teiu46
baiat - 63 ani, OTOPENI, Romania
Blog 476
-
REŢETE DE POST 25.11.2009
REŢETE DE POST 25.11.2009
Iubiţi prieteni,
Azi Biserica noastră creştin ortodoxă pomeneşte pe Sf Mare Muceniţă Ecaterina şi pe Sf Mare Mucenic Mercurie.
Câteva cuvinte despre ei găsiţi în grupul meu CREŞTIN ORTODOX PRACTICANT.
A: PLĂCINTE; GUSTĂRI
Icre de post
Ingrediente:
1 ceaşcă de griş
3 ceşti de suc dulce de roşii
2-3 cepe
1 ceaşcă de ulei
sare,
piper
Preparare:
Sucul de roşii se pune la foc mic să clocotească. Se adaugă în ploaie grişul, se amestecă cu grijă până ce grişul se umflă. Se ia de pe foc şi se lasă să se răcorească.
Se adaugă puţin câte puţin uleiul, frecându-se cu lingura de lemn sau cu mixerul până se încorporează tot uleiul.
La sfârşit se adaugă, dupa gust, ceapa fin tocată, sarea şi piperul.
B: SALATE
Salată acordeon
• 5 roşii de mărime potrivită;
• 3 castraveciori subţiri;
• Câteva frunze de salată verde;
• Sos vinegret
Se ornează un platou întins cu frunzele de salată bine spălate.
Se spală roşiile şi se taie în jumătăţi.
Fiecare jumătate se aşază cu tăietura în jos şi se taie în 5 – 6 felioare fără să fie străpunsă roşia până în partea de jos.
Între felioare se introduc rondele subţiri de castraveţi curăţaţi de coajă şi aşezate în aşa fel încât rondela de castravete să rămână puţin deasupra suprafeţei roşiei pentru a fi vizibilă.
Jumătate de roşii astfel împănate cu felii de castraveţi se aşază pe platoul ornat cu frunzele de salată.
Se stropesc roşiile pe deasupra cu sos vinegret numai cu puţin timp înainte de a fi servite.
C: SOSURI
Sos vinegret
• ½ ceaşcă ulei;
• ¼ ceaşcă oţet;
• 1 linguriţă sare;
• 2 căţei usturoi bine pisat;
• ½ linguriţă muştar
Într-un borcan cu capac înfiletat se amestecă prin agitare puternică ingredientele de mai sus.
Sosul se utilizează la salată verde sau la salată acordeon.
D: BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME
Supă de roşii cu soia
350 ml supă de legume
200 ml lapte de soia
60 g făină de soia
2 căţei de usturoi
5-6 foi de dafin
300 ml piure de roşii
80 ml ulei rafinat de soia
30 g soia texturată
sare şi piper, după gust
coriandru, pentru decor
1. Taie cubuleţe 20 g de soia texturată şi rade restul pe răzătoare.
2. Încălzeşte 20 ml ulei rafinat de soia într-o tigaie cu fundul gros.
3. Adaugă frunzele de dafin, piperul şi făina de soia. Prepară un sote.
4. Într-o tigaie separată, încălzeşte restul de ulei de soia.
5. Adaugă usturoiul tocat mărunt şi piureul de roşii.
6. Adaugă compoziţia din prima tigaie şi supa de legume şi lasă totul la fiert timp de 5 minute.
7. Adaugă treptat laptele de soia, amestecând în permanenţă.
8. Sărează, încorporează cubuleţele de soia şi lasă ciorba la fiert timp de 2 minute.
9. Decorează cu tofu ras şi coriandru tocat.
E: MÂNCĂRURI
Giganţi la cuptor
• 5 ceşti giganţi (boabe albe de fasole foarte mari);
• Frunze de ţelină;
• 1 morcov;
• Piper boabe;
• 1 ½ ceaşcă ulei;
• 4 cepe mari tocate;
• 1 căpăţână usturoi tăiat feliuţe;
• Sare;
• Piper măcinat;
• Puţin zahăr;
• 1 legătură mărar fin tocat;
• 1 kg roşii bine coapte;
• 2 roşii tăiate în felii orizontale
Se urmează procedura obişnuită de fierbere a boabelor de fasole.
După ce s-au schimbat 2 ape, se adaugă apă fierbinte cât să cuprindă boabele de fasole, ţelina, morcovul tăiat, boabele de piper şi se lasă să fiarbă pe jumătate.
Se scurge de apă şi se aşază într-o formă.
Separat se căleşte ceapa, se adaugă roşiile decojite şi date pe răzătoare, usturoiul, sarea, piperul şi se fierbe sosul să se lege.
Se adaugă mărarul şi se răstoarnă sosul în formă peste boabele de fasole.
Se taie 2 roşii în felii orizontale şi se aşază deasupra în formă, se presară ulei, sare, piper.
Se dă la foc potrivit 50 minute şi dacă este nevoie se mai adaugă apă.
F: DULCIURI
Tartă cu biscuiţi
Blat:
• 3 ceşti biscuiţi simpli sfărâmaţi;
• 2 linguri zahăr;
• ½ lingură scorţişoară;
• 6 linguri margarină topită
Umplutura:
• ¼ ceaşcă fulgi de porumb;
• 2 linguri zahăr;
• 1 vanilie;
• 2 ceşti zeamă de compot;
• 1 cutie compot caise sau piersici
Într-un castron se amestecă ingredientele pentru blat.
Se unge o formă şi se toarnă în ea compoziţia.
Se tasează cu lingura şi se pune în frigider să se răcească.
Se amestecă zahărul cu fulgii de porumb, vanilia şi zeama de compot. Dacă zeama de compot este mai puţină se completează cu apă până la 2 ceşti.
Se amestecă la foc foarte mic până când crema se leagă bine.
Se opreşte focul şi se continuă amestecarea până se răceşte pentru a nu face crustă.
Se întinde crema în formă peste blatul rece de biscuiţi şi se ornează cu fructele din compot bine scurse. -
REŢETE DE POST 24.11.2009
REŢETE DE POST 24.11.2009
A. PLĂCINTE
Plăcintă cu ciuperci
• 500 g ciuperci
• 60 g margarină
• Sare
• Piper
• Aluat franţuzesc din:
- 250 g margarină
- 250 g făină
- ½ pahar apă
- Puţină sare
Se prepară aluatul franţuzesc din cantităţile indicate şi se lasă la rece.
Se curăţă ciupercile, se spală bine şi se taie felioare subţiri.
Se înăbuşe într-o cratiţă ciupercile în margarină, sare şi piper şi se amestecă din când în când.
Când ciupercile s-au înmuiat şi zeama din ele a scăzut se dau de pe foc şi se lasă să se răcorească.
Se scoate aluatul şi se împarte în două.
Din jumătate se întinde o foaie de forma şi mărimea tăvii de plăcintă.
Se unge forma, se aşază foaia şi se dă la cuptor să se coacă.
În acest timp cealaltă jumătate de aluat se pune la rece.
Când aluatul din tavă este copt, se pune pe deasupra, întinzând pe toată suprafaţa foii, ciupercile scăzute şi răcorite.
Se întinde a doua foaie din restul de aluat care se pune deasupra, peste ciuperci şi se dă la cuptor până se rumeneşte frumos.
După ce se scoate din cuptor, se taie în bucăţi, se aşază pe platou şi se serveşte caldă.
B. SALATE
Salată de cartofi
• 1 kg cartofi
• 2 cepe
• 2 linguri ulei
• Oţet
• Sare
• Muştar
Se fierb cartofii în coajă.
Se curăţă fierbinţi, se taie felii, se toarnă peste ei un sos de ulei cu oţet în care s-a amestecat o lingură de muştar.
Se adaugă ceapa tăiată mărunt.
Se amestecă fără a sfărâma cartofii.
C. SOSURI
Sos de ulei cu oţet şi muştar
Prezentat la salata de cartofi.
D. BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME
Ciorbă de varză acră
• ½ l apă
• ¾ varză acră
• 1 morcov
• 1 pătrunjel rădăcină
• 1 ceapă
• 2 – 3 linguri ulei
• 2 linguri pastă roşii
• 1 legătură verdeaţă
Morcovul, pătrunjelul şi ceapa, curăţate şi spălate se dau pe răzătoarea de zarzavat şi se prăjesc uşor într-o lingură de margarină.
Se adaugă apa şi se lasă să fiarbă 10 – 15 minute, apoi se pune varza, tăiată cât mai mărunt.
După ce dă câteva clocote, se adaugă roşiile opărite şi trecute prin strecurătoare, sarea şi se lasă să fiarbă până când varza este gata.
La sfârşit se adaugă verdeaţa tocată mărunt.
Se serveşte cu mămăliguţă.
E. MÂNCĂRURI
Pilaf de ciuperci
• 400 g ciuperci
• 1 pahar mic de ulei
• 150 g orez
• 1 ceapă
• Sare
• Piper
• 2 – 3 roşii
• Mărar
• Pătrunjel verde
Ciupercile curăţate se fierb în apă clocotită cu sare şi apoi se scurg bine.
Într-o cratiţă se căleşte puţin ceapa în ulei.
Se adaugă orezul ales şi după ce s-au înfierbântat sestinge cu 3 ceşti de apă clocotită.
Se pun ciupercile tăiate în bucăţi potrivite şi toate ingredientele de mai sus.
Se acoperă cratiţa şi se dă la cuptor, la foc mic, până ce apa scade complet.
Se recomandă să se pună la cuptor în vas Jena.
Se poate servi cald sau rece.
F. DULCIURI
Desert din dovleac
• 1 felie mare de dovleac
• 5 – 6 linguri nuci măcinate
• 2 linguri miere
• 2 linguri zahăr tos
• Coaja şi zeama de la o lămâie
• Puţină sare
Se curăţă dovleacul de coajă şi seminţe, se taie bucăţele, se fierbe cu puţină apă, zahăr şi sare.
Când este pe jumătate fiert, se adaugă mierea, coaja şi zeama de
lămâie.
Când este gata se amestecă nucile măcinate.
Poate fi servit cald sau rece. -
ÎNŢELEPCIUNI 32
ÎNŢELEPCIUNI 32
• Privegherea se aseamănă scării lui Iacov, deasupra căreia stă Dumnezeu şi pe care umblă sfinţii îngeri. Privegherea şterge din noi tot răul. Ea taie vorbăria, clevetirea şi toată lista relelor. Cuviosul Isihie Sinaitul.
• Mândria este întâia născută a morţii. Ea a omorât pe îngeri în cer şi pe Adam pe pământ. Sfântul Grigorie Dialogul.
• Precum pământul gras şi umed naşte viermi, aşa şi îmbuibarea cu mâncăruri şi băuturi este cuib cald pentru patimi şi pentru viermii ispitelor. Sfântul Ioan Hrisostom.
• Cel ce nu rabdă nu e credincios; cine nu are nădejde nu mai poate stărui în rugăciune. Sfântul Efrem Sirul.
• Mare este înălţimea smeritei cugetări; adâncă este prăpastia înaltei cugetări şi de aceea vă sfătuiesc să o iubiţi pe prima, să nu cădeţi în cea de a doua. Avva Isidor.
• A te mânia este vîn firea omului, dar ca să înăbuşi mânia este în firea creştinului. Fericitul Ieronim.
• Să-ţi aduci aminte neîncetat de moarte. Cuviosul Isihie Sinaitul.
• Mintea se întinează şi rămâne neroditoare atunci când vorbeşte cuvinte lumeşti. Cu cât suntem mai atenţi la minte, ne luminăm şi cu cât suntem mai neatenţi, ne întunecăm. Cuviosul Isihie Sinaitul.
• Omul se deosebeşte de animale prin raţiune şi prin virtute. Virtutea nu e posibilă fără libera alegere.
• Lumea simte o plăcere să te abată de la calea cea dreaptă, dar niciodată nu te va duce către scop, ştie să trezească setea, dar nu poate să sature sufletul, făgăduieşte totul, dar spre sfârşit, în cea mai mare parte, îşi ia înapoi totul. Sfântul Filaret al Moscovei.
• Strălucirea fulgerului arată de mai înainte bubuitura tunetului, iar slava deşartă, prin apariţia ei, vesteşte mândria. Sfântul Nil Sinaitul.
• Nu este biruinţă mai mmare decât să-ţi birui mânia şi iuţimea. Sfântul Tihon.
• Iubiţi prieteni, vă amintesc care sunt îndatoririle creştineşti, acum, în timpul Postului Naşterii Domnului spre a lua aminte şi a ne urca pe scara pocăinţei. Iată:
1. Să ascultăm cu evlavie Sfânta Liturghie în fiecare sărbătoare;
2. Să ţinem toate posturile de peste an;
3. Să cinstim feţele bisericeşti;
4. Să ne spovedim şi să ne împărtăşim în fiecare din cele patru posturi mari de peste an, ori, dacă în fiecare post nu putem, cel puţin o dată pe an, în Postul Paştilor;
5. Să ne rugăm pentru cei ce stau în fruntea ţării;
6. Să ţinem posturile pe care le-ar orândui episcopul sau mitropolitul locului în vreme de primejdii, de molime sau de alte necazuri;
7. Să nu citim cărţi eretice sau ale sectarilor;
8. Să nu înstrăinăm, nici să folosim, spre scopuri străine, lucrurile bisericeşti sau averea Bisericii;
9. Să nu facem nunţi şi ospeţe, sau alte petreceri, în timpul posturilor.
• Iubiţi prieteni, iată cine au fost vestitorii revelaţiei dumnezeieşti: primii au fost Adam, Noe, Avraam, Isaac şi Iacob, care au primit şi au predicat începuturile Revelaţiei. Apoi au fost: proorocii Moise, David, Ilie, Isaia, Ieremia, Iezechiil, Daniil şi alţi prooroci, care au continuat, întărind mai cu seamă nădejdea în venirea Mântuitorului. Dar vestitorul desăvârşit al Descoperirii dumnezeieşti este Fiul şi Cuvântul lui Dumnmezeu întrupat, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, a doua persoană din Sfânta Treime, „lumina cea adevărată, care, venind în lume, luminează pe tot omul” (Ioan 1, 9). Domnul nostru Iisus Hristos, fiind Dumnezeu adevărat şi om adevărat, ne-a adus Descoperirea deplină a lui Dumnezeu, căci „nimeni nu cunoaşte pe Fiul, fără numai Tatăl şi nici pe Tatăl nu-l cunoaşte nimeni, fără numai Fiul, şi căruia va voi Fiul să-i descopere”. (Matei 11, 27). Descoperirea dumnezeiască a răspândit-o Mântuitorul în lume prin Sfinţii Săi Apostoli.
• Doamne ajută! -
O SEARĂ MINUNATĂ!
O SEARĂ MINUNATĂ!
Iubiţi prieteni,
Cu tot respectul pe care vi-l port tuturor vă ofer spre delectare câteva bucăţi muzicale de mare valoare în interpretări deosebite.
Un singur lucru vă cer: amânaţi problemele ce vă frământă!
1. Antonin Dvorak – Tempo di valse: http://www.youtube.com/watch?v=disqzLW1QJA
;2. Tchaikovsky – Serenade for Strings in C maj Op 48: http://www.youtube.com/watch?v=xsGRglp6tvs
;3. J. Haydn – Cello Concerto – Rostropovitch: http://www.youtube.com/watch?v=PnzLEDDbANY
;4. J. Haydn – Piano Sonate in Eb: http://www.youtube.com/watch?v=Vkse1g9ibnM
;5. J. S. Bach – Organ tocata: http://www.youtube.com/watch?v=CTVraVgzC9U
;6. Handel – Divina armonia: http://www.youtube.com/watch?v=DyzMeQrUuNk
;7. J. S. Bach – Organ Sinfonia from Cantata no. 169: http://www.youtube.com/watch?v=zJLK_eEcZ9s
;8. Telemann – Concerto in D maj for trumpet: http://www.youtube.com/watch?v=6MlXXFGnj_Q
;9. Prince of Denmark/s March; Trumpet Voluntary – Jeremiah Clarke: http://www.youtube.com/watch?v=n1n7WeuHCog
;10. Vivaldi – Oboe Concerto in D minor Kv 454: http://www.youtube.com/watch?v=jEQ0N9D1NQs
.Acum, sunt convins că vă simţiţi relaxaţi, după această incursiune în muzica bună!
Toate cele bune! -
CHRISTIAN MEDITATION MUSIC
CHRISTIAN MEDITATION MUSIC
Iubiţi prieteni,
Vă propun în continuare câteva melodii şi imagini menite să ne îndemne la meditaţie şi relaxare. Pentru a-şi atinge scopul propus este necesară liniştea, netulburarea, lăsarea deoparte a preocupărilor zilnice, aşa că intraţi în camera voastră, închideţi uşa şi nu lăsaţi pe nimeni să pătrundă înăuntru, daţi drumul la calculator şi ascultaţi ceea ce urmează!
1. A Peaceful Moment: http://www.youtube.com/watch?v=hSqSyvAZYXY
;2. Paul Collier – 10 minute relax: http://www.youtube.com/watch?v=MtqeomC_0ko
;3. Mystical Music for The Christian Soul: http://www.youtube.com/watch?v=7DwkepSGnLM
;4. Greek Orthodox Chant: http://www.youtube.com/watch?v=opwHbeTR2DU
;5. Mystical Song: http://www.youtube.com/watch?v=5ka6WskhncE
;6. The Kingdom of Heaven: http://www.youtube.com/watch?v=z_XL-vByb-w
;7. Jupiter Souns: http://www.youtube.com/watch?v=zEwy0MXAGKA
;8. Sunset Over The Ocean: http://www.youtube.com/watch?v=YjciQMz_irU
;9. Everything for a season: http://www.youtube.com/watch?v=vEfV6a-Tpjc
;10. Life with depression: http://www.youtube.com/watch?v=FMbTOxG6qKo
;11. Nature scenes: http://www.youtube.com/watch?v=rfY9BJaGzEU
;12. Nature scenes 2: http://www.youtube.com/watch?v=BJmeIeCsvOY
;13. Relaxing Aquarium: http://www.youtube.com/watch?v=JL_u9yUECiI
;14. Gerber Daisy Relaxation Meditation: http://www.youtube.com/watch?v=06foaDz10SU
.Cum a fost?
Puteţi asculta şi mâine! -
CUVIOSUL DIMITRIE CEL NOU
CUVIOSUL DIMITRIE CEL NOU
Sinaxar 27 Octombrie
În aceasta luna, în ziua a douazeci si saptea, pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Nestor.
Acesta fiind tânar si foarte frumos, era cunoscut Marelui Mucenic Dimitrie; si alergând la locul unde se afla Sfântul Dimitrie în paza, a cazut la picioarele lui si a zis: "Robul lui Dumnezeu, vreau sa ma lupt cu Lie; roaga-te pentru mine, chemând numele lui Hristos". Iar sfântul însemnându-l cu semnul cinstitei Cruci, i-a zis: "Si pe Lie vei birui si pentru Hristos vei marturisi". Deci mergând la locul de lupta, privindu-l Maximian, a zis: "Dumnezeul lui Dimitrie ajuta-mi" si apucându-se cu acel grozav ucigas Lie, si lovindu-l lovitura de moarte tocmai în inima, l-a omorât. Iar împaratul s-a tulburat la suflet si îndata a poruncit de a omorât pe Sfântul Dimitrie cu sulitele, ca pe un pricinuitor al junghierii lui Lie; si pe Sfântul Nestor a poruncit de l-au omorât cu sabia lui.
Tot în aceasta zi, Sfintele Mucenite Capitolina si Erotiida.
Acestea au fost pe vremea împaratului Diocletian si a lui Zilichinhie, guvernatorul Capadociei. Capitolina de neam mare fiind si bogata, împartindu-si toata averea la saraci si iertându-si robii sai cu cinste, lua îndraznire si merse înaintea guvernatorului de s-a martu-risit ca este crestina. Si bagând-o în temnita, a doua zi au scos-o si i-au taiat capul; iar Erotiida, care era roaba sfintei, de vreme ce si cu pietre a zvârlit în eparh de l-a lovit, a fost batuta cu toiege; si cu harul lui Hristos facându-se sanatoasa, i-au taiat si ei capul.
Tot în aceasta zi, cel dintre sfinti Parintele nostru Chiriac, patriarhul Constantinopolului.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Procla, sotia lui Pilat.
Povestire pentru ivireni (georgieni), cum au venit la cunostinta dumnezeiasca, printr-o femeie roaba.
În zilele celui între sfinti Constantin marele împarat, oarecare femeie a fost adusa roaba la iviri, care era învatata din copilarie desavârsit cu viata sihastreasca si ajungând la robie, asemenea se ostenea. Ivirii fiind lipsiti de tot de mestesugul doctoricesc, au obicei de merg unii la altii, de se întreaba de leacul bolii ce li se întâmpla. Deci a mers alta femeie la acea vrednica minunata femeie, având un copil, care se îngreuia si se chinuia de o boala cumplita, sa o întrebe ce sa faca? Iar roaba aceea luând pruncul l-a pus în patul sau si s-a rugat lui Dumnezeu, ca sa-l izbaveasca din boala. Si a auzit-o Cel ce cunoaste ascunsurile inimilor si fara de zabava a dat sanatate copilului. De care lucru a fost vestita acea minunata femeie încât a ajuns si la urechile împaratesei ivirilor, care îndata a trimis sa o aduca pentru ca si împarateasa avea o boala grea. Iar femeia smerindu-se nu vrea sa mearga, socotindu-se pe sine nevrednica a merge la împarateasa.
Nebagând nicidecum seama de marirea ei, împarateasa s-a pogorât si a mers ea la acea roaba. Si aceasta facând loc împaratesei sa sada pe patul ei cel sarac, unde pusese si copilul, a adus rugaciunea în loc de iarba pentru leacul bolii; si izbavindu-se împarateasa de boala, voia sa-i dea aur si argint si haine si alte daruri împaratesti, ca rasplatire pentru ca asa curând cu tot harul a izbavit-o de boala. Iar acea femeie minunata a zis ca nu-i trebuie nici unele de acelea, ci socotea plata mare a fi cu-nostinta bunei credinte. Ci a cerut ca sa zideasca o biserica lui Dumnezeu Celui ce o iz-ba-vise de acea boala si o mântuise. Auzind împarateasa cuvintele acestea a mers la împaratie si a facut pe împarat de se minuna de acea minunata tamaduire, povestindu-i si în ce chip, si adeverea ca Dumnezeul roabei, Acela este Dumnezeul cel adevarat. Si cum ca se cade, cât mai curând sa zideasca o biserica si sa întoarca pe tot poporul spre închinarea Aceluia.
Împaratul de acel lucru minunat s-a mirat, dar de zidit biserica nu vrea. Si peste putina vreme iesind împaratul la vânat, ceilalti toti faceau vânarea fara de nici o sminteala, iar împaratul singur ramasese, ca-l lovise nevederea si mirându-se de ceea ce i se întâmplase îsi aduse aminte de neascultare si chemând într-ajutor pe Dumnezeul roabei, se izbavi îndata de întunecare si mergând la acea minunata roaba, a rugat-o sa-i arate chipul zidirii si ea însemna si închipuia, iar mesterii zideau.
Daca s-a ispravit biserica si a fost acoperita si ramasese lucrul numai despre preoti, a aflat prilej si pentru lucrul acesta minunata femeie. Si a înduplecat pe împaratul ivirilor sa trimita solie la împaratul romanilor sa-l roage sa trimita dascali de dreapta credinta si a facut dupa pofta ei si trimise. Iar împaratul Constantin primind solia prieteneste si cu cinste a multumit lui Dumnezeu si a trimis pe un oarecare om de cinste, împodobit fiind cu credinta si cu întelepciune si cu buna viata si vrednic arhiereu a propovaduit dumnezeiasca cunostinta la neamul acela cu multe daruri, care mergând si tragând pe toti cu minuni si cu învataturi spre adevarata credinta crestineasca si botezându-i si zidindu-le multe biserici si sfintind preoti si întorcând toata tara ivrilor spre dumnezeiasca cunostinta, s-a mutat catre Domnul. Într-acest chip au cunoscut ivirii pe Dumnezeu.
Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Dimitrie cel nou de la Basarabi.
Acest cuvios Parinte, a fost pe vremea evlaviosilor împarati bulgari, dintr-un sat din Bulgaria ce se chema Basarabi, de pe marginea apei Lomului; si întâi a fost pazitor de vite la numitul sat, apoi vazând ca toate ale lumii sunt trecatoare, a iesit din satul acela si s-a dus într-o pestera ce era aproape de Basarabi si s-a facut calugar la o mânastire ce era înauntrul pesterii. Si cine poate spune luptele ce a suferit? Postul, rugaciunea si privegherile ce facea! încât si de harul facerii de minuni s-a învrednicit; înca si vremea iesirii sufletului sau din trup a cunoscut-o, pentru care intrând în mijlocul a doua pietre, asa si-a dat prealuminatul sau suflet în mâna lui Dumnezeu.
Trecând multa vreme, a venit acea apa a Lomului mare de surpa lemnele si pietrele de primprejur. Atunci au cazut în apa si cele doua pietre ce erau în cuprinsul pesterii, dimpreuna cu moastele sfântului; si mult timp au fost acolo. Deci vrând Dumnezeu sa-l descopere, s-a aratat îngerul Domnului în vis la o copila, a unui credincios, ce patimea de duh necurat, zicându-i: "De ma vor scoate parintii tai din apa, eu te voi tamadui"; si daca s-a sculat copila dimineata, a spus visul ce a vazut la parintii ei si asa adunându-se preoti si oameni multi, s-au dus la locul acela, unde de multe ori se arata lumina si cei ce vedeau socoteau a fi comoara si au gasit pe sfântul, precum a zis îngerul, întreg si luminat ca soarele si luându-l l-au dus în sat si mergând vestea în toate partile de aflarea sfântului, a ajuns si la urechile domnitorului de la Bucuresti, care îndata a si trimis preoti si boieri, sa aduca pe sfântul la biserica Curtii domnesti.
Mergând trimisii aceia la Basarabi, au luat pe sfântul si au purces sa mearga la Bucuresti, si sosind pâna aproape de Rusi, unde este o fântâna, n-a vrut sa mearga mai înainte. Deci vazând preotii si boierii acea minune si nestiind ce sa faca, s-au socotit cu sfat de obste de au înjugat doi junci tineri neînvatati, ca sa vada unde este voia sfântului sa mearga si asa o, minune! S-a întors îndata sfântul la Basa-rabi în mijlocul satului si acolo a stat. Iar preotii si boierii întorcându-se la Bucuresti, au spus toate cele ce au vazut. Deci domnitorul a trimis boieri cu cheltuiala de au facut o biserica în numele Cuviosului Dimitrie la Basarabi, unde a si fost asezat sfântul. Si multe minuni a lucrat acolo la cei ce cu credinta au nazuit; si macar ca fiind satul mic si simplu si lipsit de oameni de stiinta, nu s-au însemnat toate câte minuni s-au întâmplat, dar câte s-au scris de cei ce au vazut minunile sfântului, prin cucernici crestini le însemnam:
Doua femei oarecare surori, Aspra si Ecaterina, de la satul ce se numeste Cernavoda, au facut o biserica prea frumoasa, punându-i hramul Adormirea Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria si au gândit întru sine, doara ar putea sa ia vreo particica din moastele Sfântului Dimitrie si sa o aduca în biserica lor; ca de a le lua cu totul, socoteau ele ca nu va vrea sfântul, precum a si fost. Deci venind prea cu smerenie si cu evlavie si închinându-se la sfântul, în taina au luat o mica particica din moastele lui si vrând sa se duca, sezând în carutele lor, nicidecum n-au putut a se misca caii din locul acela, macar de-i si batea foarte vizitii. Iar ele cunoscând pricina si din carute pogorându-se, cu lacrimi au alergat si au cazut la sfântul si punând particica la locul ei, s-au rugat sa le ierte greseala, si asa s-au dus cu pace la satul lor. Altadata a venit preasfintitul mitropolitul Târnovului, anume Nichifor, cu sinodia lui, ca sa se închine sfintelor moaste ale Sf. Dimitrie. Si închinându-se mai întâi mitropolitul si sarutând sfintele moaste si departându-se a sezut pe un scaun; apoi pe rând mergând si ceilalti ai sinodiei lui toti si sarutând sfintele moaste un oarecare monah anume Lavrentie, în vremea sarutarii, ispitindu-se sa rupa cu gura o mica particica din sfintele moaste ale Sfântului, a ramas cu gura cascata si toti cautând la dânsul si vazându-l cu gura cascata, nu se pricepeau ce a patimit. Iar mitropolitul i-a poruncit sa se dea înlaturi ca sa se închine si ceilalti. Iar el mut si fara de glas fiind deabea s-a departat putin de la sicriul sfântului. Iar dupa ce au iesit toti a cazut cu lacrimi rugându-se sfântului si cerându-si iertare si asa i s-a dezlegat limba si a grait ca mai înainte. Dupa aceea a mers cu mitropolitul la gazda si i-a spus toate cele ce a patimit. Iar el i-a zis: "O, omule, cum n-ai socotit ca de ar fi fost sa se împarta moastele la toti câti vin spre închinarea lor, pâna acum n-ar fi ramas nimic. Ci de acum caieste-te, ca ai gresit lui Dumnezeu si sfântului.
Un iubitor de Dumnezeu episcop al Preslaviei, anume Ioanichie, cazând într-o boala foarte grea, încât de patru insi era purtat si neputând sa se vindece l-au adus la biserica Sfântului Dimitrie si l-au pus cu asternutul lui înauntru în biserica si slujindu-se Sfânta Liturghie, dupa trei ceasuri s-a sculat sanatos si umbla pe picioarele sale, laudând pe sfântul si multumindu-i. Acestea si alte minuni a facut Sfântul Dimitrie, care nu s-au scris dupa cum s-a zis, pentru nestiinta locuitorilor.
Iar în anii 1769 si 1774 fiind razboi între împaratia Rusiei si între Poarta Otomana si cuprinzând muscalii amândoua tarile acestea si trecând generalul Petru Salticov Dunarea, si dând razboi Rusciucului, a calcat si câteva sate de peste Dunare, orasul Cernavoda si altele; între care a calcat si satul Basarabi, unde se aflau moastele sfântului pe care luându-le mai susnumitul general, vrea sa le trimita în Rusia. Iar un evlavios crestin anume Hagi Dimitrie, întâmplându-se într-acea vreme lânga general, a cazut la dânsul cu rugaminte, ca sa nu înstraineze sfintele moaste, ci sa le daruiasca tarii ca rasplata pentru prazile si jafurile care au patimit din pricina razboiului si sa o mângâie cu acest dar al sfintelor moaste; si plecându-se generalul, le-a daruit tarii. Pe care primindu-le cu mare cinste si evlavie tot poporul, le-au asezat în biserica cea mare a sfintei Mitropolii a Ungrovlahiei, în zilele preasfintitului mitropolit al tarii Chir Grigorie. Si îndata a simtit tot poporul ocrotirea si patimirea sfântului; ca nu numai razboiul dintre muscali si dintre turci l-a încetat, ci si boala ciumei cea înfricosatoare a contenit-o. Si mult ajutor si mare folos câstiga, toti cei ce cu credinta nazuiesc catre sfântul, pentru ale carui rugaciuni Dumnezeule miluieste-ne si ne mântuieste pe noi pe toti, acum si pururea si în vecii vecilor, Amin
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Cuviosul Dimitrie Cel Nou
27 octombrie - Acum aproape 8 veacuri, pe vremea dinastiei romano-bulgare a Asanestilor, in satul Basarabi (Basarabov), din sudul Dunarii, traia un pastor roman pe nume Dimitrie, om milos si cu frica de Dumnezeu. Traditia spune ca, pe cand isi pastea turma pe malul raului de langa sat, Dimitrie a calcat din nebagare de seama un cuib de pasare, cu pui golasi in el. Cuviosul s-a simtit vinovat ca pentru o mie de morti si si-a pedepsit piciorul care gresise, umbland descult vreme de 3 ani, in semn de cainta si ispasire. Iar mai tarziu, calugarindu-se, s-a retras intr-o pestera, unde a petrecut in post, rugaciune si priveghere, pana ce a adormit intru Domnul, nestiut de nimeni. Vremea a astupat gura pesterii, iar apele au acoperit locul. Dupa ani, Sf. Dimitrie s-a aratat in vis unei copile bolnave si i-a fagaduit tamaduire, cerand ca parintii ei sa-i scoata osemintele de sub apa. Asa a fost aflat Sf. Dimitrie din Basarabi intreg si moastele i-au fost asezate in biserica acelui sat, unde n-au intarziat sa faptuiasca minuni. Azi salasluiesc in Catedrala Patriarhala din Bucuresti, iar cuviosul este socotit ocrotitorul sfant al Cetatii lui Bucur.
Racla Sfantului Dimitrie cel Nou - donatorul si mesterul ei
Racla Sfantului Dimitrie cel Nou - donatorul si mesterul ei
Este stiut ca moastele Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou au fost asezate in Catedrala Mitropolitului Grigorie, intr-o racla de lemn imbracata pe alocurea cu tabla de argint, fiind cinstite cu multa evlavie, de atunci si pana astazi, de tot poporul credincios.
In anul 1880, moastele Sfantului Dimitrie au fost stramutate intr-o racla de argint masiv, special confectionata, din initiativa si in mare parte cu cheltuiala episcopului Ghenadie Petrescu al Argesului (1876-1893), apoi mitropolit primat (1893-1896), ajutat cu modeste contributii banesti si de alti crestini piosi al caror nume s-a publicat in Monitorul Oficial nr. 35/1880.
Racla, din argint de cea mai buna calitate, "proba 14", in greutate de "ocale 27, dramuri 10.800", al carui pret s-a ridicat la 22.800 lei, suma considerabila pentru acea vreme, a fost donata cu toate formele legale, in ianuarie 1880, de episcopul Ghenadie Ministrul Cultelor, singurul abilitat, potrivit legislatiei in vigoare, sa primeasca donatii in folosul Bisericii, care, la randul sau, cu adresa nr. 2009/23 februarie 1880, a predat-o Mitropoliei, spre a fi inscrisa in inventarul Catedralei si folosita ca odor pentru mostele Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou.
Aceasta racla, care adaposteste si astazi moastele Sfantului Dimitrie, intregi, cu mitra de argint si coroana poleita cu aur, este si o reusita opera de arta, fiind impodobita cu scene din viata Sfantului, de o valoare spiritual-emotiva de mare intensitate.
Pe capacul raclei se afla chipul Sfantului, de marimea capacului, avand de jur-imprejur un grilaj poleit cu aur, iar pe marginea capacului 12 serafimi, 6 de o parte si 6 de cealalta parte, cu cate un mic stalp de argint intre ei. La frontispiciul raclei sunt gravate icoana Sfintei Treimi si incoronarea Maicii Domnului, iar pe partea inferioara, Arhanghelul Gavril, tinand in mana semnul Bunei Vestiri. Pe partile laterale ale raclei sunt 8 icoane infatisand scene din viata Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou, despartite prin cate un stalp de argint.
Racla este asezata pe patru picioare de argint masiv.
Toate icoanele si impodobirea raclei sunt lucrate in relief si poleite pe alocurea, unde a cerut trebuinta, cu aur.
Deasupra pe capac, la picioarele Sfantului, a fost gravata urmatoarea inscriptie: "Pentru evlavia si dragostea catre Sfantul Cuvios Dimitrie Basarabov, facutu-sa acest sicriu de argint, impodobit cum se vede, prin osteneala si cheltuiala Episcopului de Arges Ghenadie II si a catorva buni crestini, ca sa fie pomenirea urmasilor care, vazand aceasta, sa se indemne sa faca si ei alte fapte mai marete si folositoare neamului romanesc.
Acest sicriu s-a facut in zilele Mariei Sale Carol I, viteazul domn al romanilor, anul mantuirii 1879, luna decembrie, fiind ministru al cultelor dl. Vasile Boerescu, cand s-a predat acest sicriu".
Imbracamintea interioara a raclei este toata de catifea rosie, de cea mai buna calitate, cu siret ingust de fir alb pe margini si cu doua manusi poleite inauntru pentru ridicarea capacului.
In interiorul raclei, s-a fixat pe capac, dupa stramutarea moastelor Sfantului, o fasie de argint in forma de cruce de la racla cea veche, care se mai pastreaza si astazi la vesmantaria Catedralei, in asteptarea unui loc potrivit in viitorul Muzeu al Patriarhiei Romane.
O data cu racla, donatorul a oferit si doua accesorii: un pat de stejar masiv, sculptat si poleit, pentru asezarea acesteia si o cutie cu geamuri pentru conservarea ei.
Numele mesterului argintar care a realizat aceasta pretioasa lucrare artistica n-a fost gravat pe racla, dar este mentionat de episcopul Ghenadie al Argesului in corespondenta cu Ministerul Cultelor prilejuita de incheierea actului de donatie. El s-a numit Teodor Filipov si era rus de neam, fiind cunoscut si ca mester al raclei Sfintei Mucenite Filofteia de la Curtea de Arges si al ferecaturilor de argint ale unor icoane imparatesti de la diferite biserici. Venise de tanar la noi ca specialist argintar, pe la mijlocul secolului trecut, si se casatorise la Bucuresti, in 1860, cu Maria, nascuta Stefanescu, cum rezulta din insemnarea de pe verigheta de casatorie, mostenita in familie. N-ar fi exclus ca emigrarea lui sa fi fost determinata de vreo persecutie politica. Este o presupunere bazata pe faptul ca nu s-a mai intors niciodata in Rusia si nici legaturi prin corespondenta n-a intretinut cu rudele lui de acolo.
A avut o singura fata, Paraschiva, casatorita Petrescu, mama profesorului universitar Nicolae Petrescu, de la catedra de sociologie a Universitatii din Bucuresti, cum aflam de la fiul sau, dl. Miron Petrescu, pensionar al Administratiei Patriarhale, in prezent, cu serviciul la Arhiepiscopia Bucurestilor.
Teodor Filipov, argintar vestit, cu pravalie proprie in Bucuresti, care ii adusese avere si faima, iesea din comun prin personalitatea lui interesanta. Era un barbat inalt, cu parul alb, pieptanat cu carare la mijloc si plete unse cu untdelemn. Fata lui imbujorata se termina printr-o barba ingrijita. intotdeauna in redingota neagra si cu joben pe cap, facea impresia unui om distins, cum il descrie nepotul sau, profesorul Nicolae Petrescu. Vorbea stricat romaneste, iar rugaciunile si le facea intotdeauna in ruseste. Printre cartile ramase de la el, nepotul sau a gasit, alaturi de cele bisericesti, in limba rusa, si unele in limba franceza, cu caracter literar, precum Telemac de Fenelon, legata in piele, editie 1740, de unde se poate deduce ca avea si oarecare cultura apuseana.
La batranete, dupa un pelerinaj la Ierusalim, Teodor Filipov, care era peste masura de religios si foarte generos cu bisericile, carora le-a facut multe danii, a cazut in mania mistica, isi petrecea timpul cercetand bisericile, discutand cu preotii sau faurind icoane dupa ideile sale religioase. Din aceste preocupari a rezultat o icoana reprezentand Sfanta Treime, pe care a descnat-o singur si apoi a reprodus-o pe carton in mai multe exemplare, daruind-o inramata la diferite biserici si unor case particulare din Bucuresti si provincie. Un exemplar din aceasta icoana, noteaza profesorul Nicolae Petrescu in memoriile sale, s-ar afla in altarul Bisericii Sfantul Dimitrie (Posta) din Capitala. Icoana era iscalita: "Teodor Filipov - rus argintar". S-a si fotografiat cu aceasta icoana conceputa de el, pe care o socotea rezultatul unei viziuni ce ar fi avut-o in momentele sale de extaz religios, cum afirma C. Dinescu, in Psihologia calugarului (1898), citat de Eugen Lovinescu, in Antologia scriitorilor ocazionali.
A trait 70 de ani si a decedat in iulie 1895.
Mentionam, in incheiere, ca in anul 1934, cu prilejul restaurarii Catedralei patriarhale, prin purtarea de grija a patriarhului Miron Cristea, racla Sfantului Cuvios Dimitrie a fost asezata intr-o nisa special amenajata in peretele din stanga pronaosului, lucrare executata, dupa planul arhitectului Ion Traianescu, de antrepriza inginer Aurel Iovanovici din Bucuresti.
Aceasta nisa, care ofera larg acces credinciosilor la moastele Sfantului, este ea insasi o lucrare deosebita, fiind realizata din piatra naturala si marmura alba si impodobita cu ornamente si decoratiuni artistic executate. Racla cu moastele Sfantului Cuvios Dimitrie, asezata in scobitura nisei, pe un piedestal de marmura alba, este strajuita de 6 faclii de bronz, cu becuri in forma de lumanare si de 12 candele fixate de cornise, iar pe perete, deasupra raclei, este icoana Sfantului, in marime naturala.
In toate zilele anului, dar mai ales la 27 octombrie, cand este praznuit Sfantul Cuvios Dimitrie cel Nou, patronul si ocrotitorul orasului Bucuresti, crestini de toate varstele si de toate starile vin in numar mare la racla cu moastele sale din Catedrala patriarhala, spre a-l cinsti cu evlavie si a primi ajutor in nevoi de la acest parinte bun si fierbinte rugator pentru toti catre Domnul. -
MULŢUMIRI
Am încheiat o etapă grea!
Într-o săptămână am condus pe ultimul drum două persoane dragi din familie şi nu a fost uşor!
Mulţumesc Domnului că mi-a dat tăria să suport aceste despărţiri!
Mulţumesc tuturor prietenilor care au fost alături de mine şi mi-au transmis condoleanţe precum şi urări de îmbărbătare!
Voi încerca să-mi reiau activitatea în mod treptat, dar, sincer să fiu, nu ştiu când voi putea ajunge la zi cu răspunsul la mesajele primite, pentru care vă mulţumesc pe această cale încă o dată.
Să ne rugăm Domnului pentru iertarea păcatelor robilor Săi Elena şi Gheorghiţă şi pentru odihna sufletelor lor!
Să ne rugăm Domnului şi pentru noi cei rămaşi aici, pentru sănătate, viaţă mai bună şi ocrotirea de cel viclean!
Doamne miluieşte!
Vă rog nu uitaţi grupurile tematice:
- CREŞTIN ORTODOX PRACTICANT;
- REŢETE ALIMENTARE DE POST;
- ALIMENTELE: SĂNĂTATE SAU BOALĂ;
- MUZICĂ PE TOATE GUSTURILE;
- SFATURI UTILE.
Toate cele bune! -
ÎNTÂMPLĂRI TRAGICE
ÎNTÂMPLĂRI TRAGICE
Iubiţi prieteni,
Tocmai m-am întors acasă de la înmormîntarea mătuşii mele Elena Chiriac, Dumnezeu să o odihnească, când, telefonul de acasă era şi el mort (sunt lucrători la mine în apartament şi s-a produs un deranjament, remediat în ceva timp), După nici 2 minute de la repunerea telefonului în funcţiune am primit şi a doua veste tristă: a decedat şi unchiul soţiei mele, Georgică Stănculescu, un vechi lucrător de la Banca de Investiţii din Sibiu. Fiica lui care este stabilită în USA a fost săptămâna trecută în România, iar acum trebuie să facă din nou această călătorie, iar până când nu soseşte nu se poate stabili data înmormântătii. A decedat Georgică azi în jurul orei 8.00 în spital (se afla la reanimare într-un spital din Sibiu).
Doamne Iisuse Hristoase, Judecătorul viilor şi al morţilor, Cel ce vei veni ca să răsplăteşti fiecăruia după faptele lui, trezeşte-ne Tu acum din moartea păcatelor şi fă-ne să cunoaştem calea Ta şi să facem voia Ta cea sfântă până nu vine ceasul acela înfricoşat al dreptei Tale judecăţi. Atunci când vei veni Tu să ne aflăm cu toţii curaţi şi pregătiţi ca să ne treci şi pe noi la dreapta Ta şi să ne zici: "Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, de moşteniţi împărăţia cerului în vecii vecilor. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorule Cel Prea Milostiv, care ai tămăduit pe cei zece leproşi, tămăduieşte Doamne şi sufletele noastre, ale celor ce ne-am adunat aici. Tămăduieşte-le pe toate de lepra păcatelor, căci făgăduim că prin ajutorul Tău să nu fim nerecunoscători şi nemulţumitori ca cei nouă leproşi, ci vom aduce la picioarele Tale sufletele noastre smerite ca să ţi se închine Ţie până la sfârşitul vieţii noastre, până la ultima suflare a vieţii noastre, şi acolo în cerul Tău cel sfânt să ne duci şi pe noi, ca să fim cu Tine în vecii vecilor. Amin.
Cultul mortilor, cu toate diversele lui forme, are un loc important in toate reli¬giile. Toate obiceiurile de a jertfi animale, sclavi sau de a depune alimente pe mor¬mintele celor morti, la cei vechi, faceau parte din cultul mortilor. Zidirea piramidelor sau a altor monumente pentru cei morti erau izvorate tot din cinstirea mortilor. Amintirea celor plecati dintre noi, cinstirea lor are la baza ideea de supravietuire a sufletelor dupa moarte.
Rugaciunile pentru cei morti sunt in stransa legatura cu judecata parti¬culara si cu starea sufletului de dupa ea, pana la judecata obsteasca. In acest interval de timp si pentru acest timp, intervin cei vii pentru decedati pentru ameliorarea situatiei lor sau pentru proslavirea celor alesi. Judecata particulara este atestata de Sfanta Scriptura. Astfel, Sfantul Pavel spune : "Este randuit oamenilor sa moara, iar dupa aceea, sa fie judecati" (Evrei IX, 27). Intrucat in cuvintele acestea Sfantul Pavel nu pune nici un interval de timp intre moarte si judecata, urmeaza ca el exprima prin ele ideea ca sufletul, indata dupa despartirea lui de trup este supus judecatii particulare.
De asemenea, parabola boga¬tului nemilostiv si a saracului Lazar (Luca XVI, 19-34) unde fiecare dintre cei doi isi primeste, dupa moarte rasplata vietii pamintesti, inseamna ca ei trebuie sa fie jude¬cati pentru a-si primi rasplata. Deci, parabola este o marturie a judecatii particulare. Judecata particulara se efectueaza imediat dupa moartea omului. Insa, la jude¬cata particulara se vor avea in vedere faptele sale prezente pana la moarte, starea sa din momentul mortii. La judecata definitiva, obsteasca se vor avea in vedere in¬tregul ansamblu al vorbelor, faptelor si cugetul decedatului cu toate urmarile sale.
Felul fericirii si nefericirii de dupa judecata particulara este deosebit de cel de dupa judecata universala, dar nu se poate bine preciza decat caracterizand pe cea dintai ca neperfecta, iar pe a doua ca perfecta. Ceea ce reiese clar din revelatia divina este ca viata de dincolo de mormant este o viata constienta si activa intr-un oarecare sens. Cei buni continua viata lor buna de pe pamant marindu-si fericirea (I Corint. XIII, 12) cugetand, simtind si dorind (exem¬plul bogatului nemilostiv si saracului Lazar (Luca XVI, 19-31). Sufletele pacatosilor ducand o viata plina de pacate pe pamant in ura si invidie, continua aceasta stare si dincolo.
Deci, viata celor ce trec dincolo, dupa judecata particulara nu poate fi o stare de somnolenta, pana la Parusia Domnului, cum invata gresit unii crestini de astazi. Ei invoca unele citate scripturistice in sprijinul afirmatiilor lor. "Caci nu este intru moarte cel ce te pomeneste pe tine. Si in iad cine te va lauda pe tine" (Psalm VI, 5) sau : "Iesi-va duhul lor si se vor intoarce in pamant. In ziua aceea vor pieri toate gandurile lor" (Psalm CXLV, 4). Un alt verset invocat de ei este din Iov : "La fel si omul se culca si nu se mai scoala si cat vor sta cerurile, el nu se mai desteapta si nu se mai trezeste din somnul lui" (Iov XIV, 12). Sau : "Tot ce mana ta prinde sa savarseasca, fa cu hotarare, caci in iadul in care te vei duce nu se afla nici fapta, nici punere la cale, nici stiinta, nici intelepciune" (Eclesiast IX, 19).
Insa, in toate aceste versete nu este vorba de sufletele oamenilor, ci de tru¬purile lor. In Psalmul VI, 5 nu este vorba despre starea de inconstienta a sufletelor mortilor, ci aici psalmistul cere ceva de la Dumnezeu spre a i se da cat este in viata, caci dupa moarte nu se mai poate ruga, nu mai poate cere nimic. Iar in celelalte citate se arata ca trupurile pogorandu-se in morminte nu mai iau parte nici la stiinta, nici la iubire, nici la intelepciune, ele nu se mai scoala din mormant, din somnul lor. Ca sufletele sunt constiente dupa moarte, nu-si pierd simtirea se observa din pilda bogatului nemilostiv si a saracului Lazar (Luca XVI, 19-31), din aparitia lui Moise si Ilie care vorbeau cu Mantuitorul la Schimbarea la Fata (Matei XVII, 3).
Viata constienta si activa de dincolo de mormant se dezvolta avand ca funda¬ment viata de pe pamant. Situatia celor morti, ajunsi in chinurilor iadului, nu se mai poate intru nimic modifica prin propria lor vointa, caci: "in iad cine Te va lauda pe Tine?" (Psalm VI, 5). Sau : "Nu mortii Te vor lauda pe Tine, Doamne, nici cei ce se pogoara in iad" (Ps. CXIII, 25).
Si adauga, in continuare, Marturisirea Ortodoxa (intrebarea 64) citind pe Teofilact : "pe pamant se iarta pacatele ; cand suntem pe pamant, putem sa stergem pacatele noastre, insa dupa ce ne stramutam de pre pamant, nu mai putem noi insine, prin marturisire sa stergem pacatele noastre fiindca s-a inchis usa." Si mai departe : "Caci nu este timp de pocainta si de lucrare dupa trecerea din viata de aici" (Explicare la Matei, cap. XXV si Luca, cap. XII, vers. 5).
Prin urmare, o reabilitare, o ameliorare a situatiei celor din iad, a pacatosilor este posibila dar nu prin puterile lor proprii, ci prin rugaciunile celor vii, ale Bise¬ricii. Iata necesitatea rugaciunilor pentru cei morti.
Biserica ii cuprinde atat pe cei vii cat si pe cei morti. "Caci, daca traim, pentru Domnul traim si daca murim pentru Domnul murim. Deci si daca traim si daca murim ai Domnului suntem. Caci pentru aceasta a murit si a inviat Hristos, ca sa stapaneasca si peste morti si peste vii" (Rom. XIV, 8-9) .
Toti crestini formeaza un tot, o entitate, un or¬ganism viu, sunt asemenea unui corp cu multe madulare. "Asa si noi, cei multi, un trup suntem in Hristos si fiecare suntem madulare unii altora" (Rom.. XII, 5). Intre cei vii si cei morti nu este zid despartitor, ci rugaciunile unora pentru altii ii apropie pe toti membrii ei, pe toate madularele trupului lui Hristos. "Caci daca un madular sufera, toate madularele sufera impreuna si daca un madular este cinstit, toate madularele se bucura impreuna" (I Corinteni XII, 26). Deci, unitatea de credinta si viata a membrilor Bisericii, trairea in acelasi trup tainic al lui Hristos, apropie pe credinciosii Bisericii, ii solidarizeaza, dezvolta in ei si adanceste dragostea crestina. Crestinul stie ca dragostea de Dumnezeu si de aproapele este cea mai mare porunca a crestinismului (Matei XXII, 37-39).
Domnul Hristos a afirmat in mod expres ca iubirea de aproapele constituie esenta legii morale crestine. "Porunca noua dau voua : Sa va iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi unul pe altul sa va iubiti. Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii" (Ioan XIII, 34-35; XV, 12-13. Sf. Ioan evanghelistul arata, la randul sau, ca dragostea fata de Dumnezeu se con¬cretizeaza si se vadeste in iubirea aproapelui (I Ioan IV, 20). Dar aceasta iubire trebuie sa fie faptica : "Fiii mei sa nu iubim cu vorba numai din gura, ci cu fapta si cu adevarul" (I Ioan III, 18 ; Iacov II, 15-16).
Ajutorarea semenului pentru dobandirea sufletului, dobandirea imparatiei ceresti este un imperativ al iubirii si milosteniei crestine. Caci spune Sfantul Iacov : "Daca vreunul va rataci de la adevar si-l va intoarce cineva, sa stie ca cel ce a intors pe pacatos de la ratacirea caii lui isi va mantui sufletul din moarte si va acoperi multime de pacate" (Iacov V, 19-20). Dar nu numai intoarcerea semenului de pe calea pacatului, iertarea greselilor savarsite fata de noi (Matei XVIII, 22) ci si rugaciunile pentru aproapele nostru consti¬tuie acte de caritate, de iubire pentru semenii nostri. Caci, spune Sf. Iacov : "Rugati-va unul pentru altul, ca sa va vindecati, caci mult poate rugaciunea staruitoare a dreptului" (Iacov V, 16). Iar Sf. Pavel adauga : "Pentru ca stiu ca aceasta imi va fi mie spre mantuire, prin rugaciunile voastre si cu ajutorul Duhului Iui Iisus Hristos" (Filip. I, 19; Col. IV, 3). Rugaciunea deci este de un real folos intru sprijinul si ajutorul trupesc si mai ales sufletesc al aproapelui.
Rugaciunile facute cu credinta pentru noi si pentru semeni sunt eficace au rezultat, caci Domnul Hristos a spus : "Cereti si vi se va da ; cautati si veti afla ; bateti si vi se va deschide" (Matei VII, 7) sau : "Si toate cate veti cere, rugandu-va cu credinta, veti primi" (Matei XXI, 22). Sau : "Si orice veti cere in numele Meu, aceea voi face, ca sa fie slavit Tatal intru Fiul" (Ioan XIV, 13). Mai mult Domnul Hristos si Apostolii Sai raspund faptic la rugaciunile ce li se fac si ajuta pe cei pentru care sunt rugati. Astfel, Fiul lui Dumnezeu vindeca pe sluga sutasului (Matei VIII, 5-13); pe fiica canaanencei (Matei XV, 22-26) ; pe : tanarul lunatic (Matei XVII, 14-18); inviaza pe fiica lua Iair (Matei IX, 23-25). Toate aceste minuni Domnul Hristos le indeplineste la rugaciunile celor apropiati. Sf. Petru inviaza pe Tavita in urma rugaciunii credinciosilor apropiati de ea. (Fapte IX, 40-41).
Invatatura crestina revelata ne arata ca sunt opererante nu numai rugaciunile pentru cei vii ci si rugaciunile pentru morti. Caci acestia sunt vii sufleteste (Rom. XIV 7-9), fac parte din aceeasi Biserica, care este ca un organism cu multe madulare (l Cor. XII, 27).
Se mai invoca, contra rugaciunilor pentru morti si alte versete scripturistice : "Dumnezeu va da fiecaruia dupa faptele lui" (Rom. II, 6). Sau : "Pentru ca noi toti trebuie sa ne infatisam inaintea judecatii lui Hristos, ca sa ia fiecare dupa cele ce a facut prin trup, ori bine, ori rau" (II Cor. V, 10). Si in sfarsit : "Cel ce seamana in trupul sau insusi, din trup va secera stricaciune ; iar cel ce seamana in Duhul, din Duh va secera viata vesnica" (Gal. VI, 8).
Se pierde din vedere ca versetele amintite se refera la judecata ultima, judecata de apoi, cand nici un ajutor nu poate veni din afara.
Liturghia Sf. Iacov care este cea mai veche liturghie contine o rugaciune pentru morti. Astfel, aici se spune : "Doamne Dumnezeul duhurilor si al trupurilor, adu-ti aminte de toti dreptii pana in ziua de azi. Da-le lor repaos in locasurile ceresti ale imparatiei Tale, in desfatarile raiului, in sanul lui Avraam, a lui Isaac si a lui Iacov, sfintii nostri parinti, acolo unde nu este durere, nici intristare, nici suspinare, unde straluceste totdeauna lumina fetei Tale".
In concluzie, trebuie sa amintim ca toate liturghiile incepand de la Sf. Iacov, Vasile, Gura de Aur, Grigore papa al Romei, precum si in liturghiile occidentale, spaniole, galicana ; ale iacobitilor, coptilor, etiopienilor, sirienilor, toate cuprind rugaciuni pentru morti.
Rugăciune pentru cei adormiţi
Pomeneşte, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii şi a vieţii celei ce va să fie au adormit, părinţi şi fraţi ai noştri şi pe toţi cei care întru dreapta credinţă s-au săvârşit, şi iartă-le lor toate greşalele pe care cu cuvântul sau cu lucrul sau cu gândul le-au săvârşit şi-i aşază pe ei, Doamne, în locuri luminoase, în locuri cu verdeaţă, în locuri de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea şi unde cercetarea feţei Tale veseleşte pe toţi sfinţii Tăi cei din veac. Dăruieşte-le lor şi nouă împărăţia Ta şi împărtăşirea bunătăţilor Tale celor negrăite şi veşnice şi desfătarea vieţii Tale celei nesfârşite şi fericite. Că Tu eşti învierea şi odihna adormiţilor robilor Tăi (Elena şi Georgică), Hristoase, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi Bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele adormiţilor robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.
Iubiţi prieteni,
Iertaţi-mă, dar nu mai pot să stau acum de vorbă cu voi; chiar sunt afectat profund de aceste decese.
Vă promit că voi reveni după înmormântarea unchiului Georgică de la Sibiu.
Toate cele bune! -
MESAJ CĂTRE TOŢI PRIETENII
Iubiţi prieteni,
După cum aţi observat, câteva zile am dispărut de pe Netlog.
Îmi cer scuze pentru această absenţă, dar, starea sănătăţii mătuşii mele s-a înrăutăţit progresiv şi a ajuns la punctul critic aseară la ora 19.30, când a decedat.
În aceste condiţii nu am mai putut intra pe net să vorbesc cu nimeni!
Totuşi, având în vedere că viaţa merge înainte, vă rog să-mi permiteţi să vă mulţumesc pentru toate mesajele pe care mi le-aţi trimis şi pe care, să fiu sincer, nu le-am citit, pentru vizitele în pagina mea şi în grupurile tematice, pentru materialele postate şi să vă asigur că, atunci când voi putea, am să revin printre voi, iubiţi prieteni.
Transmit cu acest prilej tuturor celor ce şi-au sărbătorit ziua de naştere în nacest timp, multă sănătate şi fericire însoţite de tradiţionalul "LA MULŢI ANI!"
Mulţumesc pe această cale şi moderatorilor grupurilor mele tematice care şi-au făcut în continuare datoria!
Vă asigur de cea mai înaltă preţuire şi vă doresc tuturor "toate cele bune!"
Să ne reîntâlnim curând! -
TAINA IUBIRII
TAINA IUBIRII
Iubiţi prieteni,
Continuăm azi discuţia noastră cu Părintele Arsenie Papacioc despre Sfintele Taine şi vom aborda Taina Iubirii.
Dar să-l lăsăm pe Părintele Arsenie Papacioc să ne vorbească.
Taina iubirii
Lumea aceasta nu e vinovata, suntem vinovati noi ca nu stim sa iubim si nu stim s-o apreciem! Ce-am facut noi pentru lumea asta, daca este vorba sa intram in amanuntele drumului mantuitor? Ce-am facut noi pentru lumea aceasta - asta ni se cere!
O institutie, ca si un neam, traiesc prin cei care tasnesc, care stau pe cruce fara sa cedeze. O iubire mare pentru Dumnezeu cere o permanenta jertfire. Niciodata nu vom trai fara probleme si fara sabii indreptate impotriva noastra! Nu vedeti invatatura crestina? N-am venit sa aduc pace pe pamant, ci sabie... Dusmanii omului sunt casnicii lui. Dar toate acestea nu trebuie sa descurajeze pe nimeni cu nimic. Chiar daca omul este afectat de aceste nenorociri, asta nu inseamna sa renunte. Nu! Dumnezeu stie de necazul tau, iar aceste suferinte te incearca pentru a te putea defini, pentru a merita sa fii incununat de Dumnezeu, caci El asta doreste.
Nu ne putem inchipui un om mantuit fara merite. De unde vin aceste merite? Din lupta cu suferintele, iar lupta fara jertfa nu se poate! Crucea a mantuit neamul omenesc! Nu dreptatea lui Dumne-zeu, nici minunile Sale, ci Crucea! Atunci cand Iisus S-a rastignit, atunci a fost biruit satana. Mantuitorul triumfa pe Cruce, iar satana era invins. Deci, nici un crestin nu este scutit, sub nici un chip, de crucea sa, pentru ca e dar de la Dumnezeu suferinta, dragii mei! Nu este numaidecat o pedeapsa. Dar, chiar pe-deapsa in sine, canonul inseamna putinta revenirii, a intoarcerii la bine.
Se constata ca nu vine lumea la biserica. Dar nu trebuie sa fie o preocupare in sine, sa se faca atata caz. Pentru ca aceste lucruri slabesc forta per-sonala a fiecaruia, semanand confuzii. Din cauza greselilor multimii, fiecare om ajunge sa se scuze in sinea lui: "Ce, numai eu fac? Vad ca toti fac!" Deci, cel mai bine este ca noi sa ne rugam pentru rezol-varea acestor lucruri pentru oamenii acestia. Si chiar va rog, sa fie o mai mare dorinta de iubire adeva-rata! Nu o iubire inregistrata si difuzata ca atare de oameni: "Auzi, domnule, ca trebuie sa iubim!" Nu! Trebuie sa simti nevoia sa iubesti.
Nu este niciodata nimeni degeaba langa tine. El este cu stiinta lui Dumnezeu, ca tu sa-l ajuti sau sa te folosesti. Te folosesti, ca poate are o putere de duh mai mare. Sau il ajuti tu, in sensul de-al suporta. Este o mare greseala atunci cand certam pe unul sau pe altul! Il rabda Dumnezeu si pe acela, si de aceea l-a pus in calea ta, ca sa-l rabzi si tu si sa te incununezi!
Daca se intampla sa facem fapte bune, nu este bine sa le facem numai din obligatie, pentru ca de-venim cazoni. Sa le facem dintr-o dragoste cu orice chip, si atata cat putem. Pentru ca Dumnezeu nu ne tine ca suntem noi foarte vrednici. Ne tine ca este foarte milostiv El, si de aici vine si toata mila noastra.
Bunaoara, daca se gaseste cineva in situatia sa dusmaneasca pe cineva, se gaseste in situatia sa-l judece, pentru ca este intr-adevar incorect si nu se aseaza deloc. Deci, iti este incomod si tie si celorlalti. Dar daca ar zice omul asa, ar sta de vorba cu Dumnezeu: "Mai draga, Eu il iubesc si pe acela asa cum e. Da-te de partea Mea, ca sa-l iubesti si tu. Eu il iubesc asa cum este. Caci de aceea il tin in viata. Da-te de partea Mea si lasa, nu-l mai dusmani; Eu sunt Dumnezeu si tot Eu te tin si pe tine. Tu cate greseli faci si ti le trec cu vederea?" Acest dialog intim, cu smerenie sa se faca, si tu esti asigurat. Si rasare cu orice chip iubirea, fara de care nu se poate face nimic, chiar daca ai da muntii la o parte; chiar daca ti-ai sfasia trupul sa arda pentru Hristos.
Milostenia nu este numai sa dai din traista. Milostenie este ca accepti pe un om sa stea langa tine, fara sa il alungi in gand. Ai un coleg care are un necaz, trebuie sa stii sa-i faci o mangaiere, sa-i descretesti fruntea. La saraci poti sa faci o rugaciune scurta: "Doamne, miluieste-l!", daca nu poti sa-i dai, ca esti in tramvai si el este pe trotuar. Intrebarea se pune, cum ne este inima noastra in legatura cu su-ferinta din jur? Cel mai mare lucru de care vom fi intrebati la Judecata de apoi este: "De ce nu am dat mai multa atentie semenilor nostri?"
Exista porunca in invatatura crestina: sa se respecte toata faptura, cu atat mai mult fiinta o-meneasca, care are "chip" si "asemanare". Si firea pervertita, bineinteles, te indeamna sa tii cont numai de al tau, si foarte greu te rupi si pentru celalalt. Si tocmai asta e porunca: sa te rupi. Eu v-am spus uneori; daca nu, spun acum: Era intr-o situatie, parca era vis, dar tare a fost parca real, asa... Murisem, si ma uitam, cum se spune, la moartea mea, caci sufletul nu moare. Ma uitam la mine in cosciug si cand a ajuns cosciugul sa intre in groapa am zis: "Ce bine este daca lasi ceva din tine afara! Aceea te va ajuta si pe tine sa traiesti mereu". Milostenia este ceva din tine. Si Alexandru Vlahuta zice: "Mila e toata Scriptura!"
A milostivi pe unul, pe altul, aici se arata ca tu esti Hristos. Apoi, nici nu stii ca acela pe care il ajuti poate sa fie Hristos. El nu intinde mana sa-i dai. El intinde mana sa-ti dea Imparatia cerului si tu nu observi. Si, de regula, oamenii cauta banutul cel mai mic.
Fratii mei, tineti minte: cersetorii sunt perso-naje biblice! Ai trecut pe langa mantuirea ta asa de usor! Si mai grozav, l-ai dispretuit pe cersetor! Cersetorii nu pier niciodata. Fac sobor la margine de drum si impart ce s-a capatat, si zic: "Asta-i de la cutare. Pomeneste-l, Doamne, intru Imparatia Ta!" Si are valoare. Mantuitorul, ca sa ne incurajeze, a spus: Insutit veti primi!
Vrei sa te imbogatesti? Da tot ce ai! Primesti insutit! Lucrul acesta nu-l vorbesc de la mine. Daca ati cunoaste viata Sfantului Ioan cel Milostiv, v-ati inspaimanta! Sfantul Ioan, cand s-a dus in respectiva arhiepiscopie, a intrebat: "Cat aur are arhiepis-copia?" Si i s-a raspuns: "Atatea litre de aur!" "Dati-i la saraci!" Cand au auzit, economii aia au zis ca ii saraceste. Si a venit inapoi insutit fata de cat a dat. Iar dadea, iar venea insutit. Economii carteau mereu! Vezi, nu observa omul cand primeste, dar observa cand da. Dar venea insutit cu precizie! Este cuvant din Scriptura. Eu nu am dreptul sa-l contrazic pe acest cuvant. Si obisnuiti-va cu autoritatea cuvintelor din Sfanta Scriptura. Tainele Bisericii s-au facut pe temeiul cuvintelor din Scriptura. "Ce dezlegati voi, dezleg si Eu". Asa a luat nastere Taina Pocaintei.
A venit o doamna la arhiepiscopie sa dea o donatie. Si a intrebat-o Sfantul Ioan: "Cat doriti sa dati, doamna?" "Atat!" Sfantul Ioan se astepta sa primeasca insutit, iar cat dadea doamna asta nu era insutit. Si a intrebat-o: "Atat ai vrut cu adevarat sa dai?" "Nu! Am vrut sa dau atata, dar cand am scris suma, o mana nevazuta a sters si a scris cat dau eu acum".
Ce se intamplase? Economii nu au dat la saraci cat a zis Sfantul Ioan. Au dat mai putin. Si corespundea cu cat a adus femeia asta insutit. Sfantul Ioan i-a mustrat: "Uite cine saraceste arhiepiscopia!" Si s-a ajuns sa dea cate o corabie cu aur, si veneau o suta inapoi; si s-a umplut Marea Mediterana cu corabii pline cu aur mergand la Sfantul Ioan. Si s-a auzit glas din cer: "Sa vedem, Ioane, cine este mai mi-lostiv: tu sau Eu?" S-a verificat cu ape, cu corabii si cu aur cuvantul Scripturii. Deci, obisnuiti-va sa nu traiti numai voi, ci sa traiti in toti care sunt cu voi.
Exista porunca mare repetata de Iisus Hristos, incat insista: Sa va iubiti unul pe altul. Vedeti, cu orice chip trebuie sa fim controlati, daca avem acest sentiment de iubire pentru toti. Practic e greu. Nu poti chiar sa iubesti pe toti. Bine, asta se intelege. Dar, cu nici un chip sa nu urati! Daca nu urasti, nu mai esti in apa, esti pe scara, pe prima treapta. Dar esti pe uscat! Si sigur ca treptele merg pana la treapta dragostei de sus. Esti liber si ai posibilitatea de a urca, daca nu urasti. Deci este un inceput doar. Ce se numeste scara: "Doua lemne hodo-lemne si un brat de alea maruntele!" Adica, daca esti pe prima treapta esti salvat. Dar ceva sfant din noi, crean-du-ne Dumnezeu singur numai pentru Dumnezeu si poruncindu-ne sa iubim, ne-a dat si putinta sa iubim. Si atunci ceva sfant din noi ne spune: "De ce sa stau chiar asa pe ultima treapta? Ia sa pasesc mai sus!" Se intampla de capeti o bucurie pe care nu o cunosteai, dar care te odihneste si te sileste la a treia treapta. Si tot asa, si tot asa, pana cand ajungem la dragoste, care este legatura desavarsirii.
Mantuitorul nu spune ca sunt treizeci de trepte, cum arata Sfantul Ioan Scararul. Spune: Sa va iubiti - vorbeste la superlativ si termina. Dar acum, noi, care ne intalnim cu neputintele noastre si cu frecusul, lipsa de educatie la un adversar, dintre doua rele, alegem raul cel mai mic. Decat sa-l urasc, mai bine ma asez pe prima treapta si nu-l urasc. Si ma tin cu mainile de treapta de sus. Daca te tii cu mainile de treapta de sus, inseamna ca e posibil sa ajungi la ea, ca e deja in mana ta. Este porunca. Nu mai avem voie sa comentam, decat, cu orice chip, sa stabilim re-latii macar la "Buna ziua", sau sa nu urasti pe nimeni.
Degeaba ne zbatem, degeaba implinim alte po-runci crestine, daca n-avem relatie cu cineva. Fratiile voastre trebuie sa stiti ca inima noastra trebuie sa fie mereu libera pentru Hristos. Ca un dusmanel, care sta cocotat pe acolo pe undeva in zona asta grozava a inimii, il indeparteaza pe Hristos din inima ta. Adica nu vrea Hristos sa stea cu dusmanelul ala. Ca nu exista relatie intre rau si bine. Mantuitorul zice: "Sa-mi dai toata viata, toata fiinta ta!" Dracul zice: "Mie sa-mi dai numai un deget!" Ca prin asta el te stapaneste cu totul. Deja e langa tine. Nu mai este Hristos langa tine, daca tu i-ai dat o unghie de la un deget. Nu trebuie recunoscut.
De aceea, nici nu se sta de vorba cu dracul. E o greseala mare cand mai spun unii: "L-am certat pe dracul!" Lui ii convine foarte mult dialogul cu omul. Sa te rogi! El fuge de rugaciunea pe care o faci tu. Daca il simti ca intr-un fel te munceste fizic, sau te deranjeaza te miri cum, roaga-te la Hristos: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!" Ca va este la indemana o ruga-ciune ca asta. Dar nu cu agitatie, ci cu calm si cu stapanire de sine. Pentru ca, va repet acum, sunt sigur ca v-am mai spus, oricare ar fi motivul unei intristari, sau al unei mahniri, este numai si numai de la draci. Harul lui Dumnezeu nu vine unde-i o mahnire, unde-i o intristare, deoarece cu astfel de bogatie nu stii ce sa faci si o risipesti. Si, din pru-denta, nici nu te stapaneste acest har, dar vine unde-i linistire sufleteasca, unde fiinta noastra transforma ca un mare aparat de reactie acest har al lui Dumnezeu cu hotararile tale de a misca, de a te implini, si uite asa ajungi la masura omului desavarsit, ca sa nu vorbesc chiar sa fii un dumnezeu dupa har, bine-inteles. Dar pe fondul unei stari de veselie, viata duhovniceasca nu se vede, dar se simte. Simti ca ai mandrie. Insa smerenia nu se prea simte! Niciodata un om nu spune: "Eu sunt smerit!" Dar se simte totusi o bucurie sufleteasca pentru ca ai un fior de relatie calda cu lumea.
Daca rationalizezi relatia ta cu lumea pe motiv ca sunt liber sa nu primesc vizita fratelui - e un castig. Dar e un castig minor, fara rezultate mai avansate. Trebuie sa-l iubesti cu adevarat cu inima. Strategic va dau un sfat: nu poti sa-l iubesti pe vrajmas de prima oara, dar aseaza-te pe pozitia sa nu-l urasti. Si daca te gaseste moartea pe pozitia de a nu-l dusmani, tu mori ca un iubitor de vrajmas, cu harul lui Dumnezeu.
Sa stiti ca e foarte draceasca lucrare, ura asta a aproapelui. Prima data asta vine: "Ah, ce i-as face!"
Draga, cele zece porunci nu trebuie invatate ca la scoala: "Dacii si romanii", si incepi sa spui istoria dacilor si a romanilor ca pe apa. Nu! Trebuie cu orice chip sa implinim aceste porunci. Poti sa te prezinti la duhovnic ca n-ai implinit o porunca, ca o imprejurare, sau o stare de lucruri te-a oprit. Se a-nalizeaza de ce nu ai putut, capeti circumstante atenuante, dar cu nici un chip sa nu crezi ca esti scutit total, ca o imprejurare s-a creat si tu nu ai implinit porunca.
Ai lucrat Duminica. Porunca Bisericii este sa nu se lucreze. Dar o imprejurare oarecare te-a silit sa lucrezi. Nu-i nici o mustrare, poate e nevoie sa te spovedesti ca ai muncit, fara canonisire. Nu s-a gatit mancare pentru Duminica. Si exista o alta porunca care spune: "Cine posteste sambata sau Duminica este certat de Biserica". Si atunci ce faci ca sa nu postesti Duminica? N-am mancare facuta - fac man-care. Deci am muncit Duminica. Dar, dintre doua rele, alegi raul cel mai mic. Dar am salvat porunca care spunea sa nu postesti Duminica.
Doi insi sau hotarat sa se duca la Ierusalim. Se mergea pe jos in conditii grele, nu erau mijloace de transport. Mergand ei spre Ierusalim au intrat sa gazduiasca la o casa, unde i-au gasit pe toti bolnavi. Au sarit amandoi, i-au ajutat cat au putut. Dar unul dintre ei a zis: "Eu nu mai merg la Ierusalim caci nu pot sa parasesc pe cei bolnavi" "Cum, draga, ca noi ne-am hotarat. Unde-i hotararea noastra?" Si a plecat celalalt singur si a ajuns la Ierusalim. Acolo era o mare aglomeratie, ca era vorba de Inviere.
Pelerinul, ajuns la biserica, a patruns cu mare greutate prin prima usa de la biserica, si-l vedea pe cel care ramasese la bolnavi chiar la Altar. Dintre doua fapte bune alege fapta cea mai mare. Cel care a ingrijit de bolnavi s-a asezat pe pozitia de varf a Scripturii: iubirea. Si atunci ce cauti la Ierusalim? Te duci din traditie? Te duci ca ai posibilitati? Te duci ca ai timp, sau ca ai avut bani? Daca tu ai lasat vreo dusmanie in urma ta? Porunca iubirii e o porunca mare, de aceea insista Mantuitorul. Deci e o intre-bare justificata; sa ne-o punem toti: "Iubesc sau nu iubesc?", ca e porunca, draga! Sa nu credeti ca Mantuitorul a vorbit numai pentru veacul respectiv, pentru Apostoli. Nu. A vorbit pentru toate timpurile. Si noi avem bogatia ca suntem crestini. Si atunci sigur nu o sa urmam pe cutare Tutankamon, sau pe Buda. Noi urmam pe Hristos.
Bagati de seama, iubirea e criteriu de judecata! Evanghelia care se citeste la Duminica Judecatii de apoi este aceasta: "Am fost bolnav, si nu m-ati in-grijit. Am fost insetat, si nu mi-ati dat sa beau. Am fost flamand, si nu m-ati saturat". Nu vorbeste nici de alte artaguri si nu stiu ce. Vorbeste numai de iubire.
De ce ai urat? Dovada ca tu nu ai iubit, nici macar nu l-ai respectat, ca-i fiinta omeneasca. L-ai urat. Ca nu-l mai recunosti ca fiinta omeneasca, din mo-mentul din care il urasti. Si atunci ne osandim cu asta.
Vorbesti de rau cu atata usurinta si cu atata motivare intima. Si chiar daca esti intrebat, raspunzi: "Dar ce, numai eu vorbesc!? La urma urmei merita". Ei bine, va spun, e un pacat foarte mare. Nu numai ca nu-l iubesti, dar il dusmanesti, il urasti. Atunci tu ai facut crima, nu dragoste.
Daca pomenim pe cineva, este poate departe de tine, nu are cum sa stie ca tu il pomenesti. Tu esti in comuniune cu cel pe care l-ai pomenit. Dumnezeu, pentru rugaciunea ta, il ajuta pe el, si tu, constient, vrei sa fii implinitor al poruncilor date de Dum-nezeu: te numesti un mantuitor candva si undeva.
Tu pomenindu-l pe el, il ajuta Dumnezeu. Dumnezeu ti-a auzit rugaciunea.
Chiar Traian, care a fost un pagan, a avut o fiica, Drosida, care a ajuns Sfanta Mucenita Drosida. S-a botezat singura, dragalasa. Imparatului Traian i se dusese vestea, si a ramas vorba: "Bun ca Traian". Era un suflet bun, drept, nu i se cerea mai mult decat sa fie drept.
Sfantul Grigorie Dialogul, vazand atatea lucruri facute de Traian si ca a avut un nume asa de consacrat, s-a rugat lui Dumnezeu pentru el ca sa-l ierte. Sfantul Grigorie a trait in anul 500, de cand avem Sfanta Liturghie a Sfantului Grigorie Dialogul. Si s-a rugat lui Dumnezeu sa-l ierte pe Traian. Deci, a intrat intr-un dialog cu Cerul si a auzit un glas: "Dumnezeu ti-a auzit rugaciunea, dar mai mult sa nu te rogi pentru pagani". Sfantul Grigorie Dialogul a intrat intr-un dialog cu Cel ce mantuieste si i-a dat putinta lui Traian sa fie si el in Imparatia mantuitilor.
Tu, daca pomenesti pe cineva, traiesti cu toata lumea, cu fratii tai de credinta. Si sunt obligati fata de cel care ii ajuta la mantuire intr-o forma anonima, dar stie Dumnezeu.
Mai departe, dupa rugaciune, tine relatia cu omul. Arunca-i un zambet, ca sa vada ca nu ii esti dusman. Nu un ranjet. Arunca-i un zambet, daca te provoaca.
Draga, eu am sustinut un adevar. Fratia ta ai fost in situatia sa fii in afara de adevar. Ca te-a lezat punctul meu de vedere, al adevarului, nu-i vina mea. E vina ta care nu esti cu Adevarul. Acesta, sa zicem ca este un motiv material care a stricat relatia.
Noi nu putem forma legi de iubire de la noi. Porunca: sa iubesti este si pentru ei. Ce sa facem, pentru ca raspunsul este asta: exista si rai si iad. S-a dat putinta fiecaruia sa nu se duca in iad si totusi s-au dus si in iad. Ce sa facem? Noi ne facem datoria sa iubim, ca si pe cei din iad ii iubeste Dumnezeu. Dar iubirea lui Dumnezeu ii biciuieste acum. Dreptatea lui Dumnezeu ii tine acolo. Iadul este marea durere a lui Dumnezeu. Ei isi dau seama ca ii iubeste Dumnezeu, si tocmai aceasta ii chinuie. "Uite, ne iubeste si acum, deci, ce ar fi fost sa-L fi urmat pe Hristos?" Ce n-a facut Hristos sa-i scape pe oameni de iad?
Uite, dialogam in ce priveste mantuirea. De ce mergi pe o cararuie oarecare si nu mergi pe soseaua batuta, care duce la Ierusalim? Pe soseaua asta te mai lovesti de pietre, dar nu parasesti soseaua pentru sangerarile ranilor. Te pansezi, dar tine-te de sosea, ca harul nu vine decat pe soseaua asta, nu vine pe toate cararile. Insa nu trebuie sa schimbam discutia, ca avem de-a face cu oameni indaratnici. Uite, tu te duci la un prieten care are un caine rau. Cainele nu stie ca esti prieten cu stapanul, si latra la tine. Dar tu nu tii cont ca latra cainele, tu il iubesti pe stapanul lui si te duci la el.
Solutia este sa-i zambesc, sa-l pomenesc si sa nu-l urasc, asa cum este. Eu imi doresc foarte mult sa-mi pastrez aceasta sfanta libertate, aceasta curatire a inimii, ca Hristos nu vine in inima ta daca este un dusman acolo. Nu va mai preocupati cu: "Uite, eu i-am zambit si el mi-a ranjit". Daca esti pe linia adevarului poti sa fii foarte sigur: "Doamne, eu sunt de vina, ca e fratele meu!" Asa.
Vom continua acest dialog într-un episod următor.
Mulţumim părinte pentru că ne luminaţi!
Doamne ajută!
Tag-uri blog
Nici un tag utilizat
