somnium_nox
fata - 17 ani, center of DreamLand.....ColouredPencilCity, Norfolk Island
Blog 71
in fine...bloguri
-
Cautatorul surd(whatever)
Orbecaie prin lume,fara de tihna
Si cauta,nu stiu,poate doar semne
Ale unei vieti trecute sau care va sa vina...
I-a mai ramas doar orizontul de grafeme
Unii l-ar crede un nebun...un prost
Ce umbla si se roaga tot mergand...
Cautand rostul vietii fara rost
Un crampei senile in "sanatosul" gand.
Pentru el nu mai conteaza ce e sau nu real,
Creionand in minte un suflet nud
Indiferent de ce inseamna acum normal
Va fi mereu cautator...si surd. -
Childish...
Imi amintesc ca...atunci cand eram mica,ma gandeam la Dumnezeu,si la ideea ca nu are un inceput...Ca a existat din totdeauna.Imi inchipuiam o axa a timpului,si un mosulet(mi-l imaginam ca un desen animat...) care purta o palarie haioasa si se plimba pe axa,cu un felinar.Si ma gandeam...Ce-ar fi daca mosul s-ar intoarce din drum?..Doar nu e greu...Si sa se duca inapoi,si mai inapoi..Si sa ne spuna dupa aceea de unde a aparut totusi Dumnezeu...Si mi-l imaginam cum incerca sa se intoarca,dar nu putea.In cel mai bun caz,se intorcea,si fugea,si fugea ,apoi,dupa ce realiza ca se intoarce spre ceva ce nu exista,mergea iar inainte.Sau...mergea o bucata,dar i se facea frica,devenea nehotarat...Apoi...a aparut un alt mosulet...unul care crede ca nu are rost sa te intorci pe drumul pe care l-ai parcurs deja..Mosuletul apoi a disparut complet din minta mea.Acum imi mai apare din cand in cand prin amintiri,si ma face sa ma intreb de ce nu si-a continuat drumul niciodata...De ce nu a avut curajul sa afle...Unde a inceput Dumnezeu?...
-
poezie...acolo
Okay....pozie(cica)...(um...help?......)
Unde sa mai traim,
Decat in prezent?
Daca Ieri e mort
Iar Maine nu exista inca?
Unde sa mai traim,
Decat in noi,
Daca afara e nimeni
Sau doar altcineva?
Unde sa mai traim,
Decat aici,
Daca altundeva
Nu suntem acum?
Unde sa mai traim,
Decat in viata,
Daca in moarte
Nu mai suntem vii?
Unde sa mai traim,
Decat in Om
Daca altceva
Nu mai putem fi? -
Dispret
Privesti de sus aceasta persoana ce a infaptuit acte demne de dispret.
Negi...Imi spui ca nu o privesti de sus,doar o dispretuiesti.Si ce-nseamna dispret?..
A cazut de pe piedestalul tau,iar acum o vezi jos.Deci..N-o privesti de sus?..
Nu..
Nu esti mandru,nu-i asa?Nu te consideri superior...Esti doar dezamagit
Dezamagit..
Privesti dezamagit,cu mila aproape,aceasta persoana ce a infaptuit acte demne de dispret.
Dar ce-nseamna dispret?
Tu..
Tu ai dreptul sa judeci?
Oare nu ai infaptuit si tu candva acte demne de dispret?...
Te crezi special?Te crezi fara de pata?
Ai tu oare dreptul sa dispretuiesti aceasta persoana ce a infaptuit acte demne de dispret?
Dar daca nu tu,cine?
Caci si ceilalti iti sunt asemeni tie.Nu sunt curati.
Cine are dreptul la dispret?
Tu!
Tu dispretuiesti!...
Nu conteaza in ce context,motivele...Dispretuiesti.
Judeci!
Si ai comis o fapta demna de dispret. -
Coma canta-mi povestea
Cand n-ai sa ma mai chemi
Va fi ecoul slab...
Si camera de zi
Va fi imbracata-n alb...
Cand n-ai sa ma mai chemi,
Va fi ceasul stricat
SI multe sensuri noi
Pe chipul hasurat
R:Canta-mi povestea,
Sa n-o mai uit nicicand nicicum
Adu-mi vestea
Din gura ta va suna bine oricum
Strange-mi lucrul
Si arata-mi drumul cel mai scurt
Du-ma aiurea
Si spune-mi ca nu-ti cer prea mult
Cand n-ai sa-mi mai deschizi
Sertarul din priviri
Ramane-va inchis
Si prada-n ticluiri
Cand n-ai sa-mi mai deschizi
Voi sti sa te ascult
In mii de ganduri prins,
In pagini de demult. -
In fine...
O prietena mi-a spus candva ca ea nu foloseste cuvintele "te iubesc"...mi-a spus ca le considera lipsite de substanta,de esenta.Mi-a spus ca le folosesti in momentele in care crezi in ce spui cel mai putin...Si,cu riscul de a recunoaste ca am mintit(desi nu sunt convinsa ca am facut-o...) incep sa consider ca are dreptate.
Dar,la urma urmei...poate nu va conta. -
Titlu,anybody?...(va rog...)
Mimul:Oh,tu!..Dulce Providenta!...Pentru ce m-ai lasat ?
Sa orbecai prin eteruri,de lume uitat?...
Oare nu am fost eu credincios?
Dumnezeu:Indraznesti sa vii la Mine cu astfel de plangeri?
Sau poate nu-ti mai doresti un loc printre Ingeri?
Mimul: Indraznesc,Doamne,sa pun o intrebare.
Care din noi a cazut in uitare?
Dumnezeu:Te-am facut sa fii silentios!
Lasa doar pasarile cu glas duios!
Mimul:M-ai facut tacut,si totusi cu glas
De ce?
Dumnezeu:Glasul nu-ti trebuie tie!
Mimul:Atunci,de ce mi l-ai dat?
Dumnezeu:Sa te testez!Iar tu ai picat!
Mimul: Pentru c-am inceput sa vorbesc?
Dumnezeu:Exact!
Nu ai voie sa Ma pui la-ndoiala!
Mimul:Ceilalti actori stau cuminti,in sala.
Doar eu am indraznit sa vorbesc.
Pentru un dar de la Domnul primit
Tot de la Domn primesc raceala.
Pasarile de ce pot canta?
Dumnezeu: Pasarile pun la-ndoiala-ntelepciunea mea?
Mimul:Nu glasul e problema,nu-I asa?
Dumnezeu:Intoarce-te pe scena,acolo ti-e locul!
Mimul:Si daca gandesc,voi risca totul?
Dumnezeu:Iti vei risca drumul spre Rai. -
Flori de mac
Dupa o secunda,scoase cutitul manjit de sange din trupul ei,iar ea ramase o clipa cu acea expresie terifiata inghetata pe chip...Isi stranse ochii,apoi ii deschise din nou,iar verdele se scurse printre itele mintii lui si auzea parca intrebarea: De ce?...Incepu si el incepu sa se scufunde in eterul acelor ochi care cu nu mult timp in urma erau atat de zambitori,insa acum tot ce tradeaza este un sentiment infiorator,cutremurator,rece.
Un firisor rosu,maroniu,aproape negru incepu sa se prelinga din despicatura buzelor.Inghiti,gustul gretos nu disparea de pe limba,iar sangele tot venea,urmand drumul primei picaturi,cazand pe mana inca incordata tinandu-i strans umarul,lipind-o de perete.La un moment dat.se opri.Se lasa moale in bratele lui.El,aparent calm,dar inima pulsandu-i mai sa rupa peretii cutiei toracice,ii dadu drumul,iar trupul cazu inert pe podeaua de lemn,cu o bufnitura seaca. -
Intrebari si ganduri...posibile raspunsuri...si nimic
Bai..fiti atenti ca am mai scris si eu ceva...:|...din pacate e un rahat de tema la romana,pe care am facut-o si aiurea pentru ca asta se presupunea a fi o compunere descriptiva...dar in fine.
Stau...Ma gandesc la toate si la nimic,ma plictisesc intr-o imensitate alba,in care totusi imi doresc sa fiu.
Stau...Ma concentrez asupra unei idei absente,care nu mai vine.Imi amintesc apoi o lectie mai veche...Rup lanturi,iar gandul meu incepe sa zboare spre destinatii necunoscute.Danseaza un pic in jurul meu,apoi se intoarce si ma loveste peste fata.
Pun mana pe penson,iar in campul imens,alb din jurul meu se traseaza o linie.E rosie.Un rosu intens,aprins,sangeriu;desprins parca din contopirea unui vis cu un cosmar.Pe masura ce pensonul alunecase,culoarea se consumase,treptat.Iar ceea ce pornise ca o linie devine,spre sfarsit,nimic mai mult decat niste puncte taraite pe fundalul alb...doar urme ale firelor ce atinsesera hartia nu cu mult timp in urma.
Stau...Privesc linia rosie,si nu pot decat sa incep din nou sa ma gandesc...sa fie de culoare...ori de sange?
Stau...Privesc linia rosie si ma intreb:ce e mai important?..Actul in sine..urma vie a pensonului...sau linia de pasiune ce a ramas in urma sa?.. -
Nebunie si libertate
Fiecare dintre noi isi creeaza propria lume,condusa de propriile reguli.De obicei,regulile pot fi foarte asemanatoare,respectand o logica prestabilita,si considerata corecta de majoritate.Cei care isi formeaza un set de reguli care nu corespunde acestei logici,este considerat nebun.
Nebunul este singurul om liber.Liber in lumea lui,acolo unde conteza cu adevarat.Liber pentru ca mintea lui nu este limitata de ratiune.Desi are si nebunul ratiunea sa,nu corespunde cu aceea a majoritatii,deci nu este considerata ratiune(cam ignoranta chestia,dar asta e).Nebunul este cel care are curajul de a se conduce dupa niste reguli diferite,originale,care ii apartin lui in exclusivitate.
Ratiunea,gandul pot fi considerate foarte usor niste lanturi.Asa apar inhibitiile,rusinea(chiar si reticenta in a anunta un profesor ca nu ai inteles,in cazul in care esti elev).Cum mintea nebunului nu mai este condusa de astfel de lucururi,nu mai este inlantuita.Iar lumea formata in aceasta minte va fi o lume libera pentru persoana care si-o creeaza.
In mod ironic tot nebunul ajunge sa fie inchis intr-un azil.Din exterior,fata de societate,este un prizonier.Dar in lumea lui subiectiva,din punctul sau de vedere,este liber,iar acel punct de vedere este cel care conteaza in primul rand.Pentru ca tu esti in primul rand al tau.
