îi face pe toti sa uite pentru ce
demonstreaza.

1125 - Cifrele arabe sunt introduse în Europa, permitând taranilor sa rezolve problema cea mai arzatoare: Cât trebuie sa
plateasca taxe pentru un venit de MMDCCCLX Lire când se încadreaza în regimul de XXXVI la suta?

1233 . Inchizitia tortureaza pe toti care nu sunt de acord cu legile Bisericii. Totusi, aceasta practica este ne-Crestina
astfel încât se permite folosirea ei doar pentru 600 de ani.

1297 . Se deschide prima bursa din lume, dar nimeni nu anticipeaza sa cumpere IBM sau XEROX.

continuarea aici:http://unggaby.wordpress.com/2007/05/31/istoria-timpului-varianta-hazlie/

reclama-sufletul comertului

unapezi — Thu, 31 May 2007 06:44:17 UT

Vrei sa ai casa la munte?
Vrei cea mai tare masina de pe piata?
Vrei vila la mare?
Vrei sa-ti petreci vacantele pe Coasta de Azur?
Magazinul nostru iti ofera o gama variata de
cuie in care sa-ti pui pofta!

Virtual Me - I robot

unapezi — Thu, 31 May 2007 06:03:41 UT

Scriam ieri despre aplicatia CyberTwin, un robochat simpatic si antrenabil, pe care poti sa-l implementezi pe siteul tau sau blogul propriu. Pentru ca mi-a placut aplicatia, am cautat mai multe astfel de aplicatii.
Ce mi-a maia tras atentia:
1. aplicatia Spleak (www.spleak.com), o fata virtuala de 21 de ani cu o viata inventata de creatorii ei de la IMT Labs vorbeste cu tine despre absolut orice daca o adaugi in lista ta de prieteni in softurile de mesagerie online AIM sau MSN. Mai mult, Spleak, are propriul blog acutalizat zilnic si invata lucruri despre tine pe masura ce vorbesti cu ea. Totul e gratuit, desi dai de omniprezentele reclame google. In plus, are propriul amgazin online de tricouri, sepci, sonerii care costa ceva banuti, reali de data asta
Am discutat cu respectiva duduie, mi-a pus cateva intrebari despre mine, apoi m-a invitat la jocuri, barfe, si s-a oferit sa-mi trimita horoscopul zilnic, saptamanal sau lunar. Nu este deloc receptiva la propuneri de cybersex (in caz ca te intereseaza)
Microsoft a mers mai departe cu interfata , sponsorizand Ms. dewey (www.msdewey.com), un motor de cautare care isi ia rezultatele direct din Live Search. Un personaj feminin comenteaza rezultatele cautarilor tale cu replici amuzante. femeia e cat se poate de reala, filmata in carne si oase, ceea ce sporeste senzatia de interactivitate. Alt robot, Jabberwacky (www.jabberwacky.com) creat de englezii de la Icono, a primit titlul de cel mai uman robot, si pentru 30 de USD il poti antrena cum vrei. Singura problema e ca nu-l poti lua cu tine acasa, pe blogul sau siteul tau.
In viitor, departamentul de callcenter al companiei tale ar putea fi populat de robotei extrem de amabili si saritori, care sa nu mai faca crize la problemele clientilor si nici sa nu ceara sporuri de stres sau ore suplimentare. Deci afacerea s-ar putea sa fie extrem de profitabila..

mai multe despre robotei aici:http://unggaby.wordpress.com/2007/05/29/mycyber-twin-o-jucarie-inteligenta-cu-potential-de-business/

daca nu ai nimic frumos de spus, mai bine taci din gura..

unapezi — Sun, 27 May 2007 18:13:02 UT

din seria “Managementul propriei persoane” Este foarte usor sa bombani, sa te plangi, sa critici. Este mult mai greu sa gasesti intotdeauna ceva dragut de spus despre o situatie sau o persoana. Acum gandeste-te la asta ca la o mare provocare. Sa spui ceva frumos e greu, deoarece suntem inclinati de la natura sa ne vaicarim. Cand te intreaba un prieten cum te impaci cu seful tau, lucrurile care te supara cel mai tare par a fi primele care iti in minte, inaintea partilor bune.
Indiferent cat de groaznic este cineva , exista intotdeauna ceva bun in el. Treaba ta este sa gasesti acea parte buna si s-o pui in evidenta, sa vorbesti despre ea, sa atragi atentia asupra ei. La fel cu o situatie care pare problematica.
Ceva nu merge bine? Ceva nu functioneaza, nu se desfasoara in limitele acceptate? Spune-ti singur “Asta este ceea ce se numeste o aventura”. A fi pozitiv are numeroase avantaje, dar cel mai notabil este ca oamenii vor gravita in jururl tau, fara macar sa stie de ce. Acel aer pozitiv pe care-l afisezi e atragator. Oamenilor le place sa fie jurul celor joviali, pozitivi, fericiti si increzatori. Trebuie sa ne muscam limba mai des si sa spunem lucruri bune.
Nu poti spune lucruri bune si frumoase…mai exista o varianta: taci din gura, nu spune nimic…stii vorba aia, tacerea e de aur.

Mai batran, dar nu neaparat mai intelept

unapezi — Fri, 18 May 2007 09:04:57 UT

Exista o presupunere conforma careia, pe masura ce imbatranim, devenim mai intelepti; ma tem ca nu-i adevarat. Regula este ca ramanem la fel de fraieri, continuam sa facem o multime de greseli. Doar ca facem greseli noi, diferite. Invatam din experienta si, probabil, nu le repetam pe cele vechi; exista insa un borcan intreg cu altele noi, care-si asteapta randul sa le cadem in plasa. secretul este sa accepti asta si sa nu te dai de ceasul mortii cand faci greseli noi. De fapt regula este : fii bun cu tine insuti atunci cand o dai in bara. Iarta si accepta ca face parte din rutina; esti mai batran, dar nu mai intelept.
privind inapoi, vedem intotdeauna greselile facute, dar nu le anticipam pe cele viitoare. Intelepciunea nu inseamna a nu face greseli, ci a invata sa treci cu demnitate si seninatate peste ele.
Cand suntem tineri, avem impresia ca a imbatrani e o chestie care li se intampla celor in varsta. Dar ni se intampla tuturor si nu avem decat sa ne impacam cu ideea si sa mergem mai departe. Orice facem si oricum suntem, adevarul e ca vom imbatrani. Si acest proces pare sa se accelereze cu timpul.
Iata cum poti vedea lucrurile - cu cat imbatranesti, acoperi tot mai multe arii in care ai putea sa faci greseli. Intotdeauna vor exista domenii noi, in care nu avem indrumari si vom actiona gresit, vom exagera sau interpreta eronat. Cu cat suntem mai flexibili, mai aventurosi si mai deschisi spre viata, cu atat ni se vor deschide mai multe drumuri de explorat si noi oportunitati de a gresi.
Cat timp privim in urma si vedem unde am gresit, avand grija sa nu repetam, nu mai raman prea multe de facut. Aminteste-ti ca orice regula valabila pentru tine e valabila si pentru cei din jur. Si ei imbatranesc. Si nu devin neaparat mai intelepti. Odata ce accepti acest lucru, vei deveni mai iertator si mai dragut cu tine si cu ceilalti.
In final, da, timpul vindeca, iar lucrurile merg spre bine pe masura ce inbatranesti. De fapt, cu cat ai facut mai multe greseli, cu atat mai puti probabil e sa faci altele noi. Partea buna este , ca facand multe greseli in tinerete, mai tarziu vei avea mai putine de tras, cand va fi mai greu. Si asta este de fapt tineretea, o sansa sa faci toate greselile pe care le poti face, iar apoi sa nu le mai repeti.

mai multe gasiti aici:http://unggaby.wordpress.com/2007/05/18/managementul-propriei-persoane-nr2/

Managementul propriei persoane

unapezi — Fri, 18 May 2007 07:04:07 UT

Incepand de azi, mi-am propus sa scriu o serie de articole referitoare la o suita de reguli de bun simt aplicabile fiecarui om, in fapt nimic in plus fata de ceea ce stii deja, dar constituite ca un momento al devenirii nostre de oameni, capabili, valorosi, constienti de limitele si imperfectiunile propriei persoane, dar in acelasi timp dornici sa evoluam in bine.
Sursa principala de inspiratie o constituie viata, experienta si cartea lui Richard Templar, “Cele 100 de reguli ale vietii”.
Nu mi-am propus sa ma erijez intr-un formator de opinii, exista persoane mult mai capabile care sa faca acest lucru, insa culegerea urmatoarelor reguli intr-o forma coerenta poate ajuta pe oricine doreste sa fie ajutat.

Cred ca pentru fiecare dintre noi, regulile de management al propriei persoane trebuie adaptate astfel incat sa tina cont de varsta, educatie, precum si de situatia particulara la care ne raportam. Acestea difera de la persoana la persoana, dar este important sa existe. Fara ele suntem pierduti si incapabili de a ne tine faptele sub control. Ne ofera o baza solida,acel loc in care ne putem intoarce, reprezinta punctul in care ne incarcam bateriile, marcajele progresului personal.
Dar nu e vorba numai de standarde, mai exista si relaxare, a te simti bine,a te bucura de viata.

Prima regula este “pastreaza pentru tine”.
S-ar putea sa existe momente cand vrei sa discuti cu altii despre ceea ce faci; pentru ca vrei sa impartasesti din experienta ta cuiva, normal. Ei bine, nu poti si n-o face. Lasa-i sa afle singuri, fara nici un indiciu de la tine. S-ar putea sa ti se para nedrept, dar este de fapt mai corect decat crezi. Daca spui si altora, te vor evita. Si pe buna dreptate- nimanui nu-i place sa i se tina predici. Este oarecum similar cu sitiatia in care te lasi de fumat si, dintr-o data descoperi acest mod nou si sanatos de viata, si , pur si simplu, simti nevoia sa-ti convertesti toti vechii prietenio fumatori. Problema este ca ei nu sunt inca pregatiti sa renunte la fumat si vei fi etichetat drept cu nasul pe sus sau arogant, sau, mai rau, fost fumator.
Deci prima regula este foarte simpla si anume:nu predica, nu face propaganda, nu incerca sa influentezi, nu trambita de pe acopersi si nici macar nu aduce in discutii asemenea opinii.
Te vei simti invaluit intr-o lumina calda prin schimbarea atitudinii tale fata de viata. Cand vei fi intrebat ce s-a intamplat, ce faci exact, vei putea raspunde:”nimic special, e doar o zi cu soare”, si te vei simti mai bine, mai fericit, mai viu, mai vesel, sau asa ceva. Nu-i nevoie sa intri in detalii, pentru ca nu asta vor oamenii sa stie cu adevarat. De fapt este exact opusul a ceea ce cauta ei sa afle. Tot ce doreste este un”bine”, nu vrea sa auda altceva, lamentatii emotive…
Atat, pentru ca apoi sa-si vada de propria-i viata. Daca nu raspunzi astfel si incerci sa te descarci, vor bate imediat in retragere.
Urmeaza-ti deci in liniste calea, si vezi-ti de viata ta, fericit si mandru, fara a spune nimanui…

mai multe gasiti aici:http://unggaby.wordpress.com/2007/05/18/managementul-propriei-persoane/

Democratizarea informatiei

unapezi — Wed, 16 May 2007 19:10:19 UT

Intregul articol este rezultanta unei discutii purtate ceva mai devreme cu o prietena , pe tema conceptului web2.0. M-a intrebat firesc ce este acest web 2.0, ce presupune, desi amandoi utilizam platforma netlog, exponent de baza al web2.0.
Istoric vorbind, exista momente in dezvoltarea tehnologiilor ce aduc cu ele schimbari majore, practic, din acel moment totul devine altfel, de la transferul de informatii si pana la modelul de business in sine.
continuarea aici:http://unggaby.wordpress.com/2007/05/16/democratizarea-informatiei/

Goran Bregovici- conferinta de presa

unapezi — Tue, 15 May 2007 14:14:54 UT

ieri, 14.05.2007 a avut loc concertul lui Goran Bregovici si Wedding&Funeral Orchestra, in Tg Mures la Sala Sporturilor. Evenimentul a fost precedat de o conferinta de presa. Informatii despre conferinta gasiti aici:http://unggaby.wordpress.com/2007/05/15/goran-bregovici-la-conferinta-de-presa/

Informatii despre concert si cateva filmulete gasiti aici:http://unggaby.wordpress.com/2007/05/15/filmari-din-concertul-lui-goran-bregovici-tg-mures/

enjoy it!

Comience

unapezi — Mon, 14 May 2007 16:24:38 UT

De la pustietate si pana la tufisuri, la campuri arate, la ferme, pana la primele case darapanate care se itesc deasupra pamantului. A fos noapte pentru multa vreme. Cocioabele incrustate in malul raului au crescut in jurul meu precum ciupercile in bezna.
Ne laganam. Plonjam intr-un curent puternic. Inapoia mea, barbatul se opinteste greu in carma si barja se redreseaza. Lumina se clatina o data cu felinarul. Barbatului ii e teama de mine. Pentru ca sunt altfel. Ma aplec peste botul micii ambarcatiuni spre apa intunecata in miscare.
Dincolo de huruitul moale al motorului si de fosnetul raului se aduna sunete slabe, sunete de case. Bustenii soptesc si vantul mangaie acoperisurile de paie, peretii se asaza mai bine si podele se foiesc sa umple spatiile libere; zecile de case au devenit sute, mii; se imprastie la distanta tot mai mare de maluri si inunda toata campia cu lumina.
Ma inconjoara. Cresc. Sunt tot mai inalte si mai late si mai zgomotoase, acoperisurile sunt de tigla si zidurile de caramida tare. Raul se rasuceste si se intoarce sre oras. Acesta se desluseste deodata, masiv, gravat in peisaj. Lumina lui se revarsa peste imprejurimi, peste dealuri stancoase, ca o vanataie. Turnurile lui murdare licaresc. Nu mai am nici o putere. Sunt fortat sa venerez aceasta prezenta extraordinara care a aparut pe furis la intalnirea dintre doua rauri. E o pata uriasa, o duhoare, un sunet de claxon. Cosuri groase vomita murdarie spre cer, chiar si acum, in noapte. Nu curentul apei ne impinge, ci orasul insusi ne trage spre el cu apasarea lui. Strigate slabe, ici-colo chemari de salbaticiuni, zanganit si duduit obscen de fabrici ca un urias rut mecanic.
Cai ferate strabat anatomia urbana ca niste vene umflate. Zidurile intunecate de caramida rosie, biserici pitite ca niste trogloditi, marchize zdrentaroase falfaind, labirinturi cu pavaj de piatra, fundaturi, canale presarand pamantul ca niste morminte seculare...un peisaj de tip nou cu daramaturi, piatra sparta, spitale vechi, turnuri, nave si gheare de metal care ridica incarcaturi din apa.
Cum de nu am putut noi prevedea aceasta apropiere. Ce truc al topografieieste acesta care permite monstrului sa se imprastie, sa se ascunda dupa coluti si sa sara in fata calatorului???
E prea tarziu sa mai scapam cu fuga!

Peregrinacion

unapezi — Wed, 09 May 2007 16:00:14 UT

Inainte de oras erau canale care strapungeau stancile ca niste colti de siliciu si campuri de porumb plantate in solul subtire. Si inaintea campurilor erau zile de mers printre pietre ascutite. Tumori de granit rasucit care apasa pe pantecele pamantului inca de la nasterea lui, carnea lor de tarana erodata de aer si apa in doar zece mii de ani. Erau urate si infricosatoare cum sunt intotdeauna maruntaiele, acele promontorii de stanca.
Am calatorit pe calea raului. Vedeam in departare, spre apus, inaltimile inghetate ale muntilor adevarati, colosi de piatra si zapada, care dominau pantele de grohotis si licheni, tot asa cum dealurile ma dominau pe mine.
Eram urmarit. Capre si oi au ras de impleticirile mele. Pasari de prada au tipat spre mine cu dispret. Uneori treceam pe langa pastori care se uitau la mine banuitori si aspri.
Noaptea erau si forme mai intunecate. Erau privitori reci din ape. Inaintea mea erau zile si zile de iarba si tufe. Pamantul era mai usor pentru picioarele mele, si cerul masiv mai usor pentru ochii mei. Dar nu puteam fi pacalit. Nu ma lasam sedus. Nu era cerul desertului. Era un prefacut, un surogat care incerca sa ma traga in piept.

Inapoia mea, unde raul se despica, se vedeau mlastini, un fel de estuar fara rost care promitea vag sa se dizolve in mare. Acolo am stat in colibele lungi ale pescarilor. Mi-au dat sa mananc si mi-au cantat cantece de leagan. Am vanat cu ei, lovind cu sulita caimani si anaconde printre trestiile putrede.
Inaintea mlastinilor erau zile de iarba uscata si dealuri ravasite. Erau sate care ma mituiau cu carne si haine si ma implorau sa intervin pentru ei la zeii recoltelor. Erau sate care ma tineau la distanta cu tepuse si pusti si goarne. Am impartit iarba cu turmele si uneori cu calaretii, cu pasarile pe care le consider verisoare si cu animale pe care le crezusem legendare.
Am dormit singur, ascuns intre stanci sau in tufe, in bivuacuri pe care le ridicam la repezeala cand cerul mirosea a ploaie. De patru ori cineva m-a cercetat in somn, lasand urme de copite si miros de sudoare sau carne.
Pe intinderile acelea mania si tristetea mea au capatat alta forma.
Am mers alaturi de insecte blande care-mi cercetau mirosurile, incercand sa-mi linga transpiratia, sa-mi guste sangele. Am cules flori de care nu auzisem decat in carti. Mi s-a oprit respiratia de mirosul copacilor. Cerul era o bogatie de nori.
Am calcat eu, o creatura a desertului, prin pamantul fertil. M-am simtit necizelat si prafuit.
Mergand la nesfarsit spre nord, prin umezeala primaverii, mi-am dat seama ca nu caut implinire ci dizolvare. Sa-mi dau trupul unui nou-nascut, si apoi sa ma odihnesc la nesfarsit

Enojado

unapezi — Wed, 09 May 2007 15:34:09 UT

In acest oras, cei care arata ca mine, nu sunt ca mine. Am facut odata greseala asta, sa cred ca as putea fi la fel cu ceilalti. M-am apropiat de ei si am deschis bratele in semn de pace. Dar m-au alungat cu pietre.

Caut sa ma ascund, sa ma feresc de privirile care cad plumbuite pe mine cand ma strecor ca un fur printre ziduri mucegaite. Ma retrag in umbra canalelor cu miros de latrina desfundata. Ma simt protejat acolo. Doar pleava dainuie acolo, tarandu-se in mocirla propriei vieti.

Am vazut un tanar strecurandu-se printre case. Am desfacut bratele pline de pene in semn de bun gasit. I-am vorbit in limba desertului, cu inflexiuni de nisip purtat de vant. A ras de mine, cu un concanit spart...si m-a injurat. Laringele lui s-au chinuit sa scoata cuvantul, sa stoarca memoria unei limbi uitate. A chemat pe altii, copii murdari si zdrentarosi, umani dupa forma. M-au alungat cu tipete si pietre, cu scuipaturi in fata, cu ura in ochi. Am fugit chinuit, si mi-am dat seama ca sunt singur. Semenul meu e altfel, e pervertit de oras, de miazma civilizatiei urbane, si de raul din oamenii acestor locuri.