somnium_nox
fata - 17 ani, center of DreamLand.....ColouredPencilCity, Norfolk Island
Blog 71
in fine...bloguri
-
sortof a joke...but not funny
Hmm..incepusem sa ma gandesc la cum ar trebui sa scrie o persoana talentata...Nu am ajuns la o concluzie inca,dar m'am gandit la urmatoarea tampenie:
Daca tot esti o persoana frustrata de lumea haotica in care traiesti,probabil ca cel mai potrivit mod sa scrii,in asa fel incat sa multumesti pe toata lumea, ar fi urmatorul:
Am inceput sa ma gandesc la modul meu de viata,si la un moment dat m-am gandit asa:Ahjqkwnfqewhgfjqewnfjckwebfjwefiehkefqe5f4ew65- v4w5v46we51fwe4ewfvwervwer654gfwer4g68re4gv
df54gv5er4gv5re4g5reg5v41re5g41r52e41gv5+er41ger5g- 4re54g1br5e41b5+er4b15er415b41re565re4g6re14
r65e4g5re4g65e1ger46g45er4h8y54rwdswa4d6ewg4htr4h8- 6er4f3ew468er43re41h6r4t531ew65g4re
5ewrg46re84g3r5e4g65r4hg4t68h45er41g65er4h5re145g3- 41re54gre674hg86t4g35re4g65r74gre64greg6e8rd
jkhbfcekjwbfveiofjqejfcb wjkejfw;ljefpwqihfqejnwcjfheqwoifjdqwklnfcwejkhdq.- Si asa,am gasit esenta lumii haotice in care traiesc.... -
:)....
Creionul aluneca pe hartie,destul de repede pentru ce incercam eu sa realizez...II priveam in tacere,si incercam sa observ detaliile care ar fi dat viata desenului meu...Imi pareau foarte calmi...fericiti ca erau impreuna si in acelasi timp distrusi de ideea ca vor fi separati din nou...
Desi aveam si eu ale mele la care sa ma gandesc,nu ma gandeam atunci...Ma concentram pe liniile care prindeau viata din varful creionului meu.Incepusem la un moment dat sa umplu un spatiu...si m-am oprit o secunda...Linistea...Ma facea sa cred ca sunetul creionului pe hartie era un intrus,un intrus care le distragea atentia...Am ridicat ochii din caiet si i-am privit...Nu pareau deranjati,dar am inceput totusi sa misc mana mai incet...sa nu mai produc asa un zgomot...
Acordurile melodiei care venea din celalalta incapere ii purta prin vis...prin atmosfera...feerica care ii inconjura.Acum imi pareau altfel...pareau inocenti...ca niste copii. -
aripi noi....
Speranta imi daruise o pereche de aripi….Azi mi-au fost rupte din nou…si am lovit pamantul din nou...Am inteles ca trebuie sa ma desprind…chiar daca va fi greu…chiar daca poate o sa doara…
Am inteles in final…ca eu nu cautam aripile acolo unde trebuia.Am inteles ca unde le cautam eu…nu mai aveam sa le mai gasesc,devenise imposibil de multa vreme…
Dar am primit alte aripi…Altele mai mari…mai frumoase…mai bune…care nu ma vor face sa ma prabusesc.Niste aripi care imi vor da voie sa si aterizez…lin…si usor.
Si am stat…si m-am gandit la asta…si mi-am dat seama ca fericirea e un sentiment frumos…Daca stiam,uitasem.Si mi-a facut bine sa imi amintesc…Aveam nevoie sa imi amintesc. -
Veritasaga-Ce-a mai ramas
Spune-mi ce-a mai ramas in loc de sufelt si cu ce pret
Am pornit la drum,pur precum lumina
Un copil cu scantei in ochi.care nu stia ce-nseamna vina
Cautand iubirea si stima,si cum nu stiam sa lovesc
Viata m-a lovit prima Si am aflat ca,
Nu e prea rau sa nu fii om,sa fii prea om e crima
Si uite asa a picurat un pic de negru in esenta mea
Penrtu ca ca ceilalt nu dadeau doi bani pe decenta mea
Si atunci mi-a spus”nu mai e loc de nimic sfant in lume"
Ne pierdem printre ace,fumuri si glume
Facute pe seama celor slabi,
Ne nastem sanatosi,
Si incercand sa ne vindecam ,devenim bolnavi
Vezi tu,viata-I o strada,slab luminata,plina de gropi,plina de blocuri,
Gata sa cada,si ghici peste cine,
plina de focuri,Gata sa arda pe oricine,
Plina de ochi,gata sa vada orice slabiciune
Plina de prosti ce inca asteapta raspunsul la o rugaciune,
Cat despre mine,nimic din tot ce misca,nu ma mai misca
Doar ura ma pisca,din cand in cand,
Facandu-ma sa strig ura si azi o sa ma vand, in rest
Acelasi praf doar in alt vant,si nici eu nu mai sunt acelasi
Si nici nu mai stiu cine sunt
Spune-mi in loc de suflet..ce pun acum
Am incercat sa ma schimb, numai am cum
m-am pierdut pe drum si vreau sa stiu
oare am sa mai fiu vreodata cum vroiam sa fiu?..
Am aparut in mod accidental
Intr-o noapte geroasa,intr-un spital
Predestinat a fi un alt oricare,un alt oricare...
Nu traieste de fapt si ci doar ii pare,
si doare,
am crescut intr-o saracie lucie
privind viata ca cele ce ar putea fi
vazandu-i pe altii traind fiecare zi
fara a se gandi la ceea ce urmeaza
iar cand totul era rau,
mi-am spus viseaza,
mi-am pastrat imaginatia treaza
acum asta ma enerveaza doar
stiu ca arat fericit ,dar doar par
as vrea sa dispar .
in minte imi apar momentele cand
simtindu-ma singur pe pamant
am hotarat un suflet sa vand
crezand ca am altul
si astfel mi-am frant universul
si mi-a ramas doar pixul coala si vrersul
m-am compromis destul
pentru placeri de nimic
pemtru hartii intr-un plic
ce mi-ar aduce un pic de fericire
dar mi-au adus doar albe fire si amagire
si de iubire sunt satul ca de orice amintire
lasand doar gol in interior
stand la un pol inferior celui normal
si ce-a ramas in loc de suflet
doar un destin fatal
si o umbra ce vine si trece
si umbla simtind totul rece
si totusi ma doare
acum sunt toate neclare
orice costa
o problema minora acum e mare
ba e imensa de fapt si cu ce pret? nu stiu
dar stiu ca sunt apt sa judec totul obiectiv
desi gandesc negativ pe un fond clar pozitiv
Spune-mi in loc de suflet..ce pun acum
Am incercat sa ma schimb nu mai am cum
m-am pierdut pe drum si vreau sa stiu
oare am sa mai fiu vreodata cum vroiam sa fïu?? -
tinerete fara batranete si viata fara de moarte
Hmm....O multime vida este o multime finita....cam asa suna ceva ce a dictat profesorul de mate la ora...Asta e una dintre chestiile din matematica care mi se par niste tampenii...Cum naiba sa fie o multime vida(adica nu are niciun element) finita?...Cum sa fie finita daca nu incepe de nicaieri?...
Iei asta..o intorci cu fundu-n sus,si ajungi si la concluzia ca e o tampenie sa zici...tinerete fara batranete...de ce trece timpul pentru tine ca sa cresti...si apoi se opreste cand esti tanar si in putere..:|mi se pare o prostie demna doar de povestile pentru copii...ceea ce si este.Daca vrei sa traiesti vesnic...trebuie sa nu te nasti.
Viata fara de moarte nu exista....de aia e viata...ca sa mori.:|
O existenta din care nu mai iesi..adica nu mai "mori",nu e o viata,pentru ca nu ai avea o moarte fata de care sa o consideri viata.Fara moarte nu e viata,la fel cum fara bine nu e rau,fara negru nu e alb si asa mai departe.
Tot de aia cred ca e o tampenie sa consideri adevarat faptul ca Dumnezeu a existat mereu,si a fost mereu bun.Ganditi-va putin...cum sa fie Dumnezu bun,inainte sa aiba un rau fata de care sa il consideri bun.:|
Fara bine nu e rau...da...bene...Binele si raul nu exista tocmai pentru ca exista,si exista pentru ca nu exista.Da,e mai complicat...sa explic...Nu mai credeti in povestile alea prosteti in care "binele invinge mereu raul"...Ele sunt doua chestii opuse,cu forte perfect egale...Intr-o confruntare nu castiga nimeni,ci se anuleaza reciproc.Binele si raul sunt doua chestii extrem de subiective...pentru o persoana ceva poate fi rau,in timp ce pentru altcineva acel lucru sa fie bun...deci...ganditi-va mai cu atentie cand vorbiti despre bine si rau...viata fara de moarte etc...si lasati commuri va rog...vreau si eo alte pareri...
-
Lacrima solitara
Colind drumuri pustii
Fara un scop anume
Nu'mi dau seama de ce...
Si singura pe lume...
Continui sa merg.
Am obosit...
As vrea sa pot
Sa uit de toate si de tot
Desi nimic in lumea mea nu mai exista.
Ce rost mai are??
Sa stau si sa astept...
Sa sper la o schimbare
Cand tot ce as putea spera se pierde in vant?...
Acum sper doar...
Pe obraz sa imi apara
Lacrima solitara
Poate ma va salva.
Aud zgomot de sticla sparta..... -
pictor daltonist
Sunt un pictor daltonist...:|:|:|:|.....Nu o sa mai pot folosi culori...pentru ca nu le mai percep.Cel putin...nu pentru o vreme.
Pentru prima oara,culoarea nu mai inseamna nimic pentru mine.O privesc cu raceala...ma face trista.Dar nu poate sa nu mai insemne nimic!...E parte din mine...Sau cel putin asa credeam.
Decat sa vad culoare si sa imi amintesc cat de mult imi lipseste,mai bine vad lumea in alb negru,pana invat sa vad culori din nou. -
evolutie
Intuneric….
Brusc,se aprinde o luminita.La inceput,stau doar si o privesc,fara sa stiu de unde a aparut,de ce a aparut…O privesc pentru mai mult timp…O studiez…
Incandescenta ma fascineaza….Ma atrage….Si atunci inteleg:este vremea sa merg mai departe.
Incepuse doar din curiozitate...am ajuns sa ma indragostesc.Acum stau si privesc in continuare luminita,de undeva...mult mai aproape... -
Noaptea rea....
Ce inseamna sa adormi?…Cine este somnul…
Cad in vraja sa inselatoare in fiecare zi…Ma simt obosita…Imi asez capul pe perna…Inchid in sfarsit ochii,si ma las prada propriei mele lumi…
Fictiunea ma domina…Visul a ajuns atat de departe…
Plutesc in negru…Lumea mea e atat de ireala…Miscarile mele dau nastere unor valuri de matase.Muzica imi suna in urechi…Noaptea a venit sa ma ia…
-Ne revedem….
-Da.
-De aceasta data esti constienta.
-Da
-Indiferent cum arat eu acum in ochii tai,ma bucur ca esti aici,cu mine.
Noaptea imi atinse fata…Era rece…Era calda…M’a prins din nou in jocul ei inselator…Am inteles atunci ca Noaptea avea de gand sa ma pastreze…
-Stii ca eu nu pot ramane.
-Dar ce spui tu acolo?…
-Nu mai face pe nevinovata!…Te cunosc…Si stiu exact ce vrei sa faci!
-Oooh…Speram sa nu te prinzi…Dar trebuie sa iei in considerare,draga mea fetita,ca nimeni in intreaga lume nu te poate ajuta…
Noaptea zambi…
-Nimeni altcineva nu mai este cu noi….Nicio alta fiinta umana nu mai este constienta in somn…
-Ce vrei tu de la mine?…
-Tu trebuie sa ramai cu mine…Si vei ramane…Pe veci.
O lacrima fierbinte imi cazu pe obraz…Nu stiam ce puteam face ca sa ma salvez…Incepeam sa nu ma mai pot misca…Valurile de matase incepusera sa se infasoare in jurul incheieturilor mele…Incepeam sa ma incurc in moliciunea care cu putin timp inainte ma facea sa ma simt atat de bine...
-Pregateste’te…Intunericul vine….
Valurile de matase incepeau sa ma sufoce…Atunci a aparut el…Si brusc,Noaptea nu mai zambea.Negrul se rupea,strapuns de raze de lumina…M’a luat de mana,si am plecat impreuna inspre realitate.Incercam sa ignor tipetele furioase ale Noptii,care deveneau din ce in ce mai slabe…Ma intrebam cum va fi data viitoare cand voi intra in jocul ei…Oare va incerca sa se razbune..?I’am privit chipul,si dintr’odata…Nu mi’a mai pasat…
Zambeam in somn… -
Teama de a privi
Ma incalt.In jurul meu e atat de bine...atat de liniste...Nu s'a luminat inca.Parintii inca dorm.Vreau sa plec inainte sa se trezeasca ei .As prefera ca nimeni sa nu imi vorbeasca in dimineata asta.
Imi iau mp3playerul,imi pun castile in urechi si il bag in buzunarul de la geaca.Imi iau ghiozdanul si ies pe usa.Zgomotul cheii rasuna pe casa scarii,care acum o secunda fusese tacuta.E putin...traumatizant.E primul zgomot pe care il aud astazi.
Cobor in fata blocului si scot mp3-ul din buzunar.Dau drumul la muzica.Incepe una din melodiile mele preferate...Si imi amintesc ce efect are asupra mea:e asemanatoare cu un drog.E inca foarte devreme,dar eu merg intr;un ritm alert,din obisnuinta cred.Aud inca sunetele din exterior,aud sunetul pasilor mei in zapada topita.Aud masini...Dar eu ma concentrez pe melodie.Vreau sa o simt...Vreau ca senzatia pe care mi'o da sa fie mereu la apogeu,si sa dureze vesnic.E singurul lucru care conteaza pentru mine acum.Nu imi mai pasa de ceea ce se intampla in jurul meu.Conteaza doar melodia...Acum se termina,dar incepe alta.Si indiferent de cat de mult imi place sau nu aceasta a doua melodie,o simt si vreau sa o simt exact la fel ca pe precedenta.Sunt prinsa in jocul ciudat al notelor muzicale.Ma...hipnotizeaza.Ma face sa uit de exterior si sa ma refugiez in lumea mea.Imagini imi zboara prin minte...atat de multe amintiri....
Sentimentul ma plimba de mana acum.Intru pe poarta liceului,si trec pe langa paznic fara sa il salut,desi o fac uneori...din bun simt.Dar astazi...Pur si simplu nu imi pasa.
In curte e pustiu...Pe holuri la fel.Ajung la usa clasei.E incuiata...Ma asez pe jos si continui sa privesc in gol,pierduta.Imbratisez singuratatea,sentimentul e in continuare unicul meu companion.Imi place ideea de scoala pustie...Imi place contrastul dintre cele doua situatii:in prima e liniste.O liniste ciudata,moarta.In schimb,in timpul programului se aud atat de multe voci...pe fondul muzicii proate care se pune pe holuri in pauze.Zgomotul ma streseaza.Imi place linistea moarta...
Am ajuns adanc,departe...In lumea mea rasuna doar melodia din casti.
