somnium_nox
fata - 17 ani, center of DreamLand.....ColouredPencilCity, Norfolk Island
Blog / Tag-uri / intr\'un fel....eu
Mesaje blog cu tag-ul 'intr\'un fel....eu':
-
Dialog
Scos din caietul de romana,trist,scris la depresie...vedeti daca se mai poate alege ceva din el...
In cel mai frumos parc din oras,frunzele aramii incepusera deja sa cada,lasandu-se duse de bataia calduta inca a vantului si incepand sa teasa covorasul colorat de pe alei.Razele soarelui patrundeau printre copaci,patand aerul si pamantul cu raze luminoase si galbui.
-E frumos aici,nu crezi?..
-Da,este…
-Imi place cum vine toamna aici…Se inroseste totul,iar mie imi place rosul.
-Stiu.
-Nu ti se pare ciudat?...Modul in care peisajul se incalzeste cu astfel de culori,desi vremea devine mai rece?..
-N-am de unde sa stiu…nu ma pricep la culori.
-Toata lumea poate sa se priceapa la culori…Tot ce trebuie sa faci este sa le…vezi.E usor sa le vezi…dar trebuie sa te si uiti.
-Imi plac metaforele tale…Si totusi tot nu inteleg de ce fugi.Si..mai ales…de ce fugi de mine.
-Nu fug…
-Ba da,fugi.Fugi si te ascunzi mereu.Si nu vrei sa vorbesti cu mine.
-Nu sunt ca tine…Nu ma pot studia astfel incat sa inteleg pe deplin tot ce simt.Eu merg mai mult pe…intuitie,sa-i zicem.Deci nu are rost sa ma tot intrebi lucruri,din moment ce eu nu am raspunsurile pe care le cauti.
-Ba le ai…doar ca nu stii sa le exprimi.Ai putea incerca sa inveti.
-Si crezi ca nu am incercat?Crezi ca nu asta mi-am dorit?
-Nu ai incercat destul.Iar daca vroiai cu adevarat,ai fi si reusit.
-Nu-i atat de simplu.
-Mereu spui asta…Nu este nici atat de greu pe cat pretinzi ca e.
-…
-Si acum nu mai zici nimic?...Doar o sa taci,asa cum faci de obicei?
-…
-De ce taci?...De ce nu vorbesti niciodata?..De ce nu vorbesti cu mine?
-…
-Doamne,te rog! Spune ceva! Orice!...
-Nu mai are rost acum…
-…Da..ce mai conteaza,nu?Pentru tine nu a avut rost niciodata.
“Nu evoluasem deloc,caci am facut exact ce as fi facut si acum cativa ani…Am continuat sa tac,si la un moment dat,am fugit.Degeaba spun acum cat ma urasc pentru asta,mi-am spus-o mereu.Dar niciodata nu am fost in stare sa schimb ceva,pentru ca am fost si sunt in continuare slaba.” -
Fata cu hanoracul cenusiu
Umbla de ceva vreme prin tunel,cautand...Dupa ultima dezamagire se simtea descurajat...Orbecaia prin intunericul tunelului,dar nu voia sa plece...La urma urmei,nu s'ar mai intoarce niciodata.
In sfarsit...Se hotari.Nu voia sa plece...Asa ca se aseza pe o banca...Se gandea la cine stie ce...Isi punea intrebari la care stia ca nu poate gasi un raspuns...Lasa capul usor pe spate,si in tacere isi contempla durerea.Nu o mai iubea.Dar durerea era inca acolo...inca puternica.
Atunci o vazu.Statea pe o banca chiar in fata sa.Statuse tot acel timp in fata sa...iar el nu o vazuse....A ramas inmarmurit.O privea intr-una...dar el nu era sigur ca si ea il privea.Nici nu ii putea zari fata,caci purta pe cap gluga hanoracului cenusiu.
Parea trista...Oare simtise si ea dezamagirea..?Sau poate pur si simplu fusese singura pentru prea multa vreme...La un moment dat,se ridica.Incepu sa paseasca incet spre iesirea din perete.Voia sa iasa.Se saturase.Atunci,aproape fara sa gandeasca...el striga "nu".Fata tresari speriata.Il privi pentru o secunda.Apoi o lua la fuga.El vru sa o cheme...Sa o opreasca...Dar niciun cuvant nu ii iesi pe gura deschisa.
Ramase pe loc un moment....Dar apoi realiza ce se intamplase.Incepu sa alerge...Alerga dupa acea fata...Nu stia exact de ce,dar voia cu disperare sa afle cine era...
Asa o fugari pe fata multa vreme....Ea fugea mereu.Pe parcursul acestei urmariri ea ajunsese sa il cunoasca.Nu vorbise cu el,dar a realizat intr-un tarziu ca el nu vroia sa ii faca rau.Nu se putea opri...Nu se oprise niciodata pentru nimeni...Dar incepuse sa nu mai alerge atat de repede.
El intelese.Desi incepuse sa oboseasca,a prins'o din urma cu un pic de efort.In sfarsit,ii putea vedea fata.Avea ochii mari,caprui si intunecati.Ea il privea oarecum socata...surprinsa de ideea ca reusise sa o prinda.O tinea de brate...O privea intr'una...fascinat de ochii ei.Ea se smulse.O lua din nou la fuga....El injura in gand,inciudat.Era nervos.De ce fugea asa??Nu pitea sa inteleaga de ce nu vrea sa stea si sa vorbeasca cu el.Intelesese de pe acum ca doar atat vroia.Se gandea sa o lase in pace.Se plictisise sa alerge.Dar...Nu era bine...Se hatari sa o urmareasa in continuare totusi.
Mai tarziu....Intelese.Ei ii era doar frica.Inca nu stia de ce.Adevarul era ca,nici macar fata cu hanoracul cenusiu nu stia bine de ce.Dar asa facuse intraga ei viata.Fugise intr'una...lumea trebuia sa o urmareasca ca sa ajunga sa o cunoasca...Mereu.
El continua sa fuga...sa fuga...Ceva il impingea inainte,ii spunea ca nu are voie sa se opreasca.Nu vroia sa se opreasca.Fata cu hanoracul cenusiu il fascina....Inocenta din ochii ei il atragea.
Se gandea daca...daca nu cumva iubirea era cea care il facea sa alerge un continuare.Era nervos.Voia sa o opreasca.Sa o faca sa nu mai fuga....desi stia ca momentan...nu se poate.Dar stia si ca el era singurul care era in stare sa o opreasca.
