somnium_nox
fata - 17 ani, center of DreamLand.....ColouredPencilCity, Norfolk Island
Blog / Tag-uri / mda....
Mesaje blog cu tag-ul 'mda....':
-
Noaptea rea....
Ce inseamna sa adormi?…Cine este somnul…
Cad in vraja sa inselatoare in fiecare zi…Ma simt obosita…Imi asez capul pe perna…Inchid in sfarsit ochii,si ma las prada propriei mele lumi…
Fictiunea ma domina…Visul a ajuns atat de departe…
Plutesc in negru…Lumea mea e atat de ireala…Miscarile mele dau nastere unor valuri de matase.Muzica imi suna in urechi…Noaptea a venit sa ma ia…
-Ne revedem….
-Da.
-De aceasta data esti constienta.
-Da
-Indiferent cum arat eu acum in ochii tai,ma bucur ca esti aici,cu mine.
Noaptea imi atinse fata…Era rece…Era calda…M’a prins din nou in jocul ei inselator…Am inteles atunci ca Noaptea avea de gand sa ma pastreze…
-Stii ca eu nu pot ramane.
-Dar ce spui tu acolo?…
-Nu mai face pe nevinovata!…Te cunosc…Si stiu exact ce vrei sa faci!
-Oooh…Speram sa nu te prinzi…Dar trebuie sa iei in considerare,draga mea fetita,ca nimeni in intreaga lume nu te poate ajuta…
Noaptea zambi…
-Nimeni altcineva nu mai este cu noi….Nicio alta fiinta umana nu mai este constienta in somn…
-Ce vrei tu de la mine?…
-Tu trebuie sa ramai cu mine…Si vei ramane…Pe veci.
O lacrima fierbinte imi cazu pe obraz…Nu stiam ce puteam face ca sa ma salvez…Incepeam sa nu ma mai pot misca…Valurile de matase incepusera sa se infasoare in jurul incheieturilor mele…Incepeam sa ma incurc in moliciunea care cu putin timp inainte ma facea sa ma simt atat de bine...
-Pregateste’te…Intunericul vine….
Valurile de matase incepeau sa ma sufoce…Atunci a aparut el…Si brusc,Noaptea nu mai zambea.Negrul se rupea,strapuns de raze de lumina…M’a luat de mana,si am plecat impreuna inspre realitate.Incercam sa ignor tipetele furioase ale Noptii,care deveneau din ce in ce mai slabe…Ma intrebam cum va fi data viitoare cand voi intra in jocul ei…Oare va incerca sa se razbune..?I’am privit chipul,si dintr’odata…Nu mi’a mai pasat…
Zambeam in somn… -
Teama de a privi
Ma incalt.In jurul meu e atat de bine...atat de liniste...Nu s'a luminat inca.Parintii inca dorm.Vreau sa plec inainte sa se trezeasca ei .As prefera ca nimeni sa nu imi vorbeasca in dimineata asta.
Imi iau mp3playerul,imi pun castile in urechi si il bag in buzunarul de la geaca.Imi iau ghiozdanul si ies pe usa.Zgomotul cheii rasuna pe casa scarii,care acum o secunda fusese tacuta.E putin...traumatizant.E primul zgomot pe care il aud astazi.
Cobor in fata blocului si scot mp3-ul din buzunar.Dau drumul la muzica.Incepe una din melodiile mele preferate...Si imi amintesc ce efect are asupra mea:e asemanatoare cu un drog.E inca foarte devreme,dar eu merg intr;un ritm alert,din obisnuinta cred.Aud inca sunetele din exterior,aud sunetul pasilor mei in zapada topita.Aud masini...Dar eu ma concentrez pe melodie.Vreau sa o simt...Vreau ca senzatia pe care mi'o da sa fie mereu la apogeu,si sa dureze vesnic.E singurul lucru care conteaza pentru mine acum.Nu imi mai pasa de ceea ce se intampla in jurul meu.Conteaza doar melodia...Acum se termina,dar incepe alta.Si indiferent de cat de mult imi place sau nu aceasta a doua melodie,o simt si vreau sa o simt exact la fel ca pe precedenta.Sunt prinsa in jocul ciudat al notelor muzicale.Ma...hipnotizeaza.Ma face sa uit de exterior si sa ma refugiez in lumea mea.Imagini imi zboara prin minte...atat de multe amintiri....
Sentimentul ma plimba de mana acum.Intru pe poarta liceului,si trec pe langa paznic fara sa il salut,desi o fac uneori...din bun simt.Dar astazi...Pur si simplu nu imi pasa.
In curte e pustiu...Pe holuri la fel.Ajung la usa clasei.E incuiata...Ma asez pe jos si continui sa privesc in gol,pierduta.Imbratisez singuratatea,sentimentul e in continuare unicul meu companion.Imi place ideea de scoala pustie...Imi place contrastul dintre cele doua situatii:in prima e liniste.O liniste ciudata,moarta.In schimb,in timpul programului se aud atat de multe voci...pe fondul muzicii proate care se pune pe holuri in pauze.Zgomotul ma streseaza.Imi place linistea moarta...
Am ajuns adanc,departe...In lumea mea rasuna doar melodia din casti. -
Recomanda cineva un titlu bun???
Am terminat.Acum nu mai am ochi,urechi,gura…Toate cele 5 simturi au disparut in vant.Acum nu mai pot simti ca inainte…Voi uita cum e sa gusti o prajitura sau sa mirosi o floare…Acum nu mai sunt limitata in gandire…
E ciudat sa spun asta…”Nu mai sunt limitata in gandire”…dar cu ce mai gandesc eu?…Eu nu mai am un trup .Si totusi…iata’ma…capabila de judecata fara acea adunare scarboasa de materie care inainte o numeam creier.Si de ce imi pun intrebari?..Presupuneam ca din acest moment voi sti totul.Voi face parte din acel Dumnezeu in care ceilalti incercau sa ma convinga sa cred.Dar se pare ca am gresit.Acum realizez ca am gresit in multe privinte.
Toata lumea sta adunata in jurul a ceea ce am fost…Si toti sunt straini…Dar,stai…e cineva…Cineva imi tine trupul strans in brate.Inca il mai simt,vag…E cald,si ma tine foarte strans.Plange.Cine este acest tanar ?Ma cunoaste,sunt sigura.El e unica persoana din acea gloata care simte intr’adevar ca nu mai sunt…
-Buna dimineata somnorila!
-Hmmm….
-Haide!Sau voi intra primul la baie…
-…
-Cum vrei…Dar sa nu mai stai mult!
M’am trezit cam greu in dimineata aceea de luni…Nu ma bucura deloc ideea ca trebuia sa imi parasesc patul meu cald si sa ma pregatesc pentru o noua zi plictisitoare la cursuri.M’am ridicat(cu greu)si am pornit’o agale spre bucatarie ca sa imi fac o cafea.
-Vai…Te’ai trezit!
-Da da…hai nu mai face pe smecherul!
-Ce bine dispusa mai esti!Baia e libera.Fac eu cafeaua…
Am intrat in baie…Si m’am dus deasupra chiuvetei.M’am privit in oglinda…Dupa cateva secunde mi’am amintit brusc ca trebuia sa ma spal pe dinti si sa ma imbrac.Probabil era destul de tarziu.
-Haide Anna…
-Offff mai lasa’ma…Am avut o noapte agitata.
-De ce?…
-Am visat incontinuu aceeasi chestie.Nu am inchis un ochi toata noaptea.
-Si ce visai?
-Aici e partea ciudata.Nu mai am nicio idee.Nu imi amintesc nimic.Doar ca ma speria ca naiba,si adormeam greu la loc.Am un sentiment ciudat.
-Ce fel de sentiment?
-Nu stiu…Am impresia ca ceva rau e pe cale sa se intample.
-Haide…Nu incepe iarasi!
-Da…Multumesc frumos…
-Haide Anna !O sa intarziem!Lasa tampeniile astea!
-Da…Ma rog…
La cursuri am fost distrata toata ziua.Trebuia sa ma intalnesc cu el in pauza de pranz,ceea ce nu ma mai bucura la fel de mult dupa ceea ce spusese dimineata.
Cand ma indreptam inspre restaurant,l’am vazut de mai departe.Ne’am facut cu mana.Am inceput sa ma misc un pic mai repede.Voiam sa ajung sa vorbesc cu el,sa il fac sa inteleaga…
Atunci…Atunci un tip care alerga cu un pistol si niste bani in maini,s’a ciocnit de mine.Am cazut amandoi.El s’a ridicat mai repede.Buimacit…a indreptat pistolul spre mine si a tras.Apoi cred ca a fugit…Nu imi mai amintesc foarte sigur.Il tin minte pe Nathan,care ma tinea ingrozit in brate…plangand ca un nebun.Zbierand ca are nevoie de ajutor…Imi soptea sa rezist…Ca ii pare rau…Ca ma crede acum…Se pare ca ambulanta a ajuns mult prea tarziu…Sangele meu incetase de mult sa curga din rana din piept.Iar eu mi’am parasit trupul…Il mai simt doar pe Nathan…Vag…Il “aud”cum plange…Mai simt inca lacrimile lui fierbinti care cad pe fata mea.
Acum stau langa el si il privesc.Ma simt trista.Acum se pare ca voi afla cum plange o fantoma…Si plang…Ma gadesc la el si la ce am fi putut fi…Apoi eu trebuie sa plec…Incep sa dispar.Desi nu am nicio idee ce se va intampla cu mine,nu ma simt speriata absolut deloc.
-Buna dimineata somnorila!
-Ha?…
M’am trezit speriata si transpirata…
-Anna…Ce ai patit?…
-Un…Un cosmar,cred.
-Cum adica…crezi?
-Nu imi mai amintesc nimic…Am o senzatie ciudata.
-Anna….Te rog…Termina.O sa intarziem la cursuri.
In baie incercam cu disperare sa imi amintesc acel cosmar…Dar nu reuseam.
In fata Universitatii l’am salutat pe Nathan si am intrat…Ma gandeam numai la visul meu…Nu stiu de ce scenariul mi se parea incredibil de familiar..
In sfarsit…Pauza de la ora 12…Il vad pe Nathan…Imi face cu mana.Ma simt atat de ciudat…Parca am mai fost o data in exact aceeasi situatie…
Si atunci l’am vazut pe acel tip cu banii…Si mi’am amintit.Mult prea tarziu…Sangele curgea din pieptul meu…Imi amintesc ca l’am vazut pe Nathan,care alerga incoace ca un disperat.
-Anna….Anna!
Eu il priveam,voiam sa ii vorbesc.Dar nu am mai resuit sa mai scot niciun sunet inainte sa…
-Buna dimineata,somnorila!
M’am ridicat din pat tipand.Plangeam.De data asta…Mi’am amintit ce s’a intamplat.Mi’am amintit ce visasem.
-Anna…Anna stai!STAI!
M’a prins cu mainile de incheieturi.Ma tinea foarte strans…Avea o expresie terifiata pe fata…
-Anna…Ce naiba ai patit??
Eu m’am linistit intr’un tarziu…Am ramas moale in bratele lui.Lacrimi mari au inceput sa curga usor pe obrajii mei…Ma uitam in ochii lui Nathan…Lacrimile deveneau din ce in ce mai fierbinti.
-Anna…
Eu taceam…Nici nu aveam idee ce aveam de gand sa ii spun.Stiam ca nu ma va crede.La fel cum facuse si inainte.Acum simteam o furie stinsa,infundata.Incercasem de atatea ori sa ii explic…Iar el nu m’a crezut niciodata.A fost printre putinii carora le’am spus.Speram ca din partea lui sa primesc o reactie diferita.
Lacrimile…
-Anna…Te rog…Ma sperii…Ce ai patit?
-Ti’as spune…Crede’ma…Ti’as spune…Dar nu o sa ma crezi.
-Anna…Atata poti sa ma enervezi cand nu vorbesti cu mine!…Spune’mi!
-Nu!
-Anna…Te rog!
-Nu, Nathan…Stiu ca nu ma vei crede…Nici inainte nu m’ai crezut…
-Inainte?Inainte cand??
-Stii ce?…Lasa…
Atunci mi’am amintit ca daca voi pleca de acasa,voi muri…
-Ce crezi ca va face?…
-Nu stiu…De data asta si’a amintit…
-Imi este putin rau…Cred ca am sa raman acasa azi…
-Esti sigura…?Nu prea imi vine sa te las acasa singura asa…
-Nu iti face griji…Chiar mi’ar prinde bine ceva timp de gandire…Sa ma linistesc un pic…Hai ca nu sunt cursuri asa nasoale azi…Du’te!…
Stateam in pat…Tremuram…Plangeam incet.Nu stiam ce trebuia sa fac…Pe la 12.30…Nathan m’a sunat pe mobil…
-Anna?
-Da…Ce e?
-Asculta…Mai devreme cand ma duceam sa mananc,a trecut pe langa mine un tip inarmat care jefuise o banca sau ceva in genul…
-Da?..Doamne…in minte nu aveam decat ideea ca tipul acela ma impuscase intr’o realitate alternativa sau asa ceva.Am inceput sa tremur…Aveam din nou senzatia aia…
-Asculta’ma…Politia nu a reusit sa il prinda!Se indrepta spre cartierul nostru ultima oara cand a fost vazut…Ai grija!
Atunci am auzit usa…Cineva intrase…
-…
-Anna?..Anna!
Fumul iesea pe teava pistolului…Acum inteleg ca…imi era sortit.Atunci…De ce am primit acele avertismente?Am incercat sa evit situatia…De ce nu am reusit??
-Pentru ca nu ai facut ceea ce trebuia.
-Cine e acolo?
-Nu iti pot raspunde…Sa zicem doar ca sunt…ingerul tau pazitor.
-???
-Mda…
-Ce mai inger pazitor!Am murit,nu?!
-Nu fi imatura!S mai ales dupa ce ai primit doua avertismente!!
-Deci..S’a terminat,nu?Asta a fost…
-Buna dimineata,somnorila!
… -
Fata cu hanoracul cenusiu
Umbla de ceva vreme prin tunel,cautand...Dupa ultima dezamagire se simtea descurajat...Orbecaia prin intunericul tunelului,dar nu voia sa plece...La urma urmei,nu s'ar mai intoarce niciodata.
In sfarsit...Se hotari.Nu voia sa plece...Asa ca se aseza pe o banca...Se gandea la cine stie ce...Isi punea intrebari la care stia ca nu poate gasi un raspuns...Lasa capul usor pe spate,si in tacere isi contempla durerea.Nu o mai iubea.Dar durerea era inca acolo...inca puternica.
Atunci o vazu.Statea pe o banca chiar in fata sa.Statuse tot acel timp in fata sa...iar el nu o vazuse....A ramas inmarmurit.O privea intr-una...dar el nu era sigur ca si ea il privea.Nici nu ii putea zari fata,caci purta pe cap gluga hanoracului cenusiu.
Parea trista...Oare simtise si ea dezamagirea..?Sau poate pur si simplu fusese singura pentru prea multa vreme...La un moment dat,se ridica.Incepu sa paseasca incet spre iesirea din perete.Voia sa iasa.Se saturase.Atunci,aproape fara sa gandeasca...el striga "nu".Fata tresari speriata.Il privi pentru o secunda.Apoi o lua la fuga.El vru sa o cheme...Sa o opreasca...Dar niciun cuvant nu ii iesi pe gura deschisa.
Ramase pe loc un moment....Dar apoi realiza ce se intamplase.Incepu sa alerge...Alerga dupa acea fata...Nu stia exact de ce,dar voia cu disperare sa afle cine era...
Asa o fugari pe fata multa vreme....Ea fugea mereu.Pe parcursul acestei urmariri ea ajunsese sa il cunoasca.Nu vorbise cu el,dar a realizat intr-un tarziu ca el nu vroia sa ii faca rau.Nu se putea opri...Nu se oprise niciodata pentru nimeni...Dar incepuse sa nu mai alerge atat de repede.
El intelese.Desi incepuse sa oboseasca,a prins'o din urma cu un pic de efort.In sfarsit,ii putea vedea fata.Avea ochii mari,caprui si intunecati.Ea il privea oarecum socata...surprinsa de ideea ca reusise sa o prinda.O tinea de brate...O privea intr'una...fascinat de ochii ei.Ea se smulse.O lua din nou la fuga....El injura in gand,inciudat.Era nervos.De ce fugea asa??Nu pitea sa inteleaga de ce nu vrea sa stea si sa vorbeasca cu el.Intelesese de pe acum ca doar atat vroia.Se gandea sa o lase in pace.Se plictisise sa alerge.Dar...Nu era bine...Se hatari sa o urmareasa in continuare totusi.
Mai tarziu....Intelese.Ei ii era doar frica.Inca nu stia de ce.Adevarul era ca,nici macar fata cu hanoracul cenusiu nu stia bine de ce.Dar asa facuse intraga ei viata.Fugise intr'una...lumea trebuia sa o urmareasca ca sa ajunga sa o cunoasca...Mereu.
El continua sa fuga...sa fuga...Ceva il impingea inainte,ii spunea ca nu are voie sa se opreasca.Nu vroia sa se opreasca.Fata cu hanoracul cenusiu il fascina....Inocenta din ochii ei il atragea.
Se gandea daca...daca nu cumva iubirea era cea care il facea sa alerge un continuare.Era nervos.Voia sa o opreasca.Sa o faca sa nu mai fuga....desi stia ca momentan...nu se poate.Dar stia si ca el era singurul care era in stare sa o opreasca.
