sandmanhuck
baiat - 42 ani, Romania
- Prieteni |
- Carte de Oaspeti
- | Poze
- | Blog
- | Evenimente
- | Strigari
- | Linkuri
Blog / Tag-uri / social
Mesaje blog cu tag-ul 'social':
-
Raspuns la intrebarea de 1000 de puncte
Dupa aproape 4 zile de zacut la pat cu plaminii varza si o tuse de am facut din materia cenusie un fel de milk shake ,reusesc sa ma adun ,mai ales ca a intrat in blogosfera un drag prieten, pentru a mai lasa posteritatii ceva emisii letale de spiritualitate.(da glumet mai sint azi..)
Ca si mine de altfel , tinara speranta a blogosferei, porneste la drum cu voiosie si putere spirituala spre a lamuri diverse aspecte socio - umane, dileme existentiale, problematici moderne ale tinerei generatii,lucru ce ma bucura , caci il stiu de bun observator al realitatii.
Printre primele postari , apare intrebarea `Demnitate sau orgoliu?`, ce stiu ca il roade de ceva vreme.Nu am raspuns la vremea potrivita ,decit prin o fraza scurta , fiind setat pe alte coordonate la acel moment.
Am ales sa o fac acum ,prin un articol , deoarece , in stilu-mi caracteristic, ma intind la vorba, ramificind subiectul pentru o mai buna intelegere a situatiei.
Demnitate - Caracter demn; destoinicie. 2) Atitudine demnă. 3) Comportare demnă.
ORGÓLIU, orgolii, s.n. Părere foarte bună, adesea exagerată şi nejustificată, despre sine însuşi, despre valoarea şi importanţa sa socială; îngâmfare, vanitate, suficienţă, trufie.
Asta conform DEX.
Si una si alta sint insusiri ale fintelor umane.Problema e ca nu ne nastem cu ele ci le descoperim si capatam pe parcursul vietii.
De aici incep problemele.Cum facem asta?
De obicei, prin educatie, obtinuta din familie sau din sistemul social in care traiesti si chiar prin percepte religioase si ma refer aici in primul rind la demnitate.Asta implica totodata o cunoastere de sine bine aprofundata, principii solide de viata a caror suma vor da si calitatea de a fi demn.
Demnitatea presupune a avea un simt dezvoltat al respectului de sine , al diferentei dintre bine si rau, al respectului celor din jur cit si al unor norme de moralitate.
Asadar lipsa unuia din factorii de mai sus,duce la diminuarea intelegerii si acceptarii acestui termen.
Sa trecem la orgoliu.O alta latura a caracterului ce , asa cum bine zice definitia e rezultatul unei proaste intelegeri a ceea ce esti si reprezinti in masa sociala, cit si a reprezentarii instinctelor primare.
Am mai spus-o si o sa o mai spun de mii de ori asa cum au mai spus-o si altii inaintea mea, diferenta dintre oameni si animale o face capacitatea noastra de a ne intelege, a accepta si folosi instinctele primordiale cu care mama natura ne-a inzestrat.
Deci orgoliul e cumva in opozitie cu demnitatea.
Si sa ofer si o explicatie mai simpla.
De curind am vizionat pe Explorer un documentar legat de instinctele mentionate mai sus, documentar ce m-a uns la suflet, dindu-mi inclusiv mie ceva raspunsuri de bun simt unor probleme ce ma rodeau.
De ce ne dorim intodeauna sa cistigam in orice fel de competitie fie ea fizica sau spirituala?Pentru ca minunatul nostru corp este dependent de o multime de substante emise la comanda creierului,cum ar fi de exemplu cele ale placerii , cu care la orice victorie este recompensat.De la aceasta dependenta ni se trage dorinta acerba de a cistiga.Numai ca , nu toata lumea doreste sa cistige cinstit.Si atunci se trece cu usurinta peste ori ce percepte sau principii.
Si asta combinat cu frica de esec, care la rindu-i e guvernata de aceleasi secretii hormonale ce ne induc starile de anxietate si tot tacimul,corpul refuzind a avea de a face cu ele.Si pentru asta iarasi sintem dispusi sa facem orice numai sa nu dam cu oistea in gard.
Am rezumat simplu niste chestiuni de comportament , pe care daca ai capacitatea necesara de a le descoperi , punindu-ti citeva intrebari simple despre tine , iti poti infrina reactiile de tip orgoliu in detrimentul demnitatii.
Asadar dragul meu, la intrebarea ta se paote raspunde astfel :
Limita demnitatii unui om este direct proportionala cu capacitatea de a de intelege pe sine insusi in raport cu lumea in care traieste.
E mai simplu sa aborzi stindardul orgoliului in lupta pentru o existenta superficiala decit sa ai demnitatea unei vieti normale.
Traim intr-un sistem social guvernat de instinctele primare , o jungla cosmetizata de non-valoare spirituala si morala.
Unii oameni nu vor sa isi accepte conditia si sa traiasca impacati cu ea,traind iluzoriu si utopic de azi pe miine.
Aceeasi replica de final:Fuck`em all!! -
Nevoie de iubire?
Imi place sa ma uit la oameni,sa ii studiez in detaliu,cautind adevarul in spatele mastilor cu o placere uneori perversa,viciata de cunoastere.Nu stiu de unde imi vine dorinta asta voyuerista, dar sincer imi prinde bine.Desi uneori imi pare macabra,pentru ca am senzatia ca dezgrop de fapt cadavre.Suflete moarte ,Fetusi nenascuti ,produs accidental al timpului altora.Al vremurilor.
In ultima vreme ,ca un facut numai asa imi merge.Cam cum e la pokerul ala electronic,unde trebuie sa dublezi miza ghicind o suita de carti alegind dintre doua culori ,iar aparatul are grija sa iti traga un sir imens de numai negre ori rosii.
Dezvelesc din ce in ce mai multe mortaciuni, uscate de simplicitatea vietii.Parca nisipul din clepsidra timpului se revarsa peste ele, grabit si el sa mumifice umbrele degeaba.
Nu mai gasesti seva.Parca au secat toate izvoarele vietii.Parca cineva a globalizat productia de manechine plastifiate, vopsite in culori vii, purtatoare de imagini.Cartoane lucioase, ce acopera pesteri mucegaite ce tin loc de suflet., fara urma de caldura.
Intunecimi ce iti stirnesc instincte primare de aparare.Sa fugi.Sa te ascunzi.
Baudelaire cu ale lui Fleur du Mal a fost un vizionar cu care as face schimb linistit ,chiar echitabil as zice.Sa reusesc sa vad si eu frumosul fara suflet.Desi sint convins ca dupa citeva minute ar refuza .Nici macar el chiar sustinut de Bacovia nu ar avea tarie sa inghita atita mucegai.
Curios e ca o anumita nevoie creeaza asta,deduc eu in ce vad.Ceva ce toti isi doresc.De cind se nasc.O fi oare trecut in ADN ? E oare vreo gena responsabila ?
Avem o lista lunga de vicii dar nimeni nu s-a gindit sa treaca si necesitatea asta in top ten.chit ca e evidenta.Nu iti trebuie prea multa scoala sa vezi ci doar un filtru bun.Sa vezi negarea si disperarea.Sa simti nopti si zile de zbucium pline de neputinta solutiei.
Oare de ce ii zic necesitate ? Pentru ca devine prea un `must have`.Din ceva natural ce vine la timpul lui, e compilat un mutant impanat cu sclipiciuri artificiale, `un made in China` de proasta calitate.Si mai e si contagios.Parca si pe mine ma viruseaza ,abil, in subconstient, o deturnare de la realitate.
E nevoia de iubire.De a te sti iubit.Nu conteaza cum, doar sa se realizeze asta..
Si nu inseamna ca nu imi doresc si eu la rindu-mi.Dar parca ma feresc sa cad in penibilul unei dorinte anoste, zilnica, un tabiet .Am dat si am primit .Dar fara sa fortez.Fara sa imbrac acuratetea sentimentului , in ambalaje diverse pentru a atrage cit mai mult atentia.
Fara sa ii fac reclama agresiva in speranta ca se indeplineste.Fara a-mi aloca un comportament de dependenta.Desi uneori am simtit dorinta frustranta.
Dar altii nu pot , sau nu simt ca nu trebuie sa ingradesti libertatea sentimentului, caci se ofileste, se pierde.
De aceea simt ca sint suflete cavernoase.Parca ei nu ar fi constienti.Sau poate sint si de fapt ascund ,dind nastere aparentelor.In loc sa dezvolte cit mai vizibil si curat dorinta,din contra , o altereaza cu tot felul de imbunatatiri, un fel de piercing pe spirit cu tot felul de chiclazuri materiale .
Va mai urma… -
Pasarici si respect
In contextul celor scrise ieri, ca un facut am avut parte de o specie romaneasca pe care domnia sa Prada nu a a pucat sa o cunoasca si sa o detaileze in a sa colectie de pasarici.
Mda, pasarica romaneasca.Crescuta cu resurse indigene, dupa buget vorba lui nea Caragiale.Al dreacu` buget ,redus si intins la maxim.
Ieri, in timp ce imi scriam articolul,nu eram oarece hotarit in a bea o cafea fiind ore de seara iar ale mele planuri nu cuprindeau o intirziiere peste orele 11 hai maxim 12.
Insa,subconstientu-mi parsiv si viciat imi dicta rapid la intrebarea daca vreau ceva, sa comand licoarea.
Zis si facut,scris ,baut cafeluta si montat rapid un joc de darts.
Terasa, in ciuda aerului cam prea rece pentru sfirsit de august ,dadea semne sa se anime.Undeva , linga noi, o masa de vreo 8 domnisorici.
Genul clasic de studente independente prin anul 2 de facultate , cu un usor iz de viitoare corporatiste oarecum cumintele inca neatinse de mucegaiul monden.
Aveam sa ma insel.
Cam tacute in prima faza, dupa vreo citeva cocteiluri, devin zgomotoase precum stolurile alea mici de vrabii ce nu au treaba decit a croseta tot felul de ciripituri.
Fara sa vreau ,urechea imi surprinde frinturi de discutii,disparate de miscarea continua pe care o aveam catre tinta de darts.
Nu acordam prea mare importanta avind in vedere ca am oarece cunostinte despre cam ce se discuta la asemenea adunari,insa ochii imi fugeau catre una mai tacuta ce semana foarte bine cu un personaj feminin din clipele vietii mele.
Ce prindeam era ceva de genul:am pe mine bikinii cu pantera roz..lasa draga ca al meu ma pune sa ii port pe aia de la el...fato da tu mai esti cu ala?...deci chestia cu skinul a cazut..nu ma supar daca miine imi organizati o petrecere...da in iasi nu mai isnt fato stripperi ca lumea...da nu mai organizeaza..da barbatii astia...si de al`de de astea pasaricesti...(cica barbatii discuta numai despre femei..oare ele ce fac?
.Nu vreau sa par misogin, dar sa ridice piatra ala fara de pacat..
Deduc cumva ca e ziua uneia dintre ele deci era un fel de girl night out.
Brusc, doua dintre ele se reped la bar ,poarta o discutie rapida cu barmanul si se intorc toate un zimbet.
~Fato ,deci am vorbit,dansam pe mese,muzica de care vrem noi,mai bem ceva sarbatorim , ne facem de cap...yupiii...~ surprind in discutie.
In sinea mea zic ca nu am auzit bine,si imi fac drum sa intreb pe barman.Care imi confirma ca mindrele posesoare de pasarici is dispuse la ceva destrabalare.Hmm..
Imi vad linstit de joc.Deodata echipajul se ridica in graba,luind cap compas interiorul barului,unde debusolate nu isi gaseau locul optim.Ar fi vrut ele pe undeva mai la un colt intunecos,dar ca niciodata ,altii au fost mai rapiziin a ocupa cotloanele.Intr-un final, se stabilizeaza la o masa din fata barului,pun mina pe meniu si dai la comenzi.
Dupa vreo 10 minute apare ospatarul, rugindu-ma sa imi deplasez fizicul catre inauntru caci dupa primul rind de shooturi, domnisoricele binevoiesc a incepe a dansa.Zic sa astepte ca doar nu is robotel cu telecomanda.
Prin geam zaream moaca uneia dintre ele,una din cele 2 infipte ce organizasera petrecerea ad-hoc, ce se uita insistent in directia mea , poate cumva ma simt sa le onorez pretentiile.
Eu,cam montat un pic catre zona de sictir, avind in vedere cam ce imi auzisera urechile, imi faceam de treaba incercind sa vad pina la ce cota urca dorinta.
Cumva sa dea de stire ca ele sint puse pe distractie, arunca vreo 2 chiote, de se uita toata terasa foarte curioasa cine o comite asa de lunea.
Atentia la joc deja imi era distrasa, asa ca cedez si merg sa imping un mix din calculator caci playlistul cerut era muzica anii 70-80.Putin cam in neconcordanta cu programul din skin ,dar nu ma mai mira nimic in ziua de azi.
Pun mina pe mouse dau un search rapid la mixurile respective.Nu trec citeva zeci de secunde ca sefa de grup se infiinteaza cu un buna seara cam sec, urmat de ;Se poate muzica un pic mai tare ca noi vrem sa dansam..
Sec ,raspund si eu ca se poate da oleaka de rabdare monser..Bineinteles in vocabular nu exista multumesc ci doar optiunea de a intoarce spatele.
Si incep usurel sa se dantuiasca.Intii alea mai cu tupeu, urmate la scurt timp de cumintelele incheind cu tacuta.Ce nu prea ii cam ardea, dar cum se schimba rapid ritmul, probabil picase in rezonanta cu vreo bataie pe care o stia.
Si dai nineaca, dai, chiote,cintat a la karaoke,unduirile clasice ce merg pe orice ritm,mai un dans perechi, ce mai bairam in toata regula.
Intra lumea catre baie si raminea consternata de ce party e lunea.Teoretic nu ar fi trebuit sa fie,plecind de la ideea de libera exprimare,insa se pare ca nu reusesc inca multi sa depaseasca pragul.
Mai butonam eu una alta mai vorbeam pe ici pe colo, cind pretentiile incep sa creasca.Da niste muzica mai moderna cum a fost vineri nu puneti?semn ca anii 80 nu mai ajungeau.
Stau ,ma uit,si iar stau si zic hai dom`le ca nu o fi bai acu sa pun muzica vreo ora.Deh,clientul nostru stapinul nostru.
Lalaiesc rapid ceva hituri,in timp ce fetele dai cu `Sex on the beach` ,`Orgasm`, asta la cocteiluri si cu ceva `Blowjob` la shoot-uri.
Asteptam cu nerabdare dansul pe mese,ca asta isi propusesera doar.Cum linga masa lor erau 2 baietei,ce le curgeau balele de parca nu mai vazusera asa ceva la viata lor,incercarea uneia de a dansa pe scaun moare dupa primele bitiituri,dar se continua cu dansul perechi ornat cu mistourile aferente catre masculii respectivi.
Timpul trece, primele 2 cumintele cedeaza.Dupa vreo juma de ora ,cedeaza si tacuta.Pe care o astepta masina afara.Cu gesturile schimbate brusc,deh,trebuia intimpinat sponsorul cum trebuie ,se prelinge pe scaunul din dreapta,incercind sa pareze gales, nerabdarea colegului.Tipic.
Imi zic ca gata le ajunge.Da de unde.Restul de patru se muta pe bar si mai imping vreo citeva rachiuri.Cum nu mai eram dispus sa continui, playlistul lasat o cam dadea in blues-uri,ce probabil stirneau alte sentimente.
Si se da plecarea.Eu afara pe terasa ,mai chinuiam un pic tinta de darts.Fetele ,nestiind ca pot fi auzite si poate si din cauza euforiei,dialogau de zor.
`Fato,stai sa chem taxi..Mergem acolo?..Stai tu ,nu mai chema suna-l pe Paul sa vina sa ne duca..`
Mda.Ce sa mai zici?Doar exista fraieri nu?
Trecind peste asta,am ajuns la ce ma doare.Respectul.
Ce iti era atit de greu,asa cum ai avut tupeul sa vii sa ceri in greata muzica sa spui la sfirsit un multumesc?
De ce trebuie sa interpretezi bunavointa unor oameni de a face sa te simti bine desi nu era inclus in program asta, ca un drept al tau pe care il obtii prin faptul ca ai facut consumatie ori ca ai bani?De ce sa tratezi ca pe niste sclavi oameni care fac o meserie ca oricare alta ce are si ea o etica?
Nu ai cum, atita vreme cit nu esti educat sa simti asta.Esti doar invatata sa crezi ca poti profita in permanenta de faptul ca esti o posesoare de pasarici.
Ca farmecul personal iti asigura niste drepturi inalienabile fara obligatii.
Gresit.Dar cit se poate de adevarat.
Sub masca bine lucrata si studiata de usa de biserica,de ingenua si fragila fiinta,se pare ca se ascund din ce in ce mai mult comportamente simpliste.
Ma seaca din ce in ce mai tare asta.Ma seaca pretentiile nule si neavenite.Ma seaca parsivenia dusa la extrem.Ma seaca cerintele false de la altii pe care tu oricum nu le respecti.Si multe multe altele...
Oare de ce se mai pling atunci ca nu au parte?
Dilema cred ca veche de fapt.Doar coafata si imbunatatita.
Domnule Prada,pacat ca nu ai cunoscut si pasarica asta.Is tare curios cum o zugraveai.. -
Ipocrizia e regina in Romania
Desi ma feresc sa fac comentarii la articole publicate prin maculatura care `este` unele ziare din Romania nu ma pot abtine sa o fac la acesta .
Nu am avut despre mine vreodata pretentia ca sint vreo entitate in materie de scris, din contra, o doza de bun simt si realism imi dicteaza sa ma rezum la a fi un cititor obisnuit al blogosferei.
Insa cind vad si citesc aberatiile unor ziaristi care nu sint in stare sa semneze in clar asa zisele creatii jurnalistice imi pierd firea.
Tara mai plina de ipocriti decit Romania nu exista.
Ii gasesti la tot pasul.
Te impiedici de ei pe strada, la serviciu, in timpul liber,te sufoca oriunde, e o moda sa fii altceva decit esti..
Daca pe aia care au mari carente in educatie ii mai inteleg cumva, nu pot accepta de la cei care pretind ca au studii de specialitate jurnalistica ,orice insiruire de cuvinte pe post de articol doar ca sa umpli pagini de maculatura din lenea de a gasi subiecte mult mai la ordinea zilei.
Cum zilele astea intimplator am dat si eu despre site-urile descrise in articol, normal ca am avut curiozitatea sa studiez problema.
Care sincer nu e atit de tintar facut armasar dupa cum isi dau cu parerea purtatori de cuvint ai legii cit si psihologi de specialitate.
Sa iti dai cu parerea dupa ce ai dat doar 2 - 3 click-uri pe paginile respective fara a citi in amanunt ca sa poti sa iti faci o idee de ansamblu denota o lipsa totala de profesionalism in materie.
Si o carte o citesti de citeva ori pina a te apuci sa faci comentarii pe marginea ei.
Insa aici nu ai parte.
Eticheta e pusa cit se poate de ipocrit.
Gata.
Avem de a face cu un fenomen ingrijorator care afecteaza educatia si psihicul noii generatii.
Weeiii, oare asa o fi?
Da cacaturile alea de stiri cu morti, violatori,mii de accidente,telenovelele de doi lei,fetele de la pagina 5,goliciunea afisata la orice ora din zi si din noapte pe orice post si o alta sumedenie de timpenii publicate fara nici o urma de etica profesionala nu afecteaza?
Nooo.
Afecteaza vezi doamne , o scriitura inteligenta mult peste medie,ce foloseste in exprimare cuvinte asa zis interzise, dar care le auzi la tot pasul de la cel cu tita in gura pina la cel cu barba sura.
Nu e asta ipocrizie?
Nu sintem in stare sa facem o educatie sexuala in scoli, dar criticam niste site-uri ce au curaj sa spuna lucrurilor pe nume, pe care daca multa lume le-ar citi sint convins ca nu as mai citi prin ziare de copile ce nasc la 12 ani, si tot felul de alte realitati din astea.
Ca si stirea aia cu ce au primit premiantii cadou.
Tot felul de aparitii editoriale din care ma limitez doar la una,Pasarici , ce foloseste la fel acelasi limbaj fara perdea, accesibila oricui la orice ora.
Despre asta de ce nu scrieti domnilor ?
Din ipocrizie nu e asa?
Ca e scrisa de un autor de renume mondial, nu afecteaza, dar in schimb o scriitura romaneasca din virtual e de 2 lei.
Normal.Tipic romanesc.
Ce e strain e bun.Ce e romanesc e mai rau si decit chinezesc.
Ipocrizie.Pe fata.
Apropos, hai sa va dau eu un subiect.
Pe care il aveti mai toti sub nas.
Numai nu va trage de slitul pantalonilor.Inclusiv pentru organele abilitate care cica etic si profesional se autosesizeaza.
Luati orice numar pe care il editati cu atita ardoare si deschideti la pagina cu rubrica Rendez-vous.
A sunat clopotelul?
Nheaa.Nu intelegem.
Puneti mina,tastatura,camerele ascunse si faceti o ancheta ca la carte despre anunturile alea.
Care miros de la o posta a prostitutie pe fata.
Dar nu, sintem ipocriti si inchidem ochii, ori dam cu o pagina mai departe.
Cred ca e un subiect mai interesant din toate punctele de vedere.
Is curios ce explicatii ar da aceeasi experti care isi dau cu parerea la fenomenele virtuale.
Sint convins ca vor da din colt in colt.
Da, realitatea bate virtualul.
Ipocritilor! -
Eu sau noi? pre sau post viziuni din filme
Viciul capatat cu multa vreme in urma ,acela de a devora filme pe banda rulanta, a fost rasfatat in ultima perioada un pic parca in exces, desi sincer nu imi pare rau caci am descoperit vreo citeva documentare interesante de care nu cred ca o sa avem parte pe la Discovery.
Unul din ele e ``who killed the electric car``ceva mai vechi al carui subiect e despre promovarea electricitatii ca si combustibil pentru lumea auto.Destul de bine documentat scoate in evidenta foarte bine sistemul american de consum.
Un altul e ``Sicko` in regia binecunoscutului Michael Moore despre mizeria si opulenta sistemului de asigurare medicala privata din aceeasi America de mai sus.
Ca de obicei autorul puncteaza atit de bine erorile si ororile incit te lasa aproape fara drept de apel.
Ceea ce ma face sa scriu acest articol e o concluzie concretizata de multa vreme dar a carei confirmare negru pe alb nu prea o gaseam expusa mai ales la nivel international.
Ca incet incet am ajuns sclavii sistemului.
Ideea interesanta ce se extrage, e ca, el a evoluat si mai ales, pe seama slabiciunilor noastre, la rindul lor generate de acelasi sistem.
Un fel de cerc vicios.
Pe masura ce am avansat in cunoastere si in procese sociale democratice, in paralel si nevoile personale au crescut.
Am ajuns sa ne dorim foarte multe fara a ne gindi daca intradevar ne sint necesare in totalitate, dorinte care genereaza la rindul lor erori comportamentale.
Erori care nu duc decit la niste caractere ce au la baza egoismul,un egoism dus la extrem ce ne transforma in narcisisti de profesie.
Structural , democratia inseamna `noi`.O gindire generala bazata pe conceptul de grup.Daca grupului ii merge bine clar o sa imi mearga si mie bine.
Insa `Noi` pe zi ce trece devine din ce in ce mai mult `Eu`.
O singularizare pe care fiecare o foloseste fara sa isi dea seama ca, exact asta vrea si sistemul.
Precum clebrul dicton: Dezbina si condu!
E mai usor sa conduci o masa egoista decit una altruista, ce nu are constiinta de grup dezvoltata.
Masa care nu isi vede decit optiunile personale ale fiecarui individ in parte, desi daca privesti in ansamblu toti vor acelasi lucru.
Si atunci sistemul profita de aceasta indirjire personala de a poseda care o completeaza si cu un alt ingredient.Frica de a lua atitudine.
Normal.
Unui om caruia ii tai toate optiunile de a fi protejat de un sistem democrat, prin amenintarea continua a pierderii brumei de bunastare pe care o are,ii inchizi foarte usor gura.Si mai ales cind il tii ocupat.
Da, alt ingredient.
Ocupa-i mintea si timpul cu grija zilei de miine, astfel incit sa nu aiba timp sa rumege la greselile sistemului.
Asta daca are cu ce , dupa ce usor usor ii limitezi accesul la o educatie rationala ce poate sa ii dezvolte un sistem de gindire foarte activ.
Si o face promovind doar non-valori pe orice nivel, informatie cit mai multa de cea mai proasta calitate, divertisment cit incape la fel de lipsit de orice etica morala.
Tot vorba unui alt dicton
iine si circ!
Burtica cit de cit plina si hlizeala.Telenovele, manele, bere, mici, seminte.
Cine e de vina?.
Nu `EU` raspund toti, desi ar trebui sa urle in cor `NOI`.
Cel putin Romania e suta la suta in acest trend.
Daca americanilor si altora le-a luat mai mult timp sa ajunga pe cit mai din dos la asta ,condusi de niste indivizi a caror inteligenta au folosit-o in a sparge sistemul, noua nu cred ca ne-a trebuit mai mult de citiva ani dupa revolutie.
Nici ca se putea un teren mai propice cultivat de comunisti prin sistemul opresiv inventat.
A fost suficient ca o mina de oameni cu acces la posturi cheie sa descopere `calitatile` si ` oportunitatile` capitalismului si sa le adapteze cit mai repede cu putinta ca sa avem rezultatele din prezent.
Desi pe undeva ma zgindara ideea ca de fapt nu au facut-o constient, ci mai degraba animati de aceeasi dorinta de a le fi bine lor in primul rind , nu din intelegerea unui mecanism de propasire bazat pe slabicunile unui sistem democratic.
Uite de aia e nevoie sa scoatem capul la lumina si sa facem cumva sa ii fie sistemului frica de noi si nu noua.
Pina atunci o sa tremuram, o sa plecam capul, o sa inghitim toate mizeriile oricarui reprezentant al sistemului incepind de la cel mai umil functionaras si terminind cu domnu ` presedinte.
O sa ajungem o natiune bine definita la sfintul asteapta.Degeaba se bat toti cu pumnul in piept ca or sa dreaga cite in luna si in stele.
Timp de 18 ani in care am fi putut sa tragem la obada natiunii la fel de muncitori si cu simt de raspundere cum o facem pentru binele propriu, nu am facut altceva decit sa ne vindem sufletul pe din dos pe un pumn de arginti, afisind o falsa imagine de martiri comunisti, mascind o imagine de infometati ce nu mai stiu pe unde sa bage bunatatile puse pe o masa bogata.
Deci musai trebuie vazute documentarele.Si nu o data ci macar de 2 ori.
E mult prea multa informatie concisa adunata. -
Love is in the air?
Lectura din ultima vreme a zecilor de bloguri ce imi ies in cale ma duc cu gindul deseori la aceasta fraza din titlu,si aici adaug tot felul aspecte contextuale obtinute si din discutii vorbite auzite ori intimplate.
Dragostea e in aer?Huh..
Imi tot revine in cap seria aia de emisiuni de pe Discovery `Sex sense` unde o mina de specialisti incercau sa descopere motivatiile atractiei dintre sexe.
Dupa tot felul de studii de caz facute reieseau clar niste concluzii.
Fizicul bate intelectul.
Feromonii si genele inscrise in ADN dicteaza.
Dar subtil nu pe fata.Fara sa ne dam seama.
Si cind nu ne dam seama zicem ca e dragoste.De fapt cam toate starile alea intense pe care le acuza toata lumea cind e indragostita nu sint decit niscaiva semnale trase de genele autoconservarii speciei.
Simplu.Rolurile au fost impartite.
El cauta cea mai buna de prasila cu forme bine implinite buna sa creasca o gasca de copii,ea cauta pe cel mai bun care sa ii duca gena mai departe, bun de munca si cu situatie ce sa ii permita sa isi vada duse odraslele la maturitate astfel incit ciclul sa continuie.
Mai prost e ca nu iti dai seama decit mult mai tirziu ca ai luat teapa.
Dupa ce isi vad scopul indeplinit acesti mici dictatori ai simturilor se cumintesc.
Te lasa in pace.
Asta e echivalentul momentului cind simti ca nu il mai iubesti pe cel de alaturi.
Si incepi sa te intrebi ce dracu cauti tu in relatia aia.
Aici incepe sa intervina intelectul eliberat din sclavagia simturilor.
Care tot cauta sa explice formele de comportament ale partenerului si cauta sa stabileasca o altfel de relatie.
Dar nu poate pentru ca e rahitic de la subdezvoltare caci nimic nu la alimentat atitia ani.
Ignorat si lipsit de resurse ani de zile ,dezinformat, isi da duhul.
Si apar complexele plus alte resentimente ce toate combinate duc catre comportamentele de telenovela ,stirile de la ora cinci, manele si alte forme de incultura.
Si atunci care e iubire ?
Ceea ce ne dicteaza simturile primare ?
Ori acea relatie pe care o gaseste un spirit educat de un intelect ce stie sa tina in friu hormonii ce nu se epuizeaza decit atunci cind fizicul isi consuma durata de functionare ?
Cine oare iubeste cu adevarat?
Ala care iubeste materialul si se lasa condus doar de simturi fara a incerca sa isi explice de ce se intimpla asta?
Ori cei ce isi consuma energia si viata in a gasi spiritul pereche cu care incearca sa armonizeze la sublim, simturile fiind doar o forma de exprimare ?
Trist e ca zilnic ma lovesc de cazuri vii de genul asta ce se pling de lipsa de iubire si o cauta cu o inversunare de nedescris.
Fara sa poata sa isi explice de ce nu o gasesc.Pentru ca ceea ce ii anima in nici un caz nu gindeste.
Dicteaza -
Petrecerea angajatilor
Tot incerc sa fiu cit pot de obiectiv legat de aspectele astea ale vietii de dj, mai ales ca mai tot timpul se rastalmaceste orice fel de comentariu facut in comunitate.
Nu am comentat in nici un fel pe tema acestui stil de petrecere cu gind ca mai toate lucrurile de rau se vor indrepta pe masura ce trece timpul.
Desi e o petrecere copiata nimeni nu a incercat sa o faca macar in modul made in China, adica cit mai aproape de ceea ce a reprezentat ea odata.
Si spun asta in cunostinta de cauza.
Asadar dupa ultima organizare am decis sa nu mai particip ca reprezentant al locatiei mele din motive pe care eu le cred bine intemeiate.
De la bun inceput am staruit, cunoscind starile de fapt din breasla, sa existe un plan de bataie bine pus la punct, cel putin in privinta celor care sint invitati acolo.
Cele mai multe reprosuri pe care am avut `placerea` le aud au fost legate de participarea celor care nu au legatura cu ideea petrecerii.
Caci ideea era sa participe angajatii locatiilor din IASI ce nu se pot intilni in weekend pentru ca toti lucreaza.
Lucru care bineinteles nu s-a respectat, dar am inchis ochii in speranta ca nu se va mai repeta.Boon.
Clar de aici au iesit tot felul de discutii ,pretentii ce nu au facut sa duca decit la o divizare a personalului, cum a fost organizarea separata de catre barmani a unei alte petreceri in aceeasi zi in alta locatie dar adresata numai lor.
Un alt aspect,cel care as putea spune e motivul principal al renuntarii mele, e lipsa respectarii unei ordini si a unui timp alocat desfasurarii fiecarui dj.
Era de asteptat sa existe nemultumiti.
Odata cei care au fost pusi la inceputul programului, ce au avut placerea sa mixeze la doar citiva oameni, ori cei care nu au mai apucat sa puna pentru ca timpul alocat fiecaruia a fost depasit in cele mai multe cazuri.
Personal am considerat ca este gest de impolitete sa ma chemi sa stau sa astept rindul meu si atunci cind se intimpla sa nu apuc sa consum minutele acordate, mai ales ca erau prezenti oameni ce asteptau acea jumatate de ora alocata mie, pe care de fiecare data am incercat sa o fac diferita cu gind sa nu nemultumesc asistenta.
Nu ma pretind vreo vedeta ori vreun ahtiat dupa butoane.
In schimb caut sa imi respect colegii,chiar daca facem parte din categorii opuse de fani ai anumitor genuri muzicale ori altor moduri de a crea atmosfera.
Nu cred ca e destul de greu sa stabilesti o ordine ce de fiecare data poate fi cu totul si cu totul alta astfel incit sa poti multumi pe toata lumea.
Probabil si aceasta petrecere va trece...
Dar ca de obicei asta face subiectul altui articol.
Si acum sa vedem ce foc am dat la putzuri , cum se zice. -
Ghiveci cu aroma
Ghiveci.
Ghiveci cu aroma.Da nu stiu de care.
Cam asta e senzatia cu care traiesc in ultima perioada.
O fi ca a venit primavara?Ori ca imbatrinesc eu?
Ma simt din ce in ce mai consumat,stors un used dazed and confuzed mind.
Oare o fi de la atmosfera generala de ghiveci de cea mai proasta calitate?
Daca te uiti bine in jur nu ai cum sa nu observi asta.
E ghiveci pina ce scriu si eu acuma dupa cum nu pot inchega trei fraze mai acatarea.
Am multe de zis da nu reusesc sa le leg neam.
Dupa cum nu are rost de fapt sa scrii inchegat.
Ma uit la altii.Scriu nene si scriu.
Cuvinte frumos insirate,fraze cu esenta,intrebari rostuitoare,gramatica bine pusa la punct,vocabular peste medie ce mai te fac sa te lasi de scris in felul tau.
Mai ales scrisul cu adresare publica, editoriale, bloguri , eseuri diverse unde nici nu te astepti, discursuri fornaitoare, anchete sociale teribil de informate si tot asa.
Ma intreb cui ii folosesc?Ori cine le citeste si le acorda importanta de rigoare?
In afara unui numar foarte restrins de intelectuali ori oameni cu principii sau etica peste medie nu cred ca mai intereseaza pe careva.
Citesc Catavencu de ani de zile:scriu oamenii aia despre niste stari de lucruri ori fapte ce ar trebui sa ingrijoreze o natiune intreaga da pe cuvint daca am vazut sa se intimple ceva.
Se vede dupa ghiveciul de zi cu zi.
Ca sa nu mai zic de limbajul super elevat al tuturor de pe la televiziuni.
Cui dreak va adresati?Cine credeti voi ca va baga in seama?II vezi pe aia de la Realitatea cit se smucesc sa umple ore intregi de emisie disecind total aiurea subiecte care de fapt nu merita decit vreo citeva fraze concise de spus.Cel mai mult ma distreaza tehnica asta de a lua o stire si a spune-o de o suta de ori de fiecare data cu alte cuvinte ori tot alea dar amestecate cica sa nu te prinzi.Oare cit de prosti ne cred unii?Daca pe mine ma plictisesc oare cum o fi pentru omul simplu de rind care trage la sapa?
E mai ales una care isi mototoleste buzele si limba ceva speriat.Nu ma obosesc sa ii retin numele...
Ma seaca fluxul asta de inteligenta asa zis rasata pe care nu il inteleg multi.
La ce educatie e acuma ma mir sa depaseasca cota de atentie mai mult de 5 min.
Oare oamenii astia nu merg pe strada?
Se vede ca is rupti de realitate.Ca daca ar fi implicati cit de cit ar vedea ca nu are sens sa te complici in a le explica unora in cuvinte elevate ceea ce pentru el e mai simplu sa ii desenezi ca intelege mai usor.
De asta imi placea mie Dinescu la un moment dat.
Vorbea oamenilor pe limba lor.Pe aia pe care o inteleg si o vorbesc zi de zi.
Nu abureala.
Cum ai pretentia sa te inteleaga cineva care nu are educatia ori stiinta sa priceapa ceea ce vorbesti?Ori ce scrii?
Daca sint cuvinte insiruite in expresii alambicate carora nu reuseste sa le puna cap mai degraba obtii doar indiferenta numai buna sa treaca peste tine ori sa schimbe canalul.
Ma uit cit de obositor devine si meseria mea.Tot un ghiveci.
Ma enervez si ma consum prea mult.Ma dau de ceasul mortii sa fac ceva bun dar degeaba.Caci de unde nu e nici Dumnezeu nu cere.
Se duce de ripa.
Nimeni nu mai vrea sa gindeasca, vrea totul de a gata.
Lipsa educatiei isi spune cuvintul pe zi ce trece.
Acu nu sint eu vreun erudit ori vreo somitate intelectuala dar in schimb umblu pe strada.
Si vad si aud multe.Ce imi dau de gindit.
Toata lumea gindeste, este de acord dar nimeni nu face nimic.
Sint lasati sa persiste precum tot limbajul si atmosfera de mucava de pe vremea comunistilor.Afara e vopsit gardul inauntru e leopardul...
Ghiveci cu aroma. -
Arta muzicii de club
In sfirsit intrezaresc la orizont indeplinirea unui alt vis al meu legat de club,muzica house si pictura.
Zilele trecute am avut o mare surpriza sa descopar o tinara speranta ce a avut initiativa de a face 2 lucrari inspirate dupa 2 piese de club.
Una din ele e Jose Nunez - Bilingual (main mix) asociata cu prima lucrare si a doua e David Guetta - Baby when the lights (dirty south remix) asociata cu a doua.
Nu sint foarte sigur ca nu mai exista lucrul asta facut pe undeva prin lumea larga,insa ma bucur ca am reusit sa gasesc aici in Iasi pe cineva deschis acestei idei.
Asta imi aduce aminte de cit de impresionat am fost de albumul lui Emerson Lake&Palmer - Picture at an exhibitions o compilatie rock inspirata dupa opera cu acelasi nume a lui Mussorgsky.
Si atunci ca un fel de analogie, de ce sa nu realizezi o serie de lucrari inspirate dupa muzica house?
Contrar multor pareri , ale acelora care nu au rabdarea sa inteleaga si sa aprofundeze ramurile acestui gen de muzica, eu personal sint de parere ca exista piese de o reala valoare muzicala ce se pot inlantui si cu alte ramuri din cele 7 arte.
Asa ca cine are rabdare poate sa asculte piesele si sa studieze lucrarile.
Si surprizele continua..
Bine ai venit domnitza muza..
Lucrarile si piesele aferente le gasiti aici http://djhuck2002.blogspot.com/2008/03/arta-mu... -
Nevoia de schimbare
De cind cu activitatea intensa pe blog combinata cu evenimentele recente din cotidianul meu incepe sa imi clipeasca un beculet pe tabloul de bord.
Cum nu a mai clipit de mult,cred ca am uitat care e semnificatia lui desi scrie clar sub el``CHANGE!!!``; problema e ca nu mentioneaza ce anume, cum ai la masina computerul de bord ce are grija sa te avertizeze despre nevoile uzuale ale masinii.
Asa ca acum tot cercetez.
Un lucru la care ma gindesc e ca ar trebui sa mai tai din generozitatea cu care acord celor din jur incredere,stima,respect,intelegere,bunavointa,prie- tenie, sinceritate.
Am devenit mult prea credul.Prea iau de bun ce imi aud urechile.Prea acord cu usurinta pozitii de incredere in ierarhia personala.
Prea ma astept sa primesc aceeasi apreciere din partea lor in virtutea faptului ca sper sa inteleaga ceea ce ofer.
Dar banuiesc ca in mintea multora primesc un raspuns de genul``Ce prost esti ca tot crezi asta!!`
O vorba din batrini spune; Orice pasare pe limba ei piere.
Cam asta e senzatia pe care o tot traiesc in ultima perioada.
Un fel de sinucidere intelectuala si sentimentala in acelasi timp al carui rost nu il mai percep, desi, sint mai de stimat cei care lupta pentru o cauza pierduta in raport cu cei ce nu o fac deloc.
Ma agat cu disperare de principii etice ce le credeam motoare ale socialului decent,care fac diferenta dintre om si celelalte specii, principii care ne asigura linistea sufleteasca, a impacarii cu sine insusi.
Cred ca gindesc mult prea boem, cumplit de desuet pentru ziua de azi.
Incep sa cred ca locul meu e in rama, precum fotografiile de epoca cu nuante de sepia avind in colt o eticheta explicativa , parafrazind un recent film: No country for old men.
Intodeauna am crezut despre mine ca am o deschidere si o suportabilitate peste medie;nu cred ca as fi reusit sa fac ce fac acum fara asta.
As fi stupid sa nu accept faptul ca toti oamenii au lumile lor interioare mai mult sau mai putin bune, pe care fiecare dupa cum crede, le accepta sau nu.
Dar a-ti dubla pina la paroxism viata mi se pare mai mult decit o utopie.
Cit de actor te poti crede, ori atit de inteligent in a disimula ceea ce te caracterizeaza de fapt?
Si de ce sa ascunzi?De ce sa nu cauti o solutie de mijloc, sa faci un pact intre interior si exterior?
Cit poti sa mizezi pe faptul ca si altii fac acelasi lucru ca si tine si iti vor acorda tacerea lor fiind cu aceeasi musca pe caciula?
De ce nu iti accepti trairile, dorintele, sperantele, fanteziile,defectele asa cum le vezi in intimitatea gindurilor tale?
De ce iti alegi oameni carora le servesti o imagine ideatica total fabricata pentru a putea sa te sprijini pe ei sau sa ii folosesti atunci cind celalat EU isi da in petec?
Asa imi pare ca am devenit.
Un fel de stilp de sustinere,o eticheta morala, o ancora intr-o realitate mai mult decit virtuala,un fel de distribuitor gratuit de `bule papale` pe post de burete cu care sa stergi usor si rapid petele vietii duble.
Nu pot sa afirm cu mina pe inima ca as fi perfect in privinta asta.
Dar cel putin caut sa inclin balanta mult inspre `the bright side` in defavoarea `the dark side`.
Partea distractiva e ca, daca tu cel ce iti e acordat fara voia ta titlul de emisar al intelegerii eterne, o comiti, ei sint mult mai dezamagiti si mai cruzi cu tine.
Greseala ta e multiplicata intr-o progresie geometrica, disecata si afisata pe toate gardurile, fara drept de apel ori vreo scuza plauzibila primind direct;``Nu te credeam sa fii asa..`` dar uita sa adauge `` ..si tu la fel ca mine.``
Sa te fereasca sfintul sa deschizi cumva gura.Asta deranjeaza.Rolul tau trebuie sa fie mut.O banda de magnetofon pe care sa fie inregistrate doar ceea ce vor ei sa auda.
In nici un caz opiniile tale ori vreo remarca cu bun simt a faptului ca greseste.
E timp pierdut,uzat,cuvinte goale de continut pe post de nada, trairi fade de moment ce dispar dupa ce `curatitorul de serviciu` isi face treaba.
Am obosit.
Obosit sa sper si sa cred in oameni, ca ceea ce fac e inteles la adevarata valoare, ca ceea ce ofer nu gasesti la orice colt de strada.
Caci ceeea ce ofer nu e dreptul lor cistigat prin nastere ci datorita principiilor si ratiunilor mele.
Si nu ofer oricui.
Doar celor in care am vazut ca au capacitatea de a intelege, de a invata si a da mai departe la rindul cind o fi vremea.
Ratiune si simtire.
