sandmanhuck
baiat - 42 ani, Romania
- Prieteni |
- Carte de Oaspeti
- | Poze
- | Blog
- | Evenimente
- | Strigari
- | Linkuri
Blog / Tag-uri / filozofic
Mesaje blog cu tag-ul 'filozofic':
-
Codrul bunelor maniere capitolul 5
18.Daca ai deja capitalul din familie , apuca-te negresit de cele mai sus mentionate.
Nu rata nici o petrecere la care sa nu se vada cit de potential investitor esti, avind grija sa fii imbracat cit mai trendy, afisind nosalant cheile de la cel putin 2 masini ,alaturi de celelalate accesorii.Masculinitatea trebuie bine definita prin afisarea unui aer cit mai snob posibil sa poti raspunde pe masura celorlalti mascarici fatarnici.Asta da bine la vinatoarea de pasarici ,prospaturile avind cea mai mare rata de a cadea rapid la pat.
Invata sa fii cameleon, adapteaza-te cerintelor ,modifica-ti limbajul si comportamentul astfel incit sa pari cavalerul vietii lor.Nu importa daca o sa o ai doar odata, chiar beata, numarul pe panoplie conteaza.Fii galant doar cu cine trebuie, da de baut doar cui crezi ca poti sa il folosesti la ceva, impresioneaza pitzipoancele cu cadouri de firma, telefoane,parfumuri,invitatii la cluburi de marca ori cu ceva cit mai sclipitor de luat ochii.
Cum concurenta e acerba , nu te intrista caci gasesti pina la urma vreo una din provincie ,ce inca nu a prins mersul, ori nu are suficienta dexteritate in a-ti ghici intentiile , sa iti incalzeasca patul mai ales spre dimineata cind zorii sint destul de tulburi.
Daca totusi soarta nu e favorabila, te poti strecura linistit sub acoperirea unei betii crunte singur singurel, fara sa mai evaluezi pagubele unei nopti in care ai dat de baut la toata lumea.
19.E posibil sa intervina o stare de plictiseala si oboseala continua, dar trebuie sa te mobilizezi cit mai mult ca acest lucru sa nu se vada, caci altfel decazi repede din drepturile obtinute cu atita truda. Nereusita consuma multa energie, corpul isi cere drepturile, orgoliul tipa, durerea e acuta,insomniile sint lungi, vocea iti raguseste de tipetele in fata oglinzii, neputinta e greu de indurat.
E recomandat in aceste cazuri sa iti iei o mica pauza , schimbind anturajul cu persoane ce te aduleaza din diverse motive, ori a caror pozitie e un pic mai jos decit tine si tu pentru ele esti zeitatea suprema.Sint destule ,ajung pentru toata lumea.Adu-ti aminte cum erai tu cind vroiai sa ajungi in high – life.Gidilaturile zilnice prin complimente dulcege ,chiar daca stii ca sint false, fac bine la ten ,caci iti asigura ore linsitite de somn noaptea.
.Dar ai grija sa nu se prinda prea repede ca de fapt nu esti buricul pamintului.Oricum , perioada de relaxare e benefica pe toate planurile conferindu-ti un ragaz cu rezultate pozitive.
20 .Daca ai avut ghinion sa fii descoperit si nu mai poti indrepta imaginea,resemneaza-te ca ai pierdut,doar viata e o loterie la urma urmei.Asa ca e bine sa schimbi rapid directia catre alte zari, unde o poti lua de la capat .Asta daca mai poti.
Daca mai poti , si orizonturile locale nu sint prea imbucuratoare prin schimbarea orasului , salvarea vine de la o deplasare scurta in strainatate pe diverse motive cum ar fi o vizita unor rude,prieteni ,minivacanta,vreun iubit parasit dar care stii ca inca t e mai vrea in viata lui etc.
Cum cei de acolo nu se prind prea repede de ce iti poate capul,fiind o societate civilizata nu o jungla din flori de plastic, mai ales daca frizezi o imagine de inocenta imaculata, ai toate sansele sa tragi lozul cel mare cu o casatorie rapida din interes, ori un cont gras numai bun de scurs,asta bineinteles dupa ce trebuie sa investesti un pic in munca.Citeva luni acolo de practica in meserii simple dau bine la imagine ,iar celor de acasa le poti spune orice.Prea departe sa fii verificata.
Va urma.. -
Raspuns la intrebarea de 1000 de puncte
Dupa aproape 4 zile de zacut la pat cu plaminii varza si o tuse de am facut din materia cenusie un fel de milk shake ,reusesc sa ma adun ,mai ales ca a intrat in blogosfera un drag prieten, pentru a mai lasa posteritatii ceva emisii letale de spiritualitate.(da glumet mai sint azi..)
Ca si mine de altfel , tinara speranta a blogosferei, porneste la drum cu voiosie si putere spirituala spre a lamuri diverse aspecte socio - umane, dileme existentiale, problematici moderne ale tinerei generatii,lucru ce ma bucura , caci il stiu de bun observator al realitatii.
Printre primele postari , apare intrebarea `Demnitate sau orgoliu?`, ce stiu ca il roade de ceva vreme.Nu am raspuns la vremea potrivita ,decit prin o fraza scurta , fiind setat pe alte coordonate la acel moment.
Am ales sa o fac acum ,prin un articol , deoarece , in stilu-mi caracteristic, ma intind la vorba, ramificind subiectul pentru o mai buna intelegere a situatiei.
Demnitate - Caracter demn; destoinicie. 2) Atitudine demnă. 3) Comportare demnă.
ORGÓLIU, orgolii, s.n. Părere foarte bună, adesea exagerată şi nejustificată, despre sine însuşi, despre valoarea şi importanţa sa socială; îngâmfare, vanitate, suficienţă, trufie.
Asta conform DEX.
Si una si alta sint insusiri ale fintelor umane.Problema e ca nu ne nastem cu ele ci le descoperim si capatam pe parcursul vietii.
De aici incep problemele.Cum facem asta?
De obicei, prin educatie, obtinuta din familie sau din sistemul social in care traiesti si chiar prin percepte religioase si ma refer aici in primul rind la demnitate.Asta implica totodata o cunoastere de sine bine aprofundata, principii solide de viata a caror suma vor da si calitatea de a fi demn.
Demnitatea presupune a avea un simt dezvoltat al respectului de sine , al diferentei dintre bine si rau, al respectului celor din jur cit si al unor norme de moralitate.
Asadar lipsa unuia din factorii de mai sus,duce la diminuarea intelegerii si acceptarii acestui termen.
Sa trecem la orgoliu.O alta latura a caracterului ce , asa cum bine zice definitia e rezultatul unei proaste intelegeri a ceea ce esti si reprezinti in masa sociala, cit si a reprezentarii instinctelor primare.
Am mai spus-o si o sa o mai spun de mii de ori asa cum au mai spus-o si altii inaintea mea, diferenta dintre oameni si animale o face capacitatea noastra de a ne intelege, a accepta si folosi instinctele primordiale cu care mama natura ne-a inzestrat.
Deci orgoliul e cumva in opozitie cu demnitatea.
Si sa ofer si o explicatie mai simpla.
De curind am vizionat pe Explorer un documentar legat de instinctele mentionate mai sus, documentar ce m-a uns la suflet, dindu-mi inclusiv mie ceva raspunsuri de bun simt unor probleme ce ma rodeau.
De ce ne dorim intodeauna sa cistigam in orice fel de competitie fie ea fizica sau spirituala?Pentru ca minunatul nostru corp este dependent de o multime de substante emise la comanda creierului,cum ar fi de exemplu cele ale placerii , cu care la orice victorie este recompensat.De la aceasta dependenta ni se trage dorinta acerba de a cistiga.Numai ca , nu toata lumea doreste sa cistige cinstit.Si atunci se trece cu usurinta peste ori ce percepte sau principii.
Si asta combinat cu frica de esec, care la rindu-i e guvernata de aceleasi secretii hormonale ce ne induc starile de anxietate si tot tacimul,corpul refuzind a avea de a face cu ele.Si pentru asta iarasi sintem dispusi sa facem orice numai sa nu dam cu oistea in gard.
Am rezumat simplu niste chestiuni de comportament , pe care daca ai capacitatea necesara de a le descoperi , punindu-ti citeva intrebari simple despre tine , iti poti infrina reactiile de tip orgoliu in detrimentul demnitatii.
Asadar dragul meu, la intrebarea ta se paote raspunde astfel :
Limita demnitatii unui om este direct proportionala cu capacitatea de a de intelege pe sine insusi in raport cu lumea in care traieste.
E mai simplu sa aborzi stindardul orgoliului in lupta pentru o existenta superficiala decit sa ai demnitatea unei vieti normale.
Traim intr-un sistem social guvernat de instinctele primare , o jungla cosmetizata de non-valoare spirituala si morala.
Unii oameni nu vor sa isi accepte conditia si sa traiasca impacati cu ea,traind iluzoriu si utopic de azi pe miine.
Aceeasi replica de final:Fuck`em all!! -
Nevoie de iubire?
Imi place sa ma uit la oameni,sa ii studiez in detaliu,cautind adevarul in spatele mastilor cu o placere uneori perversa,viciata de cunoastere.Nu stiu de unde imi vine dorinta asta voyuerista, dar sincer imi prinde bine.Desi uneori imi pare macabra,pentru ca am senzatia ca dezgrop de fapt cadavre.Suflete moarte ,Fetusi nenascuti ,produs accidental al timpului altora.Al vremurilor.
In ultima vreme ,ca un facut numai asa imi merge.Cam cum e la pokerul ala electronic,unde trebuie sa dublezi miza ghicind o suita de carti alegind dintre doua culori ,iar aparatul are grija sa iti traga un sir imens de numai negre ori rosii.
Dezvelesc din ce in ce mai multe mortaciuni, uscate de simplicitatea vietii.Parca nisipul din clepsidra timpului se revarsa peste ele, grabit si el sa mumifice umbrele degeaba.
Nu mai gasesti seva.Parca au secat toate izvoarele vietii.Parca cineva a globalizat productia de manechine plastifiate, vopsite in culori vii, purtatoare de imagini.Cartoane lucioase, ce acopera pesteri mucegaite ce tin loc de suflet., fara urma de caldura.
Intunecimi ce iti stirnesc instincte primare de aparare.Sa fugi.Sa te ascunzi.
Baudelaire cu ale lui Fleur du Mal a fost un vizionar cu care as face schimb linistit ,chiar echitabil as zice.Sa reusesc sa vad si eu frumosul fara suflet.Desi sint convins ca dupa citeva minute ar refuza .Nici macar el chiar sustinut de Bacovia nu ar avea tarie sa inghita atita mucegai.
Curios e ca o anumita nevoie creeaza asta,deduc eu in ce vad.Ceva ce toti isi doresc.De cind se nasc.O fi oare trecut in ADN ? E oare vreo gena responsabila ?
Avem o lista lunga de vicii dar nimeni nu s-a gindit sa treaca si necesitatea asta in top ten.chit ca e evidenta.Nu iti trebuie prea multa scoala sa vezi ci doar un filtru bun.Sa vezi negarea si disperarea.Sa simti nopti si zile de zbucium pline de neputinta solutiei.
Oare de ce ii zic necesitate ? Pentru ca devine prea un `must have`.Din ceva natural ce vine la timpul lui, e compilat un mutant impanat cu sclipiciuri artificiale, `un made in China` de proasta calitate.Si mai e si contagios.Parca si pe mine ma viruseaza ,abil, in subconstient, o deturnare de la realitate.
E nevoia de iubire.De a te sti iubit.Nu conteaza cum, doar sa se realizeze asta..
Si nu inseamna ca nu imi doresc si eu la rindu-mi.Dar parca ma feresc sa cad in penibilul unei dorinte anoste, zilnica, un tabiet .Am dat si am primit .Dar fara sa fortez.Fara sa imbrac acuratetea sentimentului , in ambalaje diverse pentru a atrage cit mai mult atentia.
Fara sa ii fac reclama agresiva in speranta ca se indeplineste.Fara a-mi aloca un comportament de dependenta.Desi uneori am simtit dorinta frustranta.
Dar altii nu pot , sau nu simt ca nu trebuie sa ingradesti libertatea sentimentului, caci se ofileste, se pierde.
De aceea simt ca sint suflete cavernoase.Parca ei nu ar fi constienti.Sau poate sint si de fapt ascund ,dind nastere aparentelor.In loc sa dezvolte cit mai vizibil si curat dorinta,din contra , o altereaza cu tot felul de imbunatatiri, un fel de piercing pe spirit cu tot felul de chiclazuri materiale .
Va mai urma… -
Pasarici si respect
In contextul celor scrise ieri, ca un facut am avut parte de o specie romaneasca pe care domnia sa Prada nu a a pucat sa o cunoasca si sa o detaileze in a sa colectie de pasarici.
Mda, pasarica romaneasca.Crescuta cu resurse indigene, dupa buget vorba lui nea Caragiale.Al dreacu` buget ,redus si intins la maxim.
Ieri, in timp ce imi scriam articolul,nu eram oarece hotarit in a bea o cafea fiind ore de seara iar ale mele planuri nu cuprindeau o intirziiere peste orele 11 hai maxim 12.
Insa,subconstientu-mi parsiv si viciat imi dicta rapid la intrebarea daca vreau ceva, sa comand licoarea.
Zis si facut,scris ,baut cafeluta si montat rapid un joc de darts.
Terasa, in ciuda aerului cam prea rece pentru sfirsit de august ,dadea semne sa se anime.Undeva , linga noi, o masa de vreo 8 domnisorici.
Genul clasic de studente independente prin anul 2 de facultate , cu un usor iz de viitoare corporatiste oarecum cumintele inca neatinse de mucegaiul monden.
Aveam sa ma insel.
Cam tacute in prima faza, dupa vreo citeva cocteiluri, devin zgomotoase precum stolurile alea mici de vrabii ce nu au treaba decit a croseta tot felul de ciripituri.
Fara sa vreau ,urechea imi surprinde frinturi de discutii,disparate de miscarea continua pe care o aveam catre tinta de darts.
Nu acordam prea mare importanta avind in vedere ca am oarece cunostinte despre cam ce se discuta la asemenea adunari,insa ochii imi fugeau catre una mai tacuta ce semana foarte bine cu un personaj feminin din clipele vietii mele.
Ce prindeam era ceva de genul:am pe mine bikinii cu pantera roz..lasa draga ca al meu ma pune sa ii port pe aia de la el...fato da tu mai esti cu ala?...deci chestia cu skinul a cazut..nu ma supar daca miine imi organizati o petrecere...da in iasi nu mai isnt fato stripperi ca lumea...da nu mai organizeaza..da barbatii astia...si de al`de de astea pasaricesti...(cica barbatii discuta numai despre femei..oare ele ce fac?
.Nu vreau sa par misogin, dar sa ridice piatra ala fara de pacat..
Deduc cumva ca e ziua uneia dintre ele deci era un fel de girl night out.
Brusc, doua dintre ele se reped la bar ,poarta o discutie rapida cu barmanul si se intorc toate un zimbet.
~Fato ,deci am vorbit,dansam pe mese,muzica de care vrem noi,mai bem ceva sarbatorim , ne facem de cap...yupiii...~ surprind in discutie.
In sinea mea zic ca nu am auzit bine,si imi fac drum sa intreb pe barman.Care imi confirma ca mindrele posesoare de pasarici is dispuse la ceva destrabalare.Hmm..
Imi vad linstit de joc.Deodata echipajul se ridica in graba,luind cap compas interiorul barului,unde debusolate nu isi gaseau locul optim.Ar fi vrut ele pe undeva mai la un colt intunecos,dar ca niciodata ,altii au fost mai rapiziin a ocupa cotloanele.Intr-un final, se stabilizeaza la o masa din fata barului,pun mina pe meniu si dai la comenzi.
Dupa vreo 10 minute apare ospatarul, rugindu-ma sa imi deplasez fizicul catre inauntru caci dupa primul rind de shooturi, domnisoricele binevoiesc a incepe a dansa.Zic sa astepte ca doar nu is robotel cu telecomanda.
Prin geam zaream moaca uneia dintre ele,una din cele 2 infipte ce organizasera petrecerea ad-hoc, ce se uita insistent in directia mea , poate cumva ma simt sa le onorez pretentiile.
Eu,cam montat un pic catre zona de sictir, avind in vedere cam ce imi auzisera urechile, imi faceam de treaba incercind sa vad pina la ce cota urca dorinta.
Cumva sa dea de stire ca ele sint puse pe distractie, arunca vreo 2 chiote, de se uita toata terasa foarte curioasa cine o comite asa de lunea.
Atentia la joc deja imi era distrasa, asa ca cedez si merg sa imping un mix din calculator caci playlistul cerut era muzica anii 70-80.Putin cam in neconcordanta cu programul din skin ,dar nu ma mai mira nimic in ziua de azi.
Pun mina pe mouse dau un search rapid la mixurile respective.Nu trec citeva zeci de secunde ca sefa de grup se infiinteaza cu un buna seara cam sec, urmat de ;Se poate muzica un pic mai tare ca noi vrem sa dansam..
Sec ,raspund si eu ca se poate da oleaka de rabdare monser..Bineinteles in vocabular nu exista multumesc ci doar optiunea de a intoarce spatele.
Si incep usurel sa se dantuiasca.Intii alea mai cu tupeu, urmate la scurt timp de cumintelele incheind cu tacuta.Ce nu prea ii cam ardea, dar cum se schimba rapid ritmul, probabil picase in rezonanta cu vreo bataie pe care o stia.
Si dai nineaca, dai, chiote,cintat a la karaoke,unduirile clasice ce merg pe orice ritm,mai un dans perechi, ce mai bairam in toata regula.
Intra lumea catre baie si raminea consternata de ce party e lunea.Teoretic nu ar fi trebuit sa fie,plecind de la ideea de libera exprimare,insa se pare ca nu reusesc inca multi sa depaseasca pragul.
Mai butonam eu una alta mai vorbeam pe ici pe colo, cind pretentiile incep sa creasca.Da niste muzica mai moderna cum a fost vineri nu puneti?semn ca anii 80 nu mai ajungeau.
Stau ,ma uit,si iar stau si zic hai dom`le ca nu o fi bai acu sa pun muzica vreo ora.Deh,clientul nostru stapinul nostru.
Lalaiesc rapid ceva hituri,in timp ce fetele dai cu `Sex on the beach` ,`Orgasm`, asta la cocteiluri si cu ceva `Blowjob` la shoot-uri.
Asteptam cu nerabdare dansul pe mese,ca asta isi propusesera doar.Cum linga masa lor erau 2 baietei,ce le curgeau balele de parca nu mai vazusera asa ceva la viata lor,incercarea uneia de a dansa pe scaun moare dupa primele bitiituri,dar se continua cu dansul perechi ornat cu mistourile aferente catre masculii respectivi.
Timpul trece, primele 2 cumintele cedeaza.Dupa vreo juma de ora ,cedeaza si tacuta.Pe care o astepta masina afara.Cu gesturile schimbate brusc,deh,trebuia intimpinat sponsorul cum trebuie ,se prelinge pe scaunul din dreapta,incercind sa pareze gales, nerabdarea colegului.Tipic.
Imi zic ca gata le ajunge.Da de unde.Restul de patru se muta pe bar si mai imping vreo citeva rachiuri.Cum nu mai eram dispus sa continui, playlistul lasat o cam dadea in blues-uri,ce probabil stirneau alte sentimente.
Si se da plecarea.Eu afara pe terasa ,mai chinuiam un pic tinta de darts.Fetele ,nestiind ca pot fi auzite si poate si din cauza euforiei,dialogau de zor.
`Fato,stai sa chem taxi..Mergem acolo?..Stai tu ,nu mai chema suna-l pe Paul sa vina sa ne duca..`
Mda.Ce sa mai zici?Doar exista fraieri nu?
Trecind peste asta,am ajuns la ce ma doare.Respectul.
Ce iti era atit de greu,asa cum ai avut tupeul sa vii sa ceri in greata muzica sa spui la sfirsit un multumesc?
De ce trebuie sa interpretezi bunavointa unor oameni de a face sa te simti bine desi nu era inclus in program asta, ca un drept al tau pe care il obtii prin faptul ca ai facut consumatie ori ca ai bani?De ce sa tratezi ca pe niste sclavi oameni care fac o meserie ca oricare alta ce are si ea o etica?
Nu ai cum, atita vreme cit nu esti educat sa simti asta.Esti doar invatata sa crezi ca poti profita in permanenta de faptul ca esti o posesoare de pasarici.
Ca farmecul personal iti asigura niste drepturi inalienabile fara obligatii.
Gresit.Dar cit se poate de adevarat.
Sub masca bine lucrata si studiata de usa de biserica,de ingenua si fragila fiinta,se pare ca se ascund din ce in ce mai mult comportamente simpliste.
Ma seaca din ce in ce mai tare asta.Ma seaca pretentiile nule si neavenite.Ma seaca parsivenia dusa la extrem.Ma seaca cerintele false de la altii pe care tu oricum nu le respecti.Si multe multe altele...
Oare de ce se mai pling atunci ca nu au parte?
Dilema cred ca veche de fapt.Doar coafata si imbunatatita.
Domnule Prada,pacat ca nu ai cunoscut si pasarica asta.Is tare curios cum o zugraveai.. -
Motoare animatoare
Aseara am zacut pe terasa pina tirziu cu ceva amici la un pahar de vorba ,care mai de afaceri care mai de trecut timpul savurind calmul noptii putin racoroase.
Din una din alta am ajuns la tot felul de povestiri `adevarate` despre pasii facuti in decursul vietii mai ales in cariera.
Ne luasem cumva de la modalitatea de a alege sau a fi ales in posturi bine platite in companii cu nume mari, si in special la cit de obiectivi sint cei care o fac,stirnit de o alegere facuta de o firma colaboratoare pentru un reprezentant la Iasi.
Care din punctul meu de vedere e total gresita.In detrimentul altora care cred ca ar fi fost mai potriviti.Ma rog.
De aici povestile au deviat la cum si ce folos au tipul asta de posturi.Unul din cei prezenti a inceput sa relateze cu cita ardoare isi dorea un post de genul asta nu doar pentru partea materiala cit mai mult pentru a demonstra altora, ce multa vreme il considerau un element pierdut pentru societate, ca de fapt el e cel mai tare.
Deodata imi fileaza o lampa.Desi ideea o stiam de mult.
Dar a ajuns atit de pregnanta si vizibila in ultima vreme, incit nu ma pot abtine sa nu scriu ceva pe tema asta.
Subiectul:motoarele animatoare.Adica ce ne anima de multe ori in a lua anumite hotariri in viata.
Teoretic ar trebui sa ne anime ceea ce ne dorim cu adevarat pentru noi.Adica lucrurile sau faptele ce ne implinesc fiinta.
Insa constat ca pe foarte multi ii motorizeaza sentimente ori trairi mai mult decit stupide.Sau sa zicem ca nu ar trebui sa faca parte din patrimoniul unui adevarat caracter uman.
Ura.Da frate, sentimentul ala de ura pura.Fata de viata altora.Venin curat,mai ceva decit kerosenul, ce arde maxim orice resursa din ei.Ori ce ar fi, trebuie sa fac sa le demonstrez ca viata lor e de tot rahatul.
Urmeaza invidia.Da, ala are si eu nu.Trebuie sa am mai mult ca el.Indiferent de victime.
Nu mai zic de dorinta netarmurita de a le face pe plac altora.
Parinti imbecili ce te reneaga daca nu indeplinesti traseul impus de ei in viata ce in general e ceea ce ei nu au reusit sa faca, un must pentru viitorul tau.
Ori parteneri de viata ce cauta prin orice mijloace sa iti impuna modul lor de a vedea viitorul si tu trebuie sa ii multumesti dorintele ca nu cumva sa il pierzi.
Ca sa nu mai zic de principii sau criterii sociale ce nu sint decit false adaptari pline de ipocrizie in incercarea de a aparea altceva decit esti.
Si multe altele.Pe care le vezi si le auzi zilnic la tot pasul.
Si toate astea duc la un putregai uman, invelit in ambalaj stralucitor de firma.
Toti se bat in piept ca sint piinea lui Dumnezeu pe fata, iar acasa in intimitatea lor gaunoasa isi pling in pumni de ciuda, storcindu-si bruma de neuroni la o razbunare pe masura.
Desi tot zic ca nu trebuie sa ma mai mire nimic, nu pot sa nu ma minunez de cit de mult regresam in doar niste animale ce a caror stare de fericire se limiteaza la a sta in fotoliul de firma intr-o vila cu un numar inutil de camere, studiind extrase de cont cu multe cifre, cu o mina facind usor rotocoale pe burtica plinuta, rinjind satisfacuti de imaginea celor pe care ai reusit cu atita sirg sa ii depasesti.
Mi-e scirba ca mai tirziu, satui de atita `reusita` descoperiti golul imens din un suflet zbircit de atita `fericire`.Si atunci constatati amar ca nu aveti cu ce rezolva problema.
Si va rezervati astfel un loc pe cinste in marea lume a nulitatilor. -
Reflexii in reflexii
In sfirsit citeva clipe de relaxare dupa o luna incheiata de munca sustinuta la bar.
Munca la limita, dupa cum mai spuneam pe undeva in alt articol.
Numai ca reculul acestei perioade e cam dur.
Desprins din programul de 12 ,14 si chiar 16 ore pe zi, ma simt total lipsit de coordonate spatiale in raport cu cei din jurul meu, oameni cred normali ,cu altfel de servicii si vieti personale.
Brusc cu alti ochi parca, nimic nu mai pare la locul lui.Casa nu mai e casa,serviciul pare anost, lucruri care alta data imi era drag sa le fac ma plictisesc, intr-un cuvint o stare aiurita de o aproape depresie.
Desi ar trebui sa fiu incintat si mindru de cum au iesit modificarile terasei, mai ales ca au fost destui care au avut cuvinte placute de apreciere, nu simt nici a zecea parte din cit ar trebui.
Sa fie oare inceputul unei stari de depresie ?Sau e aceeasi senzatie ca atunci cind termini un puzzle ca totusi lipseste ceva ca tabloul sa fie complet ?
Sa fie de vina atmosfera din ce in ce mai lugubra din tara asta ?Ori poate senzatia de permanent esec prezenta de ceva vreme ?
Ma simt din ce in ce mai mult inselat in asteptari si rezultatele acestora .Si totusi in ultima vreme am lasat granita standardelor destul de jos.
Am zis ca e mai bine sa ma adaptez eu situatiilor,considerindu-ma un tip versatil in felul meu,insa constat ca nici asta nu vrea sa functioneze.Cumva am sperat ca e molipsitor pentru cei din jurul meu, ce par foarte bine ancorati cu ochelari de cal, in personalitati rigide, egoiste, cu minima intelegere a realitatii curente.
Parca sint din alta lume
.De fapt parca fiecare are lumea lui.Cu alte sisteme de gravitatie,si multe si diferite alte dimensiuni ori unitati de masura.
Si asta ma face sa ma simt aplatizat, invechit, comun, rebut de linie de productie, ce mai, o nulitate pe toate planurile.Oare cer prea mult ?Oare de fapt eu sint ala mediocru, si asa zisa mea adaptabilitate e doar o amagire ?
Resimt parca pe zi ce trece , din ce in ce mai mult diferenta de virsta fata de cei ce se invirt in lumea mea prezenta.Un fel de respingere printre rinduri, aproape politicoasa, nu foarte vizibila dar simtita inerent
.Cam ca aceeasi senzatie pe care o aveam in copilarie cind incercam sa ma joc cu cei mai mari decit mine cu diferenta ca acum eu parca as vrea sa ma joc cu cei mai mici decit mine.Daca cei mari te respingeau oarecum galant,(asta inteleg acuma) cei mici de acum o fac aproape taios, ca si cum nu as sti inaintea lor regulile.
Complicat.Cit se poate de mult.
Oare am ajuns la capat de drum ?
Nu se mai elibereaza nici un bilet pentru alte trenuri ?
Nu imi ramine decit sa imi rezerv o banca in parcul singuratatii celor peste 40 de ani considerati expirati si necorespunzatori ce nu mai au acces decit la rolul de spectator al vietii altora ?
Sa stau pur si simplu sa imi primesc suturile in fund pe care cei din jur incearca in permanenta cu obstinatie sa mi le traga ,amintindu-mi mereu ca viata mea e un sir nesfirsit de esecuri ?
Fantastic cum secundele unor hotariri valoreaza ani din viata. -
The Real s e x and the city
Mda…am ajuns si la filmul asta.Si o sa ii trag un comment cum imi doresc eu de mult sa scriu despre filme.
Un pic poate cam in stilul Grigore Ureche dar macar e mai realist decit filmul in sine.
Desi nu am urmarit serialul cap coada ,am prins ideea generala ce incearca sa o transmita autoarea ce nu mai are sens sa o intind aici.
Si de aici incep problemele.Asteptat, sau ma rog construit sa defineasca un final cit mai `final` o da in bara tipic feminin.(no offense please !)
Cum spuneam , serialul in sine releva foarte bine ,vorba delicioaselor mele ,frustarile si restul amalgamului logicii feminine pe care noi barbatii nu reusim sa le dam de capat.
Suna un pic misogin, insa e printre putinele ecranizari ce se apropie cit mai mult de ceea ce gasesti zilnic acasa, ori intilnesti pe strada , ma rog cam in orice anturaj ce cuprinde persoane de sex feminin.Exista totusi femei care recunosc si sustin asta, pe care sincer le admir, caci imi stirnesc o concluzie.
Si aici o sa parafrazez pe un amic :Femeile trebuiesc doar iubite, nicidecum intelese.
Obisnuit cu stilul deseori direct a concluziilor pe care le trage Carrie ,sincer ma asteptam la un final realmente adevarat, ce sa releve pe fata realitatea cruda de care ne lovim de fapt zi de zi.
Undeva pe la doua treimi din film eram bine insurubat in dilema finalului, adica nici prin cap nu imi trecea cum o sa sune clopotelul de sfirsit.
Insa tipic ,cred ca as putea spune american,rahatul zilnic e impachetat in hirtie sclipitoare pentru a fi mai usor de inghitit.
Cam cum sint bilutele alea simpatice de untura de peste.
Pe care le inghiti amagit ca ar fi de fapt capsuni invelite in frisca.
Idee confirmata si de un grup de spectatoare plasate la un rind mai sus de mine :Ai bre dupa ce mai facut sa rid pina acuma o dai in lacrimogene indiene…
Caci asta cam face.O da un pic real apoi te duce spre o comedie,ca la final sa te arunce in happy-end ce stoarce lacrimi...hai ma lasi?
Te amageste ca iti infatiseaza adevarul adevarat,ala zilnic in jurul caruia ne invirtim cu totii, in cautarea iubirii perfecte.
Cautare intruchipata perfect de personajul central., o femeie care se vrea cit se poate de reala, pe a carui tipar se indentifica de fapt, multe inimi frinte.
Si asta ma seaca.
De ce nu a avut curajul sa duca pina la sfirsit crudul cotidianului ?
Ar fi fost mult mai de succes dupa mine daca domnisoara Carrie ar fi descoperit mesajele lui Big in telefon si ar fi cumparat o tesla cu care sa isi toace neuronii si sa isi regrete egoismul pentru tot restul vietii ,Miranda nu ar fi inteles in final ca nu conteaza ce colivie deschizi atita vreme cit tu esti prima pe creanga,Samantha ar fi luat o teapa fara prejudecati asa cum a tras-o si ea de multe ori, iar intruchiparea fericirii, Sarlota de sarlota ,ar fi aflat ca exista si zaharuri artificiale care dauneaza grav sanatatii.
Caci de fapt asta e realitatea.
Sfirsiturile fericite sint doar un balon de sapun pe care cei de la Hollyowood au invatat mai repede decit altii sa le vinda bine.
Asa ca e indicat sa vezi filmul asta doar daca esti in saptamina chioara.
Ca numai indragostitii sadea ar putea vedea altceva decit o telenovela siropoasa cu ceva replici mai inteligente.
Mda,realitatea e de fapt cu totul si cu totul alta.
Oricite filme am vedea pe subiectul asta si mai ales cu happy – end. -
Eu sau noi? pre sau post viziuni din filme
Viciul capatat cu multa vreme in urma ,acela de a devora filme pe banda rulanta, a fost rasfatat in ultima perioada un pic parca in exces, desi sincer nu imi pare rau caci am descoperit vreo citeva documentare interesante de care nu cred ca o sa avem parte pe la Discovery.
Unul din ele e ``who killed the electric car``ceva mai vechi al carui subiect e despre promovarea electricitatii ca si combustibil pentru lumea auto.Destul de bine documentat scoate in evidenta foarte bine sistemul american de consum.
Un altul e ``Sicko` in regia binecunoscutului Michael Moore despre mizeria si opulenta sistemului de asigurare medicala privata din aceeasi America de mai sus.
Ca de obicei autorul puncteaza atit de bine erorile si ororile incit te lasa aproape fara drept de apel.
Ceea ce ma face sa scriu acest articol e o concluzie concretizata de multa vreme dar a carei confirmare negru pe alb nu prea o gaseam expusa mai ales la nivel international.
Ca incet incet am ajuns sclavii sistemului.
Ideea interesanta ce se extrage, e ca, el a evoluat si mai ales, pe seama slabiciunilor noastre, la rindul lor generate de acelasi sistem.
Un fel de cerc vicios.
Pe masura ce am avansat in cunoastere si in procese sociale democratice, in paralel si nevoile personale au crescut.
Am ajuns sa ne dorim foarte multe fara a ne gindi daca intradevar ne sint necesare in totalitate, dorinte care genereaza la rindul lor erori comportamentale.
Erori care nu duc decit la niste caractere ce au la baza egoismul,un egoism dus la extrem ce ne transforma in narcisisti de profesie.
Structural , democratia inseamna `noi`.O gindire generala bazata pe conceptul de grup.Daca grupului ii merge bine clar o sa imi mearga si mie bine.
Insa `Noi` pe zi ce trece devine din ce in ce mai mult `Eu`.
O singularizare pe care fiecare o foloseste fara sa isi dea seama ca, exact asta vrea si sistemul.
Precum clebrul dicton: Dezbina si condu!
E mai usor sa conduci o masa egoista decit una altruista, ce nu are constiinta de grup dezvoltata.
Masa care nu isi vede decit optiunile personale ale fiecarui individ in parte, desi daca privesti in ansamblu toti vor acelasi lucru.
Si atunci sistemul profita de aceasta indirjire personala de a poseda care o completeaza si cu un alt ingredient.Frica de a lua atitudine.
Normal.
Unui om caruia ii tai toate optiunile de a fi protejat de un sistem democrat, prin amenintarea continua a pierderii brumei de bunastare pe care o are,ii inchizi foarte usor gura.Si mai ales cind il tii ocupat.
Da, alt ingredient.
Ocupa-i mintea si timpul cu grija zilei de miine, astfel incit sa nu aiba timp sa rumege la greselile sistemului.
Asta daca are cu ce , dupa ce usor usor ii limitezi accesul la o educatie rationala ce poate sa ii dezvolte un sistem de gindire foarte activ.
Si o face promovind doar non-valori pe orice nivel, informatie cit mai multa de cea mai proasta calitate, divertisment cit incape la fel de lipsit de orice etica morala.
Tot vorba unui alt dicton
iine si circ!
Burtica cit de cit plina si hlizeala.Telenovele, manele, bere, mici, seminte.
Cine e de vina?.
Nu `EU` raspund toti, desi ar trebui sa urle in cor `NOI`.
Cel putin Romania e suta la suta in acest trend.
Daca americanilor si altora le-a luat mai mult timp sa ajunga pe cit mai din dos la asta ,condusi de niste indivizi a caror inteligenta au folosit-o in a sparge sistemul, noua nu cred ca ne-a trebuit mai mult de citiva ani dupa revolutie.
Nici ca se putea un teren mai propice cultivat de comunisti prin sistemul opresiv inventat.
A fost suficient ca o mina de oameni cu acces la posturi cheie sa descopere `calitatile` si ` oportunitatile` capitalismului si sa le adapteze cit mai repede cu putinta ca sa avem rezultatele din prezent.
Desi pe undeva ma zgindara ideea ca de fapt nu au facut-o constient, ci mai degraba animati de aceeasi dorinta de a le fi bine lor in primul rind , nu din intelegerea unui mecanism de propasire bazat pe slabicunile unui sistem democratic.
Uite de aia e nevoie sa scoatem capul la lumina si sa facem cumva sa ii fie sistemului frica de noi si nu noua.
Pina atunci o sa tremuram, o sa plecam capul, o sa inghitim toate mizeriile oricarui reprezentant al sistemului incepind de la cel mai umil functionaras si terminind cu domnu ` presedinte.
O sa ajungem o natiune bine definita la sfintul asteapta.Degeaba se bat toti cu pumnul in piept ca or sa dreaga cite in luna si in stele.
Timp de 18 ani in care am fi putut sa tragem la obada natiunii la fel de muncitori si cu simt de raspundere cum o facem pentru binele propriu, nu am facut altceva decit sa ne vindem sufletul pe din dos pe un pumn de arginti, afisind o falsa imagine de martiri comunisti, mascind o imagine de infometati ce nu mai stiu pe unde sa bage bunatatile puse pe o masa bogata.
Deci musai trebuie vazute documentarele.Si nu o data ci macar de 2 ori.
E mult prea multa informatie concisa adunata. -
Axiome de iubire
Bineinteles zilele astea de trindaveala m-au dus cu gindurile hai hui dintr-o parte in alta si iar de la capat , un amalgam la fel de sumbru ca si vremea de afara.
Repetitiv, poate si sub influenta atmosferei de `sarbatoare` imi aduc aminte de o replica: Daca ma iubesti atit de mult pe cit sustii lasa-ma sa plec ..
Bine,am mai auzit si alte variante, ce cam toate implica ideea ca trebuie sa dovedesti prin un gest de despartire, ca iubesti foarte mult pe acel cineva la care trebuie sa renunti...
In orice caz idei din astea compuse din afirmatii contradictorii ale caror rost nu le inteleg de nici o culoare.
Am analizat fraza asta pornind de la cele mai directe sensuri si ajungind pina la o abstractizare aproape fara sens.
Unii ar putea sa spuna ca e una din axiomele iubirii si ca orice axioma trebuie luata ca atare.
Ei hai...oare?
Cum naiba poti incheia o relatie cu astfel de replica?
La ce naiba mai foloseste sa iti dovedesc ca te iubesc prin asemenea gest daca relatia nu mai exista?
Cu ce te incinta pe tine sa stii ca eu pot sa iti arat asta, iar tu deja nu mai ai nici o legatura cu mine ori mai rau tu esti deja, pe sleau spus in ...altuia?
( e valabil pentru ambele sexe, desi procentul inclina mult balanta catre verbalizarea ei de catre partea feminina)
Bun.
Sa zicem ca o faci..la ce te astepti incontinuare?
La o iubire platonica, ascunsa in adincul sufletului tau , asta pentru cel care incearca sa dovedeasca iar pentru celalalt care o cere , o siguranta a unei iubiri vesnice?
Adica orice ar fi dupa asta in viata ta, stii ca intodeauna acolo e cineva care te iubeste?
Normal o relatie se sfirseste de multe ori prin eroziunea sentimentelor unuia dintre parteneri, asta daca intradevar au fost reciproce de la bun inceput.
Deci daca tu nu mai simti nimic la ce iti trebuie sa auzi raspunsul la replica asta?
Nu te gindesti ca mai bati un cui in sicriul unui suflet?
Eu unul cred ca asta e doar o stratagema a unor suflete bolnave, demente in nevoia lor de a se sti iubite ,reci si impietrite...
E un gest de impotenta sentimentala de un cel mai prost gust care dovedeste dupa mine ca nu ai inteles intradevar cit de mult iti este oferit...
Cine iubeste cu adevarat simte cind sentimentul nu mai e reciproc si se retrage singur fara sa ceara nimic.
Prefera sa iubeasca in tacere, o tacere educata de insasi sentimentul de iubire...
Axiome de iubire...bullshit. -
Ginduri de dupa sarbatoare
Dupa cum ziceam si ieri, a fost o atmosfera de `asa zisa trindaveala` toata perioada asta de sarbatori pascale cumulate anul acesta cu minunata zi de 1 mai.
De ce zic `asa zisa`?
Ca de fapt a sunat mai mult ca pauza pe care o cauti cind esti sfirsit dupa o lunga perioada de efort intelectual si fizic duse la extrem.
O stare letargica pe care nici energia pozitiva transmisa de sarbatorile pascale nu reuseste sa o domoleasca.
Desi sincer nu prea mai are cum.
Pentru ca de la an la an , pe masura ce avansam in noi stari sociale, incep sa devina cit se poate de desuete, transformindu-se de fapt in acoperiri pentru nevoia din ce in ce mai stringenta de a evada din stres si oboseala cotidiana.
Desi nu sint o persoana a caror convingeri religioase implica neaparat sarbatorirea cu fastul aferent ori dedicarea cu ardoare,(am eu modul meu de a respecta ceea ce se numeste cuvintul Domnului) simt foarte bine parada spirituala a multora din jurul meu.
Teoretic era de asteptat asta datorita involutiei de care dam dovada in ultima vreme, subiect la care tot ajung fara sa vreau in gindurile mele.
O involutie catre o neputinta de intelegere spirituala interioara ce ne duce usor catre o indiferenta acuta pentru valori de fapt normale.
E mai simplu sa tratezi cu indiferenta ceea ce nu intelegi.A intelege implica efort intelectual bazat pe un set de cunostinte care sa te faca sa intrebi.Macar banala intrebare `DE CE?`
Si atunci facem `parada`.Ne prefacem ca sintem buni,intelegatori,ne intereseaza aproapele si multe alte din perceptele aferente respectivei sarbatori.Dar de fapt acoperim cu buna stiinta doar o iubire de sine dusa la extrem in dorinta de a ne fi doar noua bine.
Iubire de sine care ne face sa ne credem noi insine niste mici Jesus, perfecti si fara de prihana , alimentind un orgoliu extremist.
Astfel `EU` devine un nou concept religios, un new wawe al noii ordini mondiale bazat pe indiferenta si neputinta interioara.
Un cult ce pe moment acorda multora o satisfactie de dulce implinire, un invelis de ambrozie si nectar ce de fapt e doar ca o vopsea aruncata in graba peste rugina adunata in ani si ani de zile peste lucruri parasite.
Invelis care la orice scuturatura provocata de ciocnirea cu un adevar pica rapid, dezgolindu-ne.
Si atunci repede dam bir cu fugitii in ciclica indiferenta a unui cotidian stupid cautind sa ne inconjuram doar de aceleasi ciori vopsite ca si noi insine, asteptind cu nerabdare urmatoarele sarbatori.
You think you`re Jesus...
