sandmanhuck
baiat - 42 ani, Romania
- Prieteni |
- Carte de Oaspeti
- | Poze
- | Blog
- | Evenimente
- | Strigari
- | Linkuri
Blog / Tag-uri / simplu
Mesaje blog cu tag-ul 'simplu':
-
Dedicatie
Ca tot e vreo 12 si ceva minute, am zis sa intru totusi in cadru sarbatorii, care se sarbatoreste, desi, e importata.
Ma bucur, chiar asa, ca pot sa dedic ceva de suflet tuturor iubirilor mele.
Iubiri ce vreme de 40 de ani le-am trait.
Prima iubire ce nimeni nu o uita niciodata.
A doua pe care ai crezut ca o sa fie ultima.
Urmatoarea care nu te-ai asteptat ca o sa vina.
Si toate celelalte,care cu ochi verzi,care cu ochi albastri,care dulce,care amara,care enervanta,care iubareata,care ii sta bine in alb,care ii place sa se plimbe,care ii place sa isi aduca aminte, care a avut curaj sa imi suporte defectele, care a profitat si tot asa..
Caci intodeauna am dorit sa iubesc.
Fiecare femeie are ceva de iubit.
Ca iubesti senzual, sau animalic, sau platonic,turbionar ori dead calm,din cind in cind patetic ori rusinos,ca iubesti secunda in care ii vezi ochii, ca iubesti o eterna dilema ,oricum ar fi e bine ca iubesti.
Si o sa iubesc pina in ultima suflare.
Ce as vrea sa fie duioasa ,sa zica din buze , Te iubesc.
asadar pentru voi toate iubirile mele pe care am avut onoarea sa va intilnesc si celor pe care le voi intilni va dedic:
http://www.esnips.com/doc/86ddd917-1710-443c-9... -
Bourbon House Young at heart
http://www.pricopsorin.com/burbon-08022008/
Aici sint pozele, ce nu mai are sens sa le mai public si eu odata.
Si iaca a fost si petrecerea asta.
Petrecere, cu idei aparute la moment pe ultima suta de metri, cum ar fi , avind in vedere ca tot tindem din ce in ce mai mult si eu si Coco la titulatura de `the old dj in town alive`, sa ne jucam la pupitru in varianta old school cu magnetofoanele.
Adica sa incercam sa reeditam senzatiile si trairile unor ani dragi, ca tot a fost saptamina amintirilor pe bloguri.(Sic!!)
Si uite asa ,in disperare am umblat de nebun sa gasesc 2 bucati functionale, ceea ce a devenit o activitate foarte complexa si plina de nereusite.Cam tot ce stiam se transforma in raspunsuri de genul ``Frate, nu il mai am, nu mai functioneaza, e aruncat pe undeva...``
In fine, reusesc sa recuperez un Majak 205 si un Tesla B115 care, de doamne ajuta, mai scirtiind ,mai piriind, au constituit atractia serii.
Bineinteles, asta dupa ce toata lumea a crezut ca facem mistocareala de aia ieftina.
Dar cum dadeau cu ochii de antichitati, isi faceau cruce si ii busea risul, impreuna cu gestul clasic ce da de inteles ca ne lipsesc si noua niste rotite sau curele precum celor 2 piese.
Pozele sint relevante.
Ca sa nu mai zic ca deliciul a fost ,dihocarea unei benzi ce era intr-o stare deplorabila de demagnetizare, cum faceam cindva odata peruci din ea, sau o intindeam prin toata camera unde era bairamul.
Toate astea, nu au facut altceva decit sa ne stirneasca amintiri care mai de care mai spumoase, care stirneau fiori sau ridicau parul de pe mina, care aruncau un pic de umezeala pe ochi.
Amintiri despre primul aparat de delectare a urechilor,un radio casetofon mono Sanyo cumparat de tata de pe litoral,la care am ascultat niste casete pierdute de cineva prin camping pe care am descoperit Led Zeppelin si Abba.
Mai apoi disperat de taica-miu ce nu ma lasa sa pun mina pe pretiosul Vef Sigma sau Unitra, munceam in nestire la reparat prin vecini tot felul de chestii, sa imi string bani pentru prima mea scula, ce bineinteles sa materializat intrun vechi magnetofon pe lampi un Tesla B4, cumparat cu 250 de lei de la tatal unui prieten din copilarie ce lucra la Radio Iasi,ce cam curenta cind dadeai sa ii pui o banda.
Nemultumit, hotarisem sa am si un casetofon deck , precum cele pe care le admiram cu limba scoasa pina la cot la centrele de inregistrari, ale caror client imi doream sa ajung cindva ca sa nu mai depind de gusturile muzicale ale lui taica miu ce cu onor facea el inregistrarile, la o cunostinta a lui ce avea o astfel de afacere.
Afacere banoasa, caci era cam 100 120 de lei de tras o caseta sau o banda de magnetofon mai ales ca salariul mediu pe vremea aia nu depasea 1500 de lei, iar clientii in general erau potentatii vremii sau cei care la rindul cistigau bani din distributia de muzica.
Caci era o intreaga filiera, tacit acceptata de autoritati, ca deh la urma urmei si ei aveau nevoie de acea muzica straina cu care sa se faleasca sau sa se distreze la petrecerile la care erau invitati numai si numai grantului obtinut prin posesiunea aurului auditiv.
Muzica venea printr-o filiera din Bucuresti, ce era la rindul ei alimentata ori de pilotii de avioane sau stewardese, ori de cei ce aveau posbilitatea sa iasa usor din tara.
Si spun asta caci , dupa rugaminti enorme, prietenul lui taica-miu , ma luase ajutor la centrul respectiv la intors casetele ce se inregistrau non-stop,plata constituind posibilitatea de a alege ce vreau eu de pe `matritele` ce veneau cu playlist gata facut din filiera.
Normal ca , drac fiind, ochisem cam cum e functional un deck caci participam activ la scurtele pauze de intretinere ale aparaturii, si uite asa am devenit abonat permanent la vizita ,devenita ritual , de duminca dimineata in talcioc, unde scobeam prin toate tarabele dupa parti componente achizitionate la un pret infim ce , in viziunea mea puteam sa le ansamblez in obiectul mult dorit.
Si am reusit.Era o hidosenie , strimba, ce avea tot felul de interferente pe partea de sunet, dar , eram foarte mindru de realizare mai ales ca incepusem sa fiu invidiat de prietenii ce o duceau si mai rau la capitolul asta.
La colectie lipsea si un pick-up(primul achizitionat un NZC), ce teoretic la vremea aia avea nivelul de fidelitate maxim, era chiar as putea spune etalonul dupa care iti reglai restul sculelor din casa, ma rog nu cele profesionale precum Akai , ce erau obiecte religioase si sfinte , caci nu aveai acces prea usor la ele , mai ales pretului , de exemplu un deck Akai F25 era 15 mii de lei, un magnetofon Akai un gx 4000D batea la 25 de mii de lei ca sa nu mai zic de `un cap de serie` Akai gx 747 era cit o Dacie nou nouta.
Dar cum din comertul negru cu muzica, se faceau bani nu era o problema pentru cei ce il desfasurau sa isi cumpere din shopul de la Unirea noile aparitii.
Aparitii pe care le vizionam saptaminal in traseul pe care cu sfintenie il faceam simbata dupa orele de scoala.
Incepeam din Copou, unde la complexul de magazine era ascuns, un tinerel,Lali oarecum proaspat in bransa, cu care am devenit prieten in timp,unde aruncam ochii scurt doar pe listele de muzica, coboram apoi in centru unde incepeam cu cel din spatele cinematografului Victoria; acolo era Mitica Ciornea, ce mai peste ani viata la scos iar in calea mea devenind parteneri intr-o afacere tot cu aparatura audio dar de masina de data asta.
La vremea aia avea o sursa buna de muzica, o colectie bogata de albume de muzica rock, majoritatea pe vinyluri, pe care le mingiam dupa lungi insistente, ascultind cu urechile cit ale elefantului ori vreo relatare discografica a formatiei respective, ori vreo intimplare haioasa despre cum intrase in posesia lui, de obicei il alimentau studentii greci cind se intorceau din vacanta, carora la plecare le dadea un ditamai catastif de comenzi.
De acolo coboram in pasajul din Piata Unirii , unde erau fratii Tudose specializati in programele disco , cei mai tari la vremea aia probabil si cochetariei cu clasa de sus, ce le asigurau o protectie contra controalelor de fatada facute de autoritati cind doreau sa isi mai umple gentile.
La ei am mingiat din ochi suspinind si facind calcule cum sa pot intra in posesie , Revox, Uher, Sony, Tascam ,vreun Sanyo sau un Grundig ratacit.
Cu oftaturi indopate in git urcam sus pe Vasile Alexandri la Paul si la Tatiana , unde eram fascinat de cita muzica stia tinara frumusete, ce imi o expunea cu zimbetul pe buze radiind toata, amuzindu-se in acelasi timp de roseata de pe obrajii mei, cind cu greu smulgeam vreo intrebare legata de aparatura.
Uneori, mai coboram catre Gara unde era Nechifor zis si Peruca, de care nu reusisem sa ma lipesc de loc sub nici o forma; era rece si necomunicativ, suspicios parca, te fugarea repejor din priviri.
Dupa tot acest periplu, spre seara, ma intorceam la amaritele mele de `scule`,imi puneam sa ascult Pink Floyd - The Wall si ma aruncam in pat cu vreo carte in incercarea de a alunga cit mai repede noianul de calcule,idei sau combinatii pe care le tot faceam in speranta de a gasi o varianta de a indeplini toate acele visuri de copilandru.
Amintiri. -
Inelul cu diamante
6600: de ce diamantul
6600: de ce comparatia cu el?
djhuck2002: huh..nus..asa imi veni
6600: aha
djhuck2002: ai vz ca sa stirnit lumea la cometarii
djhuck2002:
)
6600: da la celalalt.. dar tot n-am de ce sa ma iau de ei)
djhuck2002:)
6600: ele de fapt
6600:
djhuck2002:)
djhuck2002: da sint comentarii si pe netlog
djhuck2002: si pe ala din status
6600: dar s-a trezit vreo cienva sa comenteze mai mult decat trebuia?
djhuck2002: huh..depinde cum consideri
6600: adica in contradictoriu
djhuck2002: foarte putin..gresisem undeva ..uitasem sa pun gazela in ghilimele...
djhuck2002: si sa luat romanita d emine...
6600: ahh aia am citit
6600: si te-a corectat romanita
6600: da
6600:
6600: aici aea reptate, no comment))
djhuck2002:)
djhuck2002: bineeeeeeeeee
6600:
)
djhuck2002: :-
P6600:
djhuck2002: mhoaaa da ce comentariu...ma spart
6600: ?
djhuck2002: pai la diamantul
djhuck2002: e un commnet
6600: kkt.. pacat ca n-am un semn la messenger sa-ti arat reactia mea)))
djhuck2002:)
djhuck2002: da di ci blia?
6600: pai in loc sa comenteze strict despre ce ai scris si despre ce ai surprins acolo ea baga vrajeli de parca ea ar fi fost autoarea
6600: nu tu
djhuck2002:)
djhuck2002: pai a scris mai in felul ei
6600: ma.. nu a scris direct ce crede... suna mai mult a pupat in fund
djhuck2002:)
6600: da ceva gen french kiss.. de-ala la greu
djhuck2002:)
6600: care daca exagereaza o dai in greturi
djhuck2002: pai dai replica
djhuck2002:)
6600:)))
6600: nu ca pe urma ii da o replica tot in acelasi stil facut.. tot cu pupat in fund (la adresa ta,m evident)
djhuck2002:)
djhuck2002: mdea..
djhuck2002: da nici ca ai vrea sa scrii ceva
6600:))
6600: ma.. initial vroiam sa iti zic ca nu mi se pare potrivita comparatia care ai facut-o din cauza duritatii pe care o inspira diamantului
6600: dar mi-ai zis ca nu a fost practic voita comparatia asa ca..
djhuck2002:)
djhuck2002: diamantul e supremul pentru orice femeie
djhuck2002: asa ca..
djhuck2002: de aia poate am ales
6600: supremul?
djhuck2002: intreaba orice femeie ce isi doreste...
djhuck2002: diamante
6600: da.. asta e ce-si doresc sa aiba, nu cu ce vor sa fie comparate
6600: diamantul e doar frumos sa-l privesti si atat
djhuck2002: de unde stii?
6600: arata un statut al celei ce-l poarta, nimic mai mult
6600: pt. ca-s femeie bre)) ma rog.. aproape
djhuck2002: aha..
6600: diamantul e extrem de dur... e o piatra si atat
djhuck2002: deci asta cautati voi..confirmarea statutlului
djhuck2002: prin diamante
6600: nu..6600: diamantul se foloseste f mult la inelele de logodna, right?
6600: eu la ele m-am referit mai mult
djhuck2002: asa..
6600: nu includ si bijuteriile de zeci de mii de euro ca mi se pare stupid sa-ti faci un scop in viata din a detine acele bijuterii
6600: si nu le vrem neaparat din cauza ca-s extrem de scumpe..
6600: ci pentru ca s-a ajuns la acea idee ca inelul respectiv sa fie cu diamant
djhuck2002: aha...uite cum am mai invatat ceva..
6600: si reprezinta doar frumusete..
6600: si atat
djhuck2002: mdea...
6600:
djhuck2002: o sa reftific..postul
6600:)
djhuck2002: si o sa gasesc alt titlu
6600: :
Ddjhuck2002: desi intentia mea a fost buna
djhuck2002: da ma rog..
djhuck2002: noile ordini mondiale...
6600: eh hai ca nu ti-am zis-o in nume de rau..
Multumesc.Un prieten adevarat. -
Vieti duble
Ieri incheiam postul cu titlul de azi cu gind sa nu uit ceea ce imi trecea prin cap aseara,lucru de fapt inutil,caci intre timp am mai crescut,am mai vazut,am mai citit si probabil ordinea e alta.
Vieti duble,asta imi inspira toate aceste acte teatrale,unele ieftine si de prost gust,altele aproape perfecte,insa toate rezumate intr-un singur cuvint,falsitate.
Si nu ma refer aici la acel aspect al vietii intime,ca a doua viata,acea zona in care sintem noi insine,acasa,pe care il are oricine si e normal sa il tina pentru el,ci la acel comportament diferit functie de situatie si anturaj.
Deseori,oameni pe care am avut ocazia sa ii cunosc noaptea,m-au surprins ziua,aproape la un pas sa nu ii recunosc,uneori,chiar jenati de intilnire plecau ochii evitind cit mai mult contactul sau chiar punindu-ma in situatii penibile in care ma trezeam vorbind singur.
E stupid sa constati ca lumina zilei dezbraca foarte bine, sa vezi ca ,pe zi ce trece, multi o urasc pentru sinceritatea cu care ne da adevarata forma,in detrimentul adevaratelor calitati ale ei.
Desi daca stai sa te gindesti,insasi acest schimb lumina - intuneric pare o forma de viata dubla,dupa cum de la aparitia vietii au existat clar departajarile:lumina = caldura, fericire ,sinceritate,viata;intuneric=frig,ura,minciuna,moa- rte.
Insa partea proasta e ca exista si reversul medaliei,insasi ziua gasesti aceleasi exemplare de viata dubla,cumva avind grija sa spulbere teoriile vietii de noapte.
Si spun asta,uitindu-ma,atunci cind am mintea treaza,in jurul meu ziua.
Si vezi aceleasi fete triste,machiate frumos,luptind din greu sa para altfel decit sint,parca cu un zbucium mult mai mare decit noaptea.
Le vezi oriunde,in autobuz unde crispati si acri evita contactul sub orice forma marcati de martirizarea calatoriei in comun desi noaptea ucid aparatele taxiurilor,in magazine unde isi cumpara cele mai ieftine dresuri ascunsi penibil pe dupa rafturi desi noaptea apar imbracati in mantii regale,in fata vreunui fast food inghitind grabit aproape din 3 inghitituri un hamburger desi in weekend ii gasesti in cele mai bune restaurante,le auzi soneriile telefoanelor ale caror ritmuri sint cu totul altele decit cele de seara cind telefonul e purtat cit mai vizibil la incheietura miinii prin vreun club si care de obicei e folosit maxim in drumul catre toaleta etc.
Incerc sa inteleg de ce a devenit un sport national favorit sa ne ascundem indentitatea ,constienti ca nu e un lucru bun,in spirit de turma,aliniati in urma unor falsi idoli acceptind cu buna stiinta un teatru ieftin pe care toti il joaca zilnic fara de tagada.
Si toata lumea minte cu viiociune uitindu-se in ochii tai,de unde iti transmite ca stie ca tu stii ca e vrajeala dar trebuie sa incerci sa participi caci asa e sistemul,sa raspunzi in aceeasi banda de frecventa ca asa se poarta desi toata lumea stie adevarul.
Toti aborda un nivel de ignorare,de a nu vedea,de a intoarce capul.
Se striga in gura mare nu prostitutiei dar ziarul e plin de anunturi in vazul lumii la rubrica de rendez-vous ce te invita la o partida,invitatie cei drept invelita intr-o candoare a cuvintelor numai buna de folosita ca paravan.Si nu am auzit pina acum de acele fantastice autosesizari ale ``organelor`` in privinta acestui subiect si toata lumea tace si foloseste, si lasa asa ca merge asa.
E o complicitate zilnica,in a ne face ca ne facem,in a simti a nesimti,in a iubi a neiubi mai dihai decit pe vremea comunistilor,pe care am simtit-o pe pielea mea,insa,acolo era cumva o majoritate absoluta,era o intreaga masa de oameni impotriva a o mina de neoameni,pe cind acum ,toti,individual,o fac unii impotriva celorlalti,ca si cum de fapt,tot acel sistem de minciuna si ipocrizie pe care il foloseau doar cei de la virf a devenit acum accesibil oricui doreste sa il foloseasca.
Se pare ca nu am facut altceva decit, in goana noastra ignoranta dupa o stare de multumire a tuturor simturilor fizice,sa luam un sistem ruginit in custodie pe care l-am reciclat cit mai bine posibil adaptindu-i un dispozitiv precum cele de la telefoanele mobile sa i se poata schimba fata,disponibil oricind si oriunde.
Sint cumva multumit,ca,desi unii ma considera un neadaptat,imi pastrez principiile si ca pot vedea si simti peste limite impuse de sistem, ca nu ma las umflat ca un burete de toata aceasta ipocrizie egoista a indivizilor nascuti doar pentru a-si satisface nevoile fizice,ca nu am de gind sa regresez asa cum o face societatea de acuma.
Da,sincer omenirea regreseaza.
Usor,am avut grija sa ne facem sclavii consumului,sa creem sisteme subliminale de promovare a nonculturii,sa facem din ceeea ce secole dea rindul au constituit valori universale doar niste maculatura jenant aruncata in biblioteci false ce stau falnice in ochiul celor care ne intersecteaza ca o stampila a intelectului si inteligentei.
E mai simplu pentru unii sa isi construiasca vieti duble decit sa traiasca demni si impacati cu ei insisi departe de mocirla matragunoasa.
Caci mai exista si astfel de oameni.Si sint acea sclipire care uneori imi lumineaza negrul noptilor sau ceata zilelor.
Pauza de aspirina. -
Dezordinea mentala
Spuneam in postul anterior ca e distractiv sa ``citesti `` toate aceste amanunte,atunci cind ii privesti de la mica inaltime a pupitrului sau amestecat discret intre ei,in timp ce faci un mare efort sa nu rizi din inima cind susrprinzi detalii ce le decojesc mastile,e distractiv sa ii pui in situatii oarecum penibile si deconcertante cind ii intepi exact acolo unde ii doare,mirati ca ai trecut ca un berbec prin platosa bine lustruita si intarita,e distractiv ,cu zimbetul pe buze, sa ii naucesti cu bumerangul fitelor lor,e distractiv sa le intorci ca o oglinda manierele comportamentale pe care le ascund grijulii.
Nu de curind,pornit de acasa pe distractie,cum tot incerc in ultima perioada in incercarea de a ignora aspectele respective fara a ma mai consuma ,cum am ajuns la club am pus radarul in functiune cu gind sa imi gasesc ceva nou de studiat.Cum nimic nou nu era in zona,imi pornesc motorasele cu ceva shooturi,ceva discutii sterile cu tot felul de cunostinte,pastrindu-mi fortele pe mai tirziu,Usor ma dau si la program,incercind tot felul de retete antiletargice.
Incet atmosfera se incinge,fara a mai scana adinc prin sala,convins ca o sa fie o seara plictisitoare.
Brusc in raza vizuala,mi se ridica 2 tinere la unul din cei 2 stilpi la care se danseaza la inaltime,(cred ca e cea mai tare idee care am putut sa o am)ce incep sa incinga un dans cit se poate de lasciv,de ziceai ca pun blues-uri iar ele se credeau la vreun cabaret sexy.
Desi chestia asta se intimpla curent,ceva era in plus si facea sa imi intorc privirea destul de des,
Cum senzorii radarului din subconstient sint bine reglati,se aprinde flashul de serviciu ce imi ilumineaza zona,unde descopar si un macho cu insotitorul lui fix la baza stilpului ce alimentau de zor setea tinerelor talente.Scena era ceva de genul ca ,insotitorul cumpara bautura de pe bar ,aproape aveai senzatia ca e ospatarul lor personal,o livra docil celor 3 vedete cu grija maxima de a fi observat cu cita marinimie face el asta ,primea un zimbet intins de la ele si o bataie calda pe umar insotita de un bravo cit se poate de mai masculin de apreciativ.El afisa o multumire de boss,bucuros nevoie mare de banii cheltuiti desi daca remarcai atent cind platea ca ii cam tremurau putin degetele cind rasfoia bancnotele din portofel,putin aplecat aproape ascuns dupa macho,iar ei isi scapau usor un zimbet complice din priviri ce numai a multumire nu suna,ci mai degraba a bucurie ca au scapat de grija unuia din ingredientele distractiei,probabil in lipsa fondurilor nerambursabile de la parinti.
Toate bune si frumoase,ma apuc sa stau geana pe trio,care nu se dadea in laturi de la a inventa orice miscare ce ar putea sa atraga atentia,domnisoarele folosindu-se pe rind de macho,avind grija sa arate satisfacute si umede de pipaielile lui,privind superior de sus pe cele care isi muscau degetelele cu jiind la intregul spectacol.
Cum intodeauna imi coroborez programul cu nevoile celor din sala,introduc in program o piesa romaneasca de club,ce e foarte acceptata de majoritate.
Ei bine,in momentul in care au inceput versurile in limba romana,trioul intra in dezordine mentala,in special una din gazele ce probabil a fost crescuta de mica numai cu muzica straina de club,oripilata incepe sa isi expuna prin gesturi mai mult decit neaose si nepoliticoase aversiunea.
Greseala fatala a fost ca,toate astea se intimplau fix in raza mea vizuala si pe deasupra ma si mai privea direct in ochi,repetind gesturile.
Calm,desi poporul muncitor de distractie doritor,isi lua portia de chiote si buna dispozitie,opresc brusc piesa fix la refren cind ar fi trebuit toata lumea sa cinte la unison acoperiti de ritm.
Nici daca as fi strigat foc sau alt motiv de panica,nu ar fi fost mai mare uluirea tuturor mai ales ca mai si completez in gura mare cu o intrebare naiva:`E cineva pe aici caruia nu ii place piesa?``
La care un vuiet general se stirneste,completat de o intrebare venita chiar din zona de razboi de la cineva cu inspiratie
a,chiar e cineva?
Si atunci pica degetul de la mina ce statea intinsa in aer ,pregatita de executie,fix pe silueta tinerei circotase.
Nu pot gasi cuvintele prin care as putea exprima stupoarea ce aparuse instant pe obrajori cit si gradul de intepenire,mai ales ca gestul,vazut de multa lume a fost urmat de o serie de amabilitati la adresa dumneaiei.In acest timp revin cu piesa,lumea se calmeaza si continua un pic mai lejer sa chiuie iar victima imi arunca un deget pe obraz si imi dedica un ``esti un mirlan`` din virful buzelor si se scoboara mai mult aruncat in bratele lui macho.
Toate secventa nu a durat mai mult de 15 20 de secunde,in schimb a avut un efect distrugator asupra cetei,ce a continuat spectacolul dar la un nivel mai redus cu o treapta,singurul public la care aveau acces erau doar cei din jur.
Sint convins ca nu va uita undeva in adincul subconstientului intimplarea,dar sincer nu am putut sa ma abtin sa las asemenea personaje sa isi bata joc de munca mea.
Nu cred ca eu am fost mirlanul atita vreme cit dezaprobarea a fost facuta publica fara a gindi inainte sau a verifica putin cu ochiul in jur sa vezi daca nu cumva esti singura ce comenteaza.
Sint constient ca nu pot multumi pe toata lumea ,nu cred ca exista cineva sa o poata faca,accept criticile bine fondate dar nu pot permite sa se instaureze ideea ca noi ce lucram in asemenea locuri de distractie sintem niste sclavi carora te poti adresa liber fara consecinte.
Pe de alta parte e trist.
E trist sa vezi cum,una din arte,arta muzicala,e coborita la rangul de ingredient de mina a doua,dupa bautura si tigari,in incercarea lor de a si proteja vietile duble pe care le duc,transfigurati in zombie nerabdatori dupa intunericul vietii de noapte.
Dezordinea mentala isi spune cuvintul.
Cit si vietile duble.Pauza de tigara. -
Amanuntul
Iar ma lenevesc,desi am promis ca o sa scriu aproape zilnic,macar citeva fraze brute,idei disparate,precum bookmark-urile de la explorer,in ideea ca poate o sa imi fac timp sa le dezvolt.
Desi laptopul imi da o destula mobilitate,se pare ca nu reusesc sa fiu suficient de online,sa surprind ideea abia incoltita,acele mici momente dragi mie,strafulgerari active pret de o secunda intr-un cuvint amanuntele unei situatii care se deruleaza odata cu tine.
Si au fost destule zilele acestea,cu virf mai ales in weekend.
Cum meseria imi e aproape de oameni,imi cere o dezvoltare sustinuta a capacitatii de memorare a acestor amanunte,pe care,desi de multe ori le dau sensul corect instantaneu,trebuie sa le stochez pentru analiza de a doua zi,in liniste,cu neuronii dezintoxicati de muzica la volum maxim si alcool.
Curios este,ca senzorial,retin mult mai multe in aceste conditii extreme,precum acea functie a aparatelor foto de a face x fotografii in o perioada foarte scurta de timp,una dupa alta.
In orice caz ,cuvintul de ordine in ultima saptamina a fost `dezordine`,atit mentala cit si fizica.
Aia fizica sa zicem ca a fost mai usor de suportat,ea fiind doar o mica abatere de la canonul cotidian al vinturarii prin cluburi ,in gasirea celui mai plin,cu cit mai multe fete sau baieti,functie de necesitati sau de calculul orar al fiecaruia in lenea fara echivoc ce marcheaza in ultima vreme viatza de club.
Lene care de obicei se concretizeaza in a iesi la club fix in apropierea orei in care se apropie punctul culminant al distractiei,marcat de buna dispozitie al celor care cu stoicism inca mai cred in reteta invechita a venitului devreme,a socializarii pe un fundal muzical lejer,ce sa iti curete mintea in timp ce iti faci incalzirea cu un pahar ,dezmortind cumva incregatura betonata a neuronilor fortati la maxim timp de o saptamina la munca.
Si in viata de noapte se pare ca s-au insinuat aceleasi idei moderniste de a lua cei mai bun cu un efort cit mai mic,fara a contribui decit intr-o mica masura,sau fara a gindi la efortul depus atit de cei ce fac atmosfera cit si de clientii mai sus amintiti.
Amanunt aparent fara importanta,atita vreme cit oripilat de vesnica intrebare ``da de ce e asa de gol la ora asta?`,am cedat si am abordat subiectul ,raspunzind ``dar tu de ce crezi ca e?``.
Bineinteles am primit clasicul ridicat din umeri si sprincene impreuna cu replica ``tu sa imi spui ca doar esti dj``,pe care o asteptam la fileu.
Incerc repede sa intorc un raspuns,insa nu apuc datorita continuarii `hai ca noi plecam pina la clubul xyz sa vedem ce e si pe acolo si ne intoarcem cind e mai plin``
Inghit in sec,si ma pun pe ``fotografiat``,cine ce si cum intra si iese,reactii,soapte,explicatii,etc.
Cert e ca desi a pornit cu stingul tot rationamentul a devenit foarte distractiv pe parcursul serii,alocind jumatate de creier complet finalizarii procesului,cealalta jumatate ocupata fiind cu determinarea unuu playlist muzical ce sa ii retina pe unii acolo iar pe altii sa ii scoata din letargie.
Activitatea asta am mai desfasurat-o in decursul anilor de meserie,insa nu am luat in consideratie ca ar trebui ciclic inoita cercetarea dat viteza cu care isi schimba lumea cotidianul.
Concluzia la care am ajuns in urma unei sa zicem categorisiri nu chiar foarte exacta avind in vedere cite tipologii exista,e ca stratificarea sociala cit si scarile sistemului se manifesta clar si aici.
Clientii fideli - Cei care au ales dupa criterii bine determinate,in general oameni carora le place sa se simta ca acasa,socializeaza usor,se bucura cind primesc un salut amiabil,nu iii motiveaza ceva anume in participarea permanenta la distractie.Sint din diverse straturi sociale,deobicei trag catre clasa medie.
Calatorii - Plictiseala,sau mai degraba dorinta de a fi pe val ,la moda,monden,etc ii caracterizeaza,au un program bine stabilit de a aparea in toate locurile de distractie,pot fi folositi ca jalon pentru programul din alte locuri,stii foarte sigur cind se inchide undeva pe traseu.Si aici e oarece amestecatura sociala ,dar tinde catre cei cu venituri peste medie atit prin munca propie cit si prin datorita conditiilor de acasa.
Nou venitii - Cei care afla de loc si vor sa vada cum e poate mai vin,desi nu ii caracterizeaza o viatza de noapte foarte activa.De obicei timizi ,ii simti imediat ca nu sint de ai casei,nici nu stau mult,dar exista posibilitatea continua sa apuci sa fidelizezi pe careva dintre ei.Stratul de pina la medie,oameni normali care ies rar functie de plictiseala cotidiana.
Vinatorii - Au fixat clar ,indiferent de sex,si afisat scopul de a pleca cu cineva acasa,sau a bea pe gratis,in orice caz noaptea nu trebuie pierduta.Aici chiar fac parte din toate categoriile sociale,incepind de la cei ce muncesc pe brinci o luna ca sa cheltuie tot intr-o noapte,snobi de tot felul,parveniti,nivel intelectual mediu,in general turma.
Am facut o generalizare putin cam prea dura,dar probabil o sa mai revin cu ocazia derularii `dezordinii mentale`de saptamina asta.
Pauza de tigara. -
Da ma crezi mai proasta ca ea?the old shit,another day...
Din pacate,dupa cum ma asteptam ,am primit iar aceeasi intrebare.
E o intrebare la fel de importanta precum cele existentiale,DE CE EXIST?DE CE RESPIR?DE CE ?in general,intrebare fara de care nici Luna pe cer nu se misca.Si cica, noi,porcii de barbati,sintem misogini,niste animale fara simtire care nu cautam altceva decit sa ne `tragem` in barci.Cica noi am facut o adevarata religie,un cult milenar din slava organului,considerind masculinitatea supremul,nemaivazutul,nediscutabilul principiu dupa care toate se misca pe lumea asta.BIIIIIIIIIIIIIIP!Wrong answer.
Se pare ca,de fapt,sintem mult mai rezonabili,in cautarea celui ce se cheama respectul fata de sine,atita vreme cit dupa atitia ani nu am auzit din gura vreunui ceva crescut inutil in jurul p...lii,aceasta minunata intrebare din titlu.
Imi place sa cred ca,sint cumva un om educat.
Un om care isi intelege conditia,se accepta pe sine insusi fara resentimente inutile,fara intrebari stupide,fara a cauta sa imi gasesc un loc in clasamentul speciei.
Intodeauna am evitat sa ma compar cu altii,sa ma studiez in fata oglinzii,unde sa imi descopar calitati fizice native pe care sa le speculez la maxim,ca de,vorba aia ,daca El a dat de ce sa nu le folosim?
Cred ca nici macar cei mai tari profesori de la geografie nu duc atit de mult la extrem,studiul unei crapaturi,fante,sau cum naiba ii mai spune in limbajul comun,al nostru ,al mistretilor.
Si nu cit studiul,ci mai degraba acordarea unui anumit grad de importanta,cel mai suprem posibil pe o scala ce nu se masoara in unitati de masura universal valabile.
Da,IMPORTANTA.
Scala asta,e ,de fapt ,Biblia dupa care se concepe absolutul pozitiei in clasament,scala ce e compusa din intrebari,care mai de care mai intrebatoare...Oglinda oglinjoara cine e cea mai frumoasa din tara?
Da sa revenim la intrebarea din titlu,ce duce atita greutate in cuvinte ,incit nici cel mai tare filozof nu poate sa ii gaseasca in totalitate esenta.
Cred ca nici macar hitrul Murphy nu ii poate da un raspuns pe masura interogatiei,ce ar putea sa o transforme intr-o axioma general valabila.
Ce as raspunde eu ?
Habar nu am.Desi am auzit-o de destule ori,am incercat sa ma limitez undeva la marginea bunului simt in privinta raspunsului,lasind zeii sa imi hotarasca soarta,caci e mai rea decit sabia lui Damocles sau uneori decit caznele din cutia Pandorei.
E o intrebare care ma face sa ma simt stupid,care ma face sa ma intreb de ce as iubi o femeie care ma intreaba asa ceva.
Da,de ce iubim femeile?
Asta apropo de Cartarescu.
La care, in limita educatiei pe care o am,am apelat cindva sa ma sustina prin DE CE IUBIM FEMEILE? ,sa puna o vorba buna ,caci el mestereste altfel cuvintele,pe linga cea pe care am considerat-o iubirea vietii mele...
Si ce am primit?
Intrebarea din titlu ,dezvoltata la superlativ ,scrisa pe primele pagini ale cartii, o sa incerc sa o reproduc aici cit mai fidel exceptind anumite cuvinte avind in vedere regulile blogului.
Citat:
`Le iubim adesea,pentru ca facem ce vrem din ele,le iubim pe cele care ne f..t k-lumea,le iubim pe cele ne s..g p..a ,le iubim pe cele care ne lasa sa `sarim` calul,le iubim pe cele care imit orgasmul,care ne fac sa credem ca sintem niste zei pentru ele.
Le iubim pe cele care ne permit sa le boxam citeodata,le iubim pe cele care n-au personalitate,le iubim pe cele care fac plozi pe care ii cresc singure,pentru ca voi nu sinteti in stare!
Le iubim pe femeile care ne fac sa credem ca sintem cele mai tari sculi (textual reprodus),ca nu mai e nimeni ca noi,ca noi f..m cel mai bine,ca o facem pe femeie sa se simta in al `9 lea cer`(nu stiu ,iad sau rai)(tot textual reprodus)`
Ma opresc aici ,caci ,deja incepe sa sune mult peste limita bunului simt.
Asta in conditiile in care,respectiva carte ar fi trebuit sa constituie un punct de plecare la o discutie civilizata,ca intre 2 adulti,ce cred ca pot sa isi rezolve disensiunile prin intrebari si raspunsuri directe si la obiect.
Din pacate....
Cred ca ar trebui schimbat ceva.Nu mai e de actualitate competitia intre barbati.
Ele deja au dus la rangul de arta, asta.
Atita vreme cit intrebarea...e atit de intrebatoare.
De ce oare trebuie sa intrebati?
Sorry,eu unul...nu mai imi doresc sa aud asta. -
Cineva acolo sus ma iubeste
Da,pot jura ca e adevarat,si ca simt din plin.
Desi sint pragmatic vis a vis de norocul meu in viata, avind in vedere ca nu am fost prea inzestrat la anumite capitole,cel putin cele de suprafata,acel cineva a avut grija sa compenseze la interior.
Primul simt,aproape primordial as putea spune, a fost cel al muzicii,sa o inteleg si sa o simt pina in ultima celula a fiintei mele,mai rau ca un viciu,intr-o dependenta eterna.
Din todeauna a fost linga mine si la bine si la rau,a avut grija sa ma inveleasca intr-o platosa protectoare ,incercind sa ma apere de vicisitudinile vietii,credincioasa,fara sa ma insele in nici o privinta,intr-o prietenie divina,ce ma duce in permanenta in locuri nebanuite in care ma descopar si ma tot redescopar la infinit, perpetuum.
E prietenul perfect,ce nu ma dezamagit niciodata,ce ma face sa pling ca apoi sa ma faca sa rid,ma ridica in slavi ca apoi sa ma aduca brusc pe pamint,are grija sa simt la maxim legaturile eterice dintre suflete la care tindem cu totii,comuniunea sublima intre spirit si material,acel no man”s land intre rai si iad.
Datorita ei,am primit si al doilea simt,acela de a sti sa aleg.Sa aleg suflete.
Acele suflete care imi sint prieteni,care ma accepta asa cum sint,care ma iubesc,care ma simt si ma inteleg,suflete care imi iau inima in palme si o mingiie,suflete linga care imi pling durerea in liniste,suflete care nu imi cer nimic in schimb,suflete carora le daruiesc din fericirea mea,suflete care ca si mine, nu vor sa se se piarda si sa se iroseasca.
Suflete carora le multumesc din toata fiinta mea ca exista,si ca am avut onoarea sa le cunosc si sa le simt linga mine,suflete care dau culoare forma si caldura cuvintelor,transformind sentimente fade in picaturi minunate de ambrozie si nectar.
Da,va multumesc,voua tuturor,fara sa dau nume,caci va stiti si simtiti ca ma gindesc si va am in inima pentru eternitate.
Ce bine e sa ai prieteni,Adevarati.
Multumesc,tie,celui ce acolo sus ma iubesti. -
Umbra umbrei...
http://jinx.ablog.ro/2007-12-12/o-umbra.html
O umbra...
Uite cum, fara sa vreau,am reusit sa stirnesc.Sau poate am vrut sa stirnesc.
Sa stirnesc sau sa inspir?sa inspir sau sa lovesc?sa lovesc sau sa pacatuiesc?sa pacatuiesc sau sa ...
O intrebare la fel de adinca.
Ca si cea din ultimul post.
O umbra...da.O umbra a umbrei...
Clar doare.Si de o parte si de alta.
Toti avem umbre...sau le capatam mai devreme sau mai tirziu.Desi nu le dorim.
Le urim,caci asa am fost invatati,tarimul umbrelor e acolo unde nu vrei sa ajungi.Nu conteaza care umbra.Umbra e umbra ori ce ai face.
Ramine acolo,are si ea rostul ei,chiar daca uneori are si nume.
Logic,te gindesti, caci face parte din tine,e doar umbra ta.Sau umbra pe care o lasi in urma ta.Sau umbra umbrei pe care ai umbrit-o.
Revin,toti avem umbre.Umbre ale ranilor pe care le capeti cind descoperi prima oara ca nu esti buricul pamintului,ale momentului cind cineva iti taie craca de sub picioare,dar,cel mai tare e cind tu insuti devii o umbra.
Umbra unei iubiri,a unei secunde in care ai hotarit altfel decit ai fi vrut,umbra unei vieti.
Da,umbra iubirii,umbreste cel mai mult,si doare.
Rareori acceptam impacati cu noi insine aceasta umbra.Eu am reusit sa o fac.
Normal are locul ei,asta spuneam si mai sus,dar am grija sa isi vada de locul ei.
Si am luptat din greu sa nu ma umbreasca zilnic,ci doar atunci cind are dreptul.Are si umbra dreptul ei.Desi e cam putin fortat sau nelalocul lui,il are.A dat si ea ceva la urma urmei.
Pacat de....soarele varsat in umbra...
Am citit postul din link-ul de mai sus.
E scris din inima si doare,nu poate contrazice nimeni lucrul asta ,caci toti avem umbre.
Nu neaparat ca o indentificare.
Ar fi interesant ,ca , umbra sa isi spuna ,si ea,parerea.
Dar nu poate.Caci e o umbra.Si umbra tace.Umbra e tot ce fuge de tine.Sau incearca.
E fada,mortaciune,pamint reavan abia sapat de uneltele sfirsitului.
Sa o iubesti?sa o urasti?sa o doresti?sa o alungi?
Nu.Nu ar trebui sa ai motive.
Face parte din ciclul natural al evolutiei.
Uneori e folositoare.Iti arata drumul,fara voia ei,tacuta,urmindu-ti drumul pe care ,tot ea ti la rezervat.
Stiu cine a scris postul.Si ii multumesc ,desi ii a fost frica sa arate,sau sa spuna,ca simte asta.
Si ii spun aici ca nu are de ce sa isi faca griji.LOCUL E LOC:
E cistigat cit se poate de fair-play.
Spre diferenta de alti oameni,care prefera sa inteleaga pe altii inainte de a se intelege pe ei insisi.
Gresind.Fatal.
Multumesc.
umbrei.
Deja nu merita sa mai folosesc majuscule,caci a devenit comuna,stupida,insipida,acolo unde isi duce umbra-i gri....
Multumesc.
P.S.Sorry ,my lips usually,spell fuck you, more than your name...... -
Virusul Căpușa partea a patra
Tu devii în acel moment platoșa luptei sale,retezînd fără milă tot ceea ce te înconjoară ,tot ceea ce ar putea să devină dușmanul lui,îndepărtînd pe toți cei apropiați,ce pot să te facă să te trezești inainte de a stoarce tot din tine.
Aici face greșeala fatală.
Însingurat,orb,fără simțuri,dezorientat,cauți să încarci resursele,dealtfel atît de trebuincioase lui,măcinat de întrebări,alergînd haotic să oprești semnalele de alarmă,din ce in ce mai multe,fără a a avea vreo cit de mică sclipire a ordinii priorităților.
Caracteristic lipsei sale de discernămînt,nu înțelege de ce nu mai obține decit fracții din ceea ce ce ar fi trebuit să nu sece niciodată,deși conform planului lui perioada de valabilitate era eternă.
Subconștientul tău îl descoperă primul și il cheamă la negocieri,care datorită dependenței create par clar în favoarea lui,cumva acel as din minecă,ce din păcate nu știe să il joace.
Arogant,preia discuția și îți amintește în același timp cu administrarea de mici reprize de drog,ce mult bine a făcut el vieții tale,obraznicia mergînd pînă la nega ceea ce cu citeva minute în urmă folosea ca atu,convins că,tu slăbit și dependent ai să pleci capul și supus,o să incarci inapoi în tine tot ceeea e are nevoie.
Peticeala nu ține și cumva obligat începe să facă din ce in ce mai multe calcule,ale caror consecințe sa fie cît mai mult posibil în favoarea lui.
Cum tu ai avea nevoie de o perioadă de convalescență ca să îți revii la o valoare cît de cît apropiată de cea inițială,asta însemnînd pentru el ceva restricționări in consum,deduce clar că varianta optimă e părăsirea corabiei precum șobolanii.
Începe ușor să caute noi gazde,disimulat și bine ticluit,astfel ca tu să nu te prinzi prea repede de ce urmează să ți se întîmple,din contră,altruist îți dă doza zilnică fără a lua ceva în schimb,sistemul intrînd astfel păcălit în perioada de întreținere.
Permanent cu atenția trează și momelile aruncate,începe să se plictisească , mai ales că vede cum cei de teapa lui,îl depășesc cu degetul mijlociu ridicat în hohote de rîs macabre.
Marcat și cu necesitățile înfometate ce stîrnesc ghiorăieli neuronale greu de suportat ,hotărăște în ultimă instanță să își asume riscul unei călătorii fără sistem de siguranță ,convins că resursele sale neconsumate îi vor asigura destul autonomie.
Ușor îți administrează o ultimă doză ce ar trebui să fie suficientă unei decolări line,numai că, sistemul,puțin invigorat începe să pună ceva piedici.
Luat la rost,cercetat după chitanțe care să justifice consumurile,dă din colț în colț,la început naiv,dar pe măsură ce chinga se strînge începe să îsi arate adevărata față.
Lipsit de drog,fierea si duhoarea se revarsă în tine,instantaneu,te sfarmi,te topești,te disipi,te ciopărțesti,te hăcuiești,devii o masă haotică de particole,risipit fără noimă.
Si se duse.
A patra țigară.
Cred că mai continuam.
