somnium_nox

• Imparte

joi, 20 august 2009 la 00:09

Dave McKean si artworkul din Arkham Asylum

Note: Iarasi, asta nu-i review, e o chestie.
Habar n-am despre ce vorbesc.
In afara, bineinteles, de ideea ca Dave McKean e Dumnezeu.

Arkham Asylum e un graphic novel “cu Batman”, scris de Grant Morrison si ilustrat de sfantul McKean. Povestea e foarte interesanta, si il pune pe nenea liliac fata in fata cu cele mai adanci temeri, laolalta cu cei mai temuti dusmani.
Dar nu ma leg de comic si de povestea lui in sine, va las un link: http://ro.netlog.com/Engineered_Dream/blog/blog...-

Eu am fost rugata sa vorbesc despre artworkul lui Arkham Asylum. Pentru cei mai nefamiliarizati cu benzile desenate (categorie in care ma plasez si eu) sa deschizi cartea si sa vezi cum arata e un soc.
Serios, e un soc. In general, daca nu esti mai adancit in mediul artistic al benzilor desenate, ai impresia ca toate trebuie sa fie, ca aspect, de domeniul cartoonului, sau sa aiba un stil pueril, cu persoanje conturate si umbre stilizate. In fapt, nici macar la nivelul acesta nu e foarte simplu sa desenezi pentru un comic book. Asa ceva cere migala si rabdare. Totusi, am descoperit ca in multe situatii, continutul panourilor arata surprinzator de bine. Nu stiu cum arata istoria comicului, dar banuiesc ca a aparut la un moment dat o tendinta spre a transforma artworkul in altceva, sau in ceva mai mult decat era inainte. Fiecare panou are potentialul de a fi o opera de arta in sine, si trebuie tratat ca atare. Asa ca au venit oameni cu idei noi pentru aspectul personajelor, al lumii in care sunt plasati, al culorilor folosite si asa mai departe. In felul asta, imaginile sunt mai mult decat niste simple ilustratii in sens strict. Modul lor de realizare transmite si el informatii despre intamplari si personaje.

Dupa cum spuneam, fiecare panou are potentialul unei opere de arta si trebuie tratat ca atare. Dave McKean stie asta, si o demonstreaza destul de clar.
El lucreaza mai ales mixed-media, adica lucreaza in prima faza la o piesa in mediu traditional, si apoi o finiseaza digital. Acest mod de abordare este foarte popular printre artistii din prezent. A lucrat la CD covers, si este cunoscut pentru artworkurile din benzi desenate facute in colaborare cu Neil Gaiman (eu am citit Mr Punch). Ale lui sunt copertile spectaculoase ale celebrului Sandman, scris tot de Neil Gaiman.
Arkham Asylum a fost unul dintre primele comicuri la care a lucrat, asta la nu mult timp dupa absolvire. Artworkul lui Arkham este pictura (in ulei/acrilic, nu stiu sigur), probabil ceva creioane colorate si pastel . Asta in sfera traditionalului. Imaginile finale au fost prelucrate digital si exista, pe alocuri, fotomanipulare. “Mr Punch” se bazeaza mai mult pe fotografie, scenele de teatru cu papusi fiind realizate exclusiv in mediul acesta. In rest, este pictura expresionista.
Arkham Asylum are o paleta cromatica inchisa, rece sau calda, in oricare caz contrastele sunt impecabile. Batman este parca o parte din peisaj, mai degraba decat un personaj separat de el, contribuind la starea de incertitudine si teama (teama lui Batman ca Joker are intr-adevar dreptate)
Probabil mai mult decat atmosfera in sine a scenelor mi-au placut fetele personajelor, portrete in toata regula, fiecare relevand o mica parte din personalitatea fiecaruia. Am vazut aici o alta fata a Jokerului, foarte potrivita, care ii sugereaza personalitatea, nebunia si cam cat e el de periculos, simultan dandu-i aspectul unui om imbatranit prematur, consumat de viata. Aproape mi s-a facut mila. Harvey Dent iarasi mi-a atras atentia, fata lui trada perplexia si o oarecare inocenta in fata drumului catre “vindecare”, confuz si incapabil de a lua decizii.
Calitatea desenului este ridicata. Am descoperit o singura gresala(daca era gresala): ochii lui Harriet care il priveau pe Arkham prin fereastra casei de papusi, se uitau la un moment dat intr-o alta directie. Poate si postura usor falsa a Jokerului cand ii…inteapa fundul lui Batman. In rest…nimic.
Singurul lucru de care ar putea fi artworkul acuzat ar fi comercialitatea. Chiar McKean, satul de acest mod de lucru, alege sa varieze putin in propria sa lucrare, “Cages”. Dar nu ma leg de ea, nu am citit-o. Dupa terminarea acesteia, in anul 1998, McKean ia o pauza indelungata de la comic books.

Oricum…Arkham Asylum merita citita si numai ca sa iti scalzi ochii in aspectul ei mai mult decat spectaculos. Dave McKean este o figura cunoscuta (sau divina in randul studentilor de Graphic Design (care aparent nu pot trai fara colectia de coperti Sandman, adunate intr-un volum numit “Sandman Dust Cover Book”-adica Biblia).
Nu am o incheiere potrivita. Am gandit eseul/reviewul/chestia mea pentru persoane care au citit deja Arkham Asylum, dar am ridicat-o in slavi pentru cei care nu au facut-o. Deci…Daca nu ati citit-o, merita. Povestea e buna si aspectul e mind-numbing.