unapezi
baiat - 35 ani, targu mures, Romania
- Prieteni |
- Carte de Oaspeti
- | Poze
- | Blog
- | Evenimente
- | Strigari
Blog / Tag-uri / literatura
Mesaje blog cu tag-ul 'literatura':
-
in somn, cuvantul sunt eu..
am adormit invaluit in umbre si falfait de perdele satinate, scaldat in murmur de claxoane si conversatii soptite. am adormit invelit in panze de paianjen si artificii selenare, purtat pe brate de vaietele bufnitelor. si m-am vazut trecator in balanta unei granite pazite de hypnos, voluptuos mangaiat de genele grele de somn si visare. coline stralucind in argintiu se imbratisau vag cu apele negre a unei nopti prea pline de somnul greu. palpabil si eterogen somnul m-a preluat si m-a schimbat in fiinta nocturna si selenara care sunt acum. in vis cuprind lumea, si o mentin in sfere de dorinta supuse mie. in somn sunt pasare celesta si vointa suprema. iar restul e nisip in bataia vantului meu. in somn pot fi eu, neingradit si liber, vartej de eu-ri diametral opuse, osciland intre bine si rau. in somn zambesc pentru ca asa vreau, in somn ma incrunt si blestem, iar cuvantul arde ca un bici de foc. pedepseste si daruieste viata, trimite la moarte sau uitare, supune sau elibereaza. in somn, cuvantul sunt eu...
-
Istoria Timpului - varianta hazlie
3050 ?.HR.- Un sumerian inventeaza roata. ?ntr-o saptamâna, ideea este furata si multiplicata de alti sumerieni, astfel
creând etica în afaceri pentru timpurile ce vor veni.
2900 ?.HR.- ?ntrebarea de ce Egiptenii si-au numit noul lor lucru Sfinx devine prima dintre cele 7 minuni ale lumii.
1850 ?.HR.- Bretonii proclama operatiunea Stonehenge un succes. ?n sfârsit au aranjat acei bolovani într-un mod fara nici
un sens pentru a deruta cercetatorii pentru multa vreme.
1785 ?.HR.- Primul calendar, compus dintr-un an cu 354 de zile a fost introdus de cercetatorii Babilonieni.
1768 ?.HR.- Babilonienii si-au dat seama ca ceva nu este în regula cu el atunci când iarna a început în iunie.
776 ?.HR.- Primii bani din lume apar în Persia, cauzând aparitia primului falsificator de bani în ziua urmatoare.
410 ?.HR.- Roma renunta la obiceiul de a face din debitori sclavi, astfel eliminând cel mai mare obstacol din calea
aparitiei cartii de credit.
404 ?.HR.- Razboiul Peloponesian este în toi de 27 de ani deoarece nici una dintre parti nu este în stare sa gaseasca un
scrib care sa stie cum se scrie Peloponesian.
214 ?.HR.- Zeci de mii de chinezi lucreaza o generatie întreaga pentru a construi Marele Zid Chinezesc lung de 1500 de
mile. Si dupa toate astea, tot nu tine câinele vecinului afara din curte.
1 ?.HR.- Cei care creeaza calendare nu reusesc sa decida cum sa numeasca anul urmator.
79 A.D. . Cumpararea de proprietati imobiliare în Pompei se arata a fi o investitie proasta.
432 - Sfântul Patrick introduce crestinismul în Irlanda, astfel dând locuitorilor ceva interesant pentru care se pot bate
pentru restul istoriei înregistrate.
1000 - Leif Ericsson descopera America, dar hotaraste ca nu merita sa spuna acest lucru.
1043 - Lady Godiva gaseste o metoda de a demonstra împotriva taxelor mari care imediat îi face pe toti sa uite pentru ce
demonstreaza.
1125 - Cifrele arabe sunt introduse în Europa, permitând taranilor sa rezolve problema cea mai arzatoare: Cât trebuie sa
plateasca taxe pentru un venit de MMDCCCLX Lire când se încadreaza în regimul de XXXVI la suta?
1233 . Inchizitia tortureaza pe toti care nu sunt de acord cu legile Bisericii. Totusi, aceasta practica este ne-Crestina
astfel încât se permite folosirea ei doar pentru 600 de ani.
1297 . Se deschide prima bursa din lume, dar nimeni nu anticipeaza sa cumpere IBM sau XEROX.
continuarea aici:http://unggaby.wordpress.com/2007/05/31/istori... -
daca nu ai nimic frumos de spus, mai bine taci din gura..
din seria “Managementul propriei persoane” Este foarte usor sa bombani, sa te plangi, sa critici. Este mult mai greu sa gasesti intotdeauna ceva dragut de spus despre o situatie sau o persoana. Acum gandeste-te la asta ca la o mare provocare. Sa spui ceva frumos e greu, deoarece suntem inclinati de la natura sa ne vaicarim. Cand te intreaba un prieten cum te impaci cu seful tau, lucrurile care te supara cel mai tare par a fi primele care iti in minte, inaintea partilor bune.
Indiferent cat de groaznic este cineva , exista intotdeauna ceva bun in el. Treaba ta este sa gasesti acea parte buna si s-o pui in evidenta, sa vorbesti despre ea, sa atragi atentia asupra ei. La fel cu o situatie care pare problematica.
Ceva nu merge bine? Ceva nu functioneaza, nu se desfasoara in limitele acceptate? Spune-ti singur “Asta este ceea ce se numeste o aventura”. A fi pozitiv are numeroase avantaje, dar cel mai notabil este ca oamenii vor gravita in jururl tau, fara macar sa stie de ce. Acel aer pozitiv pe care-l afisezi e atragator. Oamenilor le place sa fie jurul celor joviali, pozitivi, fericiti si increzatori. Trebuie sa ne muscam limba mai des si sa spunem lucruri bune.
Nu poti spune lucruri bune si frumoase…mai exista o varianta: taci din gura, nu spune nimic…stii vorba aia, tacerea e de aur. -
Mai batran, dar nu neaparat mai intelept
Exista o presupunere conforma careia, pe masura ce imbatranim, devenim mai intelepti; ma tem ca nu-i adevarat. Regula este ca ramanem la fel de fraieri, continuam sa facem o multime de greseli. Doar ca facem greseli noi, diferite. Invatam din experienta si, probabil, nu le repetam pe cele vechi; exista insa un borcan intreg cu altele noi, care-si asteapta randul sa le cadem in plasa. secretul este sa accepti asta si sa nu te dai de ceasul mortii cand faci greseli noi. De fapt regula este : fii bun cu tine insuti atunci cand o dai in bara. Iarta si accepta ca face parte din rutina; esti mai batran, dar nu mai intelept.
privind inapoi, vedem intotdeauna greselile facute, dar nu le anticipam pe cele viitoare. Intelepciunea nu inseamna a nu face greseli, ci a invata sa treci cu demnitate si seninatate peste ele.
Cand suntem tineri, avem impresia ca a imbatrani e o chestie care li se intampla celor in varsta. Dar ni se intampla tuturor si nu avem decat sa ne impacam cu ideea si sa mergem mai departe. Orice facem si oricum suntem, adevarul e ca vom imbatrani. Si acest proces pare sa se accelereze cu timpul.
Iata cum poti vedea lucrurile - cu cat imbatranesti, acoperi tot mai multe arii in care ai putea sa faci greseli. Intotdeauna vor exista domenii noi, in care nu avem indrumari si vom actiona gresit, vom exagera sau interpreta eronat. Cu cat suntem mai flexibili, mai aventurosi si mai deschisi spre viata, cu atat ni se vor deschide mai multe drumuri de explorat si noi oportunitati de a gresi.
Cat timp privim in urma si vedem unde am gresit, avand grija sa nu repetam, nu mai raman prea multe de facut. Aminteste-ti ca orice regula valabila pentru tine e valabila si pentru cei din jur. Si ei imbatranesc. Si nu devin neaparat mai intelepti. Odata ce accepti acest lucru, vei deveni mai iertator si mai dragut cu tine si cu ceilalti.
In final, da, timpul vindeca, iar lucrurile merg spre bine pe masura ce inbatranesti. De fapt, cu cat ai facut mai multe greseli, cu atat mai puti probabil e sa faci altele noi. Partea buna este , ca facand multe greseli in tinerete, mai tarziu vei avea mai putine de tras, cand va fi mai greu. Si asta este de fapt tineretea, o sansa sa faci toate greselile pe care le poti face, iar apoi sa nu le mai repeti.
mai multe gasiti aici:http://unggaby.wordpress.com/2007/05/18/manage... -
Managementul propriei persoane
Incepand de azi, mi-am propus sa scriu o serie de articole referitoare la o suita de reguli de bun simt aplicabile fiecarui om, in fapt nimic in plus fata de ceea ce stii deja, dar constituite ca un momento al devenirii nostre de oameni, capabili, valorosi, constienti de limitele si imperfectiunile propriei persoane, dar in acelasi timp dornici sa evoluam in bine.
Sursa principala de inspiratie o constituie viata, experienta si cartea lui Richard Templar, “Cele 100 de reguli ale vietii”.
Nu mi-am propus sa ma erijez intr-un formator de opinii, exista persoane mult mai capabile care sa faca acest lucru, insa culegerea urmatoarelor reguli intr-o forma coerenta poate ajuta pe oricine doreste sa fie ajutat.
Cred ca pentru fiecare dintre noi, regulile de management al propriei persoane trebuie adaptate astfel incat sa tina cont de varsta, educatie, precum si de situatia particulara la care ne raportam. Acestea difera de la persoana la persoana, dar este important sa existe. Fara ele suntem pierduti si incapabili de a ne tine faptele sub control. Ne ofera o baza solida,acel loc in care ne putem intoarce, reprezinta punctul in care ne incarcam bateriile, marcajele progresului personal.
Dar nu e vorba numai de standarde, mai exista si relaxare, a te simti bine,a te bucura de viata.
Prima regula este “pastreaza pentru tine”.
S-ar putea sa existe momente cand vrei sa discuti cu altii despre ceea ce faci; pentru ca vrei sa impartasesti din experienta ta cuiva, normal. Ei bine, nu poti si n-o face. Lasa-i sa afle singuri, fara nici un indiciu de la tine. S-ar putea sa ti se para nedrept, dar este de fapt mai corect decat crezi. Daca spui si altora, te vor evita. Si pe buna dreptate- nimanui nu-i place sa i se tina predici. Este oarecum similar cu sitiatia in care te lasi de fumat si, dintr-o data descoperi acest mod nou si sanatos de viata, si , pur si simplu, simti nevoia sa-ti convertesti toti vechii prietenio fumatori. Problema este ca ei nu sunt inca pregatiti sa renunte la fumat si vei fi etichetat drept cu nasul pe sus sau arogant, sau, mai rau, fost fumator.
Deci prima regula este foarte simpla si anume:nu predica, nu face propaganda, nu incerca sa influentezi, nu trambita de pe acopersi si nici macar nu aduce in discutii asemenea opinii.
Te vei simti invaluit intr-o lumina calda prin schimbarea atitudinii tale fata de viata. Cand vei fi intrebat ce s-a intamplat, ce faci exact, vei putea raspunde:”nimic special, e doar o zi cu soare”, si te vei simti mai bine, mai fericit, mai viu, mai vesel, sau asa ceva. Nu-i nevoie sa intri in detalii, pentru ca nu asta vor oamenii sa stie cu adevarat. De fapt este exact opusul a ceea ce cauta ei sa afle. Tot ce doreste este un”bine”, nu vrea sa auda altceva, lamentatii emotive…
Atat, pentru ca apoi sa-si vada de propria-i viata. Daca nu raspunzi astfel si incerci sa te descarci, vor bate imediat in retragere.
Urmeaza-ti deci in liniste calea, si vezi-ti de viata ta, fericit si mandru, fara a spune nimanui…
mai multe gasiti aici:http://unggaby.wordpress.com/2007/05/18/manage... -
Comience
De la pustietate si pana la tufisuri, la campuri arate, la ferme, pana la primele case darapanate care se itesc deasupra pamantului. A fos noapte pentru multa vreme. Cocioabele incrustate in malul raului au crescut in jurul meu precum ciupercile in bezna.
Ne laganam. Plonjam intr-un curent puternic. Inapoia mea, barbatul se opinteste greu in carma si barja se redreseaza. Lumina se clatina o data cu felinarul. Barbatului ii e teama de mine. Pentru ca sunt altfel. Ma aplec peste botul micii ambarcatiuni spre apa intunecata in miscare.
Dincolo de huruitul moale al motorului si de fosnetul raului se aduna sunete slabe, sunete de case. Bustenii soptesc si vantul mangaie acoperisurile de paie, peretii se asaza mai bine si podele se foiesc sa umple spatiile libere; zecile de case au devenit sute, mii; se imprastie la distanta tot mai mare de maluri si inunda toata campia cu lumina.
Ma inconjoara. Cresc. Sunt tot mai inalte si mai late si mai zgomotoase, acoperisurile sunt de tigla si zidurile de caramida tare. Raul se rasuceste si se intoarce sre oras. Acesta se desluseste deodata, masiv, gravat in peisaj. Lumina lui se revarsa peste imprejurimi, peste dealuri stancoase, ca o vanataie. Turnurile lui murdare licaresc. Nu mai am nici o putere. Sunt fortat sa venerez aceasta prezenta extraordinara care a aparut pe furis la intalnirea dintre doua rauri. E o pata uriasa, o duhoare, un sunet de claxon. Cosuri groase vomita murdarie spre cer, chiar si acum, in noapte. Nu curentul apei ne impinge, ci orasul insusi ne trage spre el cu apasarea lui. Strigate slabe, ici-colo chemari de salbaticiuni, zanganit si duduit obscen de fabrici ca un urias rut mecanic.
Cai ferate strabat anatomia urbana ca niste vene umflate. Zidurile intunecate de caramida rosie, biserici pitite ca niste trogloditi, marchize zdrentaroase falfaind, labirinturi cu pavaj de piatra, fundaturi, canale presarand pamantul ca niste morminte seculare...un peisaj de tip nou cu daramaturi, piatra sparta, spitale vechi, turnuri, nave si gheare de metal care ridica incarcaturi din apa.
Cum de nu am putut noi prevedea aceasta apropiere. Ce truc al topografieieste acesta care permite monstrului sa se imprastie, sa se ascunda dupa coluti si sa sara in fata calatorului???
E prea tarziu sa mai scapam cu fuga! -
Peregrinacion
Inainte de oras erau canale care strapungeau stancile ca niste colti de siliciu si campuri de porumb plantate in solul subtire. Si inaintea campurilor erau zile de mers printre pietre ascutite. Tumori de granit rasucit care apasa pe pantecele pamantului inca de la nasterea lui, carnea lor de tarana erodata de aer si apa in doar zece mii de ani. Erau urate si infricosatoare cum sunt intotdeauna maruntaiele, acele promontorii de stanca.
Am calatorit pe calea raului. Vedeam in departare, spre apus, inaltimile inghetate ale muntilor adevarati, colosi de piatra si zapada, care dominau pantele de grohotis si licheni, tot asa cum dealurile ma dominau pe mine.
Eram urmarit. Capre si oi au ras de impleticirile mele. Pasari de prada au tipat spre mine cu dispret. Uneori treceam pe langa pastori care se uitau la mine banuitori si aspri.
Noaptea erau si forme mai intunecate. Erau privitori reci din ape. Inaintea mea erau zile si zile de iarba si tufe. Pamantul era mai usor pentru picioarele mele, si cerul masiv mai usor pentru ochii mei. Dar nu puteam fi pacalit. Nu ma lasam sedus. Nu era cerul desertului. Era un prefacut, un surogat care incerca sa ma traga in piept.
Inapoia mea, unde raul se despica, se vedeau mlastini, un fel de estuar fara rost care promitea vag sa se dizolve in mare. Acolo am stat in colibele lungi ale pescarilor. Mi-au dat sa mananc si mi-au cantat cantece de leagan. Am vanat cu ei, lovind cu sulita caimani si anaconde printre trestiile putrede.
Inaintea mlastinilor erau zile de iarba uscata si dealuri ravasite. Erau sate care ma mituiau cu carne si haine si ma implorau sa intervin pentru ei la zeii recoltelor. Erau sate care ma tineau la distanta cu tepuse si pusti si goarne. Am impartit iarba cu turmele si uneori cu calaretii, cu pasarile pe care le consider verisoare si cu animale pe care le crezusem legendare.
Am dormit singur, ascuns intre stanci sau in tufe, in bivuacuri pe care le ridicam la repezeala cand cerul mirosea a ploaie. De patru ori cineva m-a cercetat in somn, lasand urme de copite si miros de sudoare sau carne.
Pe intinderile acelea mania si tristetea mea au capatat alta forma.
Am mers alaturi de insecte blande care-mi cercetau mirosurile, incercand sa-mi linga transpiratia, sa-mi guste sangele. Am cules flori de care nu auzisem decat in carti. Mi s-a oprit respiratia de mirosul copacilor. Cerul era o bogatie de nori.
Am calcat eu, o creatura a desertului, prin pamantul fertil. M-am simtit necizelat si prafuit.
Mergand la nesfarsit spre nord, prin umezeala primaverii, mi-am dat seama ca nu caut implinire ci dizolvare. Sa-mi dau trupul unui nou-nascut, si apoi sa ma odihnesc la nesfarsit -
Enojado
In acest oras, cei care arata ca mine, nu sunt ca mine. Am facut odata greseala asta, sa cred ca as putea fi la fel cu ceilalti. M-am apropiat de ei si am deschis bratele in semn de pace. Dar m-au alungat cu pietre.
Caut sa ma ascund, sa ma feresc de privirile care cad plumbuite pe mine cand ma strecor ca un fur printre ziduri mucegaite. Ma retrag in umbra canalelor cu miros de latrina desfundata. Ma simt protejat acolo. Doar pleava dainuie acolo, tarandu-se in mocirla propriei vieti.
Am vazut un tanar strecurandu-se printre case. Am desfacut bratele pline de pene in semn de bun gasit. I-am vorbit in limba desertului, cu inflexiuni de nisip purtat de vant. A ras de mine, cu un concanit spart...si m-a injurat. Laringele lui s-au chinuit sa scoata cuvantul, sa stoarca memoria unei limbi uitate. A chemat pe altii, copii murdari si zdrentarosi, umani dupa forma. M-au alungat cu tipete si pietre, cu scuipaturi in fata, cu ura in ochi. Am fugit chinuit, si mi-am dat seama ca sunt singur. Semenul meu e altfel, e pervertit de oras, de miazma civilizatiei urbane, si de raul din oamenii acestor locuri. -
Intelepciune tribala vs management modern
Intelepciunea tribala a indienilor Dakota (asa cum a ramas ca legenda), transmisa din generatie in generatie, spune ca
“Atunci cand descoperi ca mergi calare pe un cal mort, cea mai buna strategie este sa descaleci.”
Alte metode moderne:
1. Cumpararea unui bici mai puternic.
2. Schimbarea calaretilor.
3. Aplicarea metodei camiloiului.
4. Restructurarea scalei de recompense pentru calul mort pentru a contine un element corelat cu performanta.
5. Blocarea accesului calului la pajistea de pascut pana cand nu-si atinge tintele de performanta.
6. Obligarea calului sa lucreze pana tarziu si in timpul week-end-ului.
7. Analiza si cererea spre returnare a unui procent din cheltuielile decontate pe ultimele 12 luni.
8. Convocarea unui comitet pentru a analiza calul.
9. Vizitarea altor tari pentru a vedea cum isi calaresc acestea caii.
10. Organizarea unui seminar pentru imbunatatirea productivitatii unui cal mort.
11. Coborarea standardelor astfel incit sa poata fi inclus si calul mort.
12. Reclasificarea calului mort ca fiind fiinta vie accidentata.
13. Contractarea unor firme din exterior pentru a calari calul mort.
14. Externalizarea managementului pentru calul mort.
15. Inhamarea a mai multi cai morti impreuna pentru a creste viteza.
16. Furnizarea de fonduri aditionale si/sau instruirea pentru imbunatatirea performantei calului.
17. Realizarea unui studiu de productivitate pentru a vedea daca un calaret mai usor ar imbunatati performanta calului.
18. Sustinerea ideii ca, datorita faptului ca un cal mort nu trebuie hranit, el are costuri mai mici, implica cheltuieli fixe mai scazute si din acest motiv contribuie mai mult decat rezultatelor financiare decat o fac alti cai.
19. Reproiectarea cerintelor de performanta asteptata pentru toti caii.
20. Promovarea calului mort in pozitie de supervizare.
sursa:http://unggaby.wordpress.com/2007/05/08/intele... -
Perdido
Am pornit la scormonit dupa caderea noptii cand orasul se linisteste si devine introspectiv. Eram ca un intrus in visele lui eterogene. Am venit cu bezna, traiesc in bezna. Stralucirea salbatica a desertului e ca o legenda pe care am auzit-o cu mult timp in urma. Existenta mea devine nocturna. Credintele mele se schimba. Am traversat strazi ca niste rauri intunecate curgand printre maluri gaunoase de caramida. Luna si fiicele ei minuscule luceau stins. Adieri reci se prelingeau ca melasa dinspre dealuri si munti si infundau orasul cu gunoaie luate de vant. Am impartit frateste strazile cu bucatile de hartie bezmetice si cu vartejurile de praf, cu cocoloase de mizerie care treceau ca niste furi pe sub stresini si pe langa usi.
Am gasit impreuna cersetori adormiti care se tineau unul pe altul in brate si tanjeau dupa caldura ca niste creaturi jalnice, fortati sa coboare pe scare evolutiei din pricina saraciei. Am vazut impreuna rondurile de noapte ale orasului pescuind mortii din rau. Oamenii politiei cu costume inchise la culoare, impingand cu cangile trupurile umflate cu ochii scosi din orbitele pline de sange uscat.
Am vazut impreuna creaturile noptii tarandu-se prin canale, in lumina stelelor si soptindu-si timid una alteia, desenand harti si mesaje in noroiul imputit.
Am stat cu vantul alaturi si am vazut cruzimi si rautati.
Imi pot infige ghearele in marginea acoperisului unei cladiri si imi pot desface bratele sa simt palele vantului turbulent, si pot inchide ochii sa-mi amintesc , pentru o clipa, cum e sa zbori.
