sandmanhuck
baiat - 42 ani, Romania
- Prieteni |
- Carte de Oaspeti
- | Poze
- | Blog
- | Evenimente
- | Strigari
- | Linkuri
Blog / Tag-uri / interesant
Mesaje blog cu tag-ul 'interesant':
-
Rascrucea Viselor 3
2 ani si inca doare sa continui sa te iubesc.
Prosteste, imi umplu golul lasat de tine cu alcool in speranta ca intr-o zi caverna isi va cicatriza ranile,dar degeaba.
Vreau sa ma curat de emotii si sentimente desarte,de amintiri terciute,vreau sa imi culeg sufletul de pe urmele pasilor tai pierduti anapoda pe drumuri infundate de singuratatea existentei tale.
Am nevoie de el.
Asa rupt si insailat pe la margini,tocit pe la incheieturi,mototolit de viata,ruginiu in culoare si esenta,pentru un anticar ce vede dincolo.
Da, iar dincolo,un dincolo dependent de dementa rascrucilor de vise.
Azi noapte Jim m-a chemat cu soapte pline de dojana sa imi plimb ochii pe umbre fantomatice ,iluzorii si utopice portrete de iubiri.
Il refuz nosalant de politicos,cu rugamintea de a trece el dincoace intru aducere aminte.Temator,ma intreaba unde il duc.
Ii pun un deget parinteste pe buze spre ai infringe spaima trecerii.Nu iti fie frica Jim,sint linga tine mereu pentru todeauna.
Din muchia tesita a unei rascruci paseste domol in noaptea sufletului meu,ciocanind timid in usa ce o deschide anticarul.
Mai merge cineva cu noi?intreaba amindoi printre incrucisate sclipiri de ochi limpezi.
Le raspund amindoura cu o soptita incredere din buze.DA.
De ce -ul sta sa rupa picla noptii inmiresmate de curiozitate,in timp ce pasii bocanesc alene printre frunze fosnitoare ce par ca ne cearta indrazneala cautarii.
Il rog pe Jim sa sufle usor ceva acorduri catre negura.Incet siluete prind contur,se developeaza pe retina,intr-un spectacol magic.
Vezi Jim?si aici sint muchii si rascruci si vise la fel de feliate si intortocheate.Anticarul tacut imi stringe mina,pierdut intre atiti de mine ce ne dau tircoale.
Ma uit in ochii mei,ai celorlalti eu,cautindu-ma si incercind sa le explic De ce -ul.
Cararea ne duce usor catre Tei,inteleptul inteleptilor,primitor si inmiresmat,unde pe rind ne facem plecaciunile ,cucernici.
Ii invit pe amindoi sa cuteze in a intreba.Jim il lasa pe anticar sa fie primul.Secunde bune ,lungi se converseaza cu capul plecat.Brusc se rasuceste cu ochi inlacrimati catre noi si imi multumeste.
A aflat in sfirsit cum poate sa infrunte demonii.Jim saluta eternitatea umbrelor ce il inconjoara pe inteleptul Tei,plin de curtoazie si respect,la fel ca si mine.
Ne retragem infrigurati printre siluetele reci,tacuti fara sa invirtejim frunzele.
Jim imi ureaza toate cele bune ,grabit sa isi reia plimbarile pe muchii de rascruci de vise,reinoindu-si rugamintele de al vizita mai des,chiar si cu anticarul daca imi face placere.
Nu ii promit nimic,ci doar il rog sa ma astepte asa cum o face intodeauna,fluerind cu miinile in buzunare sprijint de cantul unor vise.
Anticarul tremura din toata fiinta, caci a invatat sa vada.Sa se vada.Il iau usor de mina,si il plimb catre prima intilnire cu sine insusi.
Smuceste usor palma surescitat de adrenalina atunci cind ii opresc pasii acolo unde e rascrucea.Ii ridic capul si il indemn sa se priveasca adinc in ochii celuilalt el.
Plinge.
Usor ii preling pasii catre casa sufletului meu ,caci are nevoie de el.
Si eu asemeni, caci ma vindeca,imi alina durerea,ma ingrijeste,ma iubeste.
Oare incepe sa nu mai doara?
Va urma... -
Prea multa informatie ucide
De vreo saptamina incoace,am avut parte de tot felul de discutii care mai de care mai ciudata sa zicem,dupa diversitatea subiectelor si a partenerilor de discutii.
Miercurea trecuta am dialogat cu o tinara domnisoara ,la inceput pe teme relativ comune ca sa adincim discutia intr-o confesiune ,mai mult din partea ei,ce ma duce cu gindul ca ar fi trebuit sa ma fac preot,caci prea ascult spovedanii .Si nu as zice ca nu imi place,mai ales ca primesc pe tava oarecum gratis, informatii valoroase ce ma ajuta sa caracterizez oamenii, ce in alte conditii nu cred ca as avea acces la ele.
Apoi dupa vreo 2 zile ,iar din o discutie neutra ,am deraiat in studii comportamentale ,calatorind prin locatiile noi din Iasi ,continuata luni in particular cu un bun prieten si sfirsita aseara cu niste polemici udate de o bere.
Toate aceste discutii ,au fost cumva o picatura ce a umplut un pahar in care se inecau de zor ceva ginduri brute de multa vreme.
Prea multa informatie ucide, ar fi o concluzie ,nu chiar finala ,trebuind cumva sa mai lucrez la argumentare.
Luate in parte ,discutiile si comportamentele analizate par a nu avea o legatura directa, participantii fiind pe diverse baricade ,dar undeva in esenta ideea primordiala e aceeasi.
Ca de obicei , nu ma pot opri sa nu asociez caracterele cu educatia, ce o consider un motor al formarii umane si al unei societati sanatoase.
Nu ma consider a fi un erudit ori vreo somitate intelectuala, dar am incercat tot timpul sa imi cunosc limitele ca sa le pot depasi invatind ceva nou in permanenta, sa filtrez informatia primita, astfel incit ce se decanteaza in urma rationamentelor intelectuale ,sa contribuie cu plus valoare.Cred despre mine ca sint un om normal din punct de vedere al educatiei,poate putin peste medie,asa cum ma astept sa fie si ceilalti din jurul meu.
Comparativ cu ceea ce intilnesc acum , constat ca educatia primara primita in anii de scoala, si ma refer aici la cei de liceu ,cind mintea ta e avida de informatii, a avut un rol important in a-mi dezvolta capacitatea de acceptare si intelegere a ceea ce primesc.
Cum pe vremea comunista ,privatiunea de informatie era maxima, ceea ce imi furniza sistemul de invatamint era de o valoare inestimabila.Toate acestea le completam prin vizitele saptaminale la biblioteca ,al carui abonat am fost in permanenta aproape mai bine de 7 ani,digerind cuvinte pe piine in cautarea de raspunsuri existentiale .(imi aduc aminte cu placere de d-na profesoara de limba romana Mungiu ,da, mama tinarului regizor Mungiu cel premiat,ce in clasele 7-8 ma punea sa dau lista cu lecturi de vacanta colegilor mei ,cumva un fel de recunoastere acum pentru mine si pentru care ii multumesc din suflet)
Astazi totul devine mult mai simplu datorita atitor canale de informare, destul de prietenoase si accesibile mentionind doar doua internetul si televiziunea.
Ai putea dupa ce inveti sa scrii si sa citesti, sa stai bine mersi acasa si sa iti continui educatia accesind CU CAP aceste doua canale mentionate mai sus.Si la televiziune ma refer la posturile educationale Discovery si tot restul de gen.
Insa se pare ca e degeaba.
Cu stupoare constat,ca, de fapt ,refuzul educatiei primare sau acceptarea ei in niste limite execrabile ,si aici ma refer la acea educatie care iti creeaza si iti slefuieste filtrele informationale,nu duce decit la formarea unor intelecte gen burete ce absorb orice si oricum fara vreo bariera.
Astfel ,libertatea de a alege, prin lipsa acestor filtre se transforma,precum mutatiile genetice, in tacere si necunostinta de cauza intr-un ucigas de intelecte si sisteme sociale.
PREA MULTA INFORMATIE ATUNCI CIND NU AI CU CE SA O ANALIZEZI UCIDE.
Nepasarea fata de mii de ani de evolutie culturala ,intelectuala, etc devine in acest caz si mai coplesitoare, un fel de negare a radacinilor,desi ar trebui sa gindesti ca tot confortul de orice natura de care ai parte acum e rezultat al acestora.
Purtam printre altele o discutie legata de gramatica limbii romane si nu numai, de acceptarea de neologisme aproape involuntare, de inventarea de cuvinte ,fapte ce le reneg poate involuntar.
Dar sint cuvinte ce exprima bine situatii sociale.
Asa ca nu ma mai mira :
manelizarea,cocalarizarea,pitzipongereala,becaliza- rea,columberizarea,vanghelizarea,zavoranezarea,vad- imizarea,marko-belizarea,andreiesinizarea,plugariz- area,protv-rizarea,antene-rizarea,hi5-zarea si multe alte asemenea.
Iaca am comis-o si eu in ale gramaticii.
Si de aici e doar putin la Traieste clipa ! un principiu de viata bine infipt si solidificat in constiinta actuala.
Dar asta e alt subiect.Poate urmatorul -
Raspuns la intrebarea de 1000 de puncte
Dupa aproape 4 zile de zacut la pat cu plaminii varza si o tuse de am facut din materia cenusie un fel de milk shake ,reusesc sa ma adun ,mai ales ca a intrat in blogosfera un drag prieten, pentru a mai lasa posteritatii ceva emisii letale de spiritualitate.(da glumet mai sint azi..)
Ca si mine de altfel , tinara speranta a blogosferei, porneste la drum cu voiosie si putere spirituala spre a lamuri diverse aspecte socio - umane, dileme existentiale, problematici moderne ale tinerei generatii,lucru ce ma bucura , caci il stiu de bun observator al realitatii.
Printre primele postari , apare intrebarea `Demnitate sau orgoliu?`, ce stiu ca il roade de ceva vreme.Nu am raspuns la vremea potrivita ,decit prin o fraza scurta , fiind setat pe alte coordonate la acel moment.
Am ales sa o fac acum ,prin un articol , deoarece , in stilu-mi caracteristic, ma intind la vorba, ramificind subiectul pentru o mai buna intelegere a situatiei.
Demnitate - Caracter demn; destoinicie. 2) Atitudine demnă. 3) Comportare demnă.
ORGÓLIU, orgolii, s.n. Părere foarte bună, adesea exagerată şi nejustificată, despre sine însuşi, despre valoarea şi importanţa sa socială; îngâmfare, vanitate, suficienţă, trufie.
Asta conform DEX.
Si una si alta sint insusiri ale fintelor umane.Problema e ca nu ne nastem cu ele ci le descoperim si capatam pe parcursul vietii.
De aici incep problemele.Cum facem asta?
De obicei, prin educatie, obtinuta din familie sau din sistemul social in care traiesti si chiar prin percepte religioase si ma refer aici in primul rind la demnitate.Asta implica totodata o cunoastere de sine bine aprofundata, principii solide de viata a caror suma vor da si calitatea de a fi demn.
Demnitatea presupune a avea un simt dezvoltat al respectului de sine , al diferentei dintre bine si rau, al respectului celor din jur cit si al unor norme de moralitate.
Asadar lipsa unuia din factorii de mai sus,duce la diminuarea intelegerii si acceptarii acestui termen.
Sa trecem la orgoliu.O alta latura a caracterului ce , asa cum bine zice definitia e rezultatul unei proaste intelegeri a ceea ce esti si reprezinti in masa sociala, cit si a reprezentarii instinctelor primare.
Am mai spus-o si o sa o mai spun de mii de ori asa cum au mai spus-o si altii inaintea mea, diferenta dintre oameni si animale o face capacitatea noastra de a ne intelege, a accepta si folosi instinctele primordiale cu care mama natura ne-a inzestrat.
Deci orgoliul e cumva in opozitie cu demnitatea.
Si sa ofer si o explicatie mai simpla.
De curind am vizionat pe Explorer un documentar legat de instinctele mentionate mai sus, documentar ce m-a uns la suflet, dindu-mi inclusiv mie ceva raspunsuri de bun simt unor probleme ce ma rodeau.
De ce ne dorim intodeauna sa cistigam in orice fel de competitie fie ea fizica sau spirituala?Pentru ca minunatul nostru corp este dependent de o multime de substante emise la comanda creierului,cum ar fi de exemplu cele ale placerii , cu care la orice victorie este recompensat.De la aceasta dependenta ni se trage dorinta acerba de a cistiga.Numai ca , nu toata lumea doreste sa cistige cinstit.Si atunci se trece cu usurinta peste ori ce percepte sau principii.
Si asta combinat cu frica de esec, care la rindu-i e guvernata de aceleasi secretii hormonale ce ne induc starile de anxietate si tot tacimul,corpul refuzind a avea de a face cu ele.Si pentru asta iarasi sintem dispusi sa facem orice numai sa nu dam cu oistea in gard.
Am rezumat simplu niste chestiuni de comportament , pe care daca ai capacitatea necesara de a le descoperi , punindu-ti citeva intrebari simple despre tine , iti poti infrina reactiile de tip orgoliu in detrimentul demnitatii.
Asadar dragul meu, la intrebarea ta se paote raspunde astfel :
Limita demnitatii unui om este direct proportionala cu capacitatea de a de intelege pe sine insusi in raport cu lumea in care traieste.
E mai simplu sa aborzi stindardul orgoliului in lupta pentru o existenta superficiala decit sa ai demnitatea unei vieti normale.
Traim intr-un sistem social guvernat de instinctele primare , o jungla cosmetizata de non-valoare spirituala si morala.
Unii oameni nu vor sa isi accepte conditia si sa traiasca impacati cu ea,traind iluzoriu si utopic de azi pe miine.
Aceeasi replica de final:Fuck`em all!! -
The Real s e x and the city
Mda…am ajuns si la filmul asta.Si o sa ii trag un comment cum imi doresc eu de mult sa scriu despre filme.
Un pic poate cam in stilul Grigore Ureche dar macar e mai realist decit filmul in sine.
Desi nu am urmarit serialul cap coada ,am prins ideea generala ce incearca sa o transmita autoarea ce nu mai are sens sa o intind aici.
Si de aici incep problemele.Asteptat, sau ma rog construit sa defineasca un final cit mai `final` o da in bara tipic feminin.(no offense please !)
Cum spuneam , serialul in sine releva foarte bine ,vorba delicioaselor mele ,frustarile si restul amalgamului logicii feminine pe care noi barbatii nu reusim sa le dam de capat.
Suna un pic misogin, insa e printre putinele ecranizari ce se apropie cit mai mult de ceea ce gasesti zilnic acasa, ori intilnesti pe strada , ma rog cam in orice anturaj ce cuprinde persoane de sex feminin.Exista totusi femei care recunosc si sustin asta, pe care sincer le admir, caci imi stirnesc o concluzie.
Si aici o sa parafrazez pe un amic :Femeile trebuiesc doar iubite, nicidecum intelese.
Obisnuit cu stilul deseori direct a concluziilor pe care le trage Carrie ,sincer ma asteptam la un final realmente adevarat, ce sa releve pe fata realitatea cruda de care ne lovim de fapt zi de zi.
Undeva pe la doua treimi din film eram bine insurubat in dilema finalului, adica nici prin cap nu imi trecea cum o sa sune clopotelul de sfirsit.
Insa tipic ,cred ca as putea spune american,rahatul zilnic e impachetat in hirtie sclipitoare pentru a fi mai usor de inghitit.
Cam cum sint bilutele alea simpatice de untura de peste.
Pe care le inghiti amagit ca ar fi de fapt capsuni invelite in frisca.
Idee confirmata si de un grup de spectatoare plasate la un rind mai sus de mine :Ai bre dupa ce mai facut sa rid pina acuma o dai in lacrimogene indiene…
Caci asta cam face.O da un pic real apoi te duce spre o comedie,ca la final sa te arunce in happy-end ce stoarce lacrimi...hai ma lasi?
Te amageste ca iti infatiseaza adevarul adevarat,ala zilnic in jurul caruia ne invirtim cu totii, in cautarea iubirii perfecte.
Cautare intruchipata perfect de personajul central., o femeie care se vrea cit se poate de reala, pe a carui tipar se indentifica de fapt, multe inimi frinte.
Si asta ma seaca.
De ce nu a avut curajul sa duca pina la sfirsit crudul cotidianului ?
Ar fi fost mult mai de succes dupa mine daca domnisoara Carrie ar fi descoperit mesajele lui Big in telefon si ar fi cumparat o tesla cu care sa isi toace neuronii si sa isi regrete egoismul pentru tot restul vietii ,Miranda nu ar fi inteles in final ca nu conteaza ce colivie deschizi atita vreme cit tu esti prima pe creanga,Samantha ar fi luat o teapa fara prejudecati asa cum a tras-o si ea de multe ori, iar intruchiparea fericirii, Sarlota de sarlota ,ar fi aflat ca exista si zaharuri artificiale care dauneaza grav sanatatii.
Caci de fapt asta e realitatea.
Sfirsiturile fericite sint doar un balon de sapun pe care cei de la Hollyowood au invatat mai repede decit altii sa le vinda bine.
Asa ca e indicat sa vezi filmul asta doar daca esti in saptamina chioara.
Ca numai indragostitii sadea ar putea vedea altceva decit o telenovela siropoasa cu ceva replici mai inteligente.
Mda,realitatea e de fapt cu totul si cu totul alta.
Oricite filme am vedea pe subiectul asta si mai ales cu happy – end. -
Setea de muzica
Am stat un pic si am analizat daca are sens sa scriu acest post ori ba.
Si am hotarit sa il scriu , desi sint convins ca nu o sa fie vreo mare brinza si in plus e posbibil sa fie interpretat ca si un pic subiectiv, datorita faptului ca fac parte dintre cei carora li se adreaseaza un anumit concurs.
E organizat de o multinationala si are ca scop descoperirea de noi talente.
Adica oameni dotati cu talent pentru meseria de dj dar care nu dispun de mijloacele necesare de promovare.
Deci repet.
NU au posibilitati reale de a valorifica un potential sub indrumarea unui profesionist.
Cel putin asa inteleg eu rostul unui asemenea concurs.
Acesta se organizeaza de ceva vreme in minunata noastra colectivitate , daca nu ma insel e al treilea an.
Boon.
Sa vedem cam pe unde schioapata problema.
In primul an, am pus si eu boticul dupa ce am dus munca de lamurire si cu alti confrati, sa ne inscriem in speranta ca si orasul nostru scump si drag ,considerat al doilea in tara dupa statistici ca numar de locuitori ar putea genera un oarece talent in domeniu.
Zis si facut.Citit regulament, stat gindit, analizat bagat turbo la treaba.
Da graba strica treaba.
Daca as fi citit regulamentul cu atentie as fi cedat din prima.
Regulament care se schimba de la an la an.
De ajungi sa nu mai intelegi nimic.
Daca in primul an trebuia sa trimiti un mix de 30 de min. acu e de 15.Si musai trebuie sa cuprinda o productie proprie ori la care esti autor.
Din punct de vedere profesional incerc sa inteleg cerinta asta.
Cum concursul se adreseaza in mod direct celor dedicati muzicii house imi cam suna stupid sa ceri un mix de 15 minute in conditiile in care APROAPE toate piesele de club au in medie peste 6 minute catre 11 ori 12 si a caror tema e mult dupa prima jumatate.
Deci CE MIXEZI TU IN 15 MINUTE DE COLAJ?(colaj termen preluat din regulament)
Deja incepe sa sune a jingle de radio.
Jingle de radio=un fel de reclama proprie a unei emisiuni al carui profil este muzical, ori reprezinta stilul muzicii pe care o difuzeaza un post de radio.
Deci ce cautati voi?
Un om pentru productie in radio ori un dj?
Caci dupa mai toate normele internationale in voga si dupa citi dj au trecut pe linga mine NU AM OBSERVAT LA NIMENI SA MIXEZE IN 15 MIN. MAI MULT DE 3 PIESE.
Exceptie facind doar genii ce pot pune muzica de pe 3,4,5,6..n platane odata.
Oare asta se cauta?ca nu se specifica nicaieri.
Ca dealtfel intreg regulamentul.
Care e intocmit de asemenea natura incit sa existe cumva o scuza pentru a iti fi refuzata participarea.
Nu de alta dar trebuie protejate `REALELE` talente ce trebuie MUSAI sa cistige.
Nu tu moduri de jurizare,nu tu numele celor care te jurizeaza ci doar `personalitati muzicale`.
De ce nu imi furnizezi TOATA informatia ce ma poate determina pe mine daca vreau sa particip sau nu?Ce e asa de secret?
La primul au jurizat dj Vasile, Tom Wilson, Vali Barbulescu si Cristi Nitu.
Va las pe voi cei din breasla sa va ginditi care sint `personalitatile muzicale`.
Si asta am aflat DUPA , prin un mail de consolare la care am raspuns destul de acid.
Pacat ca nu am pastrat raspunsul.
Ideea era ca eram batut pe umar ca la `Hai nu fi suparat frate` ca am pierdut.
Ce sa pierd?ca nici macar in ziua de azi nu am habar.
La primul a cistigat Raoul.Oare avea nevoie el sa cistige, desi e un profesionist fara discutie si fara drept de apel?
La al doilea a fost LIVIO...no comment.
Faza a doua.
Deja e desuet sa fii dj fara a avea calitatea de a mixa nspeee mii de piese in alea 15 minute.
Trebuie sa fii si producator ori participant la productie.
Oare sa incep sa fac predictii la cine va cistiga anul asta?nheaaa reclama costa...
Daca ai rabdare sa citesti ditamai cearsaful si ai suficienta experinta cu termenii avocatesti constati o multitudine de nu ne asumam, nu raspundem, promiti ca ne dai moca drepturile tale de autor,nu ridic pretentii si multe ate invirtituri in jurul cozii.
E cit se poate de simplu.
Tu in efervescenta momentului in care visezi deja la premii Grammy pentru compozitiile tale, clar nu mai citesti o insiruire de termeni seci.
Si semnezi.
Si dupa, observi cum ai pierdut cu brio dar esti mindru sa le spui prietenilor tai ca ceea ce ar putea deveni un hit promovat de multinationala dupa o cosmetizare facuta de o `personalitate a muzicii` aduce beneficii e creatia ta.
Macar cu atit sa te alegi.
Ca doar se poarta.Prietenii stiu.
Si sint multe si marunte.De tocat.
Dar ma limitez doar la asta.
Las loc si altora sa comenteze.
P.S.
Din cel mai real bun simt eu unul as fi inscris in concurs direct fara jurizare dj-ul rezident din cluburile in care au fost organizate etapele concursului.
Desi el a fost cu mult mai bun simt si a ales calea normala de a se inscrie.
Dar bunul simt in meseria asta e deja tema pentru alt post. -
Leapsa 2
Uite ca a venit si a doua leapsa.Plecata de la BettyBoop a trecut pe la Gynette ca sa ajunga la mine.
Daca prima a fost muzicala a doua e sa ii zicem putin filozofica si tentant de visatoare.
Pe romaneste ar fi:
Ce ai face in viata daca ai sti de la bun inceput ca nu ai sa o dai in bara vreodata?
Grea intrebare dar in acelasi timp foarte simpla.
Cum nu sint reguli poti da cred mai multe raspunsuri.
As fi o dorinta neimplinita...implinita.
As fi un vis de copil ...crescut mare.
As fi calauza sufletelor pereche.
As fi o lege a fericirii.
As fi celalalt EU din mine.
Si de la mine pleaca catre:Anaayana , Romanitza,domnul Traian si care o mai vrea...
P.S.
Cine vrea sa se prinda in joaca dar nu are blog poate raspunde prin un comment la acest post.
De exemplu pentru asta am sa ii pasez si lui Andreea,Isabela,Uca,Kuki,Laurica,Cornelito si care or mai vrea...aaa lui fratemiu si nu in ultimul rind lui d.
Cum postul original e pe http://djhuck2002.blogspot.com/ cine doreste de aici sa se prinda la intrebare e binevenit.
As fi incintat si placut surprins de raspunsurile celor din lista mea de prieteni. -
Nevoia de schimbare
De cind cu activitatea intensa pe blog combinata cu evenimentele recente din cotidianul meu incepe sa imi clipeasca un beculet pe tabloul de bord.
Cum nu a mai clipit de mult,cred ca am uitat care e semnificatia lui desi scrie clar sub el``CHANGE!!!``; problema e ca nu mentioneaza ce anume, cum ai la masina computerul de bord ce are grija sa te avertizeze despre nevoile uzuale ale masinii.
Asa ca acum tot cercetez.
Un lucru la care ma gindesc e ca ar trebui sa mai tai din generozitatea cu care acord celor din jur incredere,stima,respect,intelegere,bunavointa,prie- tenie, sinceritate.
Am devenit mult prea credul.Prea iau de bun ce imi aud urechile.Prea acord cu usurinta pozitii de incredere in ierarhia personala.
Prea ma astept sa primesc aceeasi apreciere din partea lor in virtutea faptului ca sper sa inteleaga ceea ce ofer.
Dar banuiesc ca in mintea multora primesc un raspuns de genul``Ce prost esti ca tot crezi asta!!`
O vorba din batrini spune; Orice pasare pe limba ei piere.
Cam asta e senzatia pe care o tot traiesc in ultima perioada.
Un fel de sinucidere intelectuala si sentimentala in acelasi timp al carui rost nu il mai percep, desi, sint mai de stimat cei care lupta pentru o cauza pierduta in raport cu cei ce nu o fac deloc.
Ma agat cu disperare de principii etice ce le credeam motoare ale socialului decent,care fac diferenta dintre om si celelalte specii, principii care ne asigura linistea sufleteasca, a impacarii cu sine insusi.
Cred ca gindesc mult prea boem, cumplit de desuet pentru ziua de azi.
Incep sa cred ca locul meu e in rama, precum fotografiile de epoca cu nuante de sepia avind in colt o eticheta explicativa , parafrazind un recent film: No country for old men.
Intodeauna am crezut despre mine ca am o deschidere si o suportabilitate peste medie;nu cred ca as fi reusit sa fac ce fac acum fara asta.
As fi stupid sa nu accept faptul ca toti oamenii au lumile lor interioare mai mult sau mai putin bune, pe care fiecare dupa cum crede, le accepta sau nu.
Dar a-ti dubla pina la paroxism viata mi se pare mai mult decit o utopie.
Cit de actor te poti crede, ori atit de inteligent in a disimula ceea ce te caracterizeaza de fapt?
Si de ce sa ascunzi?De ce sa nu cauti o solutie de mijloc, sa faci un pact intre interior si exterior?
Cit poti sa mizezi pe faptul ca si altii fac acelasi lucru ca si tine si iti vor acorda tacerea lor fiind cu aceeasi musca pe caciula?
De ce nu iti accepti trairile, dorintele, sperantele, fanteziile,defectele asa cum le vezi in intimitatea gindurilor tale?
De ce iti alegi oameni carora le servesti o imagine ideatica total fabricata pentru a putea sa te sprijini pe ei sau sa ii folosesti atunci cind celalat EU isi da in petec?
Asa imi pare ca am devenit.
Un fel de stilp de sustinere,o eticheta morala, o ancora intr-o realitate mai mult decit virtuala,un fel de distribuitor gratuit de `bule papale` pe post de burete cu care sa stergi usor si rapid petele vietii duble.
Nu pot sa afirm cu mina pe inima ca as fi perfect in privinta asta.
Dar cel putin caut sa inclin balanta mult inspre `the bright side` in defavoarea `the dark side`.
Partea distractiva e ca, daca tu cel ce iti e acordat fara voia ta titlul de emisar al intelegerii eterne, o comiti, ei sint mult mai dezamagiti si mai cruzi cu tine.
Greseala ta e multiplicata intr-o progresie geometrica, disecata si afisata pe toate gardurile, fara drept de apel ori vreo scuza plauzibila primind direct;``Nu te credeam sa fii asa..`` dar uita sa adauge `` ..si tu la fel ca mine.``
Sa te fereasca sfintul sa deschizi cumva gura.Asta deranjeaza.Rolul tau trebuie sa fie mut.O banda de magnetofon pe care sa fie inregistrate doar ceea ce vor ei sa auda.
In nici un caz opiniile tale ori vreo remarca cu bun simt a faptului ca greseste.
E timp pierdut,uzat,cuvinte goale de continut pe post de nada, trairi fade de moment ce dispar dupa ce `curatitorul de serviciu` isi face treaba.
Am obosit.
Obosit sa sper si sa cred in oameni, ca ceea ce fac e inteles la adevarata valoare, ca ceea ce ofer nu gasesti la orice colt de strada.
Caci ceeea ce ofer nu e dreptul lor cistigat prin nastere ci datorita principiilor si ratiunilor mele.
Si nu ofer oricui.
Doar celor in care am vazut ca au capacitatea de a intelege, de a invata si a da mai departe la rindul cind o fi vremea.
Ratiune si simtire. -
Dileme - mobile,bikini,sutiene,minijup
Tot ma chinui de ceva vreme sa scap de citeva dileme; ca intrebari intrebatoare nu am cum sa le zic,ce imi tot rup cimpul vizual in diverse situatii de zi cu zi.
Asadar sa incepem:
1.De ce isi fac fetele poze singure cu mobilul si le publica pe site-uri?
Nu imi sta in obicei sa imi balacesc ochii pe hi5,netlog,facebook ori pe alte site-uri de tipul asta, dupa pozele la tot felul de demoiselle.
Da cum la inceputul statutului de blogger nu prea stiam cu ce se maninca am facut un cont pe netlog ce are optiune sa vezi activitatea ta printre care si cine te viziteaza.
Si normal te uiti.Si descoperi tot felul de chestii.
Ceea ce m-a frapat e abundenta de poze facute cu mobilul in oglinda.
Un fel de autoprotrete.Ori pozitii foooarte sexy.In genere ar trebui sa para instantanee.Da nu sint.
Ca si cum nu ai putea sa chemi pe careva sa iti faca un rind de poze artistice,daca tot vrei sa impresionezi comunitatea virtuala...
Oare de ce?
2.De ce daca tot stiu ca le ies bikinii din pantaloni se chinuie in permanenta sa ii impinga inapoi?
Alt lucru care ma frapeaza e disperarea cu care isi pipaie odata la 2 minute partea dorsala dupa confirmarea:``vaaaai se vad bikiniiii` si urmeaza un set de gesturi cit mai discrete ale caror scop e sa dispara sub marginea pantalonilor.
Bre,eu stiu ca atunci cind se pregatesc sa iasa stau cu orele la studiat in oglinda asa ca nu imi pot explica cum de nu te gindesti dinainte ca EXISTA alternativa asta.
Daca stii atunci de ce nu porti ori bikinii potriviti, ori imbracamintea adecvata care ii acopera...
Oare de ce?
3.De ce poarta sutien de culoare nepotrivita si in plus si din ala care se trage in sus de se vede de la o posta peste bretelele de la o bluza cu spatele jumate gol?
Da asta e cea mai grea.
Desi exista Fashion tv la care pina si un ageamiu ca mine prinde niste detalii, nu le dau de capat rationamentelor din capusor celor care is aleg in totala discrepanta culorile sutienului in raport cu ce poarta deasupra si tot asa de sigure ca se VEDE.Numai zic de sutienele alea care la spate apar trase in sus ca si cum ar purta unul cu 2 marimi mai mici si mai ales la o bluza cu spatele gol...
Oare de ce?
4.De ce mai poarta fusta scurta daca tot o trag mai tot timpul in jos si stiu foarte bine ca se vede mai mult decit trebuie?
Banuiesc ca pina si cel ce a inventat fusta scurta a luat in calcul beneficiile si dezavantajele obiectului.
Nu pot sa ma gindesc ca atunci cind le cumpara si le probeaza, nu constientizeaza ca exista situatiile descrise si ca iti asumi anumite riscuri purtind-o.
Si atunci, de ce unele le poarta rusinate si speriate ca si cum dedesubt ar fi cumva secretul nasterii universului ori vreun alt secret de secret...
Oare de ce?
Care stiti aveti mila si luminati-ma...
P.S.
Subiectul e de dezvoltat. -
Fictiune sau realitate?
La inceput entuziasmat, acum nu mai imi gasesc cuvintele.
Cuvinte ce ar putea reda senzatia pe care am avut-o citind acest blog Betty Boop http://bettyboop.ablog.ro/
E in acelasi timp delicios de inteligent scris dar si uimitor de precis in relatari.
Daca e fictiune e excelent, daca e realitate e de stimat.
Ma bucur totusi ca cineva a avut capacitatea sa redea fidel si atit de inchegat o imagine ce si mie imi statea pe retina dar nu reuseam sa o concretizez.
Sint sigur ca nu as fi reusit atit de bine.
Atit.
P.S.
Am descoperit si prietenii comuni tinerelul Jim Beam , batrinul Jack si focoasa Camino.
De gustibus non est disputandum! -
Cum sa faci sa iesi in evidenta 2 - Fotografele
Gata cum a iesit soarele a revenit si la mine buna dispozitie si cheful de scris.
Dupa inaugurarea rubricii `Cum sa faci sa iesi in evidenta`` cu postul `Dansatoarele` ,simbata trecuta am gasit material pentru episodul 2.http://djhuck2002.blogspot.com/2008/02/dansato...
Cadru general - simbata seara, orele 23 catre 24 ,atmosfera calma, toata lumea astepta pe toata lumea, eu nu.
Plictisit si cu pitici pusi pe treaba in hrubele neuronilor mei ma chinuiam sa incropesc ordinea de la noua parte a seriei `Ladies of House Music``.
Deodata simt un curent de aer rece pe la urechiuse, semn ca usa s-a deschis;intr-o alene ridic un ochi tulbure si le zaresc.
Cele 4 bucati.Toate una si una, care mai de care mai de care...
Inaltime medie, nouaspe` catre mai incolo, clar studente `a particulaire`,2 din ele mai umblate dupa gesturi iar celelalte, inca timide, dupa grija cu care una nu avea curaj sa isi dea jos geaca sub care avea fustita extrem de scurta iar ailalta tot isi cotrobaia spatele gol unde se intersecta bluzita cu marginea sutienului, nu cumva sa se vada.
Calme, asezate la bar, incep sa traga cu ochiade in stinga si in dreapta, care mai pe bune care mai cu coada ochiului, recensamint scurt, ce in citeva minute concluziona;
`e devreme inca nu e loc de distractie, nimilica promitator la orizont..``
Si timpul trece, usor barul se umple, suficient cit sa incepi actiunea.
Actiunea - orele 2 trecute, lume multa, risete , chiote usurele, dans la stilpi,pe mese si scaune.
Si muuuuuulte flash-uri.De la aparate foto.
Ma uit.
Doua la stilp, `despletite`, doua la scaunele de la bar de paza la hainute si gentute,cam un metru distanta intre ele.
Dar...
TOATE 4 CU APARATELE FOTO IN MINA.
Studioasele lu` mama si lu` tata la ISE ori Management si relatii publice trebuie ca aveau ore si la fara frecventa la Arte plastice, ori participau la vreun concurs foto ca parca prea se pozau toate una pe alta si intre ele in draci.
Da.Si mie imi lipsea prin preajma un aparat sa surprind asa unica imagine ce cred ca nu mai apuc vreodata sa vad.
Insa,zimbetele largi oferite tot una alteia dupa trasul cu ochiul la reactiile celor din jur ori dupa subitul cu care au aparut cavalerii,ma face sa inclin ca scena a fost un pic dramatizata inainte.
Ca prea brusc au trecut de la starea de inocente la cea de nimfe pline de ardoare si dragalasenie.
Si uite asa a aparut metoda 2.
Se string minim 4 tinere aspirante la rolul de femeie fatala, se face rost prin orice mijloace daca nu posezi de aparate foto,se merge la club musai de devreme sa studiezi atmosfera si sa iti gasesti locul prielnic activitatii viitoare, astepti pina apar cavalerii si dupa musai toate 4 se apuca de facut poze in acelasi timp.
Succes garantat in a deveni centrul atentiei.
Astept cu interes sa descopar ce le mai coace mintea.
