sandmanhuck
baiat - 42 ani, Romania
- Prieteni |
- Carte de Oaspeti
- | Poze
- | Blog
- | Evenimente
- | Strigari
- | Linkuri
Blog / Tag-uri / original
Mesaje blog cu tag-ul 'original':
-
Raspuns la intrebarea de 1000 de puncte
Dupa aproape 4 zile de zacut la pat cu plaminii varza si o tuse de am facut din materia cenusie un fel de milk shake ,reusesc sa ma adun ,mai ales ca a intrat in blogosfera un drag prieten, pentru a mai lasa posteritatii ceva emisii letale de spiritualitate.(da glumet mai sint azi..)
Ca si mine de altfel , tinara speranta a blogosferei, porneste la drum cu voiosie si putere spirituala spre a lamuri diverse aspecte socio - umane, dileme existentiale, problematici moderne ale tinerei generatii,lucru ce ma bucura , caci il stiu de bun observator al realitatii.
Printre primele postari , apare intrebarea `Demnitate sau orgoliu?`, ce stiu ca il roade de ceva vreme.Nu am raspuns la vremea potrivita ,decit prin o fraza scurta , fiind setat pe alte coordonate la acel moment.
Am ales sa o fac acum ,prin un articol , deoarece , in stilu-mi caracteristic, ma intind la vorba, ramificind subiectul pentru o mai buna intelegere a situatiei.
Demnitate - Caracter demn; destoinicie. 2) Atitudine demnă. 3) Comportare demnă.
ORGÓLIU, orgolii, s.n. Părere foarte bună, adesea exagerată şi nejustificată, despre sine însuşi, despre valoarea şi importanţa sa socială; îngâmfare, vanitate, suficienţă, trufie.
Asta conform DEX.
Si una si alta sint insusiri ale fintelor umane.Problema e ca nu ne nastem cu ele ci le descoperim si capatam pe parcursul vietii.
De aici incep problemele.Cum facem asta?
De obicei, prin educatie, obtinuta din familie sau din sistemul social in care traiesti si chiar prin percepte religioase si ma refer aici in primul rind la demnitate.Asta implica totodata o cunoastere de sine bine aprofundata, principii solide de viata a caror suma vor da si calitatea de a fi demn.
Demnitatea presupune a avea un simt dezvoltat al respectului de sine , al diferentei dintre bine si rau, al respectului celor din jur cit si al unor norme de moralitate.
Asadar lipsa unuia din factorii de mai sus,duce la diminuarea intelegerii si acceptarii acestui termen.
Sa trecem la orgoliu.O alta latura a caracterului ce , asa cum bine zice definitia e rezultatul unei proaste intelegeri a ceea ce esti si reprezinti in masa sociala, cit si a reprezentarii instinctelor primare.
Am mai spus-o si o sa o mai spun de mii de ori asa cum au mai spus-o si altii inaintea mea, diferenta dintre oameni si animale o face capacitatea noastra de a ne intelege, a accepta si folosi instinctele primordiale cu care mama natura ne-a inzestrat.
Deci orgoliul e cumva in opozitie cu demnitatea.
Si sa ofer si o explicatie mai simpla.
De curind am vizionat pe Explorer un documentar legat de instinctele mentionate mai sus, documentar ce m-a uns la suflet, dindu-mi inclusiv mie ceva raspunsuri de bun simt unor probleme ce ma rodeau.
De ce ne dorim intodeauna sa cistigam in orice fel de competitie fie ea fizica sau spirituala?Pentru ca minunatul nostru corp este dependent de o multime de substante emise la comanda creierului,cum ar fi de exemplu cele ale placerii , cu care la orice victorie este recompensat.De la aceasta dependenta ni se trage dorinta acerba de a cistiga.Numai ca , nu toata lumea doreste sa cistige cinstit.Si atunci se trece cu usurinta peste ori ce percepte sau principii.
Si asta combinat cu frica de esec, care la rindu-i e guvernata de aceleasi secretii hormonale ce ne induc starile de anxietate si tot tacimul,corpul refuzind a avea de a face cu ele.Si pentru asta iarasi sintem dispusi sa facem orice numai sa nu dam cu oistea in gard.
Am rezumat simplu niste chestiuni de comportament , pe care daca ai capacitatea necesara de a le descoperi , punindu-ti citeva intrebari simple despre tine , iti poti infrina reactiile de tip orgoliu in detrimentul demnitatii.
Asadar dragul meu, la intrebarea ta se paote raspunde astfel :
Limita demnitatii unui om este direct proportionala cu capacitatea de a de intelege pe sine insusi in raport cu lumea in care traieste.
E mai simplu sa aborzi stindardul orgoliului in lupta pentru o existenta superficiala decit sa ai demnitatea unei vieti normale.
Traim intr-un sistem social guvernat de instinctele primare , o jungla cosmetizata de non-valoare spirituala si morala.
Unii oameni nu vor sa isi accepte conditia si sa traiasca impacati cu ea,traind iluzoriu si utopic de azi pe miine.
Aceeasi replica de final:Fuck`em all!! -
Arome de sunete si gust de imagine
Un obicei capatat de prin adolescenta e sa asociez muzicii imagini mentale si sentimente traite in momentul ascultarii.Un fel de cerc vicios, imagini care imi aduc aminte de sunete, sunete care imi stirnesc amintiri vizuale demult uitate ori amindoua pulsuri de inima tinara si nelinistita, acele fractiuni de secunde de viata pe care nu iti vine sa le schimbi vreodata chiar de ar fi sa te reincarnezi si sa o iei de la capat.
Nu am idee de la ce am inceput sa o fac insa sincer uneori se dovedeste a fi prost.
Amestecul asta de senzatii sunete si imagini e un fel de bomba sentimentala ce te loveste cind nu te astepti.Cam cum e palinca sa zicem ori alt alcool de calitate ce il savurezi la un pahar de vorba uitind de timp si cind dai in final sa te ridici sa pleci o incasezi de la genunchi in jos fara sa iti dai seama de unde pleaca.Ceva de genul asta patesc si eu cu asocierile de mai sus.
Cele mai urite retete ce ma fac sa ajung sa nu mai pot asculta anumite piese desi imi e dor de ele, sint cele in care am amestecat imaginea si sentimentul trait alaturi de vreo prezenta feminina in viata mea.Prezente care au disparut in timp si care parca au stors toata placerea de a mai asculta vreodata sunetele alea.
Ca si cum ar fi luat o ciocolata, ar fi mincat-o si in loc ar fi pus ceva cu un gust oribil din care daca apuci sa musti nu il mai poti scoate de pe papile.
Am incercat de multe ori sa dau cu guma in speranta ca o sa pot schimba ceva in asociere, sa ramin cumva doar cu trairile mele , insa nu imi iese.
Imi e ciuda uneori ca fac asocierile astea cu oameni care nu merita de fapt sa simta caldura si tandretea unor sunete, ce iti poarta de multe ori bucati din spiritul si esenta ta.
Oameni pentru care muzica e doar o unealta de dat din fund ori o stratagema ieftina de a parea altceva decit sint, un alt fard folosit in a da o alta fata unui suflet gol ca o cutie de conserve ce suna dogit in suturile vietii.
Si uite asa uneori imi vine...sa nu mai dau nimic din mine.Sau sa inventez o telecomanda de dat timpul inapoi sa aduc savoarea acolo unde ii este de fapt locul. -
Dansind cu mine
Cum am pierdut prima saptamina de concurs am zis sa recuperez cu inca o povestire, de data asta din domeniul meu drag, viata de noapte.
Un mare avantaj in a fi dj este ca ai de a face cu o tipologie nemarginita de caractere umane pe care in viata de zi cu zi cu greu ai putea sa le descoperi avind in vedere ca traficul de zi e destul de redus comparativ cu cel de noapte.
Tocmai ce deschisesem o noua locatie,daca nu ma insel chiar in prima luna de functionare, cred ca decembrie 2005, nu foarte mare, ceva la vreo 100 de metri patrati, ce repede devine mai ceva decit un stup de albine in serile de week-end.
Deci lume multa, noua, distractiva, numai buna de studiat, dansuri la bara,pe bar,pe mese aproape pe orice ducindu-ma cu gindul ca va fi o noapte lunga.
Ceea ce pina la urma sa si intimplat.
Spre dimineata, cum lumea deja lasase cam tot ce putea in bar,incepind de la bani si terminind cu ultimile farime de energie cam incepea sa isi stringa jucariile si sa o stearga mai mult tiris catre somnul binefacator de dimineata.
Usor aprindem luminile in incercarea de a ii face sa inteleaga pe cei carora alcoolul luase locul singelui ca e cam timpul sa mearga si ei catre o portie de perfuzii cu alte lichide decit cele etilice.
Deodata imi sare in ochi un cavaler la vreo 20 de ani costumat new wave, stilul ala de pantaloni cu turul in dreptul genunchilor si un hanorac laliu de culoare incerta a carui gluga era scursa pe jumate de pe podoaba capilara ce arata clar un program semestrial de trecut pe la frizerie.
Ce era in neregula?
Pai era ca, desi muzica era data aproape la minim cit un radio ce cinta in surdina si ritmurile trageau bine catre un blues, al meu punk-o-rocker se bitia de zor cu miinile infipte pina la coate in buzunarele mai sus mentionate si cu privirea atintita in podea de parca ii o lipise cineva cu superglue.
Ma uit la el, ma uit la baietii de la paza,la barmani,la ospatari si toata lumea se uita la mine.
Pe fetele tuturor se zugravea incet fraza: ``mhoaaa da ce spart e asta de bautura ori de altceva de nu mai are saracu semnal sa simta ca e timpul sa se care``.
Fac semn unuia din baieti sa mearga sa il scoata din priza.
Surprizaaaaa!!!
Mirat ridica intr-o doara capul sa vada cine ii intrerupe rezonanta lui cu universul.
Ochii lui incetosati nu prea erau in stare sa distinga expresia colegului nostru, asa ca se hotaraste sa scoata miinile din buzunar pe care nosalant le duce la urechi din care scoate o pereche de CASTI minuscule, graind un :GATA?PLECAM ACASA?
Nu va puteti inchipui stupoarea.
NIMENI dar absolut nimeni dintre noi nu luase in calcul varianta asta.
Omul, ce parea genul ala de `nu stau acasa ca ma plictisesc` descoperise caldura atmosferei noastre aglomerate in care te pierdeai usor dar, probabil fiind un fan inrait al cu totului si cu totul alt gen muzical decit cel din bar, hotarise ca poate sa faca un compromis.
Adica sa isi asculte muzica lui preferata de pe mp3-ul sau si in acelasi timp sa se integreze in atmosfera dansanta de pe alte ritmuri.
Vizibil lipsit de orice jena se intoarce catre usa, si pasind in stilul `am un milion de probleme pe cap si de aia merg cocosat` o sterge.
Cum secventa se derulase destul de rapid si noi fiind in diverse stari de agregare, reactiile apareau cu intirziere la fiecare rezultind un concert de risete ori alte manifestari hazlii.
Si uite asa am invatat ca pot sa dansez cu mine oriunde, nu conteaza.
P.S.Asta e al doilea articol pentru concursul lui VisUrat.
Si apropo e un concurs si pentru comentatori... -
Tacerea unei stari de iubire
Ploua.
Dupa o zi la fel de lunga si plictisitoare de cotidian stau in fata cu un rachiu mic si ascult un post de muzica `anii 80` de pe net.
Usor ma intorc in timp fara sa vreau cu ginduri deloc ascunse.La asta mai contribuie si o discutie cu o scumpa domnitza in care am rememorat un `atunci`.
Atunci....
Greu de tradus.
E acea scinteie de nebunie.Secunda in care dai tot.Surpriza unei clipe.Exact cum face curva asta de viata.Te baga in corzi exact cind nu te astepti la nimic bun ori cind ai incuiat de mult vise ori idealuri.
Un `atunci` de dimineata de mai abia intrezarita cu aroma intensa de Rebel, cu simturi primare incinse intr-o inlantuire aparent efemera dar totusi palpabila ce iti ramine inscriptionat pe viata in suflet.Curios cum simti `atunci` dintr-o data ca izvorasc din tine toate.
Tot ce ai dorit ori ai visat prinde forma, miros, sentimente intr-un virtej de tornada ce iti smulge din tine sinapse intregi.
Sistemul de aparare tipa avertizindu-te de o cadere totala in paradis ce mai tirziu ai toate sansele sa o regreti.
Dar tu nimic.
Inconstient si dorit, resetezi orice impotrivire.Vrei toata ambrozia si nectarul clipei.Vrei sa nu se mai sfirseasca.
Vrei eternitatea.
Sublimul devine o notiune amorfa pe care iti vine sa il scuipi caci tu ai intilnit acel `atunci` ce defineste perfect disolutia ta in no man`s landul tacerii unei stari de iubire.
Curios e ca acest `atunci` exista in tine de cind te nasti.Dar evolueaza.
Primul e tinar si necunoscator cit si nerabdator sa cunoasca.E convins ca mai mult nu se poate.El detine intodeauna secretul primul.Si e cel mai absolut posibil.
Se arunca in neant la prima propunere a vietii cu gind ca a cistigat la loteria iubirii perfecte.
Un `atunci` al unei dupa amiezi cu ochi caprui si cu miros de toporasi..
Dar evolueaza caci timpul ii pune piedica parsiv in incercarea sa de ai arata ca nu a cunsocut inca tot.
Si vine al doilea.Rece si la 5 dimineata dupa o noapte a unei tinereti de 22 ani.
Tacut si invaluitor la inceput continua mai apoi precum un foc de artificii pret de ceva secunde ca sa incheie sfirsit in propria umplutura topita.
Ani intregi sta sa isi linga ranile efervescentei aproape copilaresti retezata cu sirg de parsiva de viata.
Ciine de pripas, hoinarind pe nesfirsite strazi ciobite, se gudura mirat de o ingenua stare de fapt.
Incepe sa refaca cu sirg harta fericirii cu gind ca e ultima oara cind incearca.
Dar pas.
Pokerul pe care il joaca cu viata ii trage iarasi o cacealma pe nevazute si simtite.
Sta mirat in tarina cu inventarul facut praf, mototolit si mizgilit de taieturi pe toate partile.
Tacut se roaga de calatori grabiti in fericirea lor sa ii dea un colt curat pe care sa isi faca o noua lista.Cu lacrimi in ochi isi rescrie trasee din bucati nealterate.
Ramasite.
Pune lista in sertarul de serviciu, isi sterge mucii sufletului si incovoiat pleaca mai departe.Inainte, caci nu are altfel cum.
Zidul trecutului se reconstruieste pe urma fiecarui pas al lui.
Si apare rascrucea.
Plina de oglinzi in care isi vede netarmurite inchipuiri.
Si toate perfecte.
Ca sa mearga inainte trebuie sa aleaga.Sa aleaga sa sparga restul si sa pastreze doar una.
Dar nu stie ce se ascunde in spatele fiecaruia.
Resemnat se aseaza in studiu.
Oglinda din stinga il atrage cel mai mult;imaginea pe care isi o doreste.Inchipuire de alabastru cit mai albastru dupa un somn odihnitor.
Putin mai la dreapta aproape de mijloc fragilitatea unui cristal cu multe dimensiuni ce isi cauta inca rostul.
In mijloc aripi de inger alb cu ochi caprui ce il invita la un zbor suprem.
Apoi un pic mai la dreapta degete maiestre il imbie sa cunoasca un parc de sentimente colorate.
Iar in dreapta lui o liniste de vis, adormitor de perfecta pentru oboseala evolutiei lui.
Insa el,un `Atunci`de 40 de ani, sta cu gitul uscat dupa vorbe desarte, linistit in tacere.
Ii e cumva frica.A acumulat prea mult.Si nu oboseala.Iubiri neimpartasite au sublimat in o esenta.
Esenta unei stari de iubire.
Si ar vrea sa dea. -
Arta muzicii de club
In sfirsit intrezaresc la orizont indeplinirea unui alt vis al meu legat de club,muzica house si pictura.
Zilele trecute am avut o mare surpriza sa descopar o tinara speranta ce a avut initiativa de a face 2 lucrari inspirate dupa 2 piese de club.
Una din ele e Jose Nunez - Bilingual (main mix) asociata cu prima lucrare si a doua e David Guetta - Baby when the lights (dirty south remix) asociata cu a doua.
Nu sint foarte sigur ca nu mai exista lucrul asta facut pe undeva prin lumea larga,insa ma bucur ca am reusit sa gasesc aici in Iasi pe cineva deschis acestei idei.
Asta imi aduce aminte de cit de impresionat am fost de albumul lui Emerson Lake&Palmer - Picture at an exhibitions o compilatie rock inspirata dupa opera cu acelasi nume a lui Mussorgsky.
Si atunci ca un fel de analogie, de ce sa nu realizezi o serie de lucrari inspirate dupa muzica house?
Contrar multor pareri , ale acelora care nu au rabdarea sa inteleaga si sa aprofundeze ramurile acestui gen de muzica, eu personal sint de parere ca exista piese de o reala valoare muzicala ce se pot inlantui si cu alte ramuri din cele 7 arte.
Asa ca cine are rabdare poate sa asculte piesele si sa studieze lucrarile.
Si surprizele continua..
Bine ai venit domnitza muza..
Lucrarile si piesele aferente le gasiti aici http://djhuck2002.blogspot.com/2008/03/arta-mu... -
Dileme - mobile,bikini,sutiene,minijup
Tot ma chinui de ceva vreme sa scap de citeva dileme; ca intrebari intrebatoare nu am cum sa le zic,ce imi tot rup cimpul vizual in diverse situatii de zi cu zi.
Asadar sa incepem:
1.De ce isi fac fetele poze singure cu mobilul si le publica pe site-uri?
Nu imi sta in obicei sa imi balacesc ochii pe hi5,netlog,facebook ori pe alte site-uri de tipul asta, dupa pozele la tot felul de demoiselle.
Da cum la inceputul statutului de blogger nu prea stiam cu ce se maninca am facut un cont pe netlog ce are optiune sa vezi activitatea ta printre care si cine te viziteaza.
Si normal te uiti.Si descoperi tot felul de chestii.
Ceea ce m-a frapat e abundenta de poze facute cu mobilul in oglinda.
Un fel de autoprotrete.Ori pozitii foooarte sexy.In genere ar trebui sa para instantanee.Da nu sint.
Ca si cum nu ai putea sa chemi pe careva sa iti faca un rind de poze artistice,daca tot vrei sa impresionezi comunitatea virtuala...
Oare de ce?
2.De ce daca tot stiu ca le ies bikinii din pantaloni se chinuie in permanenta sa ii impinga inapoi?
Alt lucru care ma frapeaza e disperarea cu care isi pipaie odata la 2 minute partea dorsala dupa confirmarea:``vaaaai se vad bikiniiii` si urmeaza un set de gesturi cit mai discrete ale caror scop e sa dispara sub marginea pantalonilor.
Bre,eu stiu ca atunci cind se pregatesc sa iasa stau cu orele la studiat in oglinda asa ca nu imi pot explica cum de nu te gindesti dinainte ca EXISTA alternativa asta.
Daca stii atunci de ce nu porti ori bikinii potriviti, ori imbracamintea adecvata care ii acopera...
Oare de ce?
3.De ce poarta sutien de culoare nepotrivita si in plus si din ala care se trage in sus de se vede de la o posta peste bretelele de la o bluza cu spatele jumate gol?
Da asta e cea mai grea.
Desi exista Fashion tv la care pina si un ageamiu ca mine prinde niste detalii, nu le dau de capat rationamentelor din capusor celor care is aleg in totala discrepanta culorile sutienului in raport cu ce poarta deasupra si tot asa de sigure ca se VEDE.Numai zic de sutienele alea care la spate apar trase in sus ca si cum ar purta unul cu 2 marimi mai mici si mai ales la o bluza cu spatele gol...
Oare de ce?
4.De ce mai poarta fusta scurta daca tot o trag mai tot timpul in jos si stiu foarte bine ca se vede mai mult decit trebuie?
Banuiesc ca pina si cel ce a inventat fusta scurta a luat in calcul beneficiile si dezavantajele obiectului.
Nu pot sa ma gindesc ca atunci cind le cumpara si le probeaza, nu constientizeaza ca exista situatiile descrise si ca iti asumi anumite riscuri purtind-o.
Si atunci, de ce unele le poarta rusinate si speriate ca si cum dedesubt ar fi cumva secretul nasterii universului ori vreun alt secret de secret...
Oare de ce?
Care stiti aveti mila si luminati-ma...
P.S.
Subiectul e de dezvoltat. -
Fictiune sau realitate?
La inceput entuziasmat, acum nu mai imi gasesc cuvintele.
Cuvinte ce ar putea reda senzatia pe care am avut-o citind acest blog Betty Boop http://bettyboop.ablog.ro/
E in acelasi timp delicios de inteligent scris dar si uimitor de precis in relatari.
Daca e fictiune e excelent, daca e realitate e de stimat.
Ma bucur totusi ca cineva a avut capacitatea sa redea fidel si atit de inchegat o imagine ce si mie imi statea pe retina dar nu reuseam sa o concretizez.
Sint sigur ca nu as fi reusit atit de bine.
Atit.
P.S.
Am descoperit si prietenii comuni tinerelul Jim Beam , batrinul Jack si focoasa Camino.
De gustibus non est disputandum! -
Hot spot
Desi de vreo 2 zile nu sint in apele mele,banuiesc,datorita unui complex de factori,vreme aiurea, eclipsa de luna, astenia de primavara etc, ma stradui sa incheg postul asta.
Zilele trecute a fost aniversarea unei prietene de suflet, ce a implinit o virsta a carei cifra e rotunda, sa zicem acel numar pe care il rememorezi peste ani si caruia vrei sa ii atasezi o amintire placuta.
Tot stind si bighidind vreo idee legata de cadou, imi suride dintr-o data o mini petrecere surpriza, cu gind ca sigur asta va tine minte, pe post de cadou, in detrimentul unui obiect fizic, ce sincer consider ca, de multe ori se pierde ori zace aruncat departe de tine, pe cind o amintire e in tine tot restul vietii, mai ales daca e una placuta.
Asadar zis si facut; sunat 2 prieteni de suflet,comuni amindoura,rezervat masa locatie noua(spre diferenta de Coco am studiat lista de preturi bine inainte hihihi mai ales ca nu lipsea si vinul lui preferat din Australia,oricum mult mai ieftin), creat situatiunea surprinzatoare, asteptat, colectat rezultate pe masura.
Probabil ca undeva am creeat o distorsiune in universul zilnic, caci bineteles, a trebuit sa marchez si la mine un hot spot.
Caci asa le denumesc eu aceste momente.
Locatia, de un bun gust cu detalii de amenajare bine puse la punct , a surprins in mod placut si prin alt aspect.
Ospatarul.Nea Mihai.
O persoana trecuta de virsta tineretii, cum rar te astepti sa mai gasesti in ziua de azi in restaurante, a fost memorabil de atent si serviabil, dar atentie, nu servilismul ala teatral, invatat pe de rost si afisat cu grimase, ci vizibil dedicat si facut cu pasiune,precum am vazut deseori in filme ori in prezentari de mari restaurante.
Acum nu stiu daca serviabil e cuvintul potrivit.
Mai degraba `meserias`.Munca facuta la superlativ, dedicat, din inima.
Dupa desertul oferit din partea casei, nu am mai rezistat sa nu il luam un pic la intrebari.
Si a urmat surpriza a doua.
Deschis, in citeva fraze, am aflat ca e din Cluj,si ca dupa multiple peregrinari in a lui viata prin Europa, intr-o zi a luat-o din nou de la capat, simplu, aducindu-si aminte de prima lui iubire, ce nu s-a finalizat la vremea respectiva, si pe care dupa 17 ani a hotarit sa o sune.
Dupa mici actiuni detectivistice, a ramas si el surprins sa ii raspunda chiar ea la telefon, mai ales ca nu avea nici cea mai vaga idee de finalitate.
Si finalitatea a fost ca , in seara respectiva, calm, linstit, am avut ocazia sa il cunoastem si noi.Caci iubirea vietii lui era din Iasi.
Desi, chiar dumnealui facea haz de necaz, batind apropo la Nea Mircea bre(Dragostea asta ..), eu unul nu il consider facind parte dintre clientii personajului sus mentionat.
Din contra.
Naturaletea cu care a indraznit sa ne impartaseasca scurt o viata, modul cum a reusit sa lege cu noi o legatura temporara de suflet, ma face sa il tin minte si sa il stimez pentru todeauna, chiar daca nu o sa mai am ocazia sa il revad.
Cumva, parca astfel imi doresc sa fie toti romanii.
Naturali,simpli, sentimentali, la locul lor, bucurosi de a lor viata, putin filozofi, respectabili, ingaduitori cu cei din jurul lor, sociabili si uniti in ale lor simturi, romanul ala interbelic, care a dat mult imaginii nationale.
Oare de ce nu mai putem fi asa?Ca doar avem de unde invata.
Sau poate trebuie sa trecem prin viata repede, consumind din prima tot combustibilul,parcind brusc pentru realimentare si acolo, in acea secunda de tras sufletul, sa faci rapid un rewiew al ocaziilor pierdute in toata acea goana dupa fluturi sclipitori?
Oare asa devenim impacati cu noi insine?
In orice caz nea Mihai e sigur.
P.S.
Restaurantul e Theatro.
Iar pe nea Mihai o sa il recunoasteti sigur,daca e de serviciu. -
De mult eu vreu sa iti o pun...
Dupa minunata seara petrecuta in compania colegilor de munca in oras, mai sare un iepure din palarie.
Iepuras materializat in o relatare care imi confirma inca odata ceea ce scriam in postul de mai devreme dovedind inca odata ca am dreptate vis -a - vis de spre unde se cam indreapta omenirea.
O minunata si dulce prietena imi povesteste azi, cit se poate de natural cum seara tirziu , primeste un telefon de la o persoana ce se invirte in anturajul ei, persoana care, sincer din alte amabilitati schimbate in direct de fata cu mine , la telefon, a stirnit in mine ideea ca o cam vrea.
Pe ea.
Ceea ce s-a confirmat.
Dupa cum spuneam , tinara scumpa domnitza primeste la ceas de seara, ca de , atunci e ora potrivita sa iti dai arama pe fatza sub acoperirea noptii, un apel telefonic.
Un apel ce era plin de hormoni , avind in vedere frazele dialogate cu mult tupeu:
De mult eu vreu sa te f..t!!!
Scumpa de ea ramine stupefiata, face repede analogii, pune contextual situatia si ii raspunde calm:
Ma tu esti beat!
La care el raspunde acoperit:
Da stiu..da nu mai puteam sa tin in mine....
Nu mai stiu sigur cum a continuat dialogul deoarece, datorita zvircolirilor date de de multitudinea hohotelor de ris, ascultam cam in reluare restul povestirii.
Zimbind din priviri, continui sa prind semnal la dialogul dintre mine si ea, in speranta ca e doar un cosmar al ei.
Da nu e.
E defapt cosmarul lor.
Cosmarul ginditorilor cu p...a.
Ca acelasi cosmar cu al ginditoarelor cu crapatura.
Ca asta fac amindoua categoriile.
E primul lucru pe care il descopera,cam pe la vreo 12 14 ani, cind, iesind din baie, se opresc sa studieze ceea ce ,de care , samponindu-si corpul, se impiedica mirati, dupa caz, un plus sau un minus.( + chestia aia iar - ceea ce lipseste si trebuie completat cu plus)
Mirati , si Ele si Ei, incep sa isi puna intrebarea existentiala :La ce foloseste????
Rind pe rind, fiecare ii da sens cum crede de cuviintza, cum a fost invatat, cum a vazut acasa, cum a vazut in vecini , cert e ca fiecare ii gaseste un sens.
E domnisoru` a gasit sensu apelantului.
La el concretul il constiuie un telefon dat la miezul noptii , comunicind extaziat
un `Vreau sa te f..t`
Mirobolant.
Si asa iti vine sa ii f..ti tu una cu gind ca poate nu ai sa fii ala care striveste corola de minuni a lumiii... -
Alfabetul
Imi aduc aminte cu mult dor de copilarie, cind, candid si inocent, descopeream lucruri dupa culori, forme sau alti stimuli externi.
Unul din ele a fost alfabetarul.
Era o cutie de carton frumos colorata,lucioasa de iti lua ochii de copil,ce mai intii o invirteai pe toate partile,mirosind avid mirosul de cerneala proaspat imprimata, ce usor te facea sa cauti sa o deschizi,sa ii descoperi secretele.
Tremurind, o deschid,milimetru cu milimetru, fascinat.
Si apar, mici goluri, umplute de citeva cartonase,cu semne colorate in rosu,unele mai mari altele mai mici.
Erau literele.
Literele care, ma ajuta acum sa scriu.
Literele pe care le iubesc.
La inceput , ca sa le invat , cautam elemente comune,legatura aia care te face sa tii minte.
Imi aduc aminte de S si Z.
In mintea mea de copil,cred, ca ,ma fascina,miscarea.
Misti mina lejer si iti iese un S.Ca atunci cind esti indragostit si iti mingii iubita.
Esti suparat, arzi brusc un Z,ca atunci cind esti hotarit sa iti inchei conturile.
ViSezi,la dragostea vietii tale, mai bagi o Speranta...Zici ca o Sa fie bine,Zaresti undeva in viitor o raZa...
Arhitectural vorbind,cele doua litere,artistic, se intersecteaza,iti fac impresia ca fac o pereche perfecta pentru un concurs de dans,poti chiar incerca sa crezi ca pot fi blazonul perfect pentru un cavaler al Mesei Rotunde.
Ideea finala e ca, amindoua sint indispensabile.
Desi,sigur,cei care au inventat alfabetul o sa imi faca reclamatii.
Pentru ca fac comparatii.
NU fac asta,pentru ca, dj fiind,intodeauna am cautat sa imbin,sau sa combin,alchimist,curbe cu linii drepte,acel univers de sentimente colorate...
