unapezi

• Imparte

joi, 28 iunie 2007 la 01:44

mi-am ridicat ochii spre albul stralucitor al soarelui. genune de flacari spalau dunele arzatoare, si incingeau privirile inlacrimate de lumina. graunte de nisip ma cercatau intrebatoare si-mi gustau carnea cu dinti de ace. simt ca se intampla ceva, o simt in curgerea grea a aerului prafuit, in flacara alba a desertului, in scrasnetul aspru al nisipului dintre dinti. protectia e utopica. ma feresc sub stresini de panza, si sub pleape duble, dar simt amenintarea pana si acolo. si cad in genunchi , intr-un ultim gest de ruga spre zei. perdant in arsita, golit de senzatii, zdrobit de caldura nimicitoare, ma predau nisipului si scorpionilor. sunt parte din dune, sunt micuta petala purtata de vant, si asternuta ca o ofranda la picioare tuarege. sunt fratele lor, si-i inteleg. si-i conduc pe drumuri de ape, aburinde in lumina. ii conduc spre fantasme morgane, si-i predau desertului. pentru ca sunt fiul lui, iar ei sunt fratii mei. pentru ca-i vreau langa mine si cu mine.

Tag-uri: desertului fiul