Blogul lui Constantin Manoliu

Buna ziua caciula ca stapinul nu are gura! - tot despre dj

sandmanhuck — Tue, 18 Nov 2008 19:15:04 UT

Prin a mea dulce copilarie am avut parte de tot felul de intimplari unele mai cu morala decit altele,dar mai toate au contribuit la educatia mea.
Una din ele e cea pe care o povestesc acum aici ca start pentru o secventa intimplata aseara.
Pe undeva pe la vreo 12 ani,imi petreceam o buna parte din timpul vacantei de vara pe la serviciul mamei mele ,odata ca imi placea sa mesteresc alaturi de ea tot felul de proiecte de ale mele nastrusnice(incercam sa imi construiesc singur anumite jucarii de care nu aveam parte) si in al doilea rind eram mai usor de supravegheat chipurile.
Maica-mea pleca pe la 6 jumate dimineata ,caci la 7 trebuia sa semneze condica iar eu apaream pe undeva in jurul orei 10 cind tocmai se lua pauza de mic dejun, un ritual respectat cu sfintenie in acele vremuri.
Crescut in singuratate aproape, dadeam dovada de o timiditate exagerata cind dadeam nas in nas cu o cantitate mai mare de oameni pe care nu ii cunoasteam si intodeauna cautam sa ma strecor cit mai neobservat posibil pentru a nu mi se vedea roseata din obraji.
Astfel in prima zi cind m-am deplasat acolo ,aveam de infruntat lucratorii din un atelier plasat inaintea celui in care lucra mama datorita conformatiei spatiului respectiv,lucru pe care il stiam si de care vroiam sa trec cit mai repede cu putinta.
Ajuns la fata locului, cu pasi repezi trec de portar ce era instruit de aparitia mea prin curtea intrepinderii si imi fac curaj sa deschid usa atelierului.
Cum spuneam ,ora 10 era sfinta si respectata de toata lumea ,micul dejun fiind un ritual in toata regula.Bineinteles si lucratorii din primul atelier se adunasera la o masa ce era fix pe traseul meu catre mama si savurau de zor mincarurile din sufertasele clasice.
Stiind asta ma cam inmuiam si cautam solutii de a trece cit mai anonim, fara a fi interpelat de grupare.
Am dechis usa domol si am tras cu privirea spre a observa posibilitatea unui traseu ocolitor al punctului fierbinte.Ochesc un teanc de cutii ce se interpunea zonei vizuale a alora ,raminind doar vreo 2 metri de cimp deschis .O zbughesc la fuga catre maldarul salvator uitindu-ma in urma sa vad de am fost observat,fara sa mai fiu atent la traseul de dupa,dar, surpriza ,dau nas in nas cu unul din cei mai batrini ce tocmai avea de lucru prin zona respectiva.
Inghetat instantaneu in fata lui, nu scoteam o vorba, aruncindu-ne reciproc priviri intrebatoare ,el cu zimbetul pe buze eu cu spaima in ochi.
Imi revin rapid si tantos cu privirea inainte ii dau bataie catre usa atelierului mamei,cind, primesc taios din spate o replica :
Buna ziua caciula ca stapinul nu are gura !!!, ce m-a facut sa ma impiedic rusinat rostind timid un buna ziua mai mult soptit.Bineinteles ,batrinul a venit duios la mine si m-a luat la intrebari tinindu-mi o mica morala in legatura cu subiectul politetii si salutului pe care nu am uitat-o niciodata,invatindu-ma minte sa salut fara frica oameni necunoscuti in a caror preajma ma aflu ,mai ales daca erau mai in virsta decit mine.
De ce am relatat asta ?Ca un facut,dupa ce am scris postul de aseara legat de impresiile pe care le au cei ce se imbata cu apa rece ,o patesc in direct si cu martori.
Pe scurt, la un moment dat apare un tinar cu o geanta ce indica posibilitatea de a fi dj ce cu nosalanta o pune la pupitru se saluta cu vreo 2 de prin zona si isi face de treaba prin bar.
Nu am acordat importanta prea mare evenimentului ,insa la un moment dat ma trezesc ca imi atrage atentia un alt dj cu care stateam de vorba ca cineva ,adica tinarul respectiv , se pregateste sa puna muzica.
Moment la care am luat foc si fara nici o retinere am plecat sageata catre pupitru spre a afla pina unde poate merge indolenta unora,caci asa am considerat ca se intimpla.
Acolo ,am taiat muzica si dai cu intrebari :
Buna seara, eu sint Huck tu cine esti ?
Pai sint x de la locatia y .
Bun si tu nu ai invatat sa te prezinti si sa spui un salut celor care sint gazde ,mai ales celui care e dj rezident ?
E cumva locatia asta sat fara ciini ,unde oricine vine si face ce vrea ?
Pai sa vezi si sa nu crezi, etc. niste scuze cusute cu ata alba de ma enervam si mai tare.
Oare cit de incult si prost lipsit de maniere poti fi incit sa ignori cu atita indolenta existenta unor oameni ce au treaba totusi cu locatia respectiva ?Oare eu daca m-as fi dus si as fi procedat la fel la el in batatura cum s-ar fi simtit ?
Sint curios ce se astepta in mintea lui.Sa ma fi dus eu sa ma prezint si sa fiu incintat de prezenta lui ?sa il rog eu sa puna muzica?sa ii dau de baut moca?SA CE?
E incredibil cum poti fi ignorat la tine acasa de indivizi lipsiti de cei 7 ani de acasa.
Buna ziua caciula ca stapinul nu are gura !

Imbatatul cu apa rece - part 1 despre DJ

sandmanhuck — Tue, 18 Nov 2008 18:50:19 UT

Mica vacanta a prins bine se pare, avind in vedere pofta de scris pe care o am desi timpul e un adversar redutabil al acestei activitati.
Azi am chef a scrie despre alt sindrom observat a face parte din bolile romanilor si anume acela de a se imbata cu apa rece,vizibil in mai toate domeniile de activitate.
O sa ma rezum la 2 aspecte de care am parte weekend de weekend ,unul fiind legat de meseria de dj si al doilea de relationarea dintre masculin si feminin in viata de noapte.Bineinteles schimbind anumite date din enuntul problemei cele 2 aspecte se pot aplica multor altor domenii.
Asadar sa incepem cu minunata si mirobolanta activitate de a fi dj,destul de rivnita se pare in ultima vreme, de mai tot felul de personaje care mai de care mai cunoscute care nu,dupa cum se descrie fenomenul in mass - media.
Ma distreaza enorm cum se imbata cu apa rece o multime de dj cu ideea ca sint atit de buni incit prin simpla lor prezenta intr-un club acesta da peste margini de citi clienti vin sa ii vada prestatia muzicala.Nimic din restul factorilor care pot duce la umplerea unei locatii nu are atit de multa importanta ca minunata lor aparitie in public.Oare asa o fi ?
Eu nu prea as crede.
In decursul activitatii mele am asistat la multe urcusuri si coborisuri in domeniu intrebindu-ma permanent care sint factorii determinanti pentru acestea.
Urcusul – de obicei pe baza aceluiasi sistem de nepotisme ,pile si relatii intr-o piata controlata de o mina de dj de capitala, ori comunitati locale inchise formate de citiva dj recunoscuti si fanii acestora plus eventualii viitori invatacei ,promovare agresiva de catre posturi de radio in voga in urma cine stie a ce alte combinatii ,angajamente la pachet cu diverse multinationale din care traieste tot lantul trofic de obtinere a acestora, plecaciunile si linsul in locurile intunecate gen eu te chem pe tine la mine si tu invers ,ori alte si alte metode.(vezi Eftimie de exemplu promovat atit de agresiv incit iti vine greata cind ii auzi numele,ori mai nou fratele lui Vali Barbulescu ,tinarul Lucian,ori mai nou Micky Love sau Alina Plugaru)
Unde e imbatatul cu apa rece ? nici unul nu recunoaste ca e produsul vreuneia din metodele respective ori ca multi din cei ce sint asa zis iubitori de muzica buna isi datoreaza prezenta acolo unde mixeaza ei doar pentru a se lauda ca au participat la o seara mirifica.(Cred ca replica :Weeei am fost aseara la DJ XXX …ce prost ai fost ca nu ai venit ..a rupt stilul frateee…muzica de muzica… ; e foarte cunsocuta multora.)
Nu spun ca nu au si fani adevarati ce ii iubesc pentru ceea ce fac insa numarul este mult mai redus decit aparentele.
Un alt exemplu sint dj –ii rezidenti in cluburile care functioneaza la capacitate maxima vreme indelungata si carora in timp li se inoculeaza ideea ca sint miezul in jurul caruia se invirte activitate si daca ei pleaca gata se duce de ripa clubul.Oare asa o fi ?
Inca nu am auzit de cluburi sa se inchida pentru ca X nu mai e rezident acolo.Cel putin in Iasi.Desi cred ca e valabil peste tot in Romania.
Si eu am fost rezident in cluburi in voga ,laudat si felicitat de mii de clienti pentru ceea ce faceam si promovam ,fani ai crede in toata regula ,insa la fel de cameleoni in viata de noapte, ce au dat bir cu fugitii imediat ce a imobocit o alta locatie unde isi puteau pune in aplicare regulile lor personale in ale clubbing-ului .
Dar e mai simplu sa te imbeti cu apa rece nu ?Spuneam in alt post ca vedetismul e boala grea , o prinzi usor si scapi de ea greu.Eu unul ma bucur ca am reusit sa ma imunizez la astfel de aspecte,desi au fost perioade in care eram asaltat de atita lume incit ma durea gura de spus buna seara , mina de la atitea saluturi si ficatul de la cita bautura moca curgea de la pupitru
Ma iubea lumea asa de mult incit puteam crede cu usurinta ca sint o somitate in materie,ditamai vedeta,deschizator de noi curente muzicale ,lider de opinie.Am preferat sa ma imbat cu alcool in detrimentul apei chioare.
Ar recunoaste vreo unul asemenea aspecte ?Never.
De aici incepe usor la inceput,coborisul.
Nu te mai cheama nimeni prin cluburi,orice mix ai face nu reusesti sa mai captezi atentia, audienta la radio sa dus si ea in zari,departe,ori cite telefoane ai da sa te rogi sa te mai produci si tu live primesti doar refuzuri politicoase,doar provincialii mai pun bot la personalitatea ta maiastra,te revolti de organizare proasta atunci cind mergi la club si il gasesti plin cu o mina de ultimi fani,incet incet steaua ta norocoasa apune .
Sa mai dau exemple ?Nope.Prefer sa stau pe margine spectator la marirea si decaderea bazata pe impresii false ,pe nerecunoasterea realitatii un comportament tipic romanesc.
Si mai sint multe de spus.
Cine mai crede dintre practicantii acestei meserii ca lumea in club vine pentru ei se imbata cu apa rece.Care teoretic ar trebui sa ii trezeasca din somnul dulce indus de atmosfere false,dulcegi,imiresmate de pitzipoance si cocalari.
Imbatatul cu apa rece dauneaza grav sanatatii mentale.
Asta ar fi unul din cele 2 aspecte .Al doilea in partea a doua.Mai acus

The crowd syndrome sau nevoia de multime

sandmanhuck — Tue, 18 Nov 2008 18:26:32 UT

Desprins de realitatile zilnice iesene intr-o mica vacanta savurez o cafea aruncat intr-un colt de cafenea si ma intorc la o tema mai veche ,ce chiar si Vali pe blogul domniei sale incearca sa o descilceasca cumva supunind-o atentiei in unul din posturi.
E vorba de un fenomen foarte frecvent in ultima vreme pe care al observa nu iti trebuie prea multa atentie si pe care o sa il denumesc THE CROWD SYNDROME sau pe romaneste ,nevoia de multime.
Inainte de a scrie am facut o mica documentare daca si ce s-a mai scris despre acesta.
Observat din vremuri stravechi de catre diversi intelectuali (Freud,Dupont,Broch Le Bon,Ortega Y Gasset etc),este explicat in functie de situatiile momentului pentru a putea gasi diverse solutii de intelegere acceptare ,control si corectie
Una din concluziile interesante e ca omul isi traieste adevarata viata in el insusi, in totala singuratate.
Dar asta o face intr-o nesiguranta absoluta pentru ca nu reuseste a ajunge la momentul sigurantei ca e el insusi datorita luptei permanente cu lumea din jur ce il obliga sa fie liber, sa invete sa ia mereu decizii, sa traiasca pe propriul risc, cu alte cuvinte sa traiasca singuri ,fapt ce conduce la nevoia de asociere si de evadare din ei insisi, o fuga de sine , de singuratatea radicala
Astfel toate acestea pot fi concluzionate in `nevoia de multime` sindromul de masa comuna ,dar care in timp functie de conducatori si sistem se modifica ,adaptindu-se parca cerintelor.
In zilele noastre ,prin aparitia mijloacelor de comunicare in masa ,multimea se transforma in public fara urma de constiinta colectiva, in multimi dispersate, in care indivizii ramin si mai singuri si mai anonimi decit erau, mai greu de unit dar mai usor de controlat de parada modelelor de imitatie ,plutind liber in cadrul aceleasi mase.
Ar putea fi asta o explicatie pertinenta a ceea ce se intimpla azi in viata de noapte ?
Caci de a aici a plecat si ideea articolului atit la mine cit si la Vali.
E disperant sa observi ,mai ales ca dj ,cum , ceea ce ar fi trebuit sa fie o normalitate nu mai exista.
Normal imi pare a fi ca orice club are ore de venire si de plecare,ore in care se aduna lumea ,socializeaza si se pregateste de distractie.Toate acestea au durate relative ,apogeul fiind atunci cind spatiul respectiv are un numar suficient de locatari pentru o atmosfera calda si imbietoare catre efervescenta petrecerii.
Insa ceva este dat peste cap.
Nu se mai vine devreme, caci e desuet sa mergi la club cind acesta e gol.DE CE ?Pai daca toti gindim asa ,niciodata acel club nu se va umple ,nimeni neavind curajul in a fi primul.
Sint oare asa de plictisitoare acele perioade de socializare ?Nu mai avem nevoie de asta ?Ci doar sa ajungem atunci cind clubul e plin ochi si nu mai permite decit distractia datorita atmosferei incarcate de sunete ,imbulzeala,alcool si multe altele ?
Vad cu stupoare jena afisata de cei ce intra si gasesc altceva decit se asteapta, dezorientati si dezamagiti,aruncindu-si intrebarea a de ce e asa de gol ?
Pai cum sa nu fie cind TOTI se asteapta sa gaseasca lumea chiuind ,urcata pe bar,inghesuita pe scaune si tipind de placere ?
La fel de curioase sint si raspunsurile primite atunci cind am pus intrebarea de mai sus.
Una din justificari ce m-a dat pe spate e ca nu mai sint mese libere .Adica tu te trezesti sa vii la ora 1 in club ,sa il gasesti plin ,si in celasi timp sa ai si masa libera ?Hilar de a dreptul aceasta pretentie.
Si atunci ii vezi cum pleaca, alegind alte locatii ,pe motivul ca acolo e plin.
Ok.E plin.Inghesuiala peste limite,in care nu te poti distra decit pe o bucatica de cel mult jumatate de metru patrat in cel mai bun caz,esti agasat de mirlani ce betia le da curaj,lucruri care a doua zi te fac sa spui revoltat ca a fost o atmosfera de cacat si asa mai departe.
DAR SAPTAMINA VIITOARE FACI ACELASI LUCRU.
Te duci unde e multimea.Pe care tot tu o refuzi zilnic.In autobuze si tramvaie,in magazine,o privesti si o judeci scirbit,plingindu-te in permanenta de lipsa de spatiu personal.
Si tot asa te duci si concertele moca,la manifestari ce implica aglomeratii de indivizi diversi pe care in alte situatii nu iti trece prin gind sa ii suporti.
DE CE ?
Sa fie definitiile de mai sus o explicatie ?Anonim in existenta proprie capeti consistenta in multime ?Te valorifici mai mult ,indentificindu-te cu o falsa constiinta colectiva ?
Multimea e un podum pe care poti defila spre a iesi in evidenta fata de restul?
E multimea suma punctelor tale de referinta?
Probabil ca da.
Singularizarea prin testarea unicitatii in multime se pare ca e o motivatie destul de puternica pentru a rasturna o normalitate pe care cred ca am avut-o dar am renuntat la ee ca fiind desueta.
Interesant.

Rascrucea Viselor 3

sandmanhuck — Thu, 06 Nov 2008 14:29:54 UT

2 ani si inca doare sa continui sa te iubesc.
Prosteste, imi umplu golul lasat de tine cu alcool in speranta ca intr-o zi caverna isi va cicatriza ranile,dar degeaba.
Vreau sa ma curat de emotii si sentimente desarte,de amintiri terciute,vreau sa imi culeg sufletul de pe urmele pasilor tai pierduti anapoda pe drumuri infundate de singuratatea existentei tale.
Am nevoie de el.
Asa rupt si insailat pe la margini,tocit pe la incheieturi,mototolit de viata,ruginiu in culoare si esenta,pentru un anticar ce vede dincolo.
Da, iar dincolo,un dincolo dependent de dementa rascrucilor de vise.
Azi noapte Jim m-a chemat cu soapte pline de dojana sa imi plimb ochii pe umbre fantomatice ,iluzorii si utopice portrete de iubiri.
Il refuz nosalant de politicos,cu rugamintea de a trece el dincoace intru aducere aminte.Temator,ma intreaba unde il duc.
Ii pun un deget parinteste pe buze spre ai infringe spaima trecerii.Nu iti fie frica Jim,sint linga tine mereu pentru todeauna.
Din muchia tesita a unei rascruci paseste domol in noaptea sufletului meu,ciocanind timid in usa ce o deschide anticarul.
Mai merge cineva cu noi?intreaba amindoi printre incrucisate sclipiri de ochi limpezi.
Le raspund amindoura cu o soptita incredere din buze.DA.
De ce -ul sta sa rupa picla noptii inmiresmate de curiozitate,in timp ce pasii bocanesc alene printre frunze fosnitoare ce par ca ne cearta indrazneala cautarii.
Il rog pe Jim sa sufle usor ceva acorduri catre negura.Incet siluete prind contur,se developeaza pe retina,intr-un spectacol magic.
Vezi Jim?si aici sint muchii si rascruci si vise la fel de feliate si intortocheate.Anticarul tacut imi stringe mina,pierdut intre atiti de mine ce ne dau tircoale.
Ma uit in ochii mei,ai celorlalti eu,cautindu-ma si incercind sa le explic De ce -ul.
Cararea ne duce usor catre Tei,inteleptul inteleptilor,primitor si inmiresmat,unde pe rind ne facem plecaciunile ,cucernici.
Ii invit pe amindoi sa cuteze in a intreba.Jim il lasa pe anticar sa fie primul.Secunde bune ,lungi se converseaza cu capul plecat.Brusc se rasuceste cu ochi inlacrimati catre noi si imi multumeste.
A aflat in sfirsit cum poate sa infrunte demonii.Jim saluta eternitatea umbrelor ce il inconjoara pe inteleptul Tei,plin de curtoazie si respect,la fel ca si mine.
Ne retragem infrigurati printre siluetele reci,tacuti fara sa invirtejim frunzele.
Jim imi ureaza toate cele bune ,grabit sa isi reia plimbarile pe muchii de rascruci de vise,reinoindu-si rugamintele de al vizita mai des,chiar si cu anticarul daca imi face placere.
Nu ii promit nimic,ci doar il rog sa ma astepte asa cum o face intodeauna,fluerind cu miinile in buzunare sprijint de cantul unor vise.
Anticarul tremura din toata fiinta, caci a invatat sa vada.Sa se vada.Il iau usor de mina,si il plimb catre prima intilnire cu sine insusi.
Smuceste usor palma surescitat de adrenalina atunci cind ii opresc pasii acolo unde e rascrucea.Ii ridic capul si il indemn sa se priveasca adinc in ochii celuilalt el.
Plinge.
Usor ii preling pasii catre casa sufletului meu ,caci are nevoie de el.
Si eu asemeni, caci ma vindeca,imi alina durerea,ma ingrijeste,ma iubeste.
Oare incepe sa nu mai doara?
Va urma...

Frumusete

sandmanhuck — Thu, 06 Nov 2008 14:23:16 UT

E toamna tirzie,cu miros de muraturi si crizanteme,cu frunze galbene de ciuda ca trebuie sa o ia iar de la capat in primavara ,cu stropi tacuti de ceata ce iti ung pasii pe carari nestiute ale cautarilor tale,la infinit,inspre esenta cu miros de ea.
Studente grabite catre a le lui Eminescu ori Brumaru versuri,isi preling siluete dulci pe Copou la vale inspre universitati in o vesnica schimbare,cu ochi lacuiti de speranta unor iubiri de cristal.
Ochi se intersecteaza,timizi si umezi intrebindu-se:Oare sint destul frumoasa?
Letargici si tacuti ,cavaleri ruginii de toamna,zac in dulce lene,pe banci scorojite,care verzui care albastrui,aruncate ici colo prin parcuri,asteptind provocari ale zeitelor,intrebindu-se:Oare e destul de frumoasa?
Cumva,toti isi duc opincile facute din suflete catre un profet inmiresmat de ani si ani de dragoste,ce poate sa le raspunda.
Adevarata frumusete a unei femei zace in ochii celui care o iubeste.
Sfatos,Profetul Tei ,indeamna sa cutezi a spune TE IUBESC !
Deschide ochii ...

Cum sa fiu dj - 10 sfaturi practice

sandmanhuck — Sun, 26 Oct 2008 11:04:12 UT

1.Va iubesc pe toti,dar numai unul e alesul,asa ca obisnuiti-va cu mine.
2.Daca va critic o fac in modul cel mai constructiv posibil,desi critica e o birfa cu facultate,de care eu nu am.In schimb cam capat din ce in ce mai mult toleranta ZERO.
3.Traiti in Romania :romanul vrea distractie nu educatie.Nu se duce el la scoala ,credeti ca in club ii e mai drag sa invete ?Ma indoiesc.
Nu poti cere unui popor a carui traditie in muzica se rezuma la Cerbul de Aur, Festivalul de la Mamaia ,Cintarea Romaniei,Floarea din Gradina si Cenaclul Flacara, sa inteleaga altceva.De aia nu e bine totusi sa chiulesti de la orele de muzica.
4.Repet,obisnuiti-va cu mine.Si voi aveti pasarelele voastre ,desi diferite ,totusi ar putea face un stol.
5.Nu tot ce va place voua se inghite.Asa ca ridicati ochii din butoane,pe care e indicat sa le folositi cu gingasie, oricum nu intereseaza pe nimeni cit le foiesti tu acolo.
6.Fiti creativi,ridicati meseria asta la rang de arta ,macar pentru voi daca nu pentru ei.
7.Nu va luati dupa altii.Vedetismul e boala grea, o iei usor si te vindeci greu.
Ce vedeti voi acolo sus e rezultatul a cu totul si cu totul altor factori,total diferiti in Romania :.ani grei de lins,pile,relatii si multe altele.
Si domeniul asta are uscaturile lui, fiti voi toporul care le taie.
8.Iar repet bisnuiti-va cu mine.Pina a ma injura altii, o fac eu singur de multe ori.
E benefic, caci ma tine departe de cloaca.
Asta imi da suficienta libertate de creatie,fara sa imi pese .Uneori imi iese ,alteori nu,dar macar incerc.Mai bine in sat fruntas,decit la oras codas.
9.Desi blank-urile sint ieftine si internetul e la usa,trebuie sa mai stii ce sa pui pe ele.Muzica actuala e rezultatul unei evolutii culturale cu pasi mici da buni.
Nu ii sariti,ca e posibil sa va scrintiti mapa.
10.Deschideti-va sufletele si lasati-le sa cinte.Multi vor ,putini reusesc.Prietenii stiu de ce.

Prea multa informatie ucide

sandmanhuck — Wed, 22 Oct 2008 20:40:54 UT

De vreo saptamina incoace,am avut parte de tot felul de discutii care mai de care mai ciudata sa zicem,dupa diversitatea subiectelor si a partenerilor de discutii.
Miercurea trecuta am dialogat cu o tinara domnisoara ,la inceput pe teme relativ comune ca sa adincim discutia intr-o confesiune ,mai mult din partea ei,ce ma duce cu gindul ca ar fi trebuit sa ma fac preot,caci prea ascult spovedanii .Si nu as zice ca nu imi place,mai ales ca primesc pe tava oarecum gratis, informatii valoroase ce ma ajuta sa caracterizez oamenii, ce in alte conditii nu cred ca as avea acces la ele.
Apoi dupa vreo 2 zile ,iar din o discutie neutra ,am deraiat in studii comportamentale ,calatorind prin locatiile noi din Iasi ,continuata luni in particular cu un bun prieten si sfirsita aseara cu niste polemici udate de o bere.
Toate aceste discutii ,au fost cumva o picatura ce a umplut un pahar in care se inecau de zor ceva ginduri brute de multa vreme.
Prea multa informatie ucide, ar fi o concluzie ,nu chiar finala ,trebuind cumva sa mai lucrez la argumentare.
Luate in parte ,discutiile si comportamentele analizate par a nu avea o legatura directa, participantii fiind pe diverse baricade ,dar undeva in esenta ideea primordiala e aceeasi.
Ca de obicei , nu ma pot opri sa nu asociez caracterele cu educatia, ce o consider un motor al formarii umane si al unei societati sanatoase.
Nu ma consider a fi un erudit ori vreo somitate intelectuala, dar am incercat tot timpul sa imi cunosc limitele ca sa le pot depasi invatind ceva nou in permanenta, sa filtrez informatia primita, astfel incit ce se decanteaza in urma rationamentelor intelectuale ,sa contribuie cu plus valoare.Cred despre mine ca sint un om normal din punct de vedere al educatiei,poate putin peste medie,asa cum ma astept sa fie si ceilalti din jurul meu.
Comparativ cu ceea ce intilnesc acum , constat ca educatia primara primita in anii de scoala, si ma refer aici la cei de liceu ,cind mintea ta e avida de informatii, a avut un rol important in a-mi dezvolta capacitatea de acceptare si intelegere a ceea ce primesc.
Cum pe vremea comunista ,privatiunea de informatie era maxima, ceea ce imi furniza sistemul de invatamint era de o valoare inestimabila.Toate acestea le completam prin vizitele saptaminale la biblioteca ,al carui abonat am fost in permanenta aproape mai bine de 7 ani,digerind cuvinte pe piine in cautarea de raspunsuri existentiale .(imi aduc aminte cu placere de d-na profesoara de limba romana Mungiu ,da, mama tinarului regizor Mungiu cel premiat,ce in clasele 7-8 ma punea sa dau lista cu lecturi de vacanta colegilor mei ,cumva un fel de recunoastere acum pentru mine si pentru care ii multumesc din suflet)
Astazi totul devine mult mai simplu datorita atitor canale de informare, destul de prietenoase si accesibile mentionind doar doua internetul si televiziunea.
Ai putea dupa ce inveti sa scrii si sa citesti, sa stai bine mersi acasa si sa iti continui educatia accesind CU CAP aceste doua canale mentionate mai sus.Si la televiziune ma refer la posturile educationale Discovery si tot restul de gen.
Insa se pare ca e degeaba.
Cu stupoare constat,ca, de fapt ,refuzul educatiei primare sau acceptarea ei in niste limite execrabile ,si aici ma refer la acea educatie care iti creeaza si iti slefuieste filtrele informationale,nu duce decit la formarea unor intelecte gen burete ce absorb orice si oricum fara vreo bariera.
Astfel ,libertatea de a alege, prin lipsa acestor filtre se transforma,precum mutatiile genetice, in tacere si necunostinta de cauza intr-un ucigas de intelecte si sisteme sociale.
PREA MULTA INFORMATIE ATUNCI CIND NU AI CU CE SA O ANALIZEZI UCIDE.
Nepasarea fata de mii de ani de evolutie culturala ,intelectuala, etc devine in acest caz si mai coplesitoare, un fel de negare a radacinilor,desi ar trebui sa gindesti ca tot confortul de orice natura de care ai parte acum e rezultat al acestora.
Purtam printre altele o discutie legata de gramatica limbii romane si nu numai, de acceptarea de neologisme aproape involuntare, de inventarea de cuvinte ,fapte ce le reneg poate involuntar.
Dar sint cuvinte ce exprima bine situatii sociale.
Asa ca nu ma mai mira :
manelizarea,cocalarizarea,pitzipongereala,becalizarea,columberizarea,vanghelizarea,zavoranezarea,vadimizarea,marko-belizarea,andreiesinizarea,plugarizarea,protv-rizarea,antene-rizarea,hi5-zarea si multe alte asemenea.
Iaca am comis-o si eu in ale gramaticii.
Si de aici e doar putin la Traieste clipa ! un principiu de viata bine infipt si solidificat in constiinta actuala.
Dar asta e alt subiect.Poate urmatorul

Codrul bunelor maniere capitolul 6

sandmanhuck — Tue, 21 Oct 2008 20:32:29 UT

21.Facultatea e lunga,grea costisitoare si nu iti promite un viitor prea luminos.Trebuie sa faci sacrificii fara numar,greoaie uneori cu un rezultat mult sub masura asteptarilor.
Dar inveti ca e mai bine sa traiesti clipa.Asta conteaza .Azi.Miine mai vedem.Poimiine nu are rost sa te gindesti.Pierde vremea cu nimicuri,flendureste secundele vietii fara grija ca este de unde.
Fa-ti anturaje molcome ,ce nu iti solicita spiritul prea mult,limiteaza-te la activitati lejere ;pierde vremea prin mall-uri,statul prin parcari cu masina la o cafea de la chioscul strazii birfind aceleasi lucruri zi de zi, fara incetare.Nu iti obosi mintea cu cititul ori vizionatul de expozitii, piese de teatru,manelizeaza-te la maxim,tiriie 5-ul la carnet,intr-un cuvint legumizeaza-te.
Nu ai bani,dar poti sa te imprumuti pina datoriile te obliga sa muncesti iar joburi sezoniere,dar ai bucuria cheltuitului fara noima doar de dragul acumularii de lucruri inutile si scumpe .
Fa planuri haotice de viitor, viseaza la posturi corporatiste bine platite cu telefon de firma si masina de serviciu.
Pina atunci,strecoara-te cum poti prin jegul zilnic facind mai o lipeala,mai o combinatie,mai o gainarie,important e sa treaca timpul.
22.Si uite ca vine memorabila zi a banchetului de final ,unde sleit de putere poti sa faci un ultim efort de final ,stiind ca a doua zi ai scapat, desi nu ai cea mai vaga idee de ce vei face.Parintii te vor acasa, cu un job linstit la stat,sa contribui si tu la cheltuilelile casei carora nu le mai fac fata cit ai stat tu in facultate.Dar tu ai alte idei si optiuni.De spaima orasului monoton de provincie in care ai toate sansele sa o dai in bara e mai bine sa ramii pe pietrele tirgului prin orice mijloace.
Iti continui serviciul in aceleasi joburi sezoniere in paralel cu alergatul la depus un CV pe la multinationale,apelind la mai toate cunostintele posibile in speranta unui post cald pe la stat ori banci
.Dar in zadar nimic nu se leaga.Taci si inghiti in sec dar te ingrijoreaza banii de chirie,destul de scumpa acum cind nu mai ai cu ce aburi parintii sa contribuie.Normal ei nu trebuie sa stie ca tu iti permiti nosalant cheltuieli peste posibilitatile tale actuale.Si trebuie sa continui sa ai grija de tine caci timpul nu sta pe loc si isi face simtita prezenta pe fata de dimineata ,cind iti spui ca trebuie sa rezisti.
Te gindesti sa iti faci o afacere, mica acolo,pentru ca iti poate deschide totusi niste portite de salvare si un plus de imagine.Iar faci sacrificii,asta daca nu iti pica vreo mostenire modica, ori faci vreun credit .
E indicat sa pozezi in un om de afaceri prosper, chiar daca ce invirti tu acolo e doar apa de ploaie.Inveti sa dai spaga, te mai inscrii si in vreun partid,unde ar putea pica ceva firimituri de la masa marilor combinatori.Dar da bine.
Vei simti repede asta ,cind se intinde zvonul ca iar esti in bani, si ai ocazia sa reapari in cluburi alaturi de pitizipoancele de carton.Poti chiar prinde si tupeu in comportament si sa iti arati laturi comportamentale ce pina acum trebuia sa le tii inchise bine caci nu iti poti permite.Dupa cum ai vazut la altii mai mari ,aroganta banului din buzunar face victime sigure, asa ca iti adaptezi comportamentul ca atare.
Va urma…

Codrul bunelor maniere capitolul 5

sandmanhuck — Wed, 15 Oct 2008 20:16:41 UT

18.Daca ai deja capitalul din familie , apuca-te negresit de cele mai sus mentionate.
Nu rata nici o petrecere la care sa nu se vada cit de potential investitor esti, avind grija sa fii imbracat cit mai trendy, afisind nosalant cheile de la cel putin 2 masini ,alaturi de celelalate accesorii.Masculinitatea trebuie bine definita prin afisarea unui aer cit mai snob posibil sa poti raspunde pe masura celorlalti mascarici fatarnici.Asta da bine la vinatoarea de pasarici ,prospaturile avind cea mai mare rata de a cadea rapid la pat.
Invata sa fii cameleon, adapteaza-te cerintelor ,modifica-ti limbajul si comportamentul astfel incit sa pari cavalerul vietii lor.Nu importa daca o sa o ai doar odata, chiar beata, numarul pe panoplie conteaza.Fii galant doar cu cine trebuie, da de baut doar cui crezi ca poti sa il folosesti la ceva, impresioneaza pitzipoancele cu cadouri de firma, telefoane,parfumuri,invitatii la cluburi de marca ori cu ceva cit mai sclipitor de luat ochii.
Cum concurenta e acerba , nu te intrista caci gasesti pina la urma vreo una din provincie ,ce inca nu a prins mersul, ori nu are suficienta dexteritate in a-ti ghici intentiile , sa iti incalzeasca patul mai ales spre dimineata cind zorii sint destul de tulburi.
Daca totusi soarta nu e favorabila, te poti strecura linistit sub acoperirea unei betii crunte singur singurel, fara sa mai evaluezi pagubele unei nopti in care ai dat de baut la toata lumea.
19.E posibil sa intervina o stare de plictiseala si oboseala continua, dar trebuie sa te mobilizezi cit mai mult ca acest lucru sa nu se vada, caci altfel decazi repede din drepturile obtinute cu atita truda. Nereusita consuma multa energie, corpul isi cere drepturile, orgoliul tipa, durerea e acuta,insomniile sint lungi, vocea iti raguseste de tipetele in fata oglinzii, neputinta e greu de indurat.
E recomandat in aceste cazuri sa iti iei o mica pauza , schimbind anturajul cu persoane ce te aduleaza din diverse motive, ori a caror pozitie e un pic mai jos decit tine si tu pentru ele esti zeitatea suprema.Sint destule ,ajung pentru toata lumea.Adu-ti aminte cum erai tu cind vroiai sa ajungi in high – life.Gidilaturile zilnice prin complimente dulcege ,chiar daca stii ca sint false, fac bine la ten ,caci iti asigura ore linsitite de somn noaptea.
.Dar ai grija sa nu se prinda prea repede ca de fapt nu esti buricul pamintului.Oricum , perioada de relaxare e benefica pe toate planurile conferindu-ti un ragaz cu rezultate pozitive.
20 .Daca ai avut ghinion sa fii descoperit si nu mai poti indrepta imaginea,resemneaza-te ca ai pierdut,doar viata e o loterie la urma urmei.Asa ca e bine sa schimbi rapid directia catre alte zari, unde o poti lua de la capat .Asta daca mai poti.
Daca mai poti , si orizonturile locale nu sint prea imbucuratoare prin schimbarea orasului , salvarea vine de la o deplasare scurta in strainatate pe diverse motive cum ar fi o vizita unor rude,prieteni ,minivacanta,vreun iubit parasit dar care stii ca inca t e mai vrea in viata lui etc.
Cum cei de acolo nu se prind prea repede de ce iti poate capul,fiind o societate civilizata nu o jungla din flori de plastic, mai ales daca frizezi o imagine de inocenta imaculata, ai toate sansele sa tragi lozul cel mare cu o casatorie rapida din interes, ori un cont gras numai bun de scurs,asta bineinteles dupa ce trebuie sa investesti un pic in munca.Citeva luni acolo de practica in meserii simple dau bine la imagine ,iar celor de acasa le poti spune orice.Prea departe sa fii verificata.
Va urma..

Raspuns la intrebarea de 1000 de puncte

sandmanhuck — Wed, 15 Oct 2008 19:23:42 UT

Dupa aproape 4 zile de zacut la pat cu plaminii varza si o tuse de am facut din materia cenusie un fel de milk shake ,reusesc sa ma adun ,mai ales ca a intrat in blogosfera un drag prieten, pentru a mai lasa posteritatii ceva emisii letale de spiritualitate.(da glumet mai sint azi..)
Ca si mine de altfel , tinara speranta a blogosferei, porneste la drum cu voiosie si putere spirituala spre a lamuri diverse aspecte socio - umane, dileme existentiale, problematici moderne ale tinerei generatii,lucru ce ma bucura , caci il stiu de bun observator al realitatii.
Printre primele postari , apare intrebarea `Demnitate sau orgoliu?`, ce stiu ca il roade de ceva vreme.Nu am raspuns la vremea potrivita ,decit prin o fraza scurta , fiind setat pe alte coordonate la acel moment.
Am ales sa o fac acum ,prin un articol , deoarece , in stilu-mi caracteristic, ma intind la vorba, ramificind subiectul pentru o mai buna intelegere a situatiei.
Demnitate - Caracter demn; destoinicie. 2) Atitudine demnă. 3) Comportare demnă.
ORGÓLIU, orgolii, s.n. Părere foarte bună, adesea exagerată şi nejustificată, despre sine însuşi, despre valoarea şi importanţa sa socială; îngâmfare, vanitate, suficienţă, trufie.
Asta conform DEX.
Si una si alta sint insusiri ale fintelor umane.Problema e ca nu ne nastem cu ele ci le descoperim si capatam pe parcursul vietii.
De aici incep problemele.Cum facem asta?
De obicei, prin educatie, obtinuta din familie sau din sistemul social in care traiesti si chiar prin percepte religioase si ma refer aici in primul rind la demnitate.Asta implica totodata o cunoastere de sine bine aprofundata, principii solide de viata a caror suma vor da si calitatea de a fi demn.
Demnitatea presupune a avea un simt dezvoltat al respectului de sine , al diferentei dintre bine si rau, al respectului celor din jur cit si al unor norme de moralitate.
Asadar lipsa unuia din factorii de mai sus,duce la diminuarea intelegerii si acceptarii acestui termen.
Sa trecem la orgoliu.O alta latura a caracterului ce , asa cum bine zice definitia e rezultatul unei proaste intelegeri a ceea ce esti si reprezinti in masa sociala, cit si a reprezentarii instinctelor primare.
Am mai spus-o si o sa o mai spun de mii de ori asa cum au mai spus-o si altii inaintea mea, diferenta dintre oameni si animale o face capacitatea noastra de a ne intelege, a accepta si folosi instinctele primordiale cu care mama natura ne-a inzestrat.
Deci orgoliul e cumva in opozitie cu demnitatea.
Si sa ofer si o explicatie mai simpla.
De curind am vizionat pe Explorer un documentar legat de instinctele mentionate mai sus, documentar ce m-a uns la suflet, dindu-mi inclusiv mie ceva raspunsuri de bun simt unor probleme ce ma rodeau.
De ce ne dorim intodeauna sa cistigam in orice fel de competitie fie ea fizica sau spirituala?Pentru ca minunatul nostru corp este dependent de o multime de substante emise la comanda creierului,cum ar fi de exemplu cele ale placerii , cu care la orice victorie este recompensat.De la aceasta dependenta ni se trage dorinta acerba de a cistiga.Numai ca , nu toata lumea doreste sa cistige cinstit.Si atunci se trece cu usurinta peste ori ce percepte sau principii.
Si asta combinat cu frica de esec, care la rindu-i e guvernata de aceleasi secretii hormonale ce ne induc starile de anxietate si tot tacimul,corpul refuzind a avea de a face cu ele.Si pentru asta iarasi sintem dispusi sa facem orice numai sa nu dam cu oistea in gard.
Am rezumat simplu niste chestiuni de comportament , pe care daca ai capacitatea necesara de a le descoperi , punindu-ti citeva intrebari simple despre tine , iti poti infrina reactiile de tip orgoliu in detrimentul demnitatii.
Asadar dragul meu, la intrebarea ta se paote raspunde astfel :
Limita demnitatii unui om este direct proportionala cu capacitatea de a de intelege pe sine insusi in raport cu lumea in care traieste.
E mai simplu sa aborzi stindardul orgoliului in lupta pentru o existenta superficiala decit sa ai demnitatea unei vieti normale.
Traim intr-un sistem social guvernat de instinctele primare , o jungla cosmetizata de non-valoare spirituala si morala.
Unii oameni nu vor sa isi accepte conditia si sa traiasca impacati cu ea,traind iluzoriu si utopic de azi pe miine.
Aceeasi replica de final:Fuck`em all!!

Codrul bunelor maniere cap.4

sandmanhuck — Wed, 15 Oct 2008 19:17:44 UT

14.Daca esti norocoasa din familie si pleci cu ceva carduri la tine sa ai de vreo `ceva` la nevoie, musai trebuie sa te infingi rapid in high life-ul local unde sa faci tot posibilul sa epatezi ca prospatura . Nu rata nici un mascul de rasa ,chiar daca a doua zi iti blestemi zilele de cit de mult ai privit tavanul iar portofelul e la fel de gol. Da bine la cv si ai toate sansele sa iti indepartezi posibilele adversare, cu care e bine sa fii in aparenta cit mai buna prietena, chiar daca asta costa destule excursii de shopping, multe cafele la mall, ori sedinte in plus la SPA.E o jungla viata la oras, lupta pentru existenta e dura, putini sint cei ce inteleg ce greu e sa fii pitzipoanca sadea.
15.Daca epuizezi motivele pentru care se golesc cardurile(spagi la examene, cazare, nevoi personale,etc)si babacii alimenteaza greu conturile,nu e bai, oricind se gaseste o masina sa te duca la un suc si ai destul timp la dispozitie sa gasesti solutii de compromis, ca doar nu are kilometraj cu foaie de parcurs, mica masinarie cu care esti dotata.
Scopul scuza mijloacele pina la urma, e o replica ce va inchide gura multora, mai ales ca se stiu cu musca pe caciula
16.Baietii mai nevoiasi clar trebuie sa plece la schimb de experienta in strainatate, exercitind si experimentind diverse meserii traditionale astfel ca intr-un timp record sa adune capital de investit in tara pentru mersul bun al cluburilor si bunastarea tinerelor aspirante la o viata mai buna..
Lipsurile si pericolele indurate pentru o masina tare si un cont bun de spart intr-o luna de concediu acasa, sint inzecit recompensate de ascensiunea rapida ,chiar daca provizorie, in elita.(Poti motiva ca afacerile te vor negresit in departari,astfel ca iesirea din scena sa fie cu guri casca si numere de telefon )
17.Cine nu are chef de asta, poate sa isi fabrice rapid o imagine , transformindu-te in un veritabil om de afaceri foarte simplu.Faci rost de vreo citeva chei de masina si o telecomanda de alarma pe care le agati de cheile de acasa, investesti rapid in minum 2 telefoane fitoase,bintui magazinele second dupa ceva toale de firma sau bazarul pentru niste facaturi,combini ceva gainarii toata saptamina mincind doar conserve sau pe unde apuci;astfel in weekend ai posibilitatea sa gravitezi pe linga fitzosi cu care te dai prieten, avind si buzunarul plin pentru eventualele situatii de urgenta.
Daca imaginea e bine lucrata, ai toate sansele sa combini dive de carton ce ies in club cu haine de imprumut la fel de chinezesti ca si tine.
Va urma..

Codrul bunelor maniere cap 3

sandmanhuck — Thu, 09 Oct 2008 20:08:30 UT

9.Ai ajuns in sfirsit la virsta majoratului.Felicitari.E un pas important inainte pe care il astepti de mult , pentru noile oportunitati.Daca ai norocul sa ii faci cit mai esti in liceu, te-ai scos.Negresit trebuie sa dai la scoala de soferi pentru permis ca sa poti merge cu masina parintilor la scoala spre ciuda tuturor, inclusiv a a amaritilor de profesori pe care nu mai stiai cum sa ii mai injosesti.De esti si mai norocos poti chiar primi masina ta cadou ca de parintii la vremea lor nu aveau dari si doresc ca tu sa ai, sa nu fii oropsit de soarta.
10.E timpul pentru facultate,Nu conteaza daca ajungi sa o termini.
Imoprtant e sa intri caci se deschid noi orizonturi pentru intregirea fiintei tale.Fetele mai oropsite de buzunar, ce cu greu au indurat anii de mizerie si lipsuri ale liceului,(ciuca batailor pe mai intelesul tutor,tocilara,etc ) le recomand sa se deplaseze la studii in orase cit mai indepartate de casa , astfel incit transformarea peste noapte datorata lipsei ochiului parintesc sa nu ajunga la urechile nimanui.
De obicei ai parte de un soc, la contactul cu o masa si mai mare si mai pestrita de oameni, dar il treci repede ,caci ai deja planuri facute de acasa pentru orice situatie.
Cu cit mai departe ,cu atit poti parea orice altceva decit esti punind in valoare ceea ce mama natura a daruit, caci e singurul lucru pe baza caruia poti accede mai sus.
11.Astfel ai o multime de meserii practicabile usor, in necunostinta de cauza a celor de acasa, unde poti lua contact cu posibile surse de finantare(vinzatoare mall,ospatar,animatoare,promoter,operatoare videochat,etc). Munca grea nu e facuta pentru tine, desi te stradui ,insa constati ca esti si mai gaina decit acasa.
Imaginea necesita fonduri de investitii si esti satula sa mai faci foame in continuare ca acasa.
Preferabil sa adopti o dieta cit mai ieftina ,astfel ca economiile facute ,sa le cheltui cu folos pentru inaginea de pitzipoanca.Suferi putin dar te gindesti ca pica mai usor in nada investitorul.
Ca la FNI ca sa fac o analogie,pui odata si cistigi de 8 ori.
12.Trebuie sa inveti sa evaluezi bine cheile de masina si casa, portofelele ticsite,calitatea hainelor si timpul petrecut in locurile publice de catre mogulii financiari,astfel incit sa poti obtine maximul cu efort cit mai minim.
Atentie ,mai poti cadea in ispita, datorita dorintei acerbe de a avea si cheltui,asa ca incerca sa te abtii pe cit e cu putinta si sa nu iti pierzi firea la primele impresii,si sa iti iei tepe memorabile cu facaturi de masculi.
12.Mulge tot ce prinzi dupa ce ai creeat un standard minim la care sa te raportezi, fara mila,chiar daca ai parte de oameni buni linga tine ce ar putea sa iti indeplineasca dorinta de a fi iubita ca in visele copilariei cind inca nu ai descoperit ca dragostea nu tine de foame; important e sa nu fiii distrasa de la scopul propus .
13.Ai grija ca in fiecare dimineata sa mergi la oglinda si sa iti spui cit de frumoasa si inteligenta esti,sa nu disperi si sa nu uiti sa nu te abati de la scopurile propuse iar peste zi sa iti mentii atentia cit mai treaza sa nu pierzi trenul vietii,peste zi sub nici o forma sa nu te dai de gol, sa nu te arati disperata de situatie si sa astepti seara unde in intimitatea ta poti sa iti tipi durerea si sa injuri de zor curva asta de viata.Ai grija imaginea ta exterioara conteaza.
Va urma…

Codrul bunelor maniere cap.2

sandmanhuck — Thu, 09 Oct 2008 19:57:47 UT

6.Cum esti prea tinar sa o arzi prin cluburi, profita de ocaziile cind parintii o sterg in weekend pentru petreceri underground unde poti cocheta cu alcoolul si tigarile sau alte vicii.Totodata poti incepe eventual si viata sexuala ca deh e plictisitor sa faci parte din cercul viriginilor, iar baietii mai mari posesori de material si masina nu stau sa te astepte pina te hotarasti tu.Pentru incepatorii – masculi e chiar indicat sa o faci pentru a-ti consolida pozitia in gasca de la scara blocului neposesori de vila ca si tine si a caror distractie se rezuma la a inghiti in sec,ascultat manele ,bere la pet, bataia de joc fata de orice si oricine si o masturbare seara la culcare.
7.Nu uita sa iti faci cont pe Messenger si sa inveti limba specifica (k,cmf,fata,omg,etc)cont pe hi5 unde sa iti publici pozele facute pe la iarba verde ori prin concedii cu parintii cit mai dezbracata cu putinta ca sa verifici pe baza numarului de comentarii daca mai ai de lucrat la imagine sau nu.alegeti pseudonime cit mai graitoare pentru personalitatea ta gen printzesikdulcik,fatakreiubi,etc.Exclude definitiv din ocupatiile de acasa, cititul cartilor ;daca totusi trebuie, asta in caz ca parintii au o bruma de atentie pentru educatia ta, limiteaza-te la dulcegarii gen Sandra Brown si completeaza cu orice revista pentru adolescenti ce te invata ce si cum sa fii in viata ascunse sintre copertile vreunui manual .
In acelasi timp tine aproape telecomanda televizorului ca sa poti urmari emisiunile preferate ale vedetelor idoli,gen Monica,Oana,Laura etc in paralel cu ascultatul in surdina de manele ori alte muzici comerciale , desi lumea te stie de o fina cunoscatoare de muzica buna.8.Pentru posibilitatile materiale reduse, abordarea unui curent cit mai aproape de emo, cultivarea de activitati casnice gen surf pe net dupa tot felul de inutilitati si pornoace, gaming sau birfe interminabile pe mess ,sint singurele variante de a toca vremea in asteptarea momentului potrivit.Mai poti incerca sa aborzi o imagine rebela, anti-sistem, ajutat de curentul hip – hop, tinute cit mai kitch posibil cautind pe orice cale sa impresionezi anturajul

Codrul bunelor maniere - sau cum sa fii un roman adevarat

sandmanhuck — Thu, 09 Oct 2008 19:53:58 UT

Din lecturile zilnice de bloguri, am observat ca trebuie sa publici articole interesante, cit mai la zi, despre dilemele poporului.
Cum dispun la rindu-mi de un program ce imi releva cum ajunge lumea sa ma citeasca, adica imi arata expresii sau cuvinte dupa care se da search pe google,constat ca sint destui debusolati in a-si gasi calea in viata, atit vreme cit e foarte frecventa expresia ``Cum sa...xxx`` , unde xxx e inlocuit de exprimarea unui scop.
Asadar se simte nevoia unui mic ghid pe care il intitulez `Codrul bunelor maniere sau cum sa fii un roman adevarat``
Bineinteles e open source, adica e deschis pentru completare si imbunatatire de catre oricine vrea.
1.Descopera intii ce esti.Fata sau baiat, pentru ca fiecare dupa caz se supune unor reguli diferite.
2.Dupa lamuririle de rigoare, vezi de copilareste pina pe la vreo 13- 14 ani, cind e timpul sa iti incepi drumul anevoios in viata, la fel dupa caz.
3.Ai grija sa iti descoperi calitatile cu care te a inzestrat mama natura si cauta sa le pui cit mai mult in evidenta : cursuri de machiaj, modelling,shopping,reviste de specialitate caci iti va folosi pentru viitoarea imagine de pitipoanca iar ca baiat, invata sa fii de cartier, educa-ti limbajul catre cel elevat, de cocalar, eventual incepi sa mergi si pe la sala,si gindeste-te la planuri de cum sa cuceresti o lume intreaga, incepind de la buzunarele altora. Ah, si cel mai important , foloseste mersul la scoala doar pentru a exersa ceea ce inveti acasa de la tv, oricum educatia nu iti foloseste la nimic.
4.Descopera –ti pozitia sociala.Daca esti din provincie, din o familie de sub medie, canalizeaza-ti ura lipsurilor intr-o dorinta acerba de parvenire, pastrind aparentele, pozind in o persoana sincera si cinstita pe care nu o intereseaza valorile materiale ci din contra exaltezi de romantism si spirit.
5.Daca ai parte totusi de parinti cu stare, e timpul sa incepi sa exersezi de zor pozitiile de pitipoanca si cea de mascul feroce.Ai grija sa stie toata comunitatea cit de sus esti pe scara sociala, prin orice mijloace.Antrenamentele prelungite sint intodeauna cheia succesului.
Va urma...

Rascrucea viselor cap. 2

sandmanhuck — Thu, 09 Oct 2008 19:47:17 UT

Si iar am trecut.De data asta constient cit de dependent sint.Da sint.Exist.Si incep sa urasc asta.Exist unde nu trebuie.Vreau acolo.Sa fiu o umbra.Sa tin umbra.Sa nu mai fiu mediocru.Sa nu mai imi fut creierii.Si viata.Caci dupa standarde, sint dus,trecut,plecat.Acolo nu conteaza.Nimeni nu iti valideaza,dreptul de a trai.Din contra.Te obliga sa traiesti.O corvoada pe care multi o refuza.Eu nu.
Stau si astept.Ma uit la ceas,cu pofta sa musc din secundele ce vor sa vina.Acele se misca in ciuda,desi par ca se fugaresc,racii le dau ceata.
E inca lumina.O lumina ce doare,adinc.Si pute.Duhneste putreziciunea colturilor de vise scapatate in cotidian.Acolo sint vii,ambrozie si nectar, cu un parfum perfect de perfectiune.Aici put.Se oxideaza rapid,macelarite de tocitele lame sinucigase.
Intunecata seara,tacuta, imi arata calea,ma intreaba ce beau.Imi beau otrava sufletului,constient.Usor,zidurile pufoase se destrama, unse de grasimea nevolniciei.
Simt ca incep sa plec acolo.
Arunc linstit, aromele amorfe,si ma scufund,scrijelind coperta deja uzata.Putreziciunea disperata, vrea si ea sa treaca,ilegal,cu macar ceva molecule.Noroc ca alcoolul isi face vesnica datorie,supus,ciineste aproape, iresponsabil de responsabil.
Simt ca ma formolizez si prind curaj, sa pasesc.Imi imbrac tinuta de gala,armura ruginita.Caut prin tolba, DEX- ul cuvintelor simple ce dor.Si dor.Dar pe mine nu ma mai doare.Caci am invatat sa fiu simplu ca si ele.Simplitatea e sublima.
Sublim.Perfect.Simplu.Umbra.
Ma asteapta,linstita, in formele ei de alb si negru, culori fundamentale.Nu exista gri,acolo.Doar alb si negru colorat.
Zimbetul imi spune ca am trecut cu brio, pragul prafuit de amintiri,fara sa misc vreo frintura de siliciu temporal.Duhoarea ramine in urma,impiedicata,strivita de fereastra.
Cuminte, ma asez, la umbra, cavalereste,fara sa imi privesc destinul.Nu am nevoie.
Nu vreau sa ii vad culorile si formele.Doar sa le pipai.Si sa imi inchipui.Caci acolo e permis.
A mea ingenuchiere,e inteleasa,notificata si parafata.Asta imi confera dreptul sa merg mai departe.
Trec inca o muchie, si ma asez la masa.
Morrison imi susura in urechi, un bun venit ce imi unge direle de pe suflet si ma imbiie la un gram de fericire.
Umbra,tacuta,tace,caci am prins curaj.Oare am mai trecut un prag?
Morrison imi zice sa nu bag de seama.Sa astept.Picatura isi face efectul si creierii imi explodeaza, colorati in acelasi alb si negru fundamentali.
Imi ia mina si imi pune in ea cu blindete parinteasca zarurile.
Alege o masa, imi zice, dupa ce mai da o dusca de vise.
Ma uit la dealeri.Prima iubire imi face un semn de numai noi stiut.Inca il mai stie?
La alta masa,tata, isi arunca in joc ultima secunda, desi nu ar trebui sa mizeze atit de mult.
Umbra e mai in spate.Tacuta in tacerea ce o face sublima.
Toti asteapta si asta ma copleseste.Imi aduc aminte ca sint acolo.
Ma indrept calm spre umbra.Arunc usor pe masa stravezie, bruma de suflet ramasa.
Morrison imi tine spatele, si imi mai picura un gram.
Asta imi place la tine! imi toarna in urechi.
Calma, umbra accepta miza.
Astept.
Sa vad ce pune la bataie.Scoate o amintire,pe care docil o accept la rindu-mi.
Arunc.
13.
Jim,se bucura.Zarurile au fost aruncate.
This is the end my friend.
Ma ridic ,impleticindu-mi fiinta.Umbra tace.A pierdut sau a cistigat?
Fara sa vreau mai trec o muchie, neobservata de linga masa.
Gradele imi rup capul.Inteleg.Am pierdut.I`ll never look into yours eyes again..
Urlu.Tip.Strig.Imi rup corzile vocale si le ofer lui Jim sa imi cinte.De jale sau de bucurie?imi raspunde,intinzu-mi sufletul pe chitara spre o vesnica acordare.
Cinta Jim,doar atit ,mai cinta....
Va urma...

Transmisii live de la Bourbon

sandmanhuck — Thu, 09 Oct 2008 19:41:00 UT

Rupt de articolul mai devreme stau acum pe terasa si savurez un rachiu inpreuna cu cealalta placere a mea, uitatul al oameni.Grupuri diverse, insa imi sare in ochi tocmai un echipaj proaspat venit.Doi cu o ea.
Ea imbracat in un costumas alb,cun mers de asa zisa felina, putin rupt din ritm cu jumatate de masura, ei foarte neutri, semn ca e o intilnire oarecum printre primele, daca nu chiar prima.
Ei ,imbracti normal, nimic iesit din comun , bat undeva la 30 de ani ,ea undeva la 22 maxim 23.
Ei, probabil oameni cu mici afaceri, intreprizatori putin ajunsi, ea probabil inca studenta ori proaspat trecuta in cimpul muncii pe undeva ori pe la vreo banca ori pe la vreo firmulita cu care ei colaboreaza.Desi e posibil sa gresesc.Dar sa continuam.
Alegerea mesei la care stau a decurs relativ rapid, far prea multe probleme semn ca nu au nimic de ascuns in vreun coltisor.
Comanda se rezuma rapid la o bere pentru un el, un santal pentru ea semn cap refera sucurile fara acid deci e grijulie cu dieta, celalat la rindul lui tot un suc, probabil conduce masina comuna.
Se porneste un dialog, neutru , vizibil dupa zimbetele de rigoare , de complezenta, se discuta lucruri comune, se admira locatia , ea e incintata de balansoarele de pe terasa.
Am uitat sa spun ca imediat dupa asezarea pe pozitii, tinara isi foloseste ochelarii de soare pe post de bentita pentru a-si regla parul bogat, putin cret, in acelasi timp cu gesturile caracteristice de sint disponibila.Cine stie cunoaste..
Dupa politeturi de rigoare , discutia pare ca avanseaza inspre o negociere,
Oare ce negociere o fi ?
Dupa cum vad, licitatiile s-au facut, acum urmeaza analiza.Pozitiile de lider la masa se schimba cu regularitate intre doi dintre ei, celalalt parind spectator.
Usor apar gesturi timide de apropriere, el acordind mingiieri, oarecum neutre dar cu mesaj.Ea incepe sa ia o pozitie rigida, aparent de aparare ,desi cred ca de fapt o string pantofii cu un toc cam prea mare ,dupa mersul sincopat de la venire.
Discutiile decurg,Ea, vrind sa fie mai politicoasa, mai indreapta intrebari si catre spectator.
Celalalt,isi continua asediul,semn ca pitzi e cucerire proaspata.E clar ca ea e pitzi, dupa, mina rupta din cot,cind isi duce geanta la baie si dupa ocheadele aruncate, completat de intilnirea cu inca doua colege de suferinta pe traseu.
Ei intre timp, discuta aprins , pesemne planuri de retragere a spectatorului cit mai plauzibile, ori poate un menaje a trois.
Intoarcerea nu suna a bine, ea abordind un aer degajee, neinteresata de vreo combinatie chiar daca promite a fi cistigatoare.
Tigara de rigoare isi face aparitia, concomitent cu suflul fumului in o maniera cit mai intelectuala posibila.
Finally ceva se intimpla si se hotaraste debarcarea.Da nu sint sigur a cui…
Dupa neutralitatea plecarii clar toti dorm singuri asta seara….
A transmis live Huck din Bourbon House !
Multumim pentru atentie si va asteptam mine la aceasi ora.

Rascrucea viselor

sandmanhuck — Thu, 11 Sep 2008 16:02:48 UT

Ceva imi tiriie in urechi si ma face sa caut sursa.Disperat de montonia sunetului ce parca se vrea alarma unei masini pe care prorietarul uita sa o opreasca,caut furibund.Deschid sertare , usi,ferestre, scobesc prin pungi, nu scapa nici frigiderul ori masina de spalat.Mai ramine o usa.Usa de la intrare pe care o deschid si pasesc.
Pasesc inapoi in realitate.
Realitatea unui pat mototolit, mirosind a fum de tigara si celule epiteliale moarte, cu asternut neschimbat de ceva vreme si gitul incordat de pozitia in care imi ramin agatati ochii mintii de cealalta parte.Break on trough to the other side…
Sunetul disparut odata ce raspund telefonului aruncat pe marginea noptierei, e inlocuit de refrenul lui Morrison cintat de un band format din neuroni, ce susura cald prin reteaua ce o formeaza ceilalti.
Trupul fisurat de socul trecerii, incepe sa supure senzatii disparate, unele din ele cit mai opuse, limba imi simte pe fiecare papila alt gust ori aroma total aleatorii din fiecare dintre cele doua parti ce le desparte usa.
Incet razboiul simturilor de la granita isi inclina balanta inspre un concret dermatic materializat de marginile rotunjite ale telefonului, pe care inca nu il scap din mina.
Iar a fost un vis.Iar am fost la rascruce.Rascrucea viselor.
Precum luminoforii unui tub catodic, retina imi mai pastreaza flash-uri vii de dincolo si imi bruiaza imaginea universului real.Umbre fantomatice ,alb-negre , patate ici colo de culori ,cu chipuri pe jumatate desenate ,se agata de cornee in disparitia lor precum gheata de pe geam in zile insorite de iarna.
Iar am fost acolo.La rascruce.Rascrucea viselor.
Furibund, imi schitez in creier, umbrele si le adaug la colectia altor desene fugitive, le imprim pe neuroni curati cu rezultat inca vreo citeva piese de puzzle.Abatut le arunc alaturi de celelalte lasind pe mai tirziu o noua incercare de a le combina.
Aburul de cafea imi oblojeste putin tinjeala de dupa dincolo,caci curios e ca , de fiecare data imi doresc sa mai merg acolo, desi imi sfirseste sufletul.Sa merg inapoi la rascruce.
Prima data a fost atit de pregnant incit multe zile ,inchis in mine ,developam secvente intregi fara oprire ,clasificind, numerotind,comparind sau descoperind lucruri ori chipuri prezente.Dupa ce si ultimul pixel s-a estompat, temator ma apuc sa insir toate piesele pe o masa virtuala.Studiez iar in amanunt cautind elemente comune ce sa ma ajute sa le imbin, sa imi fixez niste repere de unde data viitoare sa imi continui inregistrarea.
Dar nimic nu functioneaza.Nopti sau zile in sir nu se mai intimpla nimic, totul pare sec, retina e goala precum o cutie postala.
Uit, ma iau cu altele, intr-o doara mai suflu praful de vraful de chestii de dincolo.
Apoi a venit a doua oara.
La fel de neasteptat ca si prima data dar la fel de intens, ca si cum fusesem bagat intr-un blender,dupa ce mai intii am avut parte de o intoarcere pe dos asa cum faci o punga veche caruia vrei sa ii schimbi mirosul .
Si iarasi ma inchid in mine ca un fotograf in laboratorul foto, developind fara odihna, fara noima, picaturile de dincolo.
Pe undeva bucuros, imi frec miinile ca o sa am mai multe acum de imbinat si in sfirsit o sa mi se releve cealalta parte.
Cu nerabdare de copil, desi stors psihic,cern detalii,asociez frinturi de contur,fac si desfac pina cind ceva se imbina definitiv.O muchie.Doar o amarita de muchie ,nu taioasa,nu rotunda,nu groasa nu subtire.Doar o muchie.
Dezamagit, ma arunc in bratele alcoolului in speranta ca va dizolva toate petele astea.Pahar dupa pahar, iau si frec fiecare neuron.
Imaginea se estompeaza, se decoloreaza cate o culoare cenusie unica,un amalgam mocirlos.Simturile fluidizate de licoare, imi dicteaza sa adorm in liniste, invelit in griul spalacit si curs de pe chestiile de dincolo.
Mahmureala de a doua zi ma impiedica sa fac inventarul , imi greveaza o stare de leguma al carui rezultat e o realitate muta dar din pacate temporara.Noi reprize de somn de bebelus, imi releva cu stupoare ca nu s-a sters nimic, ba parca imaginile devin si mai stralucitoare.
Disperat ma rog sa trec iarasi dincolo.Imi pun Morrison sa cinte seara la culcare, imi cint singur break on trough to the other side, dar nimic.Fac zeci de combinatii de elemente de atmosfera doar doar oi nimeri iarasi usa.
Nimic.Nimic frustrant si solid.
Renunt, aruncindu-ma in mocirla zilnica, incercuind cu sirma ghimpata orice cale de acces catre zona aceea.
Zile intregi mucegaite, se trec una peste alta, cladind parapete intre mine si rest, pina cind iarasi calc acolo.
Muchia incepe sa prinda noi dimensiuni, in urma trecerilor repetate, incepe sa isi dezvaluie coordonatele spatiale ale lui dincolo.
Incep sa constientizez, ca e o muchie transparenta, ca si cum dincolo e construit din pereti de sticla , un fel de granite intre vise.
Muchie de cuburi de sticla.Muchie de forme geometrice ce tin captive in ele vise.
Iar eu ma misc liber din unul in altul fara oprelisti ori taxe de vama, fara control la ce am cu mine adus de dincoace.
Cu fiecare trecere realizez o retea de muchii, nemrginita,inglobind intre ele forme diverse de stocare, functie de complexitatea visului tinut captiv.Insasi trecerea e plasata pe o muchie stind intr-un echilibru aparent fragil.Prind curaj de fiecare data sa fac mai multi pasi pe muchie, sa imi intind corpul virutal intr-o parte sau alta a ei.
Toate aceste treceri imi vlaguiesc realitatea , efortul de a retine cit mai mult ma consuma psihic, dar continui.
Poarta imi duce calatoria din ce in ce mai frecvent catre o rascruce intortocheata de muchii ce feliaza visele total diproportionat, al carui rezultat e un hibrid.
Un univers format din felii , dar care se lipesc foarte bine una de alta ,desi fiecare difera, cum ai pune alturi o felie de pizza, cu una de tort, cu una de piine si una de cozonac.
Intru si ies .Break on trough to the other side…
De fiecare data , imi ard simturile cu cantitati diverse de alcool, anesteziind dorinta si stergind senzatiile de dincolo, de frica sa nu imi creez dependenta.insa degeaba.
Frecventa haotica a trecerilor ma inebuneste, caci intre o calatorie si alta pierd senzatia atingerilor de dincolo.
Unul din drumuri se intimpla sa il fac scurt, intr-o situatie diferita.Nu dormeam dar imi creasem prin un mix de alcool ,muzica, si atmosfera o antecamera catre dincolo, in care fara sa imi dau seama am intrat degajat si nepregatit.Si pret de o clipa am inchis ochii pleoapele transformindu-se in lame ce au taiat ultima frintura de realitate.Buimac si speriat ca am putut face trecerea asa , nu am mai avut grija sa pastrez proportia ingredientelor , inclinind echilbrul spre dincoace, trecind la fel de brusc inapoi.
Am incercat din nou si din nou sa inchid ochii, sa pun aceeasi muzica, sa dozez alcoolurile, dar fara putinta.
Mai grav , nici modul normal in care imi faceam trecerea nu mai aparea , parca era revoltat de incercarile prostesti si netagaduite .
Ramas doar cu secventele stocate pina atunci , imi ocup timpul cu incercari diverse de aranjare.Multe din ele suprinsesera si bucati din muchii, insa ochiu-mi atent doar la general nu baga de seama asta, pina intr-o zi cind aruncind pe masa teancul , acesta aliniaza citva frinturi din ele.
Realizez ca asta e solutia.Ca de fapt surprinsesem bucati din mai multe vise in acea secventa.Trebuia doar sa indentific acea linie subtire ce le despartea , sa o aliniez cu celelalte.
Greseam studiind marginile asa cum o faci la puzzle,indiciul de potrivire era inauntrul imaginii, normal asta, aducindu-mi aminte de feliere.
Incep sa lipesc virtual liniile disparate, sa creez rascrucea .Rascrucea Viselor.
Cu greu , descopar ca vizitam de fapt mai multe intersectii, desi erau vise comune tuturora insa diferea pozitionarea mea in dimensionalul celalalt.Nu corespundea nimic din legile cu care eram obisnuit.Ba chiar acele muchii imi dadeau credinta ca sint de fapt un sistem de coordonate spatiale cu diferenta fata de realitate in numarul lor.
Fantomele incep sa isi arate chipurile , un pic dezordonat la inceput ,dar pe masura ce ma obisnuiam cu acele coordonate , din ce in ce mai clar.Preponderent sint fantome ale celor ce au intersectat firul vietii mele , cu portrete neschimbate, diferind doar modul de interactiune cu mine.
Pe la inceputuri, ma miscam tacut intre felii , spectator doar la ce se desfasura acolo, fara a avea curaj sa intervin,avind senzatia ca ma uit intr-un acvariu pina intr-o buna zi cind, una din fantome porneste foarte natural un dialog cu mine.
In acel moment am simtit ca ma transform la rindu-mi , ca imi adaptez forma la cerintele acelui multidimensional.
Incepeam sa simt atingerile, sa miros aerul acelui spatiu, dar mult diferit de dincoace, comunicind total altfel cu cei ce locuiau acolo, desi erau acei pe care ii stiam ,dar totusi ceva ii facea antagonici parca, unicati dar comuni in acelasi timp.
Acum nu mai imi doream sa sterg nimic a doua zi, ba din contra cautam solutii sa prezerv cit mai clar,desi stiam ca nu fac bine, caci prea des imi reveneam din ce in ce mai greu la realitate.
Va urma….

Nevoie de iubire?

sandmanhuck — Thu, 11 Sep 2008 08:07:06 UT

Imi place sa ma uit la oameni,sa ii studiez in detaliu,cautind adevarul in spatele mastilor cu o placere uneori perversa,viciata de cunoastere.Nu stiu de unde imi vine dorinta asta voyuerista, dar sincer imi prinde bine.Desi uneori imi pare macabra,pentru ca am senzatia ca dezgrop de fapt cadavre.Suflete moarte ,Fetusi nenascuti ,produs accidental al timpului altora.Al vremurilor.
In ultima vreme ,ca un facut numai asa imi merge.Cam cum e la pokerul ala electronic,unde trebuie sa dublezi miza ghicind o suita de carti alegind dintre doua culori ,iar aparatul are grija sa iti traga un sir imens de numai negre ori rosii.
Dezvelesc din ce in ce mai multe mortaciuni, uscate de simplicitatea vietii.Parca nisipul din clepsidra timpului se revarsa peste ele, grabit si el sa mumifice umbrele degeaba.
Nu mai gasesti seva.Parca au secat toate izvoarele vietii.Parca cineva a globalizat productia de manechine plastifiate, vopsite in culori vii, purtatoare de imagini.Cartoane lucioase, ce acopera pesteri mucegaite ce tin loc de suflet., fara urma de caldura.
Intunecimi ce iti stirnesc instincte primare de aparare.Sa fugi.Sa te ascunzi.
Baudelaire cu ale lui Fleur du Mal a fost un vizionar cu care as face schimb linistit ,chiar echitabil as zice.Sa reusesc sa vad si eu frumosul fara suflet.Desi sint convins ca dupa citeva minute ar refuza .Nici macar el chiar sustinut de Bacovia nu ar avea tarie sa inghita atita mucegai.
Curios e ca o anumita nevoie creeaza asta,deduc eu in ce vad.Ceva ce toti isi doresc.De cind se nasc.O fi oare trecut in ADN ? E oare vreo gena responsabila ?
Avem o lista lunga de vicii dar nimeni nu s-a gindit sa treaca si necesitatea asta in top ten.chit ca e evidenta.Nu iti trebuie prea multa scoala sa vezi ci doar un filtru bun.Sa vezi negarea si disperarea.Sa simti nopti si zile de zbucium pline de neputinta solutiei.
Oare de ce ii zic necesitate ? Pentru ca devine prea un `must have`.Din ceva natural ce vine la timpul lui, e compilat un mutant impanat cu sclipiciuri artificiale, `un made in China` de proasta calitate.Si mai e si contagios.Parca si pe mine ma viruseaza ,abil, in subconstient, o deturnare de la realitate.
E nevoia de iubire.De a te sti iubit.Nu conteaza cum, doar sa se realizeze asta..
Si nu inseamna ca nu imi doresc si eu la rindu-mi.Dar parca ma feresc sa cad in penibilul unei dorinte anoste, zilnica, un tabiet .Am dat si am primit .Dar fara sa fortez.Fara sa imbrac acuratetea sentimentului , in ambalaje diverse pentru a atrage cit mai mult atentia.
Fara sa ii fac reclama agresiva in speranta ca se indeplineste.Fara a-mi aloca un comportament de dependenta.Desi uneori am simtit dorinta frustranta.
Dar altii nu pot , sau nu simt ca nu trebuie sa ingradesti libertatea sentimentului, caci se ofileste, se pierde.
De aceea simt ca sint suflete cavernoase.Parca ei nu ar fi constienti.Sau poate sint si de fapt ascund ,dind nastere aparentelor.In loc sa dezvolte cit mai vizibil si curat dorinta,din contra , o altereaza cu tot felul de imbunatatiri, un fel de piercing pe spirit cu tot felul de chiclazuri materiale .
Va mai urma…

Pasarici si respect

sandmanhuck — Tue, 02 Sep 2008 20:12:02 UT

In contextul celor scrise ieri, ca un facut am avut parte de o specie romaneasca pe care domnia sa Prada nu a a pucat sa o cunoasca si sa o detaileze in a sa colectie de pasarici.
Mda, pasarica romaneasca.Crescuta cu resurse indigene, dupa buget vorba lui nea Caragiale.Al dreacu` buget ,redus si intins la maxim.
Ieri, in timp ce imi scriam articolul,nu eram oarece hotarit in a bea o cafea fiind ore de seara iar ale mele planuri nu cuprindeau o intirziiere peste orele 11 hai maxim 12.
Insa,subconstientu-mi parsiv si viciat imi dicta rapid la intrebarea daca vreau ceva, sa comand licoarea.
Zis si facut,scris ,baut cafeluta si montat rapid un joc de darts.
Terasa, in ciuda aerului cam prea rece pentru sfirsit de august ,dadea semne sa se anime.Undeva , linga noi, o masa de vreo 8 domnisorici.
Genul clasic de studente independente prin anul 2 de facultate , cu un usor iz de viitoare corporatiste oarecum cumintele inca neatinse de mucegaiul monden.
Aveam sa ma insel.
Cam tacute in prima faza, dupa vreo citeva cocteiluri, devin zgomotoase precum stolurile alea mici de vrabii ce nu au treaba decit a croseta tot felul de ciripituri.
Fara sa vreau ,urechea imi surprinde frinturi de discutii,disparate de miscarea continua pe care o aveam catre tinta de darts.
Nu acordam prea mare importanta avind in vedere ca am oarece cunostinte despre cam ce se discuta la asemenea adunari,insa ochii imi fugeau catre una mai tacuta ce semana foarte bine cu un personaj feminin din clipele vietii mele.
Ce prindeam era ceva de genul:am pe mine bikinii cu pantera roz..lasa draga ca al meu ma pune sa ii port pe aia de la el...fato da tu mai esti cu ala?...deci chestia cu skinul a cazut..nu ma supar daca miine imi organizati o petrecere...da in iasi nu mai isnt fato stripperi ca lumea...da nu mai organizeaza..da barbatii astia...si de al`de de astea pasaricesti...(cica barbatii discuta numai despre femei..oare ele ce fac?.Nu vreau sa par misogin, dar sa ridice piatra ala fara de pacat..
Deduc cumva ca e ziua uneia dintre ele deci era un fel de girl night out.
Brusc, doua dintre ele se reped la bar ,poarta o discutie rapida cu barmanul si se intorc toate un zimbet.
~Fato ,deci am vorbit,dansam pe mese,muzica de care vrem noi,mai bem ceva sarbatorim , ne facem de cap...yupiii...~ surprind in discutie.
In sinea mea zic ca nu am auzit bine,si imi fac drum sa intreb pe barman.Care imi confirma ca mindrele posesoare de pasarici is dispuse la ceva destrabalare.Hmm..
Imi vad linstit de joc.Deodata echipajul se ridica in graba,luind cap compas interiorul barului,unde debusolate nu isi gaseau locul optim.Ar fi vrut ele pe undeva mai la un colt intunecos,dar ca niciodata ,altii au fost mai rapiziin a ocupa cotloanele.Intr-un final, se stabilizeaza la o masa din fata barului,pun mina pe meniu si dai la comenzi.
Dupa vreo 10 minute apare ospatarul, rugindu-ma sa imi deplasez fizicul catre inauntru caci dupa primul rind de shooturi, domnisoricele binevoiesc a incepe a dansa.Zic sa astepte ca doar nu is robotel cu telecomanda.
Prin geam zaream moaca uneia dintre ele,una din cele 2 infipte ce organizasera petrecerea ad-hoc, ce se uita insistent in directia mea , poate cumva ma simt sa le onorez pretentiile.
Eu,cam montat un pic catre zona de sictir, avind in vedere cam ce imi auzisera urechile, imi faceam de treaba incercind sa vad pina la ce cota urca dorinta.
Cumva sa dea de stire ca ele sint puse pe distractie, arunca vreo 2 chiote, de se uita toata terasa foarte curioasa cine o comite asa de lunea.
Atentia la joc deja imi era distrasa, asa ca cedez si merg sa imping un mix din calculator caci playlistul cerut era muzica anii 70-80.Putin cam in neconcordanta cu programul din skin ,dar nu ma mai mira nimic in ziua de azi.
Pun mina pe mouse dau un search rapid la mixurile respective.Nu trec citeva zeci de secunde ca sefa de grup se infiinteaza cu un buna seara cam sec, urmat de ;Se poate muzica un pic mai tare ca noi vrem sa dansam..
Sec ,raspund si eu ca se poate da oleaka de rabdare monser..Bineinteles in vocabular nu exista multumesc ci doar optiunea de a intoarce spatele.
Si incep usurel sa se dantuiasca.Intii alea mai cu tupeu, urmate la scurt timp de cumintelele incheind cu tacuta.Ce nu prea ii cam ardea, dar cum se schimba rapid ritmul, probabil picase in rezonanta cu vreo bataie pe care o stia.
Si dai nineaca, dai, chiote,cintat a la karaoke,unduirile clasice ce merg pe orice ritm,mai un dans perechi, ce mai bairam in toata regula.
Intra lumea catre baie si raminea consternata de ce party e lunea.Teoretic nu ar fi trebuit sa fie,plecind de la ideea de libera exprimare,insa se pare ca nu reusesc inca multi sa depaseasca pragul.
Mai butonam eu una alta mai vorbeam pe ici pe colo, cind pretentiile incep sa creasca.Da niste muzica mai moderna cum a fost vineri nu puneti?semn ca anii 80 nu mai ajungeau.
Stau ,ma uit,si iar stau si zic hai dom`le ca nu o fi bai acu sa pun muzica vreo ora.Deh,clientul nostru stapinul nostru.
Lalaiesc rapid ceva hituri,in timp ce fetele dai cu `Sex on the beach` ,`Orgasm`, asta la cocteiluri si cu ceva `Blowjob` la shoot-uri.
Asteptam cu nerabdare dansul pe mese,ca asta isi propusesera doar.Cum linga masa lor erau 2 baietei,ce le curgeau balele de parca nu mai vazusera asa ceva la viata lor,incercarea uneia de a dansa pe scaun moare dupa primele bitiituri,dar se continua cu dansul perechi ornat cu mistourile aferente catre masculii respectivi.
Timpul trece, primele 2 cumintele cedeaza.Dupa vreo juma de ora ,cedeaza si tacuta.Pe care o astepta masina afara.Cu gesturile schimbate brusc,deh,trebuia intimpinat sponsorul cum trebuie ,se prelinge pe scaunul din dreapta,incercind sa pareze gales, nerabdarea colegului.Tipic.
Imi zic ca gata le ajunge.Da de unde.Restul de patru se muta pe bar si mai imping vreo citeva rachiuri.Cum nu mai eram dispus sa continui, playlistul lasat o cam dadea in blues-uri,ce probabil stirneau alte sentimente.
Si se da plecarea.Eu afara pe terasa ,mai chinuiam un pic tinta de darts.Fetele ,nestiind ca pot fi auzite si poate si din cauza euforiei,dialogau de zor.
`Fato,stai sa chem taxi..Mergem acolo?..Stai tu ,nu mai chema suna-l pe Paul sa vina sa ne duca..`
Mda.Ce sa mai zici?Doar exista fraieri nu?
Trecind peste asta,am ajuns la ce ma doare.Respectul.
Ce iti era atit de greu,asa cum ai avut tupeul sa vii sa ceri in greata muzica sa spui la sfirsit un multumesc?
De ce trebuie sa interpretezi bunavointa unor oameni de a face sa te simti bine desi nu era inclus in program asta, ca un drept al tau pe care il obtii prin faptul ca ai facut consumatie ori ca ai bani?De ce sa tratezi ca pe niste sclavi oameni care fac o meserie ca oricare alta ce are si ea o etica?
Nu ai cum, atita vreme cit nu esti educat sa simti asta.Esti doar invatata sa crezi ca poti profita in permanenta de faptul ca esti o posesoare de pasarici.
Ca farmecul personal iti asigura niste drepturi inalienabile fara obligatii.
Gresit.Dar cit se poate de adevarat.
Sub masca bine lucrata si studiata de usa de biserica,de ingenua si fragila fiinta,se pare ca se ascund din ce in ce mai mult comportamente simpliste.
Ma seaca din ce in ce mai tare asta.Ma seaca pretentiile nule si neavenite.Ma seaca parsivenia dusa la extrem.Ma seaca cerintele false de la altii pe care tu oricum nu le respecti.Si multe multe altele...
Oare de ce se mai pling atunci ca nu au parte?
Dilema cred ca veche de fapt.Doar coafata si imbunatatita.
Domnule Prada,pacat ca nu ai cunoscut si pasarica asta.Is tare curios cum o zugraveai..

Lectura de vacanta

sandmanhuck — Mon, 01 Sep 2008 17:49:04 UT

Imi promisesem ca dupa minivacanta o sa scriu mai des, avind in vedere oarece limpezire neuronala dar binenteles, programul alambicat si stresant al orasului imi da iar de furca.
Printre mese si soamne am apucat sa lecturez ceva pagini, mai exact ``Pasarici`` al lui Juan Manuel de Prada ca tot imi facuse pofta alde nea Traian Racu.
Dupa cum spune insusi autorul ,intradevar e o carte scrisa in 6 zile.
Probabil a facut-o doar pentru bani avind in vedere si tema scriiturii, ce se vrea de fapt a fi un manuchi de schite pe seama a ceea ce are mai de pret sexul opus(sic!) .
Sincer, imi suna mai mult a articole de blog , mai ales ca majoritatea se refera la experiente si trairi proprii in relatia deloc usoara cu posesoarele.
Par a fi scrise in graba,unele chiar seci,altele doar o insiruire de metafore pentru care iti trebuie o imaginatie destul de bogata in a le intelege,iar marea majoritate se termina brusc, parca se vrea a fi neterminate, lasind cumva loc in mintea ta de o continuare.
Cred ca tratat cu un pic mai multa seriozitate subiectul, ar fi iesit de un roman destul de suculent,avind in vedere cele citeva scrise intradevar cu cap si coada, aproape erotic, diferit de zemoasele povestiri ale altora.
Imaginativ, sint convins ca mai toti barbatii asociaza in mintea lor ceea ce deseneaza prin cuvinte autorul, mai mult sau mai putin plastic.Poate de aceea esti tentat sa o cumperi si sa o citesti.Dezamagirea sau satisfactia lecturii , repet , depinde de capacitatile vizuale ale fiecaruia.
Nu ii contest cumva talentul domnului Juan mai ales ca e prima carte a domniei sale ce imi cade in mina,desi nu ma prea omor dupa literatura contemporana si mai ales cea spaniola,mi se par mai buni la filme sincer,ci o recomand totusi a fi citita alaturi de Cartarescu cu a lui `De ce iubim femeile` un alt comercial de asta data romanesc.
Ma aruncam eu in comentarii mai detailate dar cum pe aici mai circula si pustiu meu ce e inca nepregatit pentru discutii de genul asta, prefer sa ma opresc aici.
Desi ar trebui sa arunc o intrebaree cind o replica literara feminina?

JURNAL DE PE BORDURA

sandmanhuck — Thu, 31 Jul 2008 18:51:28 UT

Tipic mie, iarasi a urmat o perioada de aglomerari psihice si fizice a carei rezultat e lipsa de articole.
Desi promisesem ca voi scrie mai in amanunt despre expozitia Smarandei, nu am reusit sa ma tin de cuvint.
La ce oboseala am adunata e un efort sa scriu si un playlist pentru cd, darmite sa emit niste comentarii concise despre lucrari.
Cum de miine se pare ca reusesc sa intru la un program mai relaxat, azi imi veni pofta sa scriu chiar cu riscul de a iesi ceva haotic.
Dar nu imi mai pasa.
Cam asta e sloganul ultimei perioade.
O stare de nepasare totala.De care trebuie sa recunosc am devenit prea dependent.Desi cronica unor evenimente anuntate a se desfasura in urmatoarea perioada apropiata de timp nu ar trebui sa imi permita asta.
Insa ,sint in un asemenea grad de uzura psihica si fizica incit ma simt ca un hirb ce necesita o revizie generala de urgenta pentru a putea sa circule in conditii macar minime.
Azi am simtit cum energia mea motrice e dusa pe pustii ,cind din senin ,m-am asezat pe bordura unui trotuar,intr-o totala nepasare fata de reactia uimita a celor ce treceau pe linga mine.
Intodeauna la mine asta a fost semnalul ca trebuie sa dau reset ori sa iau o pauza, ca trebuie sa schimb ceva.
E undeva in circumvolutiuni un senzor de avarie, un fel de last frontier, ce probabil tine de autoconservare,gena aia care ne protejeaza si ne anunta ca ajungi sa sucombi daca mai continui.
Cu o tigara aruncata in coltul gurii, o amareala a tisnit pe pe papilele gustative crispindu-mi muschii fetei intr-o grimasa schimonosita in umbra unui zimbet.
Brusc am simtit cit de plin de jeg sint.
Jegul psihic al celor din jurul meu.Caci fara sa vrei se lipeste de tine, oricit de bine te protejezi.
Undeva in oglinda sufletului meu nu ma mai recunosc sub stratul din ce in ce mai crescind de petele capatate prin atingerile din ce in ce mai dese cu mizeria umana.
Am nevoie de o baie.O baie din aia lunga,plina de aburi,in care transpiri de zor si simti cum murdaria curge de pe tine in siroaie la inceput subtiri si mai apoi in ajutat de un burete in adevarate torente de deseuri.
Trebuie o perioada de relaxare musai.Undeva la munte in o liniste si singuratate deplina departe de toti si de toate, desi singuratatea nu e o solutie.Si oricum sintem singuri chiar daca locuim in aglomerari de populatie.O amageala.
Dar macar nu mai am contact o perioada cu multimea de factori destabilizatori.
Cu parere de rau ,trebuie sa renunt la a ma gindi si la binele altora.Trebuie sa renunt la comportamentele altruiste fata de oameni care oricit ai incerca nu ii poti scoate din mocirla.
Asta imi aduce aminte de un pasaj din Robinson Crusoe,acela in care deznadajduit si lipsit de speranta si respect de sine se arunca in mocirla in care isi faceau veacul o turma de porci salbatici, macar pentru a avea o companie , a trai simplu animalic, extirpind fortat orice urma de gindire inteligenta.
Asa ma simt si eu acum.Desi el o face voit, eu ma simt tras.Ca atunci cind te chinui sa salvezi pe cineva cazut in nisipuri miscatoare.
Daca am avut pina acum forta sa rezist, acum simt cum talpile imi aluneca, oricit de bine infipt ma simteam.
Si nu ma mai pot impotrivi.Ori ajung la fel ca ei, ori caut prin orice mijloace sa imi gasesc puterea de a renunta la a mai salva ceva.
Nu se mai merita.Pur si simplu devin o afacere falimentara, caci investesc prea mult fata de rezultate.
Inconstienta,incapabilitatea de a intelege si lipsa unui sistem real de valori e la ordinea zilei.
Cineva avea pe un blog un motto,sint mai de stimat si de valoare cei ce lupta pentru cauze deja pierdute decit pentru false triumfalisme.
Desi ar trebui sa ma simt bine in lupta mea cu morile de vint,azi parca a fost prea clar ca nu se mai merita.
O fi asta esec?Cum incerca sa ma faca sa recunosc un fals uman, acum citeva zile,un incapabil sufletesc, a carui scop in viata e doar sa distruga ceea ce el nu poate avea.
Inclin sa cred ca nu.Esec era daca nu incercam.Daca nu imi foloseam pe orice cale simtirile si credintele.Ca nu intindeam mina.Ca nu ajutam fara a spera in returnari indoite.Si multe altele ce ma fac sa ma simt om.
Dar nu poti avea pretentie de la nimeni daca nu are capacitatile necesare.
Fiinte vii, de fapt sint doar aparate organice de consum fizic, lipsite de capacitatea de a devora emotional.Emotionalul nu are forma.Si oricit l-ai imbraca in gesturi, vorbe ori altele, nu e palpabil fizic.E un abur.E o mireasma.Iti trebuie receptorii.Receptori care exista in forma cruda neprelucrata de cind ne nastem.
Viata a fost draguta cu noi si ne-a dat.Dar nu inseamna ca ne si baga in traista.
Trebuie sa ii cresti.Sa ii ingrijesti sa fie in forma maxima tot timpul pentru a a savura orice stare de agregare emotionala.
Dar asta costa.Efort intelectual.Rducatia simtului de intelegere.Ale carui rezultate nu sint imediate si palpabile.
Si daca nu e ceva cu care sa te poti afisa public instantaneu, precum o faci cu o toala, nu e bun.E nefolositor.Desi acest efort da prestanta pina si toalei aleia cu care incerci sa izbesti lumea, in speranta ca toti te vor place.
Caci ce place la toata lumea e important.
Cu cit ai mai multi fani cu atit iti creste cota de piata.
Imaginea e mai importanta.Sa te faci prin ea cit mai placut tuturor.Si asta creeaza falsa senzatie ca esti iubit,esti dorit esti cel mai tare din parcare.
Intelectul a ajuns ca o lenjerie intima demodata pe care o porti in intimitate pentru ca iti ofera un altfel de comfort.
Dar daca nu se poarta, e degeaba.
Trebuie sa imi extirp de tot sentimentele de intrajutorare umana.Au devenit un defect.Ma devalorizeaza in fata multimii.
Si trebuie sa fac asta pentru binele meu, caci altfel nu imi ramine decit sa imi pregatesc dosarul pentru Facultatea Eternitatii.

Evenimente Bourbon House vernisaj Smaranda Bostan Art me Up!

sandmanhuck — Thu, 10 Jul 2008 19:53:59 UT

Iata ca pot prezenta si celalalt eveniment care de fapt e primul de care e legat cel cu Claus.
Dupa cum spuneam, am ales sa fac acest tip de eveniment din mai multe considerente.
Exista o latura comuna intre muzica si pictura, ce amestecate in diferite concentratii rezulta niste productii unice .
Intimplator, am descoperit-o pe tinara masteranda a facultatii de Arte Plastice , cu care in urma unor discutii mai mult sau mai putin intense, am cazut de acord sa producem o altfel de expozitie , mai ales ca materialul de inspiratie ne este comun , fiecare avind o alta maniera de abordare.
Oaza inspirationala o reprezinta muzica de club.
Eu dj ea devoratoare ardenta.
De ce totusi acest gen ?
Pentru ca acest tip de muzica are o modalitate de expresie total diferita de cele clasice.
Varietatea de sunete, chiar daca sint generate de instrumente electronice , exprima in multitudinea de combinatii, mult mai diferit sentimente, comportamente, trairi, fantasme, vise ori chiar realitati.
Bineinteles, si in acest gen sint clasicile simplicitati comune.
Insa pentru un om al carui spirit este educat in a auzi mai departe decit o bataie continua(cum caracterizeaza vulgul obisnuit cu abecedarul subculturii) varietatea e imensa.
Ca si cum ai pune un scenariu in imagini.Sau cum ai putea picta sunete.
Caci asta face in final tinara pictorita.
Sunetele filtrate prin prisma trairilor proprii, calatorite prin tarimuri imaginare , aromate cu sentimente involburate sint trecute in asocieri de culori la fel de curgatoare ca si notele ce le inspira.
De aici , dupa un proces intens de creatie, dupa cum insusi ea a recunoscut in urma permanentelor refuzuri de a face parte din viata sociala mai bine de 2 luni a prins forma o expozitie ce cuprinde aproape 20 de lucrari .
Asadar 17 iulie, Bourbon House prezinta ART me UP ! Acoustic Shapes de Smaranda Bostan .
La care, desi nu sint critic de arta, o sa fac comentarii mai detaliate dupa vernisaj, publicind alaturi si piesa de la care a pornit ideea lucrarii.
Pina atunci , va invit sa va faceti timp, pentru cei din Iasi , sa participati la ceva inedit si sa savurati alaturi de noi o altfel de reteta a unui preparat pentru suflet si simtire.

Evenimente Bourbon House DJ Claus Cluj

sandmanhuck — Tue, 08 Jul 2008 19:31:23 UT

]Dupa multa asteptare am reusit sa pun la punct prima serie de evenimente pentru vara 2008 la Bourbon House Lounge.
Primul, dupa cum promisesem este vernisajul expozitiei de arta contemporana al unei tinere artiste Smaranda Bostan , ale carei lucrari sint inspirate din piese muzicale house.Dar mai multe detalii in postul de miine cind voi avea gata si afisul de prezentare.
Bineinteles, nu puteam , avind in vedere ineditul evenimentului,Nu m-am putut abtine sa nu il fac si mai si.
Adica daca tot Smaranda se inspira din muzica de club, de ce nu as aduce un dj de exceptie care sa studieze lucrarile si sa il inspire la programul unei seri?
Asa ca, am pus mina pe telefon si l-am sunat pe Claus.
Multa lume e tentata sa ma intrebe de ce numai Claus vine la Bourbon?
Din diverse motive.
Unul ar fi ca , in perioada Viper, a fost primul dj invitat pe atunci ce m-a impresionat prin modestie, profesionalism,bun simt, politete,sinceritate si incet prin o prietenie de calitate.
Imi aduc si acum aminte , zimbind usor in coltul gurii, prima noastra intilnire.
Era o nebuneala de nedescris in club datorita faptului ca, pe linga sunetul instalat la vremea aia, hotarisem sa testam un sistem Outline ce tocmai aparuse pe piata si despre care primisem numai informatii de bine.
Amestecat printre cei de la firma respectiva, tot din Cluj si ei, Claus contribuia si el tacut cu o mina de ajutor la punerea la punct a sistemului.
Din una in alta, apare in pupitru, spune buna seara, se prezinta:Eu sint Claudiu!- si arunca de pe umar ditamai geanta de viniluri , care, apropo, cintareste citeva kilograme bune, mai ceva decit greutatile de la sala.
Cum nimeni nu a avut timp sa imi spuna ca el e dj-ul invitat, in toata forfoteala aia si nici nu am facut analogie intre Claudiu - Claus, ma apuc sa dau cu piatra in balta cu o replica de genul `Oooo da ce de viniluri are Claus!!`, ca si cum eu idiotul nu mai vazusem vreodata...da ma rog.
In fine,el sugubat , cred ca a zimbit pe sub cozorocul sepcii pe care nu o dadea mai deloc jos si nu a replicat nimic cu voce tare.
Si terminam noi de montat caruta de boxe ,amplificatoare si altele cele trebunincioase.
Usurel , apare lumea , programul de warm - up susura usurel din difuzoare, apar primele shoot-uri de incalzire, zimbete, glume si normal in final ma prind si eu de combinatie.
Pocinogul fiind facut, nu stiam cum sa o dreg mai bine, asa ca ma hotarasc sa ii fac un set de lumini sa il impresionez, caci suplineam si postul asta, de omul cu becurile.
Si de aici a inceput o perioada in care , cu fiecare `ascultare` a `cursului` de dj al lui Claus, am devenit si mai dependent muzica house cu toate genurile si subgenurile ei.Ca sa nu mai amintesc de cea mai mortala zi de nastere pe care a sarbatorit-o la Viper.(hi,hi,hi, ...)
Nu a fost vizita din partea lui , in care sa nu ma uimeasca, sa nu ma faca sa zic ca a doua zi imi arunc mapa, sa nu imi doresc sa exersez si mai mult, sa invat sa pot fi la fel de inventiv ca si el la program.
Ce mai,pentru mine e domnul profesor, oricind, oriunde si oricum, spre diferenta de multi altii ce au trecut prin pupitrul ala de la Viper.
Si anii au trecut.
Dintre toti, el a ramas.
Neschimbat.Modest.Profesionist.Fara a face rabat la nici una din calitatile pe care le-am cunoscut in decursul timpului.
Si de aceea sint mai mult decit convins ca o aceasta provocare il va face sa ma uimeasca si mai mult.
Asadar.
Pictura si muzica.Muzica si pictura.
Sper sa am un weekend de exceptie.Si voi daca o sa doriti.

Ipocrizia e regina in Romania

sandmanhuck — Sat, 05 Jul 2008 13:06:05 UT

Desi ma feresc sa fac comentarii la articole publicate prin maculatura care `este` unele ziare din Romania nu ma pot abtine sa o fac la acesta .
Nu am avut despre mine vreodata pretentia ca sint vreo entitate in materie de scris, din contra, o doza de bun simt si realism imi dicteaza sa ma rezum la a fi un cititor obisnuit al blogosferei.
Insa cind vad si citesc aberatiile unor ziaristi care nu sint in stare sa semneze in clar asa zisele creatii jurnalistice imi pierd firea.
Tara mai plina de ipocriti decit Romania nu exista.
Ii gasesti la tot pasul.
Te impiedici de ei pe strada, la serviciu, in timpul liber,te sufoca oriunde, e o moda sa fii altceva decit esti..
Daca pe aia care au mari carente in educatie ii mai inteleg cumva, nu pot accepta de la cei care pretind ca au studii de specialitate jurnalistica ,orice insiruire de cuvinte pe post de articol doar ca sa umpli pagini de maculatura din lenea de a gasi subiecte mult mai la ordinea zilei.
Cum zilele astea intimplator am dat si eu despre site-urile descrise in articol, normal ca am avut curiozitatea sa studiez problema.
Care sincer nu e atit de tintar facut armasar dupa cum isi dau cu parerea purtatori de cuvint ai legii cit si psihologi de specialitate.
Sa iti dai cu parerea dupa ce ai dat doar 2 - 3 click-uri pe paginile respective fara a citi in amanunt ca sa poti sa iti faci o idee de ansamblu denota o lipsa totala de profesionalism in materie.
Si o carte o citesti de citeva ori pina a te apuci sa faci comentarii pe marginea ei.
Insa aici nu ai parte.
Eticheta e pusa cit se poate de ipocrit.
Gata.
Avem de a face cu un fenomen ingrijorator care afecteaza educatia si psihicul noii generatii.
Weeiii, oare asa o fi?
Da cacaturile alea de stiri cu morti, violatori,mii de accidente,telenovelele de doi lei,fetele de la pagina 5,goliciunea afisata la orice ora din zi si din noapte pe orice post si o alta sumedenie de timpenii publicate fara nici o urma de etica profesionala nu afecteaza?
Nooo.
Afecteaza vezi doamne , o scriitura inteligenta mult peste medie,ce foloseste in exprimare cuvinte asa zis interzise, dar care le auzi la tot pasul de la cel cu tita in gura pina la cel cu barba sura.
Nu e asta ipocrizie?
Nu sintem in stare sa facem o educatie sexuala in scoli, dar criticam niste site-uri ce au curaj sa spuna lucrurilor pe nume, pe care daca multa lume le-ar citi sint convins ca nu as mai citi prin ziare de copile ce nasc la 12 ani, si tot felul de alte realitati din astea.
Ca si stirea aia cu ce au primit premiantii cadou.
Tot felul de aparitii editoriale din care ma limitez doar la una,Pasarici , ce foloseste la fel acelasi limbaj fara perdea, accesibila oricui la orice ora.
Despre asta de ce nu scrieti domnilor ?
Din ipocrizie nu e asa?
Ca e scrisa de un autor de renume mondial, nu afecteaza, dar in schimb o scriitura romaneasca din virtual e de 2 lei.
Normal.Tipic romanesc.
Ce e strain e bun.Ce e romanesc e mai rau si decit chinezesc.
Ipocrizie.Pe fata.
Apropos, hai sa va dau eu un subiect.
Pe care il aveti mai toti sub nas.
Numai nu va trage de slitul pantalonilor.Inclusiv pentru organele abilitate care cica etic si profesional se autosesizeaza.
Luati orice numar pe care il editati cu atita ardoare si deschideti la pagina cu rubrica Rendez-vous.
A sunat clopotelul?
Nheaa.Nu intelegem.
Puneti mina,tastatura,camerele ascunse si faceti o ancheta ca la carte despre anunturile alea.
Care miros de la o posta a prostitutie pe fata.
Dar nu, sintem ipocriti si inchidem ochii, ori dam cu o pagina mai departe.
Cred ca e un subiect mai interesant din toate punctele de vedere.
Is curios ce explicatii ar da aceeasi experti care isi dau cu parerea la fenomenele virtuale.
Sint convins ca vor da din colt in colt.
Da, realitatea bate virtualul.
Ipocritilor!