http://netlog.com/poker_player_mihaiMihai The playerThe playerMihaipoker_player_mihaihttp://ro.netlogstatic.com/p/tt/009/698/9698302.jpgRomaniaBucuresti Pagina profil a lui poker_player_mihai

poker_player_mihai

Incredere baiat - 38 ani, Bucharest, Romania


RSS feed

Blog 26

Jeff Buckley

"Last goodbye"


  • Vrei mai mult?

    Stiu ca vrei mai mult...
    Citeste aceasta parabola draguta:

    Trei iepurasi se plimbau prin padure. La un moment dat unul dintre ei cade intr-o groapa destul de adanca. Cei doi iepurasi de pe margine au inceput sa strige:
    - Vai, acolo o sa ramai, nu o sa reusesti niciodata!
    Iepurasul cazut in groapa incepu sa se cazneasca sa iasa. Incepu sa se zbata si sa se agate de margini in dorinta disperata de a iesi din groapa. Cei doi iepurasi ramasi la suprafata, niciodata nu mai vazusera un asemenea necaz si erau siguri ca iepurasul cazut nu o sa reuseasca niciodata, astfel ca au inceput sa-i spuna iepurasului:
    - Nu o sa reusesti niciodata!
    Pe masura ce iepurasul incerca mai mult, ei repetau acelasi lucru, ei se agitau si mai tare si ii spuneau ca nu o sa reuseasca niciodata!
    Dupa zeci de minute in sir de strigaturi si incercari, iepurasul reusi sa iasa.
    O asa grozavie iepurasii nu mai vazusera pana atunci si-l intrebara:
    - Vai iepurasule, dar cum ai reusit?
    - Am reusit!
    - Ai reusit, dar cum?
    - Am reusit!
    - Mai iepurasule tu nu intelegi ce spunem?
    - Am reusit si va multumesc pentru incurajari, fara voi nu as fi reusit niciodata!

    Iepurasul nostru cel cazut in groapa era surd. El nu auzise cuvintele nici o clipa si a intrepretat strigatele si agitatia de pe marginea gropii drept incurajari. Iepurasul nostru nu ar fi reusit niciodata daca ar fi auzit descurajarile de pe margine.

    Morala: Trebuie sa fii surd atunci cand ceilalti te descurajeaza si sa interpretezi orice gest ca pe o incurajare si sa continui sa perseverezi in a-ti atinge obiectivele.

    Fiecare dintre noi simte ca merita mai mult. Trebuie sa elimini orice sabotor din viata ta si din gandurile tale. Perseverenta iti va da energia, energia iti va da optimismul, optimismul iti va da bucuria, iar bucuria iti va arata drumul. Dupa ce vei sti drumul poti sa fii perseverent, intri in acest cerc virtuos, care este aproape un pepetuum mobile. Poti alege sa fii iepurasul de pe margine sau poti sa alegi rolul celui care doreste mai mult. Poti sa vrei mai mult de la viata personala, de la viata profesionala, poti sa-ti faci o viata mai colorata, mai placuta si cu satisfactii infinite. Poti sa simti ca ai puterea de a face acest lucru si alege sa faci un prim pas. Cand ceva nu functioneaza, perseverenta nu insemna sa continui, ci sa incerci altceva. Daca tu crezi ca poti, ai dreptate, daca tu crezi ca nu poti, din nou, ai dreptate!

  • Sa nu il uitam pe MICHAEL JACKSON



    Muzician, compozitor şi coregraf desăvârşit, Michael Jackson a avut o carieră impresionantă, care a "explodat" în anii '80, şi o viaţă plină de controverse, la sfârşitul căreia, pe 25 iunie, lasă în urmă recorduri aproape imposibil de egalat şi renumele de rege al muzicii pop.
    Michael Jackson a lăsat în urmă recorduri aproape imposibil de egalat în lumea muzicii.
    Născut pe 29 august 1958 în Gary, Indiana, artistul şi-a început cariera încă din copilărie, când tatăl său a fondat, la sfârşitul anilor '60, grupul Jackson 5, din care mai făceau parte Jackie, Tito, Jermaine şi Marlon, patru fraţi mai mari ai lui Michael. Succesul muzical era umbrit, în viaţa privată, de abuzurile comise de tatăl său asupra lui, pe care le-a amintit, după 1990, în două interviuri acordate presei americane.

    Primul lui album solo, "Got To Be There", a apărut în 1972 la Motown Records şi s-a vândut în peste un milion de exemplare.

    Cel mai important succes al carierei sale şi, implicit, titulatura de rege al muzicii pop i-au fost aduse, însă, zece ani mai târziu de discul "Thriller", produs de Sony Music şi vândut în peste 50 de milioane de exemplare, record mondial absolut. "Thriller" include piese de legendă în istoria muzicii, precum "Beat It", "Billy Jean", "Human Nature" şi "The Girl Is Mine", cântată în duet cu Paul McCartney. Albumul a fost lider în topul Bilboard timp de 37 de săptămâni, iar în 1983 Michael Jackson a câştigat nu mai puţin de opt premii Grammy, o altă cifră record în istoria muzicii. Videoclipurile pieselor de pe album, în special cel al melodiei care a dat titlul discului, au revoluţionat industria promovării muzicii prin produse vizuale, în primul rând datorită coregrafiei, considerată un adevărat miracol în acei ani.

    Succesul albumului "Thriller" s-a transmis şi următorului disc al lui Michael Jackson, "Bad", care a fost lansat în 1987 şi s-a vândut în peste 25 de milioane de exemplare. Noul album i-a adus artistului şi un nou record, acela de a avea cinci hit-uri consecutive pe locul I în topul Bilboard. Printre cele mai cunoscute piese de pe acest disc se numără "I Just Can't Stop Loving You", "The Way You Make Me Feel", "Man In The Mirror", "Smooth Criminal" şi "Dirty Diana", toate devenite embleme ale muzicii pop, la fel ca şi melodiile de pe "Thriller". Odată cu "Bad", fanii au remarcat, nu fără mirare, prima schimbare importantă de look a artistului, care îşi albise tenul, renunţând la măsliniul natural.

    Anul 1991 a adus un nou album, "Dangerous", care s-a vândut, şi el, ca pâine caldă în toată lumea şi a reconfirmat, prin videoclipurile sale, prototipul de artist complet al lui Jackson.

    În 1993, regele muzicii pop a stabilit un nou record, de această dată în afara scenei: interviul acordat realizatoarei TV Oprah Winfrey, transmis în direct de la reşedinţa artistului din California, a atras o audienţă de 100 de milioane de telespectatori şi o nouă certitudine: după Elvis Presley şi The Beatles, Michael Jackson avea "monopolul" popularităţii mondiale.

    La jumătatea anilor '90, cariera lui Michael Jackson trecea în plan secund, în favoarea subiectelor fierbinţi din viaţa privată. După un mariaj de nici doi ani cu fata lui Elvis Presley, Lisa Marie, artistul s-a căsătorit, la sfârşitul anului 1996, cu anonima Debbie Rowe, asistenta dermatologului său. Mariajul cu Rowe i-a împlinit visul de a deveni tată, prin inseminarea artificială a partenerei, însă statutul de soţ nu a durat decât până în 1999. Cele două căsnicii au fost precedate de primul scandal în care Jackson a fost acuzat că a molestat sexual un băiat de 13 ani, cunoscut ca simplu prieten al artistului. În 2003, Michael Jackson s-a confruntat cu o acuzaţie similară, venită chiar în ziua lansării albumului "Number Ones". Problemele cu justiţia nu i-au pătat însă cazierul.

    Sfârşitul anilor '90 l-a scos pe Michael Jackson din prim-planul muzicii mondiale şi au deschis drumul declinului şi din punct de vedere financiar. Relevant este exemplul furnizat de publicaţia Female First, care relata că, din pricina datoriilor, artistul a fost obligat să vândă ferma Neverland, celebra sa reşedinţă din California. Cu datorii de peste 24 de milioane de dolari, regele muzicii pop era, în 2008, pe punctul de a rămâne şi fără jumătate din catalogul Beatles, pe care îl câştigase la licitaţie, în 1985, contra sumei de 47,5 milioane de dolari. La astea s-a adăugat, tot anul trecut, un nou scandal, iscat după ce artistul a fost dat în judecată de fiul regelui din Bahrain, care l-a acuzat că l-ar fi escrocat cu peste şapte milioane de dolari, prin nerespectarea angajamentului de a realiza două albume, o autobiografie şi un concert.

    În cele din urmă, împăcarea cu fiul regelui din Bahrain a adus şi împăcarea omului Michael Jackson cu artistul care, odinioară, "zguduia" topurile. Hotărât să revină, anul acesta, pe scenă, într-o serie de concerte programate, din 13 iulie, la Londra, a început să repete noi mişcări de dans, care să amintească de coregrafiile excepţionale de altădată. În acelaşi timp, însă, concertele urmau să reprezinte şi retragerea oficială a lui Jackson din showbiz, o retragere la care, potrivit estimărilor, urmau să fie martori peste un milion de spectatori.



    Michael Jackson a fost internat intr-un spital din Los Angeles, dupa ce a suferit un stop cardiac. Artistul nu mai respira atunci cand paramedicii au sosit la resedinta sa. Desi acestia l-au resuscitat inainte de a-l transporta la spital, inima artistului a incetat sa mai bata.

    Michael Jackson, copilul teribil al muzici pop, devenit regele incoronat al genului, a murit joi seara in Los Angeles, la varsta de 50 de ani. Decesul a fost pronuntat dupa ce artistul a ajuns la spital intr-o coma profunda, iar doctorii nu au putut sa faca nimic pentru a-i reporni inima.

    Cel care a anuntat serviciul de urgente 911 a fost un frate al artistului."Fratele meu, legendarul rege al muzicii pop, Michael Jackson, a murit joi, 25 iunie 2009, la ora locala 2.26 p.m. Se crede ca a suferit un stop cardiac la el acasa. Cu toate acestea, nu se stie cauza mortii sale pana cand nu vor fi cunoscute rezultatele autopsiei.", a declarat Jermaine Jackson.
    O mare multime de oameni s-a adunat, de asemenea, in fata spitalului, potrivit imaginilor transmise de televiziuni.Strada din fata casei a fost inchisa circulatiei, dar cativa oameni se adunasera deja in fata casei, potrivit CNN.

    Si la New York, locuitorii si turistii din Times Square erau socati de vestea mortii lui Michael Jackson. "Nu stiu ce sa spun. E trist, foarte, foarte trist", a declarat o tanara de 18 ani. "Mama mea era fan. Am ascultat muzica lui", a adaugat ea.

    "Regele muzicii pop", Michael a captivat lumea cu muzica sa. Stilul sau unic, prezenta scenica si energia i-au adus sute de milioane de fani in toata lumea, si porecla "Wacko Jacko".

    Dupa epoca Jackson Five, succesul individual al lui Michael Jackson a venit in 1982 cu "Thriller". Sapte piese aflate pe acest album au ajuns in primele zece locuri ale topurilor muzicale. Albumul a fost vandut in 21 de milioane de exemplare in Statele Unite, si in cel putin 27 de milioane de exemplare la nivel international.

    Anul urmator, 1983, a consemnat aparitia in timpul unei emisiuni NBC a celebrului "moonwalk", miscare pe care a executat-o in timp ce interpreta melodia "Billie Jean".Numarul de albume vandute de-a lungul carierei sale muzicale este estimat a fi in jur de 750 de milioane de exemplare. A primit 13 premii Grammy.
    Desi nu a mai scos nici un cantec nou si nu a mai sustinut vreun concert din 2001, Jackson anuntase o serie de 50 de concerte in Londra, pentru care biletele au fost vandute in doar cateva ore.

    Dupa retragerea, in plina glorie, de pe scena, Jackson a avut o viata tumultoasa. In 2003 a fost acuzat ca a molestat un copil la ferma sa, Neverland. Achitat in 2005, Jackson a ales sa paraseasca Statele Unite, pentru a se retrage in Bahrein. Nici acolo Michael nu a scapat de controverse.

    A fost la un pas de faliment, a vrut chiar sa scoata la licitatie ferma sa, si a trebuit sa indure un al doilea proces de molestare de minori.

    Revenit la sfarsitul anului trecut in sala de repetitii, Michael spera ca seria de concerte din Londra il va redresa atat financiar cat si in fata fanilor sai.

    N-a mai fost sa fie asa. Joi seara, inima lui Michael a cedat, iar Michael a trecut in eternitate.

    DUMNEZEU sa il ierte...



    [video][/video]

    Madonna. "Nu mă mai pot opri din plâns... L-am admirat întotdeauna pe Michael Jackson. Lumea a pierdut unul dintre oamenii săi mari, dar muzica sa va trăi pentru totdeauna"

    Elizabeth Taylor, prietena apropiata a starului, este "prea bulversata" pentru a publica un comunicat.

    Quincy Jones. "Sunt complet bulversat de aceasta veste", a declarat producatorul si artistul Quincy Jones. Acesta s-a ocupat de albumul "Off the Wall" al lui Michael Jackson, aparut in 1979. "Muzica este ascultata in toate colturile planetei, pentru ca avea totul - talent, gratie si profesionalism. Mi-am pierdut un frate astazi si o parte din sufletul meu a plecat cu el", a spus Quincy Jones.

    Jamie Foxx a aflat despre moartea lui Michael în timp ce acorda un interviu pentru NBC. El şi-a exprimat speranţa că lumea îşi va aminti de Michael Jackson drept un "muzician strălucit" şi nu pentru "numărul de circ" ce devenise viaţa sa personală.

    Reverendul Al Sharpton. "Michael Jackson a făcut în aşa fel încât cultura să accepte o persoană de culoare cu mult înainte de jucătorul de golf Tiger Woods, cu mult înainte de starul de televiziune Oprah Winfrey şi cu mult înainte de preşedintele Barack Obama. Michael a fost pentru muzică ceea ce aceştia sunt pentru sport, televiziune şi politică. Şi nicio controversă nu va putea şterge acest impact istoric", a a spus şi reverendul Al Sharpton, militant pentru drepturile civice ale persoanelor de culoare, într-o conferinţă de presă organizată în Harlem, New York.

    Arnold Schwarzenegger. "Astăzi lumea a pierdut una dintre cele mai influente şi mai emblematice figuri din industria muzicală. Chiar dacă au existat întrebări serioase legate de viaţa sa persoanlă, Michael a fost un mare artist incontestabil, iar popularitatea sa a marcat generaţii şi întreaga lume", a subliniat actualul guvernator alCaliforniei, actorul Arnold Schwarzenegger.

    David Miliband. "Nimeni, niciodată nu a urcat atât de sus pentru a cădea apoi atât de jos. Odihneşte-te în pace Michael", a scris şi ministrul britanic de externe, David Miliband, într-un mesaj publicat pe Twitter.

    Frederic Mitterrand. Ministrul Culturii din Franţa, Frederic Mitterrand, îl omagiază pe Michael Jackson spunând despre el că a fost "un geniu al muzicii şi al spectacolului" şi a murit "într-o mare singurătate".
    "În fiecare dintre noi există un pic de Michael Jackson", a declarat Frederic Mitterrand, la postul de radio Europe 1.
    "Toată lumea este fascinată de un astfel de destin pe care l-a creat America. El se alătură lui Marilyn Monroe, James Dean şi Elvis, sfârşind într-o manieră nu foarte diferită de modul în care a trăit, devorat de medicamente, într-o mare solitudine", a subliniat demnitarul francez.

    Lisa Marie Presley. Fosta soţie a lui Michael Jackson, Lisa Marie Presley, a declarat că are inima frântă după decesul acestuia şi că îşi face griji pentru copiii lui.
    "Sunt foarte tristă şi confuză. Am inima frântă pentru copiii lui, care ştiu că au însemnat totul pentru el şi pentru familia sa. Este o pierdere atât de mare, la toate nivelurile", a declarat, cu tristeţe, Lisa Marie Presley.


    PS:

    Am cresccut cu muzica lui...sora mea era fan...eu eram fan Elvis Presley...
    ...nu am cuvinte...si-a iubit mult publicul si s-a sacrificat pentru el...nu are nimeni dreptul sa il judece, mai ales noi, oamenii simpli, care il stim de la TV...

  • ORASUL MEDGIDIA

    Medgidia (turcă: Mecidiye) este un municipiu din judeţul Constanţa, Dobrogea, România. Este situat în centrul Podişului Dobrogei de Sud.

    Populaţia

    Structura etnică

    Are o populaţie totală de 43.841 (date recensământ 2002) din care

    * români 35.154
    * turci 4.056
    * tătari 3.987
    * rromi 497
    * ruşi lipoveni 40
    * bozgori 21
    * alţii 84
    * aromâni 180

    Structura religioasă

    Structura religioasă este:

    * ortodocşi 35.513
    * musulmani 8.154
    * romano-catolici 142
    * penticostali 66
    * baptişti 63
    * adventişti ziua a şaptea 58.

    Obiective turistice

    * Muzeul de artă Lucian Grigorescu.
    * Geamia Abdul Medgid(Moscheea Mare).
    * Biserica Ortodoxă "Sf. Petru şi Pavel".
    * Mausoleul eroilor sârbi, croaţi şi sloveni. Mausoleul, în formă de piramidă, a fost ridicat în anul 1926, de către statul iugoslav, pentru a adăposti osemintele a 224 militari sârbi, croaţi şi sloveni, morţi în Primul Război Mondial pe teritoriu dobrogean. Pe partea din faţă a piramidei-osuar este fixată stema fostului stat iugoslav, sub care este plasată o inscripţie în limba sârbă. Mai jos se găseşte o plachetă de marmură pe care este fixată o cunună de lauri din bronz. La monument se ajunge pe o scară din beton, iar împrejmuirea acestuia este realizată cu stâlpi din piatră, legaţi cu lanţuri.
    * Monumentul eroilor patriei.
    * Expoziţia de ceramică.
    * Complexul Sportiv Iftimie Ilisei.
    * Faleza canalului Dunăre-Marea Neagră

    Personalităţi

    * Lucian Grigorescu (1894 - 1965), pictor postimpresionist.
    * Dan Spătaru (1939 - 2004), interpret de muzică uşoară.

    Istorie

    Înainte de 1850 localitatea era un cunoscut târg de cereale. În această perioadă localitate s-a bucurat de atenţia sultanului Abdul Medgid care a înzestrat-o atunci cu câteva edificii (moscheea mare, baia turcească).
    Primari

    * 1968-1979:Iftimie Ilisei, PCR
    * 1992-2004: Mircea Pintilie FSN - PD - PSD
    * 2004-2008: Dumitru Moinescu, PD
    * din 2008: Marian Iordache, PNL

    Guvernare locală

    În urma alegerilor locale din 2008 componenţa Consiliului Local Medgidia este următoarea: 10 PNL, 4 PD-L, 4 PSD, 1 Uniunea Democrată a Turcilor şi Tătarilor.[2]

    In 1865, locuitorii solicita guvernatorului Dobrogei ca noua localitate sa fie denumita Medgidia, in semn de recunostinta pentru protectorul lor, Abdul Medgid. La numai cateva luni, orasul numara 15 - 20000 locuitori cu 1000 de case si multe altele in constructie.

    Pe Dealul Panaghirului, guvernul otoman intretinea de aproape 100 de ani iarmarocul unde se aflau construite pravalii si baraci. Negustori veniti din toata tara, chiar si de mai departe expuneau produse manufacturiere cu caracter agricol si casnic. In perioada targurilor care se tineau primavara si toamna, tribunalele de comert din Constanta si Tulcea se deplasau la Medgidia pentru a facilita tranzactiile comerciale.

    Dupa razboiul de independenta ( 1877 - 1878 ), Dobrogea a revenit la patria mama, Romania, iar Targul Medgidia renaste si incepe sa se organizeze.

    In decembrie 1878 este ales Consiliul Comunal si constituita cancelaria Primariei. Un an mai tarziu aici se inregistrau 300 de case cu 1500 de locuitori. Sa nu uitam ca timp de un an de zile, razboiul distrusese orasul si nenumarati cetateni se refugiasera in alte zone.

    Anul 1882 este marcat prin infiintarea spitalului comunal si a primei farmacii din oras.
    Cresterea populatiei se face intr-un ritm moderat, astfel incat in 1884 sunt inregistrati 2449 locuitori, iar in 1903 in 879 de case locuiesc 2858 de suflete.

    In 1886 se ridica o scoala primara mixta pentru copiii saraci ai orasului. Aceasta era a treia scoala care se infiinta in Medgidia, o scoala de baieti si una de fete, se construisera in 1879.

    Interesul pentru Medgidia pare a-i cuprinde si pe scriitorii de literatura stiintifico-fantastica. Jules Verne publica in 1883 nuvela Keraban incapatanatul in care eroii cartii ajung in Dobrogea si poposesc la Medgidia.

    In 1890 incepe constructia actualei biserici Sfintii Petru si Pavel. Edificiul a fost ridicat prin contributia locuitorilor crestini si zidit pe ruinele unui castru roman. Lucrarea pentru biserica romaneasca treneaza foarte mult din lipsa de bani. De altfel este sfintita in 1899.

    In anul 1893 incepe constructia palatului comunal, cladire reprezentativa a orasului care in decursul timpului a suferit diverse reparatii si modificari.
    Unul din primarii importanti ai Medgidiei a fost I. N. Roman de al carui nume se leaga multe din evenimentele care au marcat acest sfarsit de secol. Ca un omagiu pe care oamenii l-au adus acestei personalitati, in 1936 se infiinteaza un camin cultural ce-i poarta numele si se afla gazduit in casa lui Ibrahim Themo.

    La 1901, orasul Medgidia avea 36 de strazi, cateva pavate sau pietruite, 7 mici hoteluri si 10 hanuri. Era printre celelalte localitati ale judetului, cea mai dezvoltata.

    Activitatea culturala a orasului Medgidia este bine intretinuta pe de o parte de comercianti, industriasi, agricultori care nu precedau sa investeasca in manifestari spirituale precum construirea de biblioteci publice dar si de catre primaria care avea in bugetul anual ca destinatie speciala fonduri pentru propasirea miscarii artistice si culturale. In august 1936, apare la Medgidia prima revista intitulata Graiul Dobrogei.

    In 1940, tara intra in razboi, nenumarati au fost soldatii care au plecat din Medgidia sa lupte pe front, infruntand moartea. Pana la izbucnirea razboiului, Medgidia era incontestabil orasul cu oamenii cei mai instariti, ba chiar fara sa se fi facut o statistica, din numarul total al locuitorilor cel putin jumatate detineau suprafete mari de teren, monopolul comertului si industriei. Dupa terminarea razboiului, tavalugul comunist a inceput cu deposedarea pamanturilor.

    La 27 februarie 1965, a fost inaugurat complexul sanitar format dintr-un spital si o policlinica moderna. In anul 1970 orasul dispunea de o baie publica cu o capacitate de deservire de 40 locuri, un hotel cu 52 locuri si 60 abonati telefonici.

    1989 - anul care a schimbat cursul istoriei. La Medgidia, asemena intregii tari, oamenii au reactionat spontan si au incercat sa restabileasca intrarea in normalitate. Prima actiune a consiliului orasenesc Medgidia al Frontului Salvarii Nationale a fost platforma program de actiune intocmita in dimineata zile de 23 decembrie 1989 si transcrisa intr-o editie speciala intitulata Zori noi, multiplicata la xerox si difuzata in oras.

    In aceasta perioada, oamenii incearca sa reconstituie imaginea unui patrimoniu distrus, sa-si revendice drepturi, sa participe voluntar cu sugestii si fapte la refacerea materiala si spirituala a orasului. In ianuarie 1990 apare prima publicatie literara a Medgidiei intitulata Metamorfoze apartinand Cenaclului Literar Omonim.

    Anul 1994 aduce Medgidiei o mare implinire, devenirea orasului, MUNICIPIU.

    MEDGIDIA este orasul meu natal, dragele mele prietene:)))

  • Bucurestiul chiar are ce arata!


    C. Esarcu, V.A Ureche si N. Kretulescu au infiintat in 1865 institutia Ateneul Roman cu scopul "inzestrarii poporului cu cunostinte folositoare". Pentru a strange banii necesari pentru constructia cladirii s-a apelat la colecta publica avand motto-ul "Dati un leu pentru Ateneu". In 1886 a inceput constructia dupa planurile arhitectului francez Albert Galleron si a fost inaugurata la 14 februarie 1888.

    Aici isi are sediul Filarmonica "G. Enescu" si tot aici au evoluat unii dintre cei mai de seama dirijori si solisti interpreti ai veacului XX: Erich Kleiber, Sergiu Celibidache, Ionel Perlea, Herbert von Karajan, Dinu Lipatti, Arthur Rubinstein, Pablo Casals, Yehudi Menuhin.



    Desi in Romania manifestari ale genului liric dateaza inca din secolul XIX cladirea Operei Romane este o constructie relativ noua (1953) ridicata dupa planurile arhitectului Octav Doicescu. Are o capacitate de 2200 locuri, deasemenea gazduieste la ultimul etaj Muzeul Operei in care sunt expuse documente, fotografii, costume ilustrand dezvoltarea acestui gen artistic in Romania. In fata cladirii se afla statuia marelui muzician George Enescu, o sculptura in bronz de Ion Jalea.



    Pe locul actualului parc pe vremea lui Alexandru Ipsilanti se gasea o mare balta, numita balta lui Dura negutatorul. Numele actual l-a capatat de la mai marele peste cismele (cismigiu) care isi avea casa in apropiere. In 1847 sub indrumarea peisagistului vienez Carl F.W.Meyer au inceput lucrarile de amenajare, iar in anul 1854 a avut loc inaugurarea oficiala. Gradina impresioneaza si astazi prin aranjamentele florale, colectia deosebita de material dendrologic, aici gasindu-se unele exemplare declarate arbori ocrotiti. Cismigiul nu este niciodata pustiu, vara fiind cautat pentru racoare, vegetatie si lacul sau intesat cu barci si care iarna devine un patinoar natural.



    Cladirea Cercului Militar National a fost construita in anul 1912 dupa planurile arhitectilor D. Maimarolu, V. Stefanescu si E. Doneaud, fiind tributara stilului neoclasic francez. Are interioare somptuoase care au gazduit de-a lungul timpului baluri, reuniuni si, in zilele noastre, expozitii de pictura, sculptura lansari de carte, etc.
    Desi locul acesta are o istorie interesanta putina lume o cunoaste. Primul indiciu este fantana din fata Cercului Militar National care se numeste Sarindar, dupa numele bisericii ctitorita probabil de Matei Basarab, mult mai tarziu, pe la sfarsitul secolului XVIII-lea era vestita pentru icoana Fecioarei, facatoare de minuni. Reconstruita de mai multe ori, biserica a fost afectata grav de cutremurul de la 1838, ruinandu-se apoi incet, incet.



    CEC-ul ca institutie a fost infiintat in anul 1864 printr-o lege initiata de catre Alexandru Ioan Cuza. La inceput a functionat in diverse imobile, dupa care in anul 1875 s-a inceput construirea unui sediu propriu. Pe locul in care se afla azi CEC-ul se gasea atunci biserica Sf. Ioan cel Mare care a fost demolata pentru a face loc primei constructii. CEC-ul se dezvolta rapid astfel incat vechiul sediu devine neincapator, astfel se hotareste demolarea vechiului sediu si pe acelasi loc s-a inceput constructia actualului sediu, dupa planurile arhitectului francez Paul Gottereau.
    Inceputul lucrarilor a fost marcat printr-o ceremonie care a avut loc la 8 iunie 1897 printre participanti numarandu-se familia regala, membri ai guvernului, membri din consiliul de administratie CEC, arh. Paul Gottereau. Constructia a fost terminata in anul 1900 si de atunci CEC-ul a functionat in aceasta cladire fara a se face alte modificari notabile.



    Ascunsa printre cladiri mai inalte, biserica Stavropoleos se afla in spatele fostului Palat al Postelor (actualul Muzeu National de Istorie). Biserica mica si foarte frumoasa, a fost construita de un calugar grec pripasit pe meleagurile noastre, pe nume Ioanichie. Este un lacas cu cele mai reprezentative si excelente influente ale artei brincovenesti tirzii. Coloanele de piatra, piedestalele, capitelurile, pridvorul cu balustrada incinta ochiul prin mestesugul sculpturilor cu motive vegetale sau animale.
    Cutremurele de-a lungul anilor, dar mai ales "cel mare" din 1802 si apoi cel din 1838 ii provoaca mari stricaciuni, darimindu-i chiar turla de deasupra naosului. Restaurarea incepe abia pe la 1900, sub conducerea arhitectului Ion Mincu, el lucrind cu sarg pina in anul mortii sale 1912; finalizarea lucrarii o face un elev de-al sau arh. Alexandru Zagoritz.



    Hanul lu Manuc

    În vechiul târg al Bucurestilor, începând de pe la 1700, au existat câteva zeci de hanuri, unul mai pitoresc decât altul, ce au cunoscut o adevarata epoca de glorie, timp de aproape doua veacuri. Dupa originea ori starea sociala a ctitorului si dupa specificul acestor asezaminte comerciale, hanurile bucurestene de altadata au fost numite "domnesti", "mânastiresti" sau "bisericesti", "boieresti" si "negutatoresti", desi toate aveau aceeasi menire economica, în cuprinsul vechiului târg. În cea din urma categorie istoricii au asezat si "Hanul lui Manuc", de departe una dintre cele mai faimoase constructii de acest gen din Valahia, nu numai datorita dimensiunilor sale impunatoare, ci si prin figura ctitorului sau, legendarul "Manuc Bey". Iata, pe scurt, povestea controversatului personaj istoric si a hanului care îi poarta numele pâna în ziua de astazi.
    Omul si epoca
    Pe numele sau întreg Manuc Mirzaian, armeanul se tragea dintr-un neam de negustori foarte bogati, originari din regiunea Araratului, dar stabiliti la sud de Dunare, în cetatea Rusciuk, pe la jumatatea secolului al XVII-lea. Moartea timpurie a tatalui sau l-a facut pe Manuc sa ia în propriile mâini afacerile de familie, înca de la o vârsta tânara, dovedindu-se, asemenea majoritatii armenilor, foarte înzestrat pentru asa ceva.

    Portretul pe care George Potra i-l face acestui personaj - în remarcabila carte "Istoricul Hanurilor Bucurestene", pe care am folosit-o si noi ca sursa de documentare pentru evocarea de fata - ramâne memorabil. "A fost înzestrat de natura cu calitati exceptionale. Era un barbat frumos si impunator, foarte inteligent si cult, dovada ca vorbea 12 limbi la perfectie. Era întotdeauna elegant si distins, fin psiholog si adânc cunoscator de oameni, siret si abil, în acelasi timp, marinimos si larg la suflet, dar stia sa fie, deopotriva, curtenitor si voluntar, ba chiar energic, în functie de orice situatie. Marea sa calitate era aceea de a vedea sfârsitul lucrurilor mai înainte ca acesta sa se produca, astfel încât stia întotdeauna ce trebuie sa faca. I-a placut sa fie bogat si a reusit sa aiba o avere imensa, în bani si proprietati".
    Însa Manuc a fost, pentru acea epoca, o personalitate misterioasa si paradoxala. Se spune despre el ca era francmason si "agent dublu", adica facea spionaj atât pentru Imperiul Otoman, cât si pentru cel tarist. A fost ridicat la rangul de "dragoman" (un fel de prefect) si "bey de Moldova" (adica print) chiar de sultan, prin firman dat de Înalta Poarta, iar tarul Alexandru I i-a conferit titlul de "cavaler al Ordinului Sfântul Vladimir". Pe lânga aceste onoruri, avea inclusiv titulatura de "prim negustor si vistier al regiunii Rusciuk". În 1808, Manuc tradeaza cauza turceasca si se refugiaza la Bucuresti, punându-se sub protectia armatelor ruse, cu toate ca va continua sa arbitreze, din culise, conflictul dintre cele doua mari puteri. Turcii l-au acuzat ca a fugit cu câteva milioane de galbeni din vistieria Rusciukului si au cerut tarului, în repetate rânduri, extradarea sa.

    Din aceste motive, dar si din ratiuni negustoresti, Manuc nu a zabovit foarte mult în capitala Tarii Românesti, lasându-si numeroasele afaceri pe mâinile unor oameni de încredere. El s-a mutat, pentru o scurta perioada, la Sibiu, dupa care s-a stabilit, împreuna cu întreaga familie, la Chisinau, în Basarabia, unde a cumparat mosia Hancesti, cu 300.000 de "lei-aur". Moartea sa prematura ramâne o enigma în jurul careia s-au tesut tot felul de legende. Dupa unii, ar fi fost otravit de un spion turc infiltrat în anturajul sau (fapt de care se temea însusi Manuc, dovada ca a încercat sa-si piarda urma), dupa altii, sfârsitul zilelor s-ar fi datorat unui accident de calarie. Cert este ca, la 20 iunie 1817, în vârsta de numai 48 de ani, Manuc Mirzaian înceta din viata, la fel de misterios precum traise, iar trupul lui era îngropat în curtea Bisericii Armenesti din Chisinau, unde ramasitele sale pamântesti se gasesc pâna în zilele noastre. În urma paradoxalului personaj ramâneau o tânara sotie vaduva, frumoasa Mariam, si sase copii minori, care nu vor sti sa administreze imensa avere mostenita de la defunct.

    Scurta istorie a hanului
    În 1806, cu doi ani înainte de controversata fuga a lui Manuc peste Dunare, izbucnise razboiul ruso-turc, de pe urma caruia agentul dublu avea sa faca o adevarata avere, uzând de mijloace nu tocmai ortodoxe. Folosindu-se de instinctul sau infailibil, armeanul a simtit nevoia sa-si largeasca sfera afacerilor si în Tara Româneasca, tocmai pentru a preveni orice eveniment neasteptat. În a doua jumatate a anului mentionat, Manuc începe construirea faimosului han, dupa ce cumparase pe bani grei partea de teren aferenta constructiei, în suprafata de aproape un hectar, care facuse parte altadata din Curtea Domneasca de la Bucuresti.

    Dupa primii doi ani de conflict militar ruso-turc, rastimp în care armatele tariste se instalasera în capitala Tarii Românesti, monumentala cladire este încheiata si - dupa unii istorici, deloc întâmplator! - Manuc se refugiaza peste Dunare, cu întreaga familie si o avere colosala, ale carei dimensiuni reale au ramas necunoscute. Tot în toamna acelui memorabil an 1808, "bey"-ul francmason face inaugurarea hanului, ce s-a dovedit ulterior o afacere de mare succes. Din 1808 si pâna la semnarea Pacii de la Bucuresti, în 1812, între armatele ruse si cele turcesti (an în care negustorul armean se muta definitiv la Chisinau, dovedind ca nimic n-a fost întâmplator în viata sa, caci tocmai atunci Basarabia devenea provincie ruseasca!), "Hanul lui Manuc", cum era denumit deja, a fost ocupat aproape în întregime de ofiteri taristi si nenumarate delegatii de consilieri sau ambasadori otomani, ce duceau nesfârstite negocieri pentru semnarea tratatului. Fiecare dintre acestia îi plateau proprietarului 40 de "lei-aur", pe zi, pentru cazare si masa... De altfel - pentru a avea o oarecare masura a proportiilor acestei afaceri - din diferite înscrisuri ale epocii, pastrate pâna în ziua de azi în arhive, reiese ca, în perioada de maxima înflorire, care a mai durat câtva timp si dupa moartea lui Manuc, beneficiile anuale ale hanului se cifrau în jurul unei sume medii de peste 130.000 de galbeni "negauriti si cu marginile neîndoite", ceea ce reprezenta un venit foarte mare.

    Cutremurul din 1838, care a dus la darâmarea Turnului Coltei din Bucuresti, a pricinuit si "Hanului Manuc" serioase daune, motiv pentru care fiul cel mare al ctitorului, ramas în Basarabia, ce administra hanul prin intermediul unui epitrop, s-a hotarât sa vânda proprietatea mostenita, fapt întâmplat abia în 1842. Pâna târziu, dupa revolutiile burgheze de la 1848, Hanul lui Manuc a ramas, daca ne putem permite sa folosim un termen consacrat în zilele noastre, un veritabil centru comercial care si-a schimbat de mai multe ori proprietarii, fie prin vânzare, fie prin "luare în arenda". La 1862, când noul proprietar devine negustorul Lambru Vasilescu, hanul cunoaste o renovare lunga si costisitoare. Din aceeasi perioada, premergatoare Razboiului de Independenta, începuse moda "otelurilor" frantuzesti. Asa se face ca, la redeschiderea sa, abia în 1874, hanul se numea "Marele Hotel Dacia" si îsi va pastra aceasta denumire pâna dupa cel de-al doilea razboi mondial, când autoritatile comuniste îl vor nationaliza.

    Schimbarea epocilor, schimbarea mâncarurilor...
    Panorama virtuala a Hanului Manuc Daca ne întoarcem în timp, pe lungul fir al amintirilor si evocarilor despre vechiul han, descoperim ca, în acord cu fiecare perioada istorica, s-au schimbat atât vestimenattia, cât si obiceiurile culinare ale celor care au însufletit viata de doua veacuri a marelui han din capitala. Singura, structura arhitectonica a monumentalei constructii a ramas aproape nemodificata, cu doar câteva rare deosebiri.

    La sfârsitul epocii fanariote, în subsolul hanului se gaseau 15 pivnite boltite si câteva magazii. Aici se depozitau vinurile si rachiul, împreuna cu butoaiele de braga, alaturi de provizii alimentare, saci cu grâne sau cafea, lemnele pentru încalzit, baloturi de fân pentru cai si budanele de pacura pentru iluminat. La parter se aflau, pe latura exterioara, 23 de pravalii ce functionau dupa principiul foarte actual al închirierii spatiilor comerciale, 2 saloane mari pentru ocazii, în care, de obicei, serveau prânzul calatorii mai modesti, cazati peste noapte, plus 16 camere de servitori si bucatari, 4 odai comune pentru îngrijitorii de cai si un tunel (ce gazduieste astazi crama hanului!) în care încapeau peste 500 de persoane, pentru cazurile de forta majora ale vreunui asediu, caci în Bucurestii acelor vremuri mai existau înca bande de razvratiti sau contrabandisti înarmati. În fine, la etaj, pe "doua caturi" se aflau 107 odai pentru oaspeti, cel mai ades negustori înstariti de prin toata Peninsula Balcanica sau calatori straini, aflati în trecere prin Tara Româneasca, plus "Sala Domneasca", în care se organizau numai banchete de gala, si un "chiosc cu veranda", ce avea vedere spre Dâmbovita, astazi disparut.

    În mijlocul curtii, pavata cu piatra de râu, fusesera amenajate o cafenea si o bodega, cu toate dependintele lor, pe lânga o gradina cu fântâna arteziana, prima de acest fel din Bucuresti. Se servea "cafea la filigean", braga "în cani de tabla" sau vin în carafe de pamânt. Berea nu era cunoscuta aici, iar sampania si coniacul erau rezervate pentru cei de la etaj. Deseori, consumatorii purtau salvari si turbane, dupa moda orientala. La mare pret era "potrocul de gaina", friptura de miel si zaharicalele. Între doua feluri, se mai tragea câte un fum din narghileaua aflata la piciorul mesei. Pravaliile vindeau, pe lânga "postavuri" sau "ghiuluri", halvita, halva, sarailii si "vata pe bat". Când a sosit perioada "bonjurista" au aparut redingotele cu melon, trabucurile, ceaiul verde, mititeii si patricienii, salata de "boeuf" si purcelul de lapte la tava. În vremea când Hanul lui Manuc si-a schimbat numele în "Marele Hotel Dacia", aparuse deja, la bodega din curte, berea la halba, adusa în România de Regele Carol I. În "Sala Domneasca" aveau loc baluri mascate si serate mondene, la care se serveau platouri cu peste sau cu felii de friptura rece de mistret, însotite, fiecare în parte, de vin alb sec si vin negru. Pâna târziu, dupa primul razboi mondial, în aceeasi sala au fost organizate spectacole de teatru pentru protipendada, în timpul carora se ofereau piscoturi cu sampanie, sau întruniri politice cu public, la care "cafeaua Marghiloman" era oferita gratuit de organizatori.

    Asa cum spuneam si la începutul acestui capitol, fiecare schimbare de epoca a atras dupa sine, în mod firesc, o noua vestimentatie si noi obiceiuri culinare. Dar în întreaga sa istorie, de doua sute de ani, indiferent ce denumire a purtat, Hanul lui Manuc a ramas nemiscat, la doi pasi de "kilometrul zero" al Bucurestilor, pe locul în care l-a construit legendarul sau ctitor, ca un simbol al faptului ca ne aflam cu adevarat la Portile Orientului

    Astazi, Hanul Manuc este un complex: hotel, restaurant si terasa, sub denumirea terasa Hanul Manuc.
    P.S.Mergeti sa admirati cladirea care are potential, privelistea, dar nu sa mancati daca nu cumva vreti sa va aduceti aminte de vremurile dinainte de '89.

    Cetatea BUCURESTI sau CURTEA VECHE



    In hrisovul dat la 20 septembrie 1459 de catre Vlad Tepes. domnul Tarii Romanesti, orasul Bucuresti este pomenit pentru prima data cu numele de "Cetatea Bucuresti", desi orasul este mult mai vechi decat data mentionata.

    Inca din 13 iunie 1458, voievodul Vlad Tepes se adresa de langa apa Dambovitei (iuxta fluvium aque Domboviche) brasovenilor, fara a preciza existenta vreunei cetati, pe cand doi ani mai tarziu, in 1460, el scrie din "castrul de langa raul Dambovita". Astfel, izvoarele documentare intaresc ipoteza referitoare la ridicarea cetatii Bucuresti in cursul anilor 1458-1459.

    Atestarea este cuprinsa in hrisovul acordat de Vlad Tepes lui Andrei, Iova si Drag cu ocazia intaririi obcinelor acestora de la Ponor (Oltenia) si a scutirii lor de obligatiile fata de domnie: vama oilor, a porcilor, albinaritul, galetarit, vinarici, dijme, cositul fanului, posade, podvoade si caraturi. In textul documentului asternut pe pergament in limba slava, in redactie medio-bulgara, limba oficiala a cancelariei Tarii Romanesti, se mentioneaza ca s-a "scris in septembrie 20 in cetatea Bucuresti, in anul 6968" (1459), semnalandu-se astfel indiscutabil existenta la acea data a Bucurestilor.
    Incercarile unor istorici de a sustine ridicarea cetatii Bucuresti in secolul al XIV-lea, pe baza informatiilor referitoare la evenimentele din toamna anului 1368, cand ostile maghiare conduse de Nicolae Lackfy au fost zdrobite de Dragomir, parcalabul cetatii Dambovita, nu-si gasesc temeinicie, nici arheologic si nici documentar.

    Acelasi lucru se poate spune si despre incercarea de a identifica Bucurestii cu "Castrum Dombovichia", unde in 1397 a fost asediat si prins de catre Stibor, voievodul Transilvaniei, Vlad dusmanul lui Mircea cel Batran si aliat al politicii turcesti. In acest sens, informatiile referitoare la vama Dambovita, ce functiona inca din secolul al XIV-lea in cetatea cu acelasi nume, sunt incontestabile, dovedind ca aceasta se afla intre Rucar si Targoviste si nu pe teritoriul de azi al Capitalei.

    Construirea cetatii la Bucuresti, precum si prezenta voievodului si a curtii sale, la inceput temporara, au constituit importante conditii de continua crestere a rolului economic, politic si militar ale Bucurestilor. Transformarea Bucurestilor in scaun domnesc, inaugurata de domnitorul Radu cel Frumos, fratele lui Vlad Tepes, s-a dovedit a fi o necesitate a acestui voievod supus turcilor pentru a fi cat mai aproape de raialele de la Dunare. Cel mai vechi document cunoscut pana in prezent, in care Bucurestii apar ca resedinta domneasca, dateaza din 14 octombrie 1465, fiind emis de Radu cel Frumos in "cetatea de scaun Bucuresti", desi orasul a fost probabil locuit de acelasi voievod chiar din noiembrie 1462. In acest sens, este de mentionat ca in timp ce de la Radu cel Frumos se cunosc 16 documente emise in Bucuresti, nu se stie nici unul dat la Targoviste, un alt oras de scaun domnesc.

    Printre primii care si-au dat seama ca Bucurestiul are nevoie de o probare a intemeierii sale a fost locotenent -colonelul Dimitrie Papazoglu. Acesta a scris, la 1891, lucrarea "Istoria fondarei orasului Bucuresti – capitala Regatului Roman – de la 1330 pana la 1850 – culeasa dupa mai multi scriitori vechi". Lucrarea a fost reeditata de curand.

    Legenda dupa care numele orasului Bucuresti vine de la ciobanul Bucur, care ar fi construit si biserica Sf. Tanasie (Atanasie), pe care o combate D. Papazoglu, se intalneste inca de la 1761, intr-un manuscris al misionarului catolic Blasius Kleiner, dedicat Tarii Romanesti, Banatului si Transilvaniei.

    Pe teritoriul Bucurestilor voievodul Vlad Tepes ridica, deci, in primul deceniu al celei de-a doua jumatati a secolului al XV-lea, un punct fortificat numit fie "Cetatea Bucuresti", dupa asezarea din apropiere- fie "Cetatea Dambovita", denumire intalnita mai mult in izvoarele externe, fapt care dovedeste ca intaritura se afla in vecinatatea raului omonim.

    Istoriceste vorbind, nucleul orasului Bucuresti se afla in zona Curtii Domnesti sau a Curtii Vechi. Era asezat pe un mic promontoriu aparat de raul Dambovita, de Bucurestioara, de lacul de pe locul unde se afla acum Spitalul Coltea si viroagele care se profilau atunci pe terenul din spatele Muzeului National de Istorie a Romaniei. Toate aceste forme si accidente de teren azi au disparut: Bucurestioara a fost astupata, lacul de la Coltea a secat, viroagele s-au nivelat si peste nivelare s-au inaltat zidiri noi.

    Cetatea Bucurestilor a fost construita la mijlocul secolului al XV-lea in conditiile pregatirii planului de ridicare antiotomana preconizata de Vlad Tepes. Arheologii au scos la iveala pretioase marturii din acea vreme. Intre altele, se pot vedea zidurile din bolovani de rau si caramida din partile de nord si de est ale complexului de la Curtea Veche, inaltate in aceasta etapa. Specialistii demonstreaza ca acest castel, cu o suprafata de peste 900 metri patrati, avea un parter mult inaltat deasupra unor pivnite, a unor hrube foarte incapatoare. De asemenea, sapaturile arheologice au fixat dimensiunile si forma patrata a curtii interioare ce acoperea o suprafata de peste 100 metri patrati.

    Constructia ridicata din porunca lui Draculea sufera de-a lungul vremii modificari esentiale. Asa bunaoara, domnitorul Mircea Ciobanul transforma vechea cetate intr-un palat cu pivnite vaste, poruncind si ridicarea bisericii domnesti a carei tarnosire se va face cativa ani mai tarziu, in vremea fiului sau Petru Cel Tanar, atribuindu-se hramul Bunavestire.

    Noua curte domneasca, ajunsa acum la o suprafata de 25.000 mp n-a fost scutita de vicisitudini, ceea ce il face pe Matei Basarab sa porunceasca reconstruirea ei dupa 1670.

    Alti domnitori - Grigore Ghica, Gheorghe Duca si Serban Cantacuzino - intreprind si ei lucrari de amenajare si infrumusetare a Curtii Domnesti, dar stralucirea i-a fost data de domnitorii Constantin Brancoveanu si Stefan Cantacuzino (1714-1716).

    In vremea acestora, palatul domnesc a fost impodobit cu coloane de piatra, cu scara de marmura si picturi, fiind inconjurat de gradini frumoase si ingrijite care au starnit admiratia calatorilor straini pe aceste meleaguri.

    Mai multe incendii, cutremure ca si jafurile din timpul ocupatiilor straine la care s-a adaugat lipsa de interes a unor domnitori au facut ca palatul domnesc sa se degradeze din a doua jumatate a secolului al XVIII-lea.

    In aceasta situatie, domnitorul Alexandru Ipsilanti hotaraste ridicarea unei noi curti domnesti pe dealul Spirii, in apropierea Manastirii Mihai Voda, iar nu peste mult timpin 1798, domnitorul Constantin Hangerli porunceste parcelarea ei si scoaterea la mezat, transformarile edilitare acoperind in intregime urmele vechii resedinte voievodale.

    Scoase la lumina intre 1967-1972 de sapaturile arheologice, vestigiile se pastreaza ca monument in aer liber conservand elemente tehnice de constructie incepand din secolul al XIV-lea pana in secolul al XIX-lea, fragmente ale sistemului de alimentare cu apa, baia turceasca a palatului, decoratiuni arhitectonice exterioare, geometria interioara initiala, picturi murale.

    Din anul 1862 dupa unirea celor doua principate, orasul Bucuresti devine capitala Romaniei. Orasul s-a dezvoltat continuu. In prezent este cel mai important centru politico-administrativ si cel mai puternic centru industrial al tarii. De asemenea, in Bucuresti se afla cele mai inalte institutii de cultura, numeroase licee si scoli generale, precum si numeroase monumente de mare valoare istorica si artistica.

    CATEDRALA PATRIARHALA





    Construirea bisericii Patriarhiei o incepe voievodul Constantin Serban Basarab in anul 1656, dar va fi terminata mult mai tirziu de un urmas al sau, Radu Leon, abia in 1668 si poarta hramul "Sf. Imparati Constantin si Elena". Dupa acest an, voievodul o ridica la rangul de Mitropolie a tarii, iar colinei pe care este amplasata bucurestenii ii vor spune Dealul Mitropoliei. Din asezamintele minastiresti ridicate odata cu biserica, n-a mai ramas decit o frumoasa si impunatoare clopotnita, zidita de Constantin Brincoveanu la inceputul domniei sale, in anul 1698.



    Mitropolia fiind o copie mai mare a bisericii lui Neagoe Basarab de la Curtea de Arges, are o nota de simplitate, robustete, echilibru. Arcadele coloanelor fatadei se sprijina pe un briu gros de piatra ce armonizeaza placut cu cele oarbe laterale; deasupra, turlele nu prea inalte dau aer impozant salasului de rugaciune. Din vechea pictura a bisericii, a ramas doar cea de deasupra usii de intrare, pe cind cea din interior de data recenta, reprezinta figurile celor ce au ctitorit lacasul sau care au cotribuit la refacerea,imbunatatirea lui.



    Bunul cel mai de pret al Mitropoliei este racla de argint a Sf.Dimitrie Basarabov in care odihnesc moastele acestuia, sfint mult iubit de oameni care in semn de cinstire l-au ales protectorul orasului.

    PALATUL PARLAMENTULUI SAU CASA POPORULUI



    Casa Poporului s-a construit pe fostul Dealul Spirii (numele unui renumit doctor din zona) dupa anii `80, cind a inceput "urbanizarea " intregului cartier, la "indicatiile ctitorului de geniu". Ridicata pe o colina artificiala ,Casa Poporului are o inaltime de 84m, (cuprinde 12 etaje) are o nota dominanta, impunatoare, iar cu suprafata sa de 330.000 de metri patrati, devine a doua cladire din lume dupa Pentagon. Aici a dorit Ceausescu sa fie resedinta presidentiei,a comitetului central al partidului comunist si al unor ministere. In forma de piramida fara virf (au fost probate citeva cupole, idee la care s-a renuntat) palatul cuprinde vaste holuri, coridoare lungi,nenumarate sali imense, iar cea mai mare se numeste Sala Unirii, cu o inaltime de 16 m si o suprafata de 2200 metrii patrati, aici aflandu-se cel mai mare candelabru din palat, cu o greutate de trei tone si 7000 de becuri.

    Dictatorul n-a precupetit nimic, interioarele fiind de un lux iesit din comun: scari imense de marmura, tavane cu dantelarii de ornamente, mozaicuri in culori deosebite, usi bogat sculptate, siruri intregi de candelabre si lampi din cristal, covoare executate pe comenzi speciale, mobila pe masura acestor frumuseti si multe altele.

    La Revolutie erau terminate numai citeva incaperi si exteriorul, dupa aceasta data au continuat lucrarile pina in 1997, cind devine Palatul Parlamentului.

    Casa Poporului / Palatul Parlamentului In fata lui se deschide Piata Constitutiei (serveste ca loc de desfasurare pentru spectacole, defilari, sarbatoriri) din care porneste apoi bulevardul Unirii (fost Victoria Socialismului), pe care Ceausescu l-a dorit mai lat decit Champs Elysees. Intreaga artera este presarata cu fintini mai mari sau mai mici, bogat ornamentate in piatra si al caror nivel estetic a atras numeroase controverse.

    ARCUL DE TRIUMF

    Arcul de triumf a fost inaltat in anul 1922 din lemn si stuc, in cinstea proclamarii Unirii, dupa izbinda armatelor romane in primul razboi mondial, arc ce va fi inlocuit cu unul de piatra, opera arhitectului Petre Antonescu, intre anii 1935-1936.

    Fatada sudica este frumos impodobita cu doua medalioane in bronz, ce infatiseaza chipurile regelui Ferdinand si al reginei Maria, care le inlocuiesc pe cele originale, distruse de regimul comunist, dupa anii `80. In locul lor au fost aplicate doua mari flori de piatra, care au fost date jos, dupa 1989, iar chipurile regale si-au reluat locul.

    Deasupra fiecarui medalion se afla cite o Victorie in relief, opere ale sculptorilor C. Baraski si M. Constantinescu. Pe fatada nordica, alte doua medalioane au sculptate chipurile Barbatia si Credinta. Barbatia infatiseaza un razboinic cu sabie, lucrare a lui I. Jalea, iar Credinta pe cea a unui tinar cu o cruce, autor C. Baraski. Victoriile de deasupra lor sint executate de sculptorii D. Onofrei si C. Medrea.
    Pe pietrele de bolta ale Arcului de Triumf sint inscrise bataliilor razboiului (Marasesti, Oituz, samd), iar pe fatadele laterale sint inscrise proclamatiile regelui Ferdinand catre popor cind tara a intrat in razboi si cea de la Alba Iulia cu prilejul incoronarii.



    Muzeul Satului "Dimitrie Gusti"

    [photo]9951300[/photo]

    In primavara anului 1936 ia fiinta Muzeul Satului Romanesc, creatie colectiva a Scolii Sociologice Romane, infiintata si condusa de profesorul Dimitrie Gusti. Cel care s-a gindit prima oara la constituirea unei colectii de arta populara, a tipurilor de gospodarii taranesti si-a prezentarii lor in expozitii, a fost scriitorul Al. Odobescu cu mult timp in urma.
    [photo]9951342[/photo]

    Pe ulita cu biserica La deschiderea sa, muzeul cuprindea o suprafata de 5 ha si doar 30 de case taranesti, caracteristice diferitelor zone din tara. La amplasarea lor, au luat parte oameni de cultura, specialisti, 1100 de muncitori de diferite meserii si 130 de mesteri populari din satele locuintelor selectate. De-a lungul anilor, suprafata muzeului a crescut pina la circa 15 ha, iar numarul de constructii amplasate depaseste cifra de 300;din acestea peste 4 ha sint dotate cu tot necesarul unei gospodarii taranesti (ateliere, constructii anexe, biserici, etc).


    O bisericuta In anul 1977 a capatat denumirea de Muzeul Satului si de Arta Populara prin contopirea cu Muzeul de Arta Populara. Dupa Revolutie, in luna martie a anului 1990, s-au divizat din nou, primul devenind Muzeul Satului, iar al doilea Muzeul Taranului Roman. Asezat pe o latura a parcului Herastrau in paralel cu soseaua Kiseleff, Muzeul Satului prin marimea sa, devine cel mai mare muzeu in aer liber din Europa, ce atrage prin frumusete numerosi turisti straini, dar si bucuresteni dornici de plimbare.

  • Banii n-aduc fericirea, dar o pot cumpara!



    Relatia dintre bani si fericire este una dintre cele mai interesante, mai complicate si mai sensibile din cate exista pe lume, si, totodata, un subiect intors pe toate fetele de psihologi. Dupa ani si ani de cercetari complicate, pana si ei au ajuns la concluzia ca nu poate fi negat nicicum impactul starii noastre materiale asupra fericirii de care "dispunem". Si, ce sa vezi?

    Cu cat suntem mai saraci, cu atat suntem mai afectati. Asa ca am putea nuanta si spune ca "banii nu aduc fericirea" doar in cazul in care ai de toate. In schimb, cu cat iti lipsesc mai multe, cu atat iti poti cumpara cu banii jos cateva "portii de satisfactie". Cel putin asa sustine Gretchen Rubin, autoare a trei carti si absolventa a Yale Law School, care pregateste pentru acest an un al patrulea volum, dedicat fericirii si intitulat "Happiness Project".

    Sa spunem ca dispui de o suma mare de bani, primita pe neasteptate. Cum iti poti "cumpara" cu ea fericirea? Prima optiune ar fi sa achizitionezi obiecte noi si costisitoare, la care nici macar nu ai fi putut sa visezi pana acum. O plasma, o noua masina sau chiar o noua locuinta.

    Cine poate spune cu mana pe inima ca nu vei fi mai fericit? Si relatiile cu familia si prietenii vor putea fi mult imbunatatite, daca dispui de bani. Studiile arata ca unul dintre cele mai importante elemente care caracterizeaza starea de multumire si implinire in viata este legat de relatiile sociale.

    Ai vrut sa-ti vizitezi familia in celalalt capat al tarii si nu ai putut. Ai vrut sa participi la reuniunea organizata la 5 ani de la terminarea facultatii si nu ti-ai permis. Vrei sa cumperi cadourile de Craciun cerute de copilul tau, dar nu ai suma necesara. Iata doar cateva exemple care arata ca banii pot "cumpara" in unele situatii macar putina fericire.

    Banii mai pot pune capat si unor conflicte in familie. Cand? Atunci cand sotul ii reproseaza sotiei frante de oboseala ca geamurile de la balcon sunt murdare, iar sotia ii da replica, certandu-l, ca nu a batut covorul de luni bune de zile. Cum ar fi sa dispui de suma necesara pentru a plati aceste servicii unei alte persoane, care sa faca treburile in timp ce cuplul iese in parc cu copiii?

    Hai sa ne gandim putin si la dramul de fericire legat de aspectul nostru fizic. Sigur, mersul pe jos intretine sanatatea si e gratis. Dar cum ar fi sa iti poti permite un abonament la o sala sau macar o bicicleta medicinala si cateva gantere? Ai fi mai fericit cand cei din jur te vor complimenta pentru modul in care arati?

    Micile placeri si hobby-uri pot fi si ele costisitoare, iar daca nu ti le poti satisface nici macar din cand in cand atunci nu vei putea spune ca esti cu adevarat fericit. Cate jocuri de carti poti sa joci intre cei patru pereti ai camerei astfel incat sa suplinesti lipsa unei partide de pescuit pe cinste sau a unei excursii pe munte?

    Dupa cum transmite ziare.com, un alt aspect extrem de important pentru fiecare dintre noi este starea de sanatate. Si aici banii fac uneori diferenta intre fericire si nefericire, iar in situatii extreme intre viata si moarte. Poti fi fericit daca nu iti poti permite financiar sa iti alimentezi copiii asa cum trebuie sau sa te operezi la cel mai bun medic pe care il cunosti?

    Si, in final, iti poti "cumpara" fericirea facandu-i fericiti pe cei din jur. Cine nu cunoaste bucuria pe care o resimte oricare dintre noi atunci ca face, la randul lui, un cadou, o surpriza sau da o mana de ajutor unei cunostinte aflate in impas financiar? Sunt doar cateva situatii in care, ne place sau nu, banii conteaza si ne fac mai fericiti. Sigur, multi vor spune ca denaturam sensul expresiei, miezul ei de adevar. Ca expresia "banii nu aduc fericirea" se refera la intelesuri mai profunde, legate de sentimente sau de realizari in viata.

    Cu siguranta insa ca vocea lor va fi acoperita de cei care isi vor arata convingerea ca, in ziua de azi, banii pot cumpara orice, nu numai fericirea, ci si iubirea, statutul social sau constiinta cuiva. Si exemplele sunt nenumarate si binecunoscute, de la casatoriile care frizeaza ridicolul, pana la diplomele de doctorat semnate la restaurant sau la analizele politice tot mai rupte de realitate care umplu ecranele televizoarelor.

  • Vizita in casa furnicilor :)

    [photo]9917636[/photo]
    Pentru a vedea cum arata in interior un musuroi de furnici aceasta echipa de cercetatori a turnat ciment timp de trei zile intr-un musuroi abandonat, pana ce 10 tone de ciment au disparut in galeriile de sub pamant. Dupa o luna au inceput sapaturile.
    A fost nevoie de saptamani intregi pentru a scoate la lumina orasul secret al furnicilor. Cu ajutorul excavatoarelor, cercetatorii au dat la o parte tone de pamant, in cele din urma incepand sa vada structura orasului.
    Ce au descoperit este impresionant: exista autostrazi subterane care leaga camerele principale, si din strazile principale pornesc bifurcatii de stradute periferice.
    Tunelurile sunt astfel proiectate incat sa asigure o ventilatie buna si sa ofere cea mai scurta cale de transport.
    Totul arata de parca ar fi fost proiectat de catre un arhitect. Insa acest oras colosal a fost creat din munca intregii comunitati de furnici, un organism extrem de bine instruit si disciplinat.
    Structura acopera 50 de metri patrati si este adanca de 8 metri.
    Pentru construirea ei colonia a mutat 40 de tone de pamant, fiecare incarcatura pe care o cara furnica fiind de patru ori mai grea decat ea.
    Daca facem echivalentul in cazul oamenilor, ar insemna sa caram o greutate de patru ori mai grea decat noi pe o distanta de 1 kilometru pana la suprafata. Construirea unui musuroi este echivalentul construirii Marelui zid chinezesc. Astfel, fiecare musuroi in parte este o mica minune a lumii.

  • 6 sfaturi alimentare care ne ajuta sa ne simtim bine

    6 sfaturi alimentare care ne ajuta sa ne simtim bine

    Va simtiti deprimat? Va irita orice zgomot din jur si ati vrea sa rontaiti ceva pentru a va calma? Poate e timpul sa verificati cu atentie ce tipuri de alimente consumati si s-ar putea sa aveti surpriza ca de acolo va vine starea proasta de spirit. Expertii nutritionisti sustin ca, pe termen scurt sau lung, diferite alimente pot provoca stari afective pozitive sau negative. Iata cateva recomandari si prezentarea a sase tipuri de alimente care ne ajuta sa ne simtim bine:

    La fiecare masa, in fiecare zi, incercati sa tineti sub control nivelul zaharului in sange, prin consumarea cu atentie a dulciurilor si produselor bogate in zaharuri. De asemenea, evitati sa suprasolicitati tractul gastrointestinal prin consumarea periodica a unor alimente ce contin fibre si faceti din cand in cand cate o cura de paine cu tarate pentru a evita constipatia sau iritarea colonului. Specialistii avertizeaza ca avem starile de spirit bune sau proaste si in functie de ceea ce mancam, pentru ca anumite tipuri de alimente influenteaza in mod direct nivelul de hormoni, cum ar fi de pilda serotonina. Alte alimente asigura o buna circulatie a sangelului si pot preveni aparitia inflamatiilor.


    [photo]9777634[/photo]


    Astfel, pentru a ne pastra inima sanatoasa, nutritionistii recomanda o dieta bogata in fibre si saraca in grasimi saturate. Dr Diane M. Becker, de la Centrul pentru Preventie in Sanatate din cadrul Scolii de Medicina Johns Hopkins sustine ca "un pranz cu exces de grasimi si glucide determina intotdeauna aparitia disfunctiilor diverselor organe, provocand cel mai adesea stari de deprimare si insomnie".



    1. Cautati alimente bogate in vitamina B12 si acid folic


    Pentru a preveni aparitia unor afectiuni ale sistemului nervos, tulburari de dispozitie sau chiar dementa senila, medicii recomanda un consum regulat de alimente bogate in acid folic si vitamina B12. Cele mai cunoscute sunt carnea de vita sau de pui, salata verde, brocolli, spanac, mazare, seminte de dovleac, peste (crap sau somon) si iaurt – declara dr Edward Reynolds, de la Institutul pentru Studiul Epilepsiei de la Colegiul King din Londra. Aceste alimente asigura scaderea prevalentei simptomelor depresive, potrivit unui studiu efectuat recent in randul barbatilor din Japonia, cei mai predispusi la aparitia unor astfel de tulburari psihice. De exemplu, la micul dejun se recomanda consumarea unui albus de ou umplut cu spanac si reducerea consumului de branzeturi grase.


    2. Consumati cat mai multe fructe si legume


    Fructele si legumele sunt surse importante de nutrienti si antioxidanti, care contribuie in mod direct la mentinerea starii de sanatate si a calitatii vietii. Potrivit unui studiu, se recomanda consumarea zilnica a doua fructe sau legume proaspete, care cresc cu 11% buna functionare a organismului. Dar, expertii sustin ca, cu cat consumam mai multe fructe si legume, cu atat mai sanatosi vom fi!


    3. Consumati in fiecare zi alimente bogate in seleniu


    Seleniul este un mineral care actioneaza in organism la fel ca un antioxidant. Ce au de-a face antioxidantii cu starea de spirit, daca ne simtim bine sau rau? Cercetari recente sugereaza ca prezenta stresului oxidativ in creier, prin acumularea de radicali liberi nocivi, este asociata cu unele cazuri de depresie in randul pacientilor in varsta. Astfel, in urma unor teste s-a constatat ca persoanele atinse de aceasta maladie si care au primit un supliment zilnic de 200 de mcg de seleniu au prezentat o ameliorare considerabila a simptomatologiei depresive. Medicii recomanda pentru persoanele de toate varstele si de ambele sexe o doza zilnica de 55 de mcg de seleniu pentru mentierea unei stari de spirit pozitive. Cele mai bune surse de seleniu sunt boabele de grau sau de orez brun, semintele de floarea-soarelui, nucile si alunele, dar si diferite soiuri de peste. Potrivit specialistilor nutritionisti, seleniul nu trebuie sa lipseasca din alimentatia bolnavilor de inima, fiind un oligoelement valoros, care regleaza nivelul tensiunii arteriale intracraniene, mentine elasticitatea tesuturilor, previne aparitia cataractei, stimuland in acelasi timp sistemul imunitar.



    4. Mancati peste cel putin de doua ori pe saptamana

    Mai multe cercetari efectuate recent sugereaza ca, deopotriva femeile, cat si barbatii au risc mult mai mic de a face depresie daca obisnuiesc sa consume periodic peste si in mod special somon, care este foarte bogat in acizi omega 3. De asemenea, acest tip de acizi are un rol foarte important in preventia depresiei post-partum, aparuta la femeile care au nascut – declara dr. Jay Whelan, directorul Departamentului pentru nutritie din cadrul Universitatii din Tennessee. Surse foarte bune in acizi grasi omega 3 sunt: heringul, sardinele, tonul si pastravul.


    5. Luati-va doza zilnica de vitamina D



    O plimbare pe strada, sub razelele soarelui, va va lumina interiorul sufletului, dar va ajuta si corpul sa sintetizeze mai usor vitamina D. Patru studii recente au ajuns la aceeasi concluzie: un nivel scazut in organism al vitaminei D este asociat cu declansarea sau agravarea a patru tulburari functionale si de dispozitie: sindromul premenstrual, tulburarea afectiva de sezon sau diverse tulburari afective nespecifice, dar mai ales episodul depresiv major. Dr Jenny K. Murphy, de la Universitatea de Medicina din Carolina de Sud sustine ca fiecare individ isi poate tine sub control starile de dispozitie cu un consum zilnic de 1.000-2.000 IU de vitamina D. Cele mai cunoscute surse naturale de vitamina D sunt pestele gras (somon, ton sau macrou), ficat de vita, branza si galbenusul de ou. Dar principalele si cele mai importante surse se gasesc intr-o alimentatie consistenta la micul dejun: cereale, paine, sucuri naturale si lapte.



    6. Un cub de ciocolata, tratament natural impotriva depresiei


    "Cantitati mici de ciocolata neagra pot fi un excelent stimulent fizic, prin cresterea nivelului endorfinelor, acele substante din creier care ne fac sa ne simtim bine" - declara dr Becker de la Centrul Johns Hopkins. Si nu doar atat, ciocolata neagra are un puternic efect benefic asupra circulatiei sangelui. De pilda, intr-un studiu realiat de specialistii olandezi, s--a constatat ca o treime dintre barbatii din aceasta tara care consuma un baton de ciocolata in fiecare zi au tensiunea arteriala in limite normale si un risc scazut de boli cardiovasculare. De asemenea, ciocolata mobilizeaza psihicul uman, imbunatatind nivelul de serotonina din creier. In sistemul nervos central, serotonina ocupa un rol important, fiind responsabila de anumite stari, ca de exemplu: nervozitate, apetit, somn, agresiune si temperatura corpului.

    Datorita continutului sau bogat in substante cu efect psihotonic puternic, ciocolata neagra stimuleaza activitatea creierului, facilitand astfel o mai buna concentrare si rapiditate a perceperii unui fenomen, precum si o mai mare usurinta in orientarea constiintei intr-o anumita directie. Un singur baton de ciocolata amaruie contine fier, magneziu si o cantitate de flavonoide egala cu cea pe care o gasim in sase mere, iar ciocolata cu lapte contine, in plus, si calciu.

    Mie imi place ciocolata neagra HEIDI cu 75% cacao.
    :) Obisnuiti-va cu acest fel de ciocolata...cu timpul veti aprecia savoarea...Mancand un patratel va satisfaceti necesitatea de dulce si nu mai simtiti nevoia sa mancati toata ciocolata asa cum se intampla in cazul ciocolatei cu lapte :) :)

    Va doresc sa fiti sanatosi (-oase) !!!!!!!!!!!!!!!!!!!

  • Dolce & Gabbana

    Imperiul a aparut in 1985 cand primul produs marca D&G a aparut in concursul de talente in moda de la Milano. Publicul s-a indragostit si Dolce & Gabbana au creat prima colectie proprie in 1986. In 1992, a aparut primul lor parfum, “Light Blue” si o lume intreaga a fost bucuroasa sa-l foloseasca.

    [photo]9718101[/photo] [photo]9718104[/photo]

    Domenico Dolce si Stefano Gabbana si-au creat un adevarat renume datorita multitudinii de celebritati care ii adora. [photo]9718085[/photo]
    Au imbracat pe Isabella Rossellini, Demi Moore, Nicole Kidman, Madonna, Monica Bellucci si Angelina Jolie.
    Au fani atat la Hollywood cat si in randul populatiei din intreaga lume. Se spune ca ei le fac pe staruri sa arata ca niste staruri.
    Madonna este o admiratoare asa de mare a creatilor celor doi, incat a apelat la ei pentru crearea celor 1500 de costume pentru turneul ei modial “The Girlie Show”, din 1993. La scurt timp dupa lansarea colectiei pentru copii, Dolce & Gabbana au creat si hainele si accesoriile pentru turneul european a lui Kylie Minogue din 1999.

    Preocupati de crearea celor mai bune si magulitoare haine, Dolce&Gabbana s-au inspirat din stilurile boem si mediteranean. Femeia D&G poarta tocuri feminine si are mereu o imagine mediteraneana sexi, dar este la fel de sigura pe sine in haine de inspiratie masculina. Barbatul D&G ideal este atent la detalii si se poate imbraca la birou intr-un costum impecabil sau intr-un blazer cu blugi sfasiati.

    Specific celor doi creatori este culoare neagra pe care nu o pierd niciodata. Hainele negre te fac sa te simti sexi si stralucitoare in acelasi timp.

    Daca ai nevoie de protectie solara, D&G te poate ajuta si aici. Cei doi creatori au creat si o linie unica de ochelari de soare. De curand, ei s-au implicat si in crearea de obiecte pentru casa, astfel incat, si casa ta va arata la fel de bine ca si tine.

    [photo]9718112[/photo]

  • Cafenele culturale in Bucuresti

    Cafenele culturale in Bucuresti

    1. Cafeneaua Muzeului Taranului Roman (Kiseleff 3)

    Succesul Muzeului Taranului Roman, pare sa se reflecte si asupra cafenelei pe care o patroneaza: asa cum muzeul a reusit sa proiecteze asupra satului romanesc un aer cool, care-l face dezirabil pentru neohippiotii urbani, tot asa cafeneaua si terasa de la parter s-au impus printre locurile fierbinti de intalnire ale intelighentiei bucurestene. In raport cu MNAC sau Museo, aceasta cafenea are un aer mai democratic, mai putin exclusiv, ceea ce o face mai populara. In plus, evenimentele se succed continuu, alternand inteligent concerte de rock sau electro cu dezbateri si expozitii; foarte reusite au fost in aceasta vara serile dedicate comunitatilor etnice din Romania. Preturile sunt decente, iar berea se serveste la halba. Vinul e de casa, din Vrancea, iar o carafa mica de 0,5 l costa 8 lei. Mancarea este de tip slow food, cuprinzand platouri si salate – la preturi mari: 7 lei fasolea batuta, 12 salata de vinete. Platourile sunt cu produse "de la tarani", iar in zona fitelor eco, merita mentionat sucul de mere de Malancrav, de la fermele "organice" ale printului Charles din Ardeal. Ambianta este austera, simpla, cu bancute si scaune sasesti pictate, pereti.

    2. Ceainaria Carturesti (Arthur Verona 13 )

    Succesul librariei se reflecta si asupra ceainariei. Loc amenajat cu gust, cu mese si stinghii negre pe pereti, care fac un contrast cald cu zugraveala. Locul e tacut si prietenos, predispunand la lectura – nu putini sunt cei care se retrag din librarie cu o carte in mana. Ceaiurile costa in jur de 7-8 lei, mai ieftine decat in celelalte ceainarii bucurestene. Evenimentele au frecventa celor de la MR, cu accent pe lansari, expozitii si dezbateri. Nu se fumeaza.

    [photo]9685538[/photo]

    3. Cafeneaua MNAC (Izvor 2-4)

    Ascensiunea acestei cafenele se leaga de dezvoltarea scenei electro si a VJ-ing-ului, precum si de primele editii Rokolectiv. Acum cativa ani era cel mai alternativ-occidental loc din Bucuresti, cu public stand intins pe jos, saci umpluti cu zapada artificiala, cateodata hamace. si acum e la fel, doar ca noutatea electro-ului s-a mai consumat. Accesul e catastrofal, neexistand mijloace de transport care sa lege zona; privelistea e superba, deschizandu-se spre zona pustie, distrusa de comunism, dinspre dinspre 13 Septembrie.

    4. Museo, cafeneaua Muzeului de Geologie (Kiseleff 2)

    Arata orbitor de elegant si primul lucru care iti vine in cap cand o vezi e, inevitabil, "s-au bagat bani, nu gluma". Combinatie de loc de epoca cu minimalism postmodern. Usor inhibant, mai ales cand deschizi meniul si descoperi preturile de Market 8. Mancare indiana (tine de Barka Safron, restaurantul indian). Evenimentele sunt in nota de Fratelli, se cam sparg in figuri: performance Jean Lorin Sterian, expozitie fotografii Geo. si-a deschis terasa, mare, aerisita, salbatica - taie respiratia. Inauntru nu se fumeaza.

    5. Terasa La Motoare (deasupra TNB )

    Fireste, "nu mai e ce-a fost" – sau e fix acelasi lucru pe care-l stim. Motoarele nu au tinut niciodata sa fie un loc elitist, din contra, au vrut sa adune cat mai multa lume. E in continuare cea mai populara terasa bucuresteana, cu aceleasi cozi insuportabile intre 22 si 00.00, cu aceeasi bere proasta si scumpa la draft (5 – 6 lei), cu aceleasi bancute de lemn fara spatar. Evenimentele sunt conexe teatrului (vara asta, festivalul de teatru alternativ Underclouds) sau proiectii de film de la CNDB. Plus concerte rock.

    6. Metropolitan Caffe (Eminescu 89)

    Chiar daca nu se bucura de cine stie ce succes, aceasta cafenea merita laudata pentru incercarea de a crea o cafenea realmente culturala, respirand o atmosfera de teatru. Amenajata in interiorul Teatrului Metropolis, cafeneaua are un design foarte contemporan, deloc clasic. Meniu nonalcoolic, cu cafea si ceai.

    7. De Bufet (Budisteanu 10)

    Terasa e in zona Pietei Victoriei, in curtea Facultatii de Arte Plastice – asadar respira aerul de familie al boemei artistice pe care o adaposteste. Pe scurt, genul fals-prietenos-urban: haine alternative extreme, hipsteri, fete zambitoare si muzica mai chill. Dupa un timp, te obisnuiesti cu falsul aer de familie – locul e frumos, intr-o curte din care nu se vede strada, iar zgomotele masinilor se aud estompat. Preturile sunt surpriza cea mai placuta a locului, 5 lei berea la 0,5 l. Din pacate, evenimentele culturale sunt foarte rare.

    8. Terasa si Cafeneaua Muzeului Literaturii Romane (Dacia 12)

    Este singurul lucru de (relativ) succes al Muzeului Literaturii Romane; evenimentele Muzeului sunt la fel de putin sexy ca-n trecutul comunist – si, poate doar cenaclul literar, proaspat redeschis, sa le mai scoata din cenusiu. Succesul terasei (cu iz postcomunist si mese decrepite de plastic) se datoreaza politicii de preturi, care ucid din fasa orice concurenta din zona - bere cu 3 lei la 0,5. Locul insa e foarte linistit si frumos, cu pietris pe jos si copaci inalti si batrani deasupra..

    9.Atelier Café (selarilor 7)

    Atelier Café e rodul unui experiment, din pacate, nereusit – incercarea de a cupla o galerie de arta cu o cafenea. Din pacate, galeria de arta nu a fost sustinuta de un brand capabil s-o sustina, din zona culturii tinere (Tiron, Nanca etc.), iar evenimentele se centreaza exclusiv asupra artelor plastice, expozitii de pictura; or, pictura are parte de o imagine mult prea retro sa mai poata fascina ca arta. De altfel, cafeneaua este mai mult goala. Preturi suportabile (5 – 10 lei cafeaua). Nu se serveste bere.

    10. Diverta (Magheru 9)

    Dupa Carturesti, Diverta este a doua retea de librarii care isi asociaza un local. Cafeneaua urmeaza sa fie deschisa zilele acestea, in noua locatie de pe Bulevardul Magheru, aparuta pe amplasamantul fostului magazin Eva. Spatiul fostului magazin e urias si in interiorul lui va functiona atat o librarie, cat si o cafenea. Investitia e ambitioasa, in valoare totala de doua milioane de euro.



    :) :) :) :) :) :) :) :) :) :) :) :) :) :) :) :) :) :)

  • Burberry

    Povestea Burberry incepe in 1856, cand un anume Thomas Burberry fondeaza o noua companie, bazandu-se pe experienta acumulata ca patron al unui mic magazin de tesaturi si perdele, din Basingstoke, Hampshire. Incercand sa gaseasca materiale care sa se potriveasca modelelor imaginate, Burberry a reusit sa gaseasca materialul ideal, impermeabil si rezistent, care va fi folosit pentru majoritatea creatiilor sale. Era o adevarata revolutie in domeniu, iar succesul l-a ajutat sa isi deschida primul magazin de lux chiar in Londra.

    De-a lungul istoriei firmei, in afara produselor de lux tot mai apreciate de cei care doreau creatii de calitate, compania a primit si comenzi mai putin obisnuite pentru o casa de moda de lux, cum a fost realizarea noilor uniforme pentru ofiterii britanici. Celebra sigla avea sa apara la inceputul anilor '20, fiind folosita prima data pentru un impermeabil. Ulterior sigla va fi intalnita si pe umbrele, haine, bagaje, esarfe, posete, genti, accesorii, foarte populare in special in anii '60. Spre deosebire de alte case de moda, Burberry impunea un stil foarte "britanic", elegant si luxos, care s-a bucurat de succes in special in America si pe piata asiatica, unde creatiile Burberry ajungeau sa fie vandute la preturi fabuloase. In scurt timp compania si-a deschis noi reprezentante in strainatate, totul fiind controlat de la Londra.

    Angajand designeri talentati si originali, compania si-a continuat extinderea, pastrandu-si publicul tinta. In 1997 noul designer a devenit Rose Marie Bravo, care a stiut sa imbine traditia companiei cu noile tendinte, scotand pe piata modele si produse care au mentinut Burberry. Imaginea companiei a castigat enorm dupa o inspirata campanie publicitara avand-o ca personaj principal pe Kate Moss.

    Burberry a devenit in cei peste 150 de ani de existenta un simbol al elegantei si rafinamentului, creatiile purtand aceasta marca fiind printre cele mai bune.
    Usor de recunoscut prin modele si culori - mai ales negru si rosu - produsele Burberry sunt preferate de vedete ca Britney Spears, Justin Timberlake, Madonna, Kate Moss, ceea ce a adus a facut ca Burberry sa devina foarte trendy.

    [photo]9674138[/photo]

    Daca initial compania s-a lansat prin colectiile de genti si haine, recent a inceput sa vanda si accesorii, pantofi, lenjerie si chiar parfumuri.
    Totul de calitate exceptionala, la un pret pe masura.

    [photo]9674086[/photo]

1 2 3