Blogul lui Ovidiu

Regina Spektor - The Call

ovidiux2008 — Tue, 15 Sep 2009 18:32:44 UT

"The Call"

It started out as a feeling
Which then grew into hope
Which then turned into a quiet thought
Which then turned into a quiet word
And then that word grew louder and louder
Till it was a battle cry
I'll come back when you call me
No need to say goodbye

Just because everything's changing
Doesn't mean it's never been this way before
All you can do is try to know who your friends are
As you head off to war
Pick a star on the dark horizon and follow the light
You'll come back when it's over
No need to say goodbye
You'll come back when it's over
No need to say goodbye

Now we're back to the beginning
It's just a feeling and no one knows yet
But just because they can't feel it, too
Doesn't means that you have to forget
Let your memories grow stronger and stronger
Till they're before your eyes
You'll come back when they call you
No need to say goodbye
You'll come back when they call you
No need to say goodbye

Regina Spektor - Fidelity

ovidiux2008 — Sun, 13 Sep 2009 19:35:34 UT

I never loved nobody fully
Always one foot on the ground
And by protecting my heart truly
I got lost in the sounds
I hear in my mind
All of these voices
I hear in my mind all these words
I hear in my mind all this music

And it breaks my heart
And it breaks my heart
And it breaks my heart
When it breaks my heart

Suppose I never, ever met you
Suppose we never fell in love
Suppose I never, ever let you kiss me so sweet and so soft
Suppose I never, ever saw you
Suppose you never, ever called
Suppose I kept on singing love songs just to break my own fall
Just to break my fall
Just to break my fall
Just to break my fall
Break my fall
Break my fall

All my friends say that of course it’s gonna get better
Gonna get better
Better better better better better better better

I never loved nobody fully
Always one foot on the ground
And by protecting my heart truly
I got lost
In the sounds
I hear in my mind
All these voices
I hear in my mind all these words
I hear in my mind
All of this music
And it breaks my heart
And It breaks my heart

I hear in my mind
All of these voices
I hear in my mind all these words
I hear in my mind
All of this music
And it breaks my heart
And it breaks my heart
And It Breaks my Heart
When it Breaks my heart
But it breaks my heart
When it breaks my heart
Breaks my heart
And it breaks my heart
And it breaks my heart
And it breaks my heart
And it breaks my heart

Ghici cât de mult te iubesc

ovidiux2008 — Sat, 12 Sep 2009 21:05:36 UT

Iepuraşul Căstănuţă-cel-Mic, pregătindu-se să meargă la culcare, se apucă strâns de urechile nemaipomenit de lungi ale iepuraşului Căstănuţă-cel-Mare. Voia să fie sigur că iepuraşul Căstănuţă-cel-Mare îl ascultă.

- Ghici cât de mult te iubesc! zise.
- Hm, nu cred că pot ghici, răspunse Căstănuţă-cel-Mare.
- Uite atât de mult, spuse Căstănuţă-cel-Mic, întinzându- şi braţele cât putu de tare.
Dar Căstănuţă- cel-Mare avea braţele şi mai lungi:
- Iar eu pe tine te iubesc uite atât de mult, spuse el.
„Hm, chiar e mult", se gândi Căstănuţă-cel-Mic.
- Te iubesc până aici sus, unde ajung eu cu lăbuţele, spuse Căstănuţă-cel-Mic.
- Iar eu te iubesc până unde ajung eu cu lăbuţele, răspunse Căstănuţă-cel-Mare.
"Este destul de sus", se gândi Căstănuţă-cel-Mic. "Mi-ar plăcea să am şi eu braţe aşa de lungi".
Aproape că-i era prea somn să mai continue. Apoi privi dincolo de tufişurile de mărăcini, prin noaptea cea mare şi neagră. Nimic nu părea mai îndepărtat decât cerul.
- Te iubesc până sus la Lună, spuse el şi închise ochii.
- O, da, este departe, răspunse Căstănuţă-cel-Mare. Este foarte, foarte departe.
Căstănuţă-cel-Mare îl aşeză pe Căstănuţă-cel-Mic în pătuţul lui de frunze.
Se aplecă încet şi-l sărută de noapte bună. Apoi se-ntinse lângă el şi-i şopti zâmbind:
- Te iubesc până sus la Lună... şi înapoi.

din ziarul Libertatea

Dash Berlin feat. Jaren – Man On the Run

ovidiux2008 — Tue, 01 Sep 2009 15:15:07 UT

I wanna fall to pieces

Take another piece of me
Take it anyway you need it
What you get or what you see
There really isn’t any secret
And with the hand as cold as ice
Ohh, there you go…

Take it all away
Watching as you break
All I am is you
Take it all away
I wanna fall to pieces
I wanna fall to pieces

Turn around and walk away
Find a different kind of vision
When you take all you came to take
When you said all you came to say
Ohh, and you know…

Take it all away
Watching as you break
All I am is you
Take it all away
I wanna fall to pieces

You take all you came to take

You take all you came to take
You say all you came to say
All I am is you
Take it all away
I wanna fall to pieces

Sunlounger with Ingsha feat. Simon Binkerborn - One More Day

ovidiux2008 — Tue, 01 Sep 2009 15:09:53 UT

Along with your fault,
No meaning no home.
There‘s room in your heart,
To know love.
You can hide you can run,
But before it‘s just that,
There‘s room in your heart,
To know dreaming.

Just one more day,
I need to try.
Another way,
Won‘t let it take us by.
Just let it be,
Reach out and touch.
Don‘t you know,
It‘s never too much.

Sunlounger feat Zara - Lost (Dance Version)

ovidiux2008 — Tue, 01 Sep 2009 15:00:08 UT

Forget the peace inside
You've given way to the gods of destruction
Full of desire
You feel afraid that there's nothing left

Oh oh, oh no
Oh oh, oh no

The ocean is dry
Do you feel hollow?
Nowhere to hide
And nothing to swallow

And when you can't recognize
Anything solid
Where do you turn?
When you can't buy it?

What can you believe in now
With no love to follow?
Now that you have lost yourself
Oh, can anything help you now?

Just let your fears go
You might find your way back home
Let your fears go
You might find that you're not lost

Just let your fears go
You might find your way back home
Let your fears go
You might find that you're not lost

What did you learn?
What was it worth?
What did you yearn for?
Everything's lost now

And not alone and not alone
And not alone and not alone
And not alone and not alone
And not alone and not alone

Just let your fears go
You might find your way back home
Let your fears go
You might find that you're not lost

Just let your fears go
You might find your way back home
Let your fears go
You might find that you're not lost

Sunlounger and Zara - Talk to Me

ovidiux2008 — Tue, 01 Sep 2009 06:15:15 UT

Can you hear me
Can you feel me

Can you hear me
I can't hear you

Can you hear me when I'm whispering softly to you
Can you feel me when I'm standing across the room from you

Can you hear me when I'm whispering softly to you
I can't hear you when I'm standing across the room from you

Talk to me
I wanna know your dreams
Talk to me
Tell me everything and everything

Talk to me
I wanna know your dreams
Talk to me
Tell me everything and everything
That's real

Can you hear me when I'm whispering softly to you
Can you feel me when I'm standing across the room from you

Can you hear me when I'm whispering softly to you
I can't hear you when I'm standing across the room from you

Talk to me
I wanna know your dreams
Talk to me
Tell me everything and everything

Talk to me
I wanna know your dreams
Talk to me
Tell me everything and everything
That's real

Sunlounger Feat. Kyler England – Change Your Mind

ovidiux2008 — Tue, 01 Sep 2009 06:02:46 UT

When you kiss me
It feels so real
Then the daylight comes
Off you run and I don’t know how to feel

There’s a fire
Underneath your skin
But it’s getting old, out here in the cold
‘Cause you won’t let me in

When you hold me
I can hear your heart
Beating loud and clear
Without fear
But you chose a moment that we part

You and I could fly
Baby, we could be so high if you just let go
But you’re too busy keeping two feet on the ground
And keeping one hand on the door

When you change your mind
You know where to find me
When you change your mind, baby
You know where to find me

You and I could fly
Baby, we could be so high if you just let go
But you’re too busy keeping two feet on the ground
And keeping one hand on the door

When you change your mind (it feels so real)
You know where to find me
When you change your mind (when you kiss me, baby)
You know where to find me

When you change your mind
You know where to find me
When you change your mind, baby
You know where to find me

John O’Callaghan Feat. LO-FI Sugar – Never Fade Away

ovidiux2008 — Tue, 01 Sep 2009 05:20:43 UT

John O’Callaghan Feat. LO-FI Sugar – Never Fade Away

Never fade away
Never fading out
Stars aren’t so bright
When you’re not here
I’ll wait forever my dear

Your light, your light
Your light, your light
May never disappear

Carry on through the night
Tomorrow you’ll find
A healed heart and a calming mind
A ray of light this world will not decline

Percepţii diferite

ovidiux2008 — Fri, 28 Aug 2009 06:52:46 UT

Bărbaţii şi femeile percep aceeaşi lume cu alţi ochi. Bărbatul vede lucruri şi obiecte, precum şi relaţiile dintre ele în spaţiu, ca atunci cînd încearcă să pună cap la cap piesele unui puzzle. Femeile au o privire mai de ansamblu, dar remarcă şi cel mai mic amănunt, iar piesele de puzzle şi relaţia dintre ele contează mai mult decît poziţionarea lor în spaţiu.
în procesul de conştientizare, bărbatul este preocupat mai degrabă de obţinerea unor rezultate sau de atingerea unor scopuri, a unui anumit statut şi deţinerea unei forme de putere, de depăşirea concurenţei şi de eficienţă „pînă la capăt". Femeia se concentrează asupra comunicării, cooperării, armoniei, iubirii, împărtăşirii şi relaţiei reciproce. Contrastul este atît de mare, încît este uluitor că bărbaţii şi femeile măcar se gîndesc să trăiască în comun.

Băieţii ţin la lucruri, fetele, la oameni
Creierul fetelor este conceput pentru a reacţiona în raport cu oamenii şi chipurile, în vreme ce al băieţilor reacţionează la obiecte şi la forma lor. Studiile pe sugarii de numai cîteva ore pînă la cîteva luni arată foarte clar că băieţilor le plac lucrurile, iar fetelor oamenii. Diferenţele ştiinţifice măsurabile între sexe demonstrează felul în care ei percep aceeaşi lume prin intermediul unor creiere alcătuite diferit. Fetiţele sînt atrase de chipuri şi păstrează un contact vizual cu două pînă la trei minute mai prelungit decît băieţii, iar băieţeii sînt mai preocupaţi de urmărirea mişcării unui obiect mobil cu forme neregulate.
La trei luni, fetele disting imaginile ce reprezintă familia de cele care reprezintă nişte străini, în vreme ce băieţii nu pot. Dar aceştia îşi găsesc mai uşor o jucărie rătăcită. Aceste diferenţe sînt clare cu mult înaintea unei condiţionări sociale, care ar putea să-şi manifeste în vreun fel efectul imediat. Preşcolarii au fost testaţi folosindu-se o pereche de ochelari prin care cu un ochi erau văzute obiecte, iar cu celălalt chipuri. Experienţele referitoare la memoria copiilor au arătat că fetele îşi amintesc mai bine oamenii şi emoţiile manifestate de aceştia, în vreme ce băieţii îşi amintesc lucrurile şi formele lor. La şcoală, fetele stau în cerc, vorbesc între ele şi preiau limbajul fizic al grupului respectiv. Nu poate fi identificat cu uşurinţă liderul grupului.

Fetele îşi doresc relaţii cu cei din jur şi colaborare, băieţii — putere şi poziţie socială.

Atunci cînd o fetiţă construieşte ceva, de obicei este o clădire lungă, banală, accentul punîndu-se pe personajele imaginare care se află înăuntru, în vreme ce băieţii se întrec să înalţe o structură cît mai impunătoare. Băieţii aleargă, sar, se luptă corp la corp şi se prefac că sînt avioane sau tancuri, în vreme ce fetele vorbesc despre băieţii pe care îi plac sau cît de caraghios arată o parte dintre ei. La grădiniţă, o fetiţă nouă este întîmpinată de celelalte fetiţe şi îşi spun una alteia cum se numesc. Un băieţel nou este tratat de obicei cu indiferenţă de ceilalţi băieţi şi nu este inclus în grup decît dacă, din punct de vedere ierarhic, se consideră că ar putea fi util. La sfîrşitul zilei, majoritatea băieţeilor nici măcar nu vor şti cum îl cheamă pe noul venit sau alte amănunte despre el, dar vor fi măsurat deja exact cît de bine sau cît de rău se descurcă în activităţile sportive, de exemplu. Fetiţele întîmpină şi acceptă noile venite şi chiar sînt mai înţelegătoare cu o persoană cu handicap sau cu probleme, în vreme ce băieţii vor ostraciza sau chiar vor transforma într-o victimă o persoană deosebită de ei.
In ciuda celor mai bune intenţii pe care le manifestă părinţii în privinţa educării băieţilor şi fetiţelor în acelaşi fel, diferenţele la nivelul creierului hotărăsc în final preferinţele şi comportamentul. Dacă unei fetiţe de patru ani i se dă un ursuleţ sau o jucărie, ea o va transforma în cel mai bun prieten al său; în vreme ce dacă jucăruia va fi dată unui băieţel, el o va desface ca să vadă cum funcţionează, după care o va lăsa baltă şi se va apuca de altceva.
Băieţii sînt preocupaţi de lucruri şi de felul cum funcţionează, fetele — de oameni şi de relaţia dintre aceştia. Cînd adulţii se lasă pradă amintirilor în privinţa nunţilor, femeile se referă la ceremonie şi la cei care au participat — bărbaţii vorbesc despre „petrecerea burlacilor".

Băieţii concurează, fetele cooperează
Grupurile de fete sînt cooperante şi liderul lor nu poate fi identificat vizual. Fetele obişnuiesc să vorbească pentru a-şi demonstra legătura strînsă dintre ele şi de obicei fiecare fată are o cea mai bună prietenă, căreia îi împărtăşeşte „secretele". Fetele vor izola o altă fetiţă care încearcă să-şi exercite autoritatea, spunînd că aceasta „Se crede cineva" sau că se dă „mare". In grupurile de băieţi, există o ierarhie cu lideri uşor identificabili prin felul de exprimare, care presupune o notă de superioritate sau de verdict ori prin limbajul trupului, fiecare băieţel zbătîndu-se să-şi cîştige un statut la nivelul grupului. Puterea şi poziţia sînt extrem de importante în cadrul unui grup de băieţi. Acest lucru se obţine de obicei prin talent sau printr-o cunoaştere mai profundă sau prin capacitatea de a se adresa cu duritate celorlalţi sau de a depăşi momentele de cumpănă. Fetele se bucură să pună bazele unor relaţii speciale cu profesorii şi prietenii, în vreme ce băieţii pun la îndoială poziţia profesorilor şi preferă să exploreze relaţiile în spaţiu, făcînd asta pe cont propriu.

Ce doresc, de fapt, bărbaţii şi femeile moderne
într-un studiu recent efectuat în cinci ţări occidentale, bărbaţilor şi femeilor li s-a cerut să descrie ce fel de om ar fi vrut să fie în mod ideal. în mod covîrşitor, bărbaţii au ales adjective cum ar fi îndrăzneţ, competitiv, capabil, dominator, sigur pe sine, admirat şi cu spirit practic. în acelaşi sens, femeile au ales adjective cum ar fi călduros, iubitor, generos, înţelegător, atrăgător, prietenos şi care să se dăruiască. Femeile au pus preţ pe ideea de a fi de folos altora şi de a întîlni persoane interesante, acestea fiind pe primul loc în opţiunile lor, în vreme ce bărbaţii au fost preocupaţi de prestigiu, putere şi proprietăţi de orice fel. Bărbaţii preţuiesc obiectele, femeile relaţiile interumane. Structura la nivelul creierului le dictează aceste preferinţe.

Femeile preţuiesc relaţiile interumane, bărbaţii — munca
Societatea modernă este o simplă străfulgerare în raport cu evoluţia umană. Sutele de mii de ani în care s-au respectat anumite roluri tradiţionale au făcut ca bărbaţii şi femeile din ziua de azi să reacţioneze aşa cum o fac din pricina structurării creierului, care stă la baza problemelor noastre relaţionale, precum şi a neînţelegerilor. Dintotdeauna bărbaţii s-au definit prin munca şi prin reuşitele lor, iar femeile prin valoarea de sine şi prin calitatea relaţiilor interumane întreţinute. Bărbatul este vînătorul prînzului şi cel care rezolvă problemele — acestea fiind prioritare pentru supravieţuire. Femeia este apărătoarea cuibului — rolul său fiind acela de a asigura supravieţuirea generaţiei următoare. Toate studiile asupra bărbaţilor şi femeilor din anii 1990 continuă să arate că 70-80% dintre bărbaţii de pretutindeni continuă să spună că lucrul cel mai important din viaţa lor este munca, iar 70-80% dintre femei susţin că prioritară este familia. Ca urmare:

Cînd o femeie este nefericită din cauzarelaţiei ei sentimentale, nu se poate concentraasupra muncii. Cînd un bărbat este nefericitla muncă, nu se poate concentra asupra relaţiei sentimentale.

In condiţii de stres sau de tensiune, femeia consideră statul de vorbă cu bărbatul ca pe o răsplată, în vreme ce bărbatul apreciază că este o formă de intervenţie nedorită într-un proces care îi aparţine, acela de rezolvare a problemei. Ea vrea să vorbească şi să se cuibărească, iar el vrea să stea pe stînca lui sau să privească în gol. Pentru femeie, el devine nepăsător şi dezinteresat, iar pentru bărbat, ea ajunge să fie pi-săloagă sau pedantă. Aceste percepţii reflectă diferitele tipuri de organizare la nivelul creierului, dar şi de priorităţi. De aceea femeia spune întotdeauna că relaţia pare mai importantă pentru ea decît pentru el — şi chiar este. înţelegerea acestei diferenţe va detensiona situaţia şi nu se va mai ajunge la o judecată aspră a reacţiilor celuilalt.

De ce bărbaţii „fac anumite lucruri"
Creierul bărbatului este structurat pentru a evalua şi înţelege obiectele, relaţia dintre ele, importanţa în spaţiu, cum funcţionează ansamblul şi soluţionarea problemelor. Creierul lui este programat pentru o reacţie în raport cu viaţa, care s-ar putea rezuma la „oare-cum-pot-s-o-repar". Bărbaţii utilizează acest criteriu al „reparaţiei" în abordarea a aproape tuturor situaţiilor. O femeie ne-a spus odată că ar fi vrut ca soţul ei să-i arate multă iubire — şi atunci el s-a apucat să tundă iarba. El considera că aceasta este o formă de exprimare a iubirii sale. Cînd ea i-a spus că tot nu este fericită, el s-a apucat să zugrăvească bucătăria. Cînd nici asta n-a avut nici un efect, s-a oferit s-o ia cu el la un meci de fotbal. Cînd femeia este supărată, se descarcă emoţional în prezenţa prietenelor, în schimb, cînd un bărbat e supărat, se apucă să repare motorul maşinii sau un robinet care curge.

Pentru a-şi demonstra iubirea faţă de ea, el a escaladat cel mai înalt munte, a înotat în cel mai adînc ocean si a traversat desertul cel mai cumplit. Numai că ea l-a părăsit — pentru că el nu era niciodată acasă.

în vreme ce femeile îşi imaginează tot felul de lucruri în legătură cu iubirea şi idilele, bărbaţii visează la maşini de curse, calculatoare mai puternice, ambarcaţiuni şi motociclete. Acestea sînt lucruri practice, care au o bază în spaţiu şi le dau posibilitatea să „nu stea degeaba".

Pacostea parcărilor paralele cu spatele

ovidiux2008 — Fri, 28 Aug 2009 06:46:35 UT

Pacostea parcărilor paralele cu spatele
Dacă vi s-ar cere să vă uitaţi la nişte maşini care au fost Parcate cu spatele pe o stradă, aţi putea spune care au fost parcate de bărbaţi şi care de femei ? Un studiu comandat de o şcoală de şoferi englezească a arătat că bărbaţii din Marea Britanie reuşesc în proporţie de 82% să parcheze maşina cu spatele cît mai aproape de bordură, în vreme ce 71% reuşesc asta din prima încercare. Doar 22% dintre femei pot acelaşi lucru, în vreme ce abia 23% dintre ele reuşesc din prima încercare. Un studiu similar s-a făcut la Singapore, unde rezultatul la bărbaţi a fost de 66%, dintre care doar 68% din prima încercare. La femei rezultatul a fost de 19% şi doar 12% din prima încercare. Ideea este că dacă aveţi de-a face cu o şofe-riţă din Singapore, e bine să nu-i staţi în cale! Cei mai pricepuţi în a parca sînt nemţii, cu 88% din prima încercare. Testele în privinţa parcării făcute în cadrul şcolilor de şoferi arată că femeile se pricep de obicei mai bine la parcarea în mar-şarier decît bărbaţii în timpul pregătirii propriu-zise, dar statisticile arată că femeile se descurcă mult mai prost în situaţiile de acest gen din viaţa de zi cu zi. Acest lucru este posibil pentru că femeile sînt mai pricepute decît bărbaţii la învăţat şi la repetarea cu succes a lucrurilor învăţate, cu condiţia ca mediul şi condiţiile de desfăşurare să nu se modifice. în plină circulaţie însă, fiecare situaţie în parte reprezintă un nou set de date ce trebuie analizate; capacitatea de orientare în spaţiu tipică bărbatului este mult mai potrivită pentru rezolvarea unei asemenea misiuni.
Majoritatea femeilor preferă să parcheze maşina într-un spaţiu mai larg în altă parte şi să meargă mai mult pe jos pînă la destinaţie decît să se strecoare cu spatele într-un loc strîmt de parcare.

Dacă femeile ar conduce consiliile municipale, ar interzice cu siguranţă parcările paralele sau pe cele din marşarier!

Recent, multe oraşe mai mici sau mai mari au introdus parcarea cu spatele la 45° faţă de bordură, pentru că s-a demonstrat că e mai sigur dacă şoferul poate să iasă cu faţa la plecare. Din păcate, acest lucru nu le-a ajutat prea mult pe femei, pentru că parcarea cu spatele continuă să însemne o bună orientare în spaţiu pentru estimarea unghiurilor şi a distanţelor. Am făcut un sondaj în cazul a 20 de consilii locale care au introdus acest tip de parcare cu spatele şi am constatat că aproape nici o femeie nu a fost implicată în luarea acestei decizii. In majoritatea cazurilor, erau numai bărbaţi. Dacă aceste consilii ar fi formate doar din femei, nu s-ar mai permite parcarea cu spatele sau cea paralelă! Ar avea ele grijă să elimine datul cu spatele sau estimarea unghiurilor şi distanţelor. Asta ar însemna mult mai mult loc, dar şi mai puţine accidente.

Femeile sînt şoferi mai siguri
Un studiu făcut de o firmă de asigurări arată că în anul 2000 s-au înscris 2,3 milioane de şoferi în Marea Britanie, dintre care 25,5% dintre femei au făcut o cerere de despăgubire în ultimii 4 ani comparativ cu 18,6% dintre bărbaţi. De asemenea, se mai arată că 9% dintre femeile şofer nu cer prime de asigurare — ceea ce indică faptul că au avut un accident în ultimele 12 luni —, comparativ cu doar 6,5% dintre bărbaţi. De aici s-ar putea trage cu uşurinţă concluzia că femeile sînt şoferi mai puţin pricepuţi decît bărbaţii, dar la o examinare mai atentă, se constată exact contrariul. Femeile sînt mai prudente, le vor trebui cîteva secunde în plus înainte să iasă dintr-un drum lateral pe o şosea aglomerată ori chiar să aştepte cînd nu e nimic de aşteptat. Această prudenţă poate duce la mai multe accidente, pentru că alţi şoferi sînt enervaţi de aparenta lor nehotărîre. Femeile au mai multe accidente, dar sumele rambursate de firmele de asigurări sînt mai mici, pentru că accidentele sînt mai puţin grave, doar tamponări şi zgîrieturi. Sumele mai mari sau, eventual, pierderea carnetului sînt specifice bărbaţilor, care au prea mult testosteron cînd apasă pe acceleraţie. Femeile fac într-adevăr mai multe cereri la firmele de asigurări pentru despăgubiri,
dar bărbaţii sînt şoferi mai periculoşi. Studiul a mai constatat şi că femeile divorţate sînt mai predispuse la ciocniri grave decît femeile măritate.

Cum au fost femeile prost îndrumate
Deci, cum rămîne cu dovezile referitoare la simţul de orientare în cazul femeilor ? Multe grupări bine intenţionate sînt convinse că dacă ar scăpa de presupusul jug al bărbaţilor şi de prejudecăţi, femeile ar ajunge mai repede în vîrful societăţii, care este dominată de profesii şi distracţii preponderent bărbăteşti. Dar aşa cum veţi vedea, bărbaţii continuă să aibă, teoretic, un monopol în acele profesii sau domenii care presupun orientare în spaţiu. Milioane de femei au ignorat înclinaţiile lor fireşti spre anumite cariere şi forme de distracţie, în care ar putea excela prin capacităţile lor psihice.

De ce femeile urăsc parcările cu spatele
In vreme ce testosteronul îmbunătăţeşte orientarea în spaţiu, hormonul feminin, estrogenul, o reduce. Femeile au mult mai puţin testosteron decît bărbaţii şi, ca urmare, cu cît creierul este mai feminin, cu atît se descurcă mai puţin bine în spaţiu. De aceea femeile foarte feminine nu se pricep la parcările cu spatele sau la interpretarea hărţilor. Există şi o situaţie rar întîlnită, care se mai numeşte şi Sindromul Turner, în care unei femei din punct de vedere genetic (XX) îi lipseşte unul dintre cromozomii X şi intră în categoria de fete XO. Aceste fete sînt superfeminine în întregul lor comportament şi nu se pot orienta aproape deloc în spaţiu. Nu-i daţi niciodată pe mînă cheile maşinii dv. unei femei XO.
S-a demonstrat că bărbaţii asiatici au o cantitate mult mai mică de testosteron decît cei europeni, lucru evident prin faptul că nu au păr pe faţă şi rareori chelesc. In societatea orientală, comparativ cu cea occidentală, se înregistrează mai puţine delicte violente sau acte de agresiune, inclusiv comparativ cu cele din lumea negrilor. Violul este mai rar întîlnit decît în cazul occidentalilor probabil tocmai din cauza nivelului mai mic de testosteron. Tot astfel se explică şi de ce asiaticii sînt mai puţin pricepuţi în parcările cu spatele.

Femeia si Harta Rutiera

ovidiux2008 — Fri, 28 Aug 2009 06:42:07 UT

Cum poate să te aducă o hartă în pragul divorţului
Ray şi Ruth tocmai mergeau la un spectacol în oraş. Conducea Ray, ca întotdeauna. Ei nu discutau niciodată de ce trebuia ca doar el să conducă. Asemeni majorităţii bărbaţilor, la volan devenea alt om.
Ray a rugat-o pe Ruth să caute adresa în ghidul străzilor. Ea a deschis la pagina care trebuia, după care a întors ghidul cu capul în jos. L-a răsucit spre dreapta şi apoi din nou cu capul în jos. După care, într-o tăcere mormîntală, a început să-1 privească fix. înţelegea ceea ce era reprezentat pe harta respectivă, dar nu putea explica unde vroiau să ajungă, nu putea să facă legătura. Era ca atunci cînd înveţi geografia la şcoală. Toate acele forme geometrice roz şi verzi care se asemănau în mică măsură cu lumea reală. Uneori, reuşea să se adapteze unei hărţi — cînd se îndreptau spre nord, dar spre sud era un dezastru — şi acum mergeau spre sud. A răsucit harta de mai multe ori şi după mai multe secunde de tăcere absolută Ray spuse:
„Nu mai răsuci harta aia!", o repezi el.
„Dar trebuie s-o îndrept în direcţia în care mergem...", a explicat Ruth fără prea multă convingere.
„Da, dar nu poţi s-o citeşti cu capul în jos!", a zbierat Ray.
„Uite ce e, Ray. E mai logic să ţii harta în direcţia de mers. Altfel, străzile nu se potrivesc cu cele din ghid!", spuse ea ri-dicînd tonul foarte indignată.
„Dacă într-adevăr harta ar trebui citită invers, ar tipări-o invers, nu ? Nu te mai prosti atîta şi spune odată încotro s-o luăm!"
„O să-ţi spun eu pe unde s-o luăm!", răspunse Ruth furioasă foc. După care zvîrli cu ghidul străzilor în el şi strigă exasperată: „N-ai decît să cauţi singur!"
Oare vi se pare că această ceartă aţi mai auzit-o undeva ? Este una dintre cele mai banale între bărbaţii şi femeile ce aparţin tuturor raselor, încă de mii de ani. în secolul al Xl-lea, Lady Godiva a călărit goală puşcă pe o altă stradă decît Strada Coventry, cea care trebuia, Julieta s-a rătăcit cînd ar fi trebuit să se întoarcă acasă după o întîlnire amoroasă cu Romeo, Cleopatra 1-a ameninţat pe Marc Antoniu câ-1 castrează, căci a îndrăznit să o oblige să priceapă hărţile de luptă, iar Vrăjitoarea cea Rea de la Vest se îndrepta adesea spre sud, nord şi est.

Gîndire sexistă
Interpretarea hărţilor şi determinarea locului în care vă aflaţi se bazează pe capacitatea de orientare în spaţiu. Scanarea creierului arată că această capacitate este localizată în lobul frontal drept la bărbaţi şi băieţi, reprezentînd una dintre cele mai puternice însuşiri masculine. Ea s-a dezvoltat din vremuri străvechi pentru a permite bărbaţilor, vînătorilor, să calculeze viteza, mişcările necesare şi distanţa faţă de pradă, stabilind cît de repede trebuie să alerge ca să-şi atingă ţinta şi de cîtă forţă este nevoie ca să omoare prada ce va deveni prînz, folosind un bolovan sau o lance. Capacitatea de orientare în spaţiu este localizată în ambele emisfere ale creierului la femei, neavînd însă un loc precis măsurabil, ca la bărbaţi. Doar aproximativ 10% dintre femei se orientează în spaţiu cu aceeaşi uşurinţă ca bărbaţii.

Femeile nu se descurcă bine în spaţiu, pentru că în evoluţia lor n-au vînat altceva decît bărbaţi.

Cum de ştiu bărbaţii unde să meargă
Capacitatea de orientare în spaţiu îi permite bărbatului să rotească harta în gînd şi să ştie exact încotro s-o apuce. Dacă trebuie să se întoarcă în acelaşi loc ulterior, nu mai are nevoie de o hartă, pentru că acea zonă spaţială aflată la nivelul creierului poate înmagazina informaţia respectivă. Majoritatea bărbaţilor pot desluşi o hartă chiar dacă sînt cu faţa la nord şi trebuie să meargă spre sud. In mod similar, majoritatea bărbaţilor pot interpreta hărţile şi naviga ulterior cu succes, pentru că reuşesc să le memoreze. Studiile arată că nuntea bărbatului măsoară viteza şi distanţa pentru a şţi exact cînd trebuie să schimbe direcţia. Majoritatea bărbaţilor, dacă sînt introduşi într-o încăpere cu care nu sînt familiarizaţi şi care nu are ferestre, pot spune totuşi încotro e nordul. Ca vînător al prînzului, el trebuie să ştie pe unde s-o ia ca să se întoarcă acasă, pentru că altfel nu are şanse de supravieţuire.

Majoritatea bărbaţilor pot întotdeauna să arate încotro este nordul, chiar dacă habar n-au unde se află.

Este suficient să vă aflaţi pe orice stadion sportiv pentru a fi martorii felului în care bărbaţii se ridică de la locul lor şi se duc să-şi cumpere ceva de băut, reuşind să se întoarcă în acelaşi loc. Puteţi merge în orice oraş din lume pentru a constata că turistele se află veşnic undeva într-o intersecţie frunzărind agasate hărţile şi demonstrînd clar că iar s-au rătăcit. Mergeţi într-o parcare pe mai multe niveluri de la orice super-magazin şi urmăriţi-le cu atenţie pe cumpărătoare, care privesc profund descurajate, dîndu-şi seama că nu mai sînt în stare să-şi găsească maşina.

Barbara n-are simţul orientării în spaţiu, în schimb Allan nu e în stare să-şi găsească şosetele în sertar.

Harta cu capul în jos
în 1998, în Anglia, John şi Ashley Sims au creat o hartă cu două sensuri, în care este inclusă harta standard, cînd se călătoreşte spre nord, şi o a doua, cu capul în jos, în care sudul este în susul paginii, pentru cei care merg spre sud. într-un supliment de week-end al unui ziar britanic naţional, a fost oferită gratuit o asemenea hartă primilor 100 de persoane care aveau să le scrie. Au primit cereri de la peste 15.000 de femei — şi doar de la cîţiva bărbaţi. Ne-au spus că bărbaţii nu s-au arătat interesaţi de această hartă cu capul în jos sau au considerat-o chiar o glumă. Femeile însă au fost impresionate, pentru că ea înlocuia nevoia de rotire în spaţiu.
Automobilele BMW au fost primele care au instalat un sistem de poziţionare globală (Global Positioning System — GPS). Acesta presupune o aparatură vizuală pentru navigare ce permite ca imaginea să fie rotită pe ecranul de la bordul vehiculelor, astfel încît să fie orientată pe direcţia în care merge maşina. Aşa cum era de aşteptat, femeile au fost super-încîntate.

Evitarea certurilor
Bărbaţilor le place să conducă rapid pe drumurile şerpu-ite, deoarece capacitatea de orientare în spaţiu le e de mare ajutor — schimbătorul de viteze se acţionează printr-o mişcare de rotaţie, ambreiajul şi frîna pot fi combinate şi pot fi percepute relativ rapid colţurile, unghiurile şi distanţele. Dar asta este posibil doar dacă nu merge radioul.
Şoferul modern stă la volan, îi dă harta soţiei sale şi o roagă să urmărească drumul. Avînd o capacitate de orientare în spaţiu redusă, ea tace brusc şi începe să întoarcă harta cu capul în jos, simţindu-se neputincioasă. Majoritatea bărbaţilor nu înţeleg faptul că atîta vreme cît în creier nu există o zonă specifică pentru interpretarea unei hărţi ea va fi învîrtită nu mental, ci manual. Totul are o logică perfectă pentru femei, adică să îndrepte harta în direcţia de mers. Pentru un bărbat, spre a evita certurile, e mai bine să nu-şi mai roage nevasta să interpreteze harta.

Pentru a avea o familie fericită: nu insistaţi niciodată ca femeia să interpreteze o hartă sau să caute o stradă în ghid.

Capacitatea de orientare în spaţiu, fiind localizată pe ambele laturi ale creierului, interferează la femeie cu funcţia vorbirii; prin urmare, dacă acesteia i se va da un ghid al străzilor, ea va tăcea mai înainte de a o întoarce invers. Dacă i-o daţi unui bărbat, el va continua să vorbească — în schimb, va opri radioul, pentru ca nu poate să acţioneze funcţiile auzului în acelaşi timp cu cele ale orientării în spaţiu. De aceea atunci cînd sună telefonul şi răspunde bărbatul, el cere ca toată lumea să tacă.
Femeile rezolvă problemele de matematică mai ales în lobul stîng al creierului, ceea ce le face nu numai să fie mai încete, dar explică şi de ce atîtea femei şi fete calculează cu voce tare. Bărbaţii de pretutindeni strigă disperaţi: „Calculează, domn'e, în gînd! Nu mă pot concentra!", în timp ce încearcă să îşi citească ziarul.

Cum să te cerţi în timp ce conduci
Un soţ care îşi învaţă soţia să conducă maşina e deja în drum spre divorţ. Bărbaţii din întreaga lume dau mereu aceleaşi sfaturi: „Ia-o la stînga — încetineşte! — schimbă viteza — ai grijă la pietoni — concentrează-te — nu mai plînge!" Pentru bărbat, condusul este o formă de testare a capacităţii de orientare în spaţiu în funcţie de mediul înconjurător. Pentru o femeie, scopul condusului este să ajungă cu bine din punctul A în punctul B. Strategia ideală pentru bărbat ca pasager e să închidă ochii, să dea drumul la radio şi să nu mai comenteze, pentru că în general femeile sînt mai sigure cînd se află la volan decît bărbaţii. Au mai puţine accidente. Ea îl va duce pe el unde trebuie — doar că durează ceva mai mult, atît. Dar măcar el poate sta liniştit, se poate destinde şi ajunge viu la destinaţie.
Femeia critică felul în care conduce bărbatul, pentru că datorită capacităţii lui de orientare în spaţiu, poate lua hotă-rîri şi emite judecăţi care ei îi par periculoase. In cazul în care el nu are antecedente pe şosea, ea nu trebuie să facă altceva decît să stea liniştită şi să nu comenteze. Să-1 lase pur şi simplu să conducă. Cînd pe parbriz cade primul strop de ploaie, femeia dă drumul la ştergătoare, lucru pe care un bărbat nu va pricepe niciodată. Creierul bărbatului aşteaptă pînă ce cad destule picături de ploaie pe parbriz în raport cu viteza şter-gătoarelor, cărora le dă drumul exact cînd trebuie. Cu alte cuvinte, el îşi foloseşte capacitatea de orientare în spaţiu.

Cum să-i explici ceva unei femei
Nu daţi niciodată unei femei sfaturi de genul „Ia-o spre nord" sau „Ia-o spre vest vreo cinci kilometri", pentru că aşa ceva presupune un adevărat talent de busolă. în schimb, puteţi să-i daţi indicaţii care presupun puncte de reper cum ar fi: „Treci pe lîngă McDonald's şi îndreaptă-te spre clădirea pe care scrie Banca Naţională." Asta îi va permite femeii să repereze locurile respective datorită capacităţii sale de percepţie vizuală periferică. Constructorii şi arhitecţii de pretutindeni pierd milioane în diverse afaceri atunci cînd prezintă planuri şi proiecte bidimensionale unor femei cu putere de decizie. Mintea bărbatului poate transforma planurile respective în unele tridimensionale pentru a vedea cum va arăta în final construcţia, dar pentru o femeie acest lucru nu reprezintă decît o hîrtie cu nişte linii fără sens. Modelul tridimensional sau imaginea de calculator le vor face pe femei să cumpere acele case. Acum, că aţi primit aceste informaţii nu mai e nevoie ca femeia să se uite ca mîţa în calendar într-o hartă, harta este treaba bărbatului. E mult mai plăcut pentru un bărbat să găsească drumul şi să conducă, în vreme ce femeia vorbeşte despre punctele de reper interesante şi despre peisajul de pe marginea drumului. Aşa cum ştiţi, bărbatul este mai puţin priceput la vorbe comparativ cu femeia, drept pentru care pare un schimb în natură rezonabil, el cu harta, ea cu vorba. Asta înseamnă că el poate găsi uşor adresa noii lui iubite, dar nu va şti ce anume să-i spună cînd ajunge în prag.

Vorbitul la femei si barbati

ovidiux2008 — Fri, 28 Aug 2009 06:30:00 UT

extras din Allan Pease - De ce barbatii se uita la meci si femeile se uita in oglinda

Femeilor le place să vorbească
Cînd femeile se uită împreună la televizor, de obicei vorbesc în acelaşi timp despre diverse lucruri, inclusiv despre copii, bărbaţi, meserie şi ce se mai întîmplă în viaţa lor. Cînd un grup de femei şi bărbaţi se uită împreună la un film, de obicei bărbaţii sfîrşesc prin a le spune femeilor să nu mai trăncănească atît. Bărbaţii pot să vorbească sau să privească ecranul — nu le pot face pe amîndouă deodată — şi nici nu înţeleg cum de femeile reuşesc asta. In schimb, femeile consideră că acesta este motivul pentru care se întîlnesc, ca să se simtă bine şi să comunice — şi nu doar să stea acolo ca nişte stane de piatră, holbîndu-se la ecran.
în timpul pauzelor pentru reclame, adesea bărbatul o întreabă pe femeie ce s-a întîmplat de fapt în film şi care este de fapt legătura cu personajul respectiv. Spre deosebire de femei, el este incapabil să discearnă limbajul trupului, care exprimă ceea ce simt personajele din punct de vedere emoţional. Cum femeile iniţial îşi petreceau vremea cu alte femei şi cu copiii în grup, ele şi-au dezvoltat capacitatea de a comunica eficient, pentru a păstra relaţii convenabile. Pentru o femeie, vorbirea continuă să aibă un asemenea scop precis: crearea de noi relaţii interumane şi împrietenirea. Pentru bărbaţi, vorbirea înseamnă o referire strictă la fapte.
Bărbaţii consideră că telefonul este o unealtă de comunicare pentru exprimarea unor fapte sau a unor informaţii, în schimb femeile îl consideră o modalitate de a stabili legături trainice. O femeie poate să îşi petreacă două săptămîni de vacanţă cu prietena ei şi la întoarcerea acasă să o sune pe aceeaşi prietenă şi să mai vorbească două ore.
Nu există nici o dovadă clară că existenţa unor condiţionări sociale — faptul că mamele vorbesc mai mult cu fetele — este motivul pentru care acestea din urmă să vorbească mai mult decît băieţii. Psihiatrul dr. Michael Lewis, autorul cărţii Social Behaviour and Language Acquisition (Comportamentul social şi dobîndirea limbajului) a făcut unele experienţe în urma cărora s-a constatat că mamele vorbesc si se uită mai mult la fetiţe decît la băieţi atunci cînd sînt sugari. Dovezile ştiinţifice demonstrează că părinţii reacţionează la nevoile creierului copiilor lor. Cum creierul unei fetiţe e mai bine organizat pentru a vorbi şi a li se vorbi, vorbim mai mult cu fetiţele. Ca urmare, mamele care încearcă să vorbească şi cu băieţii lor sînt de obicei dezamăgite, pentru că nu primesc decît răspunsuri mormăite.

Bărbaţii îşi vorbesc în gînd
Principalele roluri ale bărbaţilor au fost cele de războinici, protectori şi găsitori de soluţii. Nevoile creierului lor precum şi mediul în care s-au dezvoltat i-a împiedicat să-şi manifeste frica sau nesiguranţa. De aceea, atunci cînd unui bărbat i se cere să rezolve o problemă, el va spune cel mai adesea: „Lasă-mă să reflectez" sau: „Am să mă mai gîndesc." Şi asta şi face — se gîndeşte în tăcere, cu o înfăţişare din care nu poţi ghici nimic. Numai după ce găseşte răspunsul vorbeşte sau se înviorează, pentru a arăta că este gata să comunice o soluţie. Bărbaţii îşi vorbesc mai ales în gînd, pentru că nu au acea capacitate verbală a femeilor de a folosi cuvintele pentru comunicare. Cînd un bărbat stă şi priveşte pe geam, scanerul arată că de fapt are o conversaţie cu sine în gînd. Cînd femeia îl vede pe bărbat că face asta, presupune că este plictisit sau leneş şi încearcă să-i vorbească sau să-i dea ceva de făcut. Cel mai adesea, bărbatul se înfurie că este întrerupt. Căci aşa cum bine ştim, el nu poate face mai multe lucruri deodată.

Primejdia discuţiilor în gînd
Cînd un bărbat are de-a face cu alţi bărbaţi, nu e o problemă faptul câ-şi vorbeşte mai mult în gînd. Bărbaţii pot sta împreună mult timp fără să-şi adreseze prea multe cuvinte şi nimeni nu simte lipsa conversaţiei — exact ca la pescuit. Adesea, bărbaţilor le face plăcere să „bea în linişte" după ce termină orele de serviciu şi chiar aşa este. Totul în linişte. Cînd bărbatul este cu o femeie sau cu mai multe femei, ele au tendinţa să considere că este distant, ursuz sau pur şi simplu că nu vrea să li se alăture. Dacă bărbaţii vor într-adevăr să se înţeleagă mai bine cu femeile trebuie să vorbească mai mult.

Femeile gîndesc cu glas tare
„Mă înnebuneşte nevastă-mea atunci cînd are probleme sau îmi explică ce are de gînd să facă în ziua respectivă", mi-a povestit un bărbat în timpul unor seminarii pe care le ţinea. „Vorbeşte cu glas tare despre opţiuni, posibilităţi, persoane implicate, ce are de făcut şi unde se va duce. Mă deranjează, nu mă mai pot concentra deloc!"

O femeie îşi va exprima întotdeauna ideile cu voce tare, într-o ordine întîmplătoare, făcînd o listă cu toate opţiunile şi posibilităţile.

Creierul femeii este configurat în aşa fel încît să folosească vorbirea ca principală formă de exprimare şi aceasta este una dintre capacităţile ei. în cazul în care un bărbat trebuie să facă cinci sau şase lucruri, el va spune: „Am cîteva lucruri de rezolvat — vorbim mai tîrziu." Femeia va înşira toate lucrurile cu glas tare, într-o ordine întîmplătoare, făcînd o listă întreagă de opţiuni şi posibilităţi. Ea va spune: „Deci, ia să vedem — trebuie să iau rufele de la curăţătoria chimică, să duc maşina la spălat — apropo, a sunat Ray şi a zis să-1 cauţi — apoi trebuie să iau un pachet de la poştă — şi cred că aş putea şi să...", acesta fiind unul dintre motivele pentru care bărbaţii le acuză pe femei că vorbesc prea mult.

Primejdia gînditului cu glas tare
Femeile percep gînditul cu glas tare ca pe o formă de afecţiune, de a-i împărtăşi aproapelui problemele, numai că bărbaţii văd lucrurile cu totul diferit. La nivel personal, bărbatul socoteşte că femeia îi înşiră o listă întreagă de probleme pe care ar vrea să le rezolve el, deci intră în panică, se enervează sau încearcă să-i spună ei ce are de făcut. Intr-o întrunire de afaceri, bărbaţii socotesc că femeia care gîndeşte cu glas tare este împrăştiată, nedisciplinată sau neinteligentă. Pentru a-i impresiona pe bărbaţi, femeia trebuie să îşi ţină ideile pentru ea şi să tragă doar concluziile. Intr-o relaţie sentimentală, partenerii trebuie să discute modalitatea lor diferită de a depăşi problemele. Bărbaţii trebuie să înţeleagă că atunci cînd femeia vorbeşte nu aşteaptă să i se găsească soluţii. Femeile trebuie să înţeleagă că atunci cînd bărbatul nu vorbeşte acesta nu e neapărat un indiciu că ar fi ceva în neregulă.

Femeile vorbesc, bărbaţii se simt cicăliţi
Construirea unor relaţii prin conversaţii este o adevărată prioritate în sistemul de configurare al creierului femeii. Ea poate fără nici un efort să rostească în medie 6.000-8.000 de cuvinte pe zi. Mai foloseşte încă 2-3.000 de sunete pentru a comunica, precum şi între 8 şi 10.000 de gesturi, expresii ale feţei, gesturi din cap sau alte modalităţi de exprimare a limbajului trupului. Asta, în medie, înseamnă zilnic peste 20.000 de „cuvinte", care formează mesajul său. Aşa se explică de ce Asociaţia Medicală Britanică tocmai a dat publicităţii un raport în care se specifică faptul că femeile sînt de patru ori mai predispuse să aibă probleme cu fălcile.

Distanta Iubirii

ovidiux2008 — Sun, 23 Aug 2009 10:37:41 UT

Zilnic pastram distanta fata de cineva: de colegul de birou, de seful de departament, de calatorul din metrou. Dar ce se intampla cand încalcam acea distanta?
Apropierea fizica de o persoana sau alta depinde in cea mai mare masura de noi. Cat ii permiti celui de langa tine sa se apropie? Deoarece, fie ca vrem, fie ca nu, contactul fizic intre doua persoane implica si o anumita intimitate.

In zona intima nu exista distante

Antropologul Edward T. Hall a studiat spatiul in relatia de comunicare. El a stabilit niste limite de spatiu pentru ca o persoana sa se simta in largul ei. De pilda, persoana care se apropie mai mult de 40 cm de cealalta, fara acordul ei, incalca distanta intima si-i violeaza spatiul personal. Tot Hall a facut niste clasificari in functie de distanta dintre doua persoane si gradul lor de intimitate. Potrivit acestuia, exista 4 tipuri de distante.

1. Distanta publica

Zona publica, cea destinata discursurilor tinute de politicieni, seminariilor tinute de profesori, incepe la cativa metri: 2- 3 m. Dar subiectul se opreste la 360 cm de receptor. Practic, mai incolo nu se trece.

2. Distanta sociala

In general, aceasta distanta este specifica relatiilor profesionale. Asadar, la serviciu vorbim despre zona sociala, care se incadreaza intre 360 cm si 120 cm. E acea apropiere de colegul de birou, care-ti permite sa-i vorbesti cu glas scazut, atunci cand iti barfesti seful, sa vezi ce mutra face acesta si sa simti cu ce parfum s-a dat.

3. Distanta personala

Masoara 120 cm si ajunge pana la 40 cm. E destinata in special prietenilor. Poti vorbi cu prietena ta in soapta, poti s-o iei de mana si s-o incurajezi, poti s-o atingi si s-o mangai pe obraz.

4. Distanta intima

Pleaca de la 40 cm in jos. Si n-are limite. Pentru ca aici le e permis doar parintilor, copiilor si, evident, iubitului. Este considerata distanta lecturii, dar si spatiul iubirii. Nu mai e decat un pas pana la piele. De aceea, este considerata partea cea mai intima a teritoriului nostru. Aici trebuie sa te gandesti bine pe cine lasi sa intre si pe cine nu. In spatiul privat le poate fi permis accesul doar unora, putini la numar, celorlalti fiindu-le interzis. In general, cei pe care-i îndragim si-i iubim pot fi lasati sa atinga distanta intima. Mai pot intra, la nevoie, medicul, cosmeticiana, pedichiurista.

Invazia intrusilor

Multimea cu care venim zilnic in contact in mijloacele de transport in comun, in ascensor sau in magazine poate intra in zona intima. Probabil ca ti s-a intamplat ca in autobuz sau la bancomat sa fii impinsa de la spate. Or, si mai rau, sa se frece de tine in tramvai vreun tip cu mintea plina de fantezii sexuale nesatisfacute. In astfel de situatii apar inevitabil conflictele. Si nu e vorba de lupta pentru un centimetru in plus in aglomeratie, ci de riposta fata de agresiunea asupra spatiului intim. Iar in zona foarte personala, in spatiul destinat iubirii, chiar ca avem dreptul sa decidem carei persoane ii permitem accesul, fie ea si in intr-un loc public.

Controlul propriului comportament

ovidiux2008 — Sun, 23 Aug 2009 10:26:26 UT

extras din Cele Patru Legaminte Sfinte - Don miguel Ruiz

DISCIPLINA LUPTATORULUI:
CONTROLUL PROPRIULUI COMPORTAMENT

Imaginati-va ca intr-o dimineata va treziti devreme si sunteti plin de entuziasm pentru ziua care urmeaza. Va simtiti bine. Sunteti fericit si plin de energie, gata sa faceti fata zilei ce va urma. Apoi, la micul dejun va certati foarte tare cu sotia, si sunteti inundat de emotii negative. Va enervati si in aceste emotii ale furiei pierdeti foarte mult din puterea personala. Dupa cearta, sunteti epuizat si doriti doar sa plecati si sa plangeti. De fapt, va simtiti atat de obosit incat mergeti in camera dumneavoastra, va simtiti distrus si incercati sa va reveniti. Petreceti apoi tot restul zilei cufundat in aceste emotii negative. Nu mai aveti energie pentru a continua si nu doriti decat sa fugiti de tot si de toate.
In fiecare zi, noi ne trezim cu o anumita cantitate de energie mentala, emotionala si psihica pe care o cheltuim pe parcusul zilei. Daca permitem emotiilor noastre sa ne fure energia, nu vom mai avea energie pentru a ne transforma viata sau pentru a o darui celorlalti.
Modul in care percepem lumea depinde de emotiile pe care le simtim. Atunci cand suntem suparati, totul in jurul nostru pare gresit, nimic nu este bine. Pana si vremea trebuie condamnata; indiferent daca ploua sau daca soarele straluceste, nimic nu ne multumeste. Atunci cand suntem suparati, totul in jurul nostru pare trist si ne face sa plangem. Vedem copacii si ne simtim suparati; vedem ploaia si totul pare atat de trist. Uneori, ne simtim vulnerabili si simtim nevoia sa ne protejam, deoarece nu stim momentul in care cineva va dori sa ne atace. Nu avem incredere in nimeni si nimic din jurul nostru. Si totul deoarece privim lumea prin ochii fricii!
Imaginati-va ca mintea umana este la fel ca pielea. Daca veti atinge o piele sanatoasa, va veti simti minunat. Pielea este facuta pentru a percepe minunata senzatie a atingerii. Acum imaginati-va ca sunteti ranit, pielea este taiata si se infecteaza. Daca atingeti pielea infectata, aceasta va va produce o senzatie de durere, asa ca veti urmari sa va acoperiti si sa va protejati pielea. Atingerea nu va va face nici o placere, deoarece acum doare.
In continuare, imaginati-va ca toti oamenii sufera de boli de piele. Nici unul nu-l poate atinge pe celalalt fara sa-l doara. Toata lumea are rani pe piele, astfel incat infectia pare a fi ceva normal, durerea fiind considerata, de asemenea, normala; asa cred oamenii ca trebuie sa stea lucrurile!
Va puteti imagina cum ne-am comporta unii cu ceilalti daca toti oamenii din lume ar avea boli de piele? Evident ca nu ne-am mai imbratisa unii cu ceilalti, deoarece ar fi dureros. Altfel spus, ar fi necesar sa punem o distanta destul de mare intre noi.
Mintea umana este exact ca aceasta descriere a pielii infectate. Fiecare om are un corp emotional complet infectat de rani. Fiecare rana este infectata cu emotii otravite – cu otrava tuturor emotiilor care ne-au facut sa suferim, precum ura, furia, invidia si supararea. O actiune nedreapta deschide o rana in minte si noi reactionam cu o emotie otravita din cauza conceptelor si credintelor pe care le avem despre ceea ce este drept si ce nu. Mintea este ranita si plina de otrava din cauza procesului de civilizare si pentru ca toata lumea descrie mintea ranita ca fiind ceva normal. Acest lucru este considerat normal, dar eu va pot spune ca nu este asa.
Visul nostru planetar este gresit, iar oamenii sunt bolnavi mental de o boala care se numeste frica. Simptomele acestei boli sunt toate emotiile care ii fac pe oameni sa sufere: furia, ura, supararea, invidia si tradarea. Cand frica este prea mare, mintea rationala cedeaza, iar noi numim acest proces boala psihica. Comportamentul psihotic apare atunci cand mintea este atat de inspaimantata si ranile sunt atat de dureroase, incat mintea prefera sa rupa contactul cu lumea exterioara.
Daca ne-am contempla mintea si am observa ca este bolnava, am putea descoperi ca exista un tratament. Suferinta nu este necesara. Mai intai, este necesar sa ne deschidem ranile emotionale prin intermediul adevarului, dupa care vom putea scoate otrava si ne vom putea vindeca ranile complet. Cum putem face acest lucru? Simplu: trebuie sa-i iertam pe cei care au gresit fata de noi, nu neaparat pentru ca merita sa fie iertati, ci pentru ca noi ne iubim pe noi insine atat de mult incat nu dorim sa mai platim pentru nedreptatea comisa de altii.
Iertarea este singura modalitate de vindecare. Noi putem opta pentru iertare pentru ca simtim compasiune pentru noi insine. Putem lasa de-o parte resentimentele si putem spune: “Gata! Nu voi mai fi marele Judecator si nici nu voi mai lupta impotriva mea. Nu voi mai abuza de mine si nu ma voi mai trata cu violenta. Nu voi mai fi Victima”.
Va trebui sa incepem prin a ne ierta parintii, fratii, surorile, prietenii si pe Dumnezeu. Cine il iarta pe Dumnezeu se poate ierta si pe sine. Cine se iarta pe sine renunta practic la autorespingerea din mintea sa. Incepe astfel un proces de autoacceptare si de iubire de sine, care va creste atat de mult incat in final omul ajunge sa se accepte exact asa cum este. Acesta este inceputul vietii de om liber. Iertarea este cheia.
Dar cum putem sti cans am iertat pe cineva? Atunci constatam ca nici el nici noi nu mai avem nici o reactie emotionala. Auzi numele persoanei si nu ai nici o reactie emotionala. Auzi numele persoanei si nu ai nici o reactie emotionala. Cand cineva poate atinge ceea ce era candva o rana fara a mai simti nici o durere, atunci poate fi sigur ca a iertat cu adevarat si definitiv.
Adevarul este la fel ca un bisturiu. El este dureros, deoarece deschide toate ranile care sunt acoperite de minciuni, si astfel ne putem vindeca. Aceste minciuni alcatuiesc ceea ce eu numesc sistemul negarii. Acest sistem al negarii nu este in sine ceva rau, doarece ne permite sa ne acoperim ranile si sa functionam in continuare. Dar daca ranile sau otrava dispar, noi nu mai trebuie sa ne mintim. In acest fel, nu mai avem nevoie nici de sistemul negarii, caci o minte sanatoasa este la fel cu o piele sanatoasa. Este placut sa o atingi.
Necazul cu cei mai multi dintre oameni este isi pierd controlul emotiilor. Emotiile sunt cele care controleaza comportamentul uman, nu omul este cel care controleaza emotiile. Atunci cand ne pierdem controlul, noi spunem lucruri pe care nu am fi dorit sa le spunem si facem lucruri pe care nu am fi dorit sa le facem. De aceea este atat de important sa devenim impecabili in gandire si vorbire, transformandu-ne astfel intr-un luptator spiritual. Noi trebuie sa invatam sa ne controlam emotiile astfel incat sa avem suficienta putere personala pentru a ne transforma legamintele bazate pe frica, pentru a scapa din iad si pentru a ne crea raiul nostru personal.
Dar cum putem deveni un luptator spiritual? Exista anumite trasaturi ale luptatorului spiritual care sunt aproximativ la fel in intreaga lume. Inainte de toate, luptatorul spiritual este constient. Acest lucru este foarte important. Suntem constienti ca mergem la razboi, si in razboi mintea noastra necesita disciplina. Nu disciplina unui soldat, ci disciplina unui luptator. Nu o disciplina exterioara care sa ne spuna ce sa facem si ce sa nu facem, ci disciplina de a fi noi insine, indiferent de ceea ce se petrece.
Luptatorul spiritual detine controlul. Nu controlul asupra unei alte fiinte umane, ci controlul asupra propriilor sale emotii, controlul asupra propriei sale persoane. Emotiile sunt reprimate prin pierderea controlului, nu prin controlul lor. Marea diferenta dintre luptator si victima consta in faptul ca victima isi reprima emotiile, in timp ce luptatorul si le domina. Victima isi reprima emotiile deoarece ii este frica sa si le arate, deoarece se teme de ceea ce va spune. A controla nu este acelasi lucru cu a reprima. A controla in seamna a-ti retine emotiile si a le exprima la momentul oportun, nici mai devreme, nici mai tarziu. Asa se explica de ce luptatorii se considera impecabili. Ei au un control complet asupra propriilor lor emotii, si implicit asupra intregului lor comportament.

Nu considera nimic ca fiind personal

ovidiux2008 — Sun, 23 Aug 2009 10:23:25 UT

extras din Cele Patru Legaminte Sfinte - Don Miguel Ruiz

Orice s-ar petrece in jurul dumneavoastra, nu considerati ca este ceva personal. Folosind un exemplu anterior, dar eu vad pe cineva pe strada si ii spun: “Esti un prost”, fara sa-l cunosc, asta nu inseamna ca este ceva in neregula cu el, ci cu mine. Daca el va lua cuvintele mele in serios, atunci probabil ca va crede ca este intr-adevar un prost. Poate ca va gindi: “Cum de stie? O fi un clarvazator, sau chiar poate vedea toata lumea cat de prost sunt?”.
Noi nu ne-am implica personal daca nu am fi de acord cu ceea ce ni se spune. Imediat ce ai fost de acord, otrava se raspandeste in interiorul tau si tu te lasi prins in visul iadului. Premisa acestei capcane este ceea ce numim importanta de sine. Importanta de sine, sau faptul ca luam lucrurile la modul personal, este expresia suprema a egoismului, deoarece noi facem presupunerea ca tot ce se petrece in jur are legatura cu noi. Noi invatam sa devenim subiectivi (sa interpretam totul la modul personal) in timpul educatiei noastre, al indoctrinarii noastre, cand ajungem sa credem ca suntem responsabili pentru tot. Eu, eu, eu, intotdeauna eu!
Nimic din ce fac ceilalti oameni nu este din cauza noastra. Este din cauza lor. Toti oamenii traiesc in propriul lor vis, in mintea lor; ei se afla intr-o lume complet diferita de cea in care traim noi. Atunci cand interpretam personal realitatea, noi pornim de la premisa ca lumea noastra este cunoscuta de ceilalti si incercam sa dominam lumea lor cu lumea noastra.
Chiar atunci cand o situatie pare cu adevarat personala, chiar daca ceilalti ne insulta direct, acest lucru nu are de-a face cu noi. Ceea ce spun ei, ceea ce fac ei si opiniile pe care le au sunt intr-o stransa legatura directa cu legamintele pe care le-au facut in mintile lor, cu propriile lor dogme. Punctul lor de vedere s-a nascut din toate programarile pe care le-au primit pe parcusul indoctrinarii lor.
Daca cineva isi da cu parerea despre dumneavoastra si spune: “Vai, esti cam gras”, nu trebuie sa luati acest lucru la modul personal, deoarece adevarul este ca acea persoana se confrunta cu propriile sale sentimente, convingeri si pareri. Acea persoana incearca sa va trimita o otrava, dar nu poate reusi acest lucru decat daca veti considera parerea ei drept un afront personal, caz in care preluati acea otrava, care devine parte integranta din fiinta dumneavoastra. Dand lucrurilor o interpretare personala deveniti o prada usoara pentru acele animale de prada care sunt magicienii negri. Aestia va pot vraji usor cu o mica parere, inoculandu-va astfel orice otrava doresc; acordand parerii lor o interpretare personala, dumneavoastra inghititi otrava.
Va hraniti astfel cu gunoiul lor emotional, care devine in acest fel gunoiul dumneavoastra. In cazul in care nu acordati insa acestor lucruri o interpretre personala, veti ramane imun in mijlocul iadului. Imunitatea la otrava din mijlocul iadului este darul acestui legamant.
Atunci cand luam lucrurile intr-un mod prea personal, ca pe un afront, noi ne simtim ofensati, iar reactia noastra este de a ne apara credintele si de a crea conflicte. Noi transformam astfel ceva lipsit de importanta in ceva de proportii gigantice, intrucat simtim nevoia sa avem in permanenta dreptate si sa-i facem pe toti ceilalti sa inteleaga ca gresesc. La fel procedam si atunci cand le oferim tuturor parerile noastre, incercand din rasputeri sa-i convingem de justetea lor. In acest fel, tot ceea ce simtim si tot ceea ce facem devine devine o proiectie a propriilor noastre legaminte. Tot ceea ce facem noi, tot ceea ce spunem si toate parerile pe care le avem sunt rezultatul legamintelor pe care le-am facut, iar aceste pareri nu au nimic de-a face cu ceilalti.
Pentru mine nu este important ceea ce simt ceilalti despre mine, nici ceea ce gandesc ei. Indiferent daca imi spun: “Miguel, esti cel mai bun” sau “Miguel, esti ingrozitor”, eu nu interpretez personal aceste pareri. Eu stiu foarte bine ca atunci cand sunt fericiti, ei vin si-mi spun: “Miguel, esti un inger!” In schimb. Atunci cand sunt suparati pe mine imi vor spune cu siguranta: “O, Miguel, esti un blestemat!” Esti atat de dezgustator. Cum poti spune asemenea lucruri?”. Ambele modalitti nu ma pot afecta, deoarece eu stiu cine sunt. Nu am nevoie sa fiu acceptat. Nu am nevoie sa vina cineva la mine si sa-mi spuna: “Miguel, este foarte bine ceea ce faci!”, dar nici: “Cum de indraznesti sa faci asa ceva?”.
Nu, eu nu iau nimic la modul personal, nu iau lucrurile ca pe un afront. Orice s-ar gandi si orice ar simti ceilalti, eu stiu ca asta e problema lor si nu a mea. Este modul in care vad ei lumea. Nu este nimic personal, deoarece ei au de-a face cu ei insisi si nu cu mine. Parerile celorlalti depind de sistemul lor de valori, asa ca nimic din ceea ce gandesc ei despre mine nu se refera cu adevarat la mine, ci la ei.
Unii ar putea chiar sa-mi spuna: “Miguel, ceea ce spui ma raneste”. Dar nu ceea ce spun eu ii raneste; sunt ranile lor personale, pe care cuvintele mele le ating si le zgandara. Oamenii se hranesc singuri. Eu nu pot interpreta dispozitiile lor la modul personal, nu pentru ca nu as avea incredere in ei, ci pentru ca stiu ei vad lumea cu ochi diferiti, cu proprii lor ochi. Orice om creeaza in mintea sa un intreg tablou sau un film, iar in acel film el este regizorul, producatorul, si tot el este principalul actor. Oricine altcineva este un actor intr-un rol secundar. Este filmul lui personal.
Felul in care privim acest film depinde direct de legamintele pe care le-am facut cu viata. Punctul nostru de vedere este ceva foarte personal. El nu reprezinta decat adevarul nostru, nu si al altcuiva. Astfel, daca cineva se supara pe mine, eu stiu ca acest lucru il priveste. Eu sunt pretextul pentru ca el sa se enerveze. Si el se enerveaza deoarece ii este frica, deoarece se confrunta cu frica. Daca nu i-ar fi frica, atunci nu ar mai avea de ce sa se enerveze pe mine. Daca nu i-ar fi frica nu ar avea de ce sa ma urasca. Daca nu i-ar fi frica nu ar avea de ce sa fie gelos sau suparat.
Daca traiesti fara frica, daca iubesti, in sufletul tau nu mai exista nici un loc pentru astfel de emotii, fiind evident faptul ca nu mai exista nici un loc pentru astfel de emotii, fiind evident faptul ca te simti bine. Cand te simti bine, totul in jurul tau este bine. Cand totul in jurul tau este excelent, totul te face fericit. Iubesti totul in jurul tau, deoarece te iubesti pe tine, deoarece iti place modul in care esti, deoarece esti multumit cu tine insuti, deoarece esti fericit cu viata ta, deoarece esti fericit cu filmul pe care-l produci, deoarece esti fericit cu legamintele pe care le-ai facut fata de viata. Esti impacat si esti fericit. Traiesti intr-o stare de beatitudine in care totul este minunat. In starea de beatitudine tu faci dragoste tot timpul cu ceea ce percepi.

Oglinda Prafuita

ovidiux2008 — Sun, 23 Aug 2009 10:16:35 UT

extras din Cele Patru Legaminte - Don Miguel Ruiz

Cu trei mii de ani in urma, exista un om la fel ca noi toti care traia in aproprierea unui oras inconjurat de munti. Omul a studiat pentru a deveni doctor, dar nu era complet de acord cu tot ceea ce invata. In inima sa simtea ca trebuie sa existe ceva mai mult decat era scris in acele carti.
Intr-o zi, cand a adormit intr-o pestera, el a visat ca si-a vazut propriul corp adormit. A iesit din pestera in noaptea cu luna noua. Cerul era senin, iar el putea vedea milioane de stele. Apoi ceva s-a petrecut in interiorul sau, ceva care i-a transformat viata pentru totdeauna. El si-a privit mainile, si-a simtit corpul, iar apoi si-a auzit propria voce spunand: “Sunt facut din lumina; sunt facut din stele”.
A privit din nou la stele si a realizat ca nu stelele sunt cele care creeaza lumina, ci lumina creeaza stelele. “Totul este facut din lumina; eu sunt facut din stele, a spus el, si spatiul dintre ele nu este gol”. Si a stiut ca tot ceea ce exista este o fiinta vie, iar lumina este mesagerul vietii, deoarece este vie si contine in ea toate informatiile.
Apoi a constientizat ca si el era facut din stele, desi nu parea una cu acele stele. “Sunt in stele si intre ele”. A gindit el. Atunci, el s-a numit tonal, iar lumina dinstre stele nagual, si a stiut ca tot ceea ce creeaza armonia si spatiul dintre cele doua este Viata sau Intentia. Fara Viata, tonal-ul si nagual-ul nu ar putea exista. Viata este forta Absolutului, a Supremului, a Celui care a creat totul.
Iata deci ce a descoperit el: totul in existenta este o manifestare a fiintei vii pe care o numim Dumnezeu. Si a ajuns la concluzia ca perceptia umana este doar lumina ce percepe lumina. El a vazut ca materia este o oglinda – totul este o oglinda care reflecta lumina si creeaza imaginile acelei lumini – dand nastere luminii iluziei, Visul, care seamana cu un fum ce nu ne permite sa vedem cine suntem cu adevarat. “Noi, cei adevarati, suntem iubire pura, lumina pura”, a spus el.
Aceasta realizare i-a transformat viata. Dintr-o data, el a stiut cine este cu adevarat, s-a uitat in jur la ceilalti oameni si la restul naturii si a ramas uimit de ceea ce a vazut. El s-a regasit pe el insusi in tot ceea ce exista – in fiecare fiinta umana, in fiecare animal, in fiecare pom, in apa, in ploaie, in nori, in pamant. Si a vazut ca viata amesteca tonal-ul cu nagual-ul in diferite moduri pentru a crea miriade de manifestari ale Vietii.
In acele cateva momente el a inteles totul. Era foarte emotionat si inima sa era plina de pace. Cu greu putea sa astepte pentru a le spune si prietenilor sai ceea ce descoperise. Dar cum ar fi putut explica toate acestea in cuvinte? A incercat sa le spuna ce a descoperit si celorlalti, dar ei nu-l puteau intelege. Ei puteau vedea doar daca se transformase, ca din vocea si din ochii sai radia ceva extraordinar. Au observat ca el nu mai judeca pe nimeni si nimic. El devenise altfel.
Putea intelege pe oricine foarte bine, dar nimeni nu-l putea intelege pe el. Ei credeau ca el era o incarnare a lui Dumnezeu, dar el zambea cand auzea toate acestea si apoi spunea: “Este adevarat. Eu sunt Dumnezeu. Dar si voi sunteti Dumnezeu. Suntem la fel, voi si cu mine. Suntem imagini ale luminii. Suntem una cu Dumnezeu”. Dar nici asa oamenii nu-l intelegeau.
El a descoperit ca el era o oglinda pentru restul persoanelor, o oglinda in care el se putea vedea pe sine. “Oricine este o oglinda”, a spus el. El s-a vazut in ceilalti, dar nimeni nu l-a vazut pe el. Si astfel, a constientizat ca toata lumea visa, dar fara a fi constienta de acest lucru, fara a sti cine sunt ei cu adevarat. Ei nu-l puteau vedea pe el in ei insisi deoarece exista un perete de ceata sau de fum intre oglinzi. Si peretele de ceata era creat de interpretarea imaginilor luminii – Visul oamenilor.
Apoi, a stiut ca va uita in curand tot ceea ce invatase. Dorind sa-si aminteasca de-a pururi viziunea pe care a avut-o, s-a decis sa-si spuna Oglinda Fumurie, astfel incat intotdeauna sa stie ca materia este o oglinda, iar fumul este cel care ne impiedica sa stim cine suntem cu adevarat. El a spus: “Sunt o Oglinda Fumurie, deoarece ma vad pe mine in fiecare din voi, dar noi nu ne recunoastem unul pe celalalt din cauza fumului dintre noi. Acel fum este Visul, iar oglinda esti tu, visatorul”.

Cum scapi de amintirea fostului prieten(a)?

ovidiux2008 — Fri, 17 Jul 2009 13:20:20 UT

Să pui punct unei relaţii este întotdeauna foarte dificil, iar despărţirea te poate măcina luni de zile, în special dacă nu ai fost tu cea care a făcut acest pas. Iată câteva sfaturi de care psihologii spun că ar trebui să ţinem cont atunci când vrem să scăpăm de fantomele trecutului.

În primul rând scapă de toate pozele, cadourile şi amintirile pe care le mai ai cu el. Acestea te pot face să-i simţi permanent prezenţa. Dă-le unui prieten sau pur şi simplu aruncă-le. Chiar dacă eşti tentată să pui mâna pe telefon şi să-l suni sau să-i dau un sms , mai bine renunţi la idee. Îţi vei face rău inutil.

În niciun caz nu căuta pretexte cum ar fi ziua lui de naştere sau a vreunui membru al familiei ca să intri în contact cu el. Ca să uiţi de el trebuie să-ţi găseşti o ocupaţie care să-ţi ocupe o mare parte a timpului. Câmd eşti liberă mergi într-un club sau la o plimbare. Evită să stai cât mai mult singură. N-ar fi rău nici dacă ai începe să ieşi cu altcineva. Nu spune nu, înainte să încerci. Altfel nu vei scăpa niciodată de trecut.

din libertatea

Citate de Paolo Coelho

ovidiux2008 — Tue, 16 Jun 2009 16:57:30 UT

Mereu îţi faci prieteni noi şi nici nu trebuie să stai cu ei zi de zi. Când ne vedem tot timpul cu aceleaşi persoane, ele ajung să facă până la urmă parte din viaţa noastră. Şi cum ele fac parte din viaţa noastră, încep să vrea să ne-o schimbe. Dacă nu eşti aşa cum vor, se enervează. Fiindcă toată lumea are o noţiune exactă despre cum trebuie să ne trăim viaţa. Şi nimeni nu ştie cum trebuie să-şi trăiască propria-i viaţă.

Dragostea este o fiinţă sălbatică. Când încercăm să o ţinem în frâu, ne distruge. Când încercăm să o închidem, ne înrobeşte. Când încercăm să o înţelegem, ne tulbură.

Ce este adevăratul Eu? E ceea ce eşti dumneata, nu ceea ce fac ceilalţi din dumneata.

Energia urii n-o să te ducă nicaieri, dar energia iertării, care apare prin dragoste, va reuşi să-ţi transforme viaţa în mod pozitiv!

Nebun este cine trăieşte în propria-i lume.

M-am simţit rănită când i-am pierdut pe bărbaţii de care m-am îndrăgostit. Astăzi sunt convinsă de faptul că nimeni nu pierde pe nimeni, fiindcă nimeni nu posedă pe nimeni. Asta e adevărata experienţă a libertăţii: să ai lucrul cel mai important din lume, fără a-l poseda.

Dragostea nu pune multe întrebări, deoarece, dacă începem să gândim, începe să ne fie frică. E o frică inexplicabilă, nu poate fi exprimată prin cuvinte. De aceea nu întrebi, faci.

Când îţi doreşti ceva cu adevărat, tot Universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău.

Cu cât sunt mai departe senimentele pe care încercăm să le înăbuşim şi să le dăm uitării, cu atât sunt mai aproape de inimă.

A iubi înseamnă a fi în comunicare cu celălalt şi a descoperi în el scânteia lui Dumnezeu.

Dragostea este primul lucru capabil să schimbe total viaţa unei persoane de la o clipă la alta.

Când avem în faţa ochilor nişte mari comori, nu ne dăm seama niciodată. Fiindcă oamenii nu cred în comori.

Găseşte curajul de a fi tu însuţi, chiar dacă încă nu ştii cine eşti!

Bucură-te de fiecare clipă, pentru ca mai apoi să nu-ţi pară rău, să nu regreţi că ţi-ai irosit tinereţea.

Nimeni nu reuşeşte să fugă de propria inimă. De aceea e mai bine să asculţi ce spune. Pentru ca niciodată să nu vină o lovitură pe care n-o aştepţi.

Există două feluri de idioţi: cei care renunţă să facă ceva pentru că au primit o ameninţare şi cei care cred ceva pentru că ameninţă.

Dragostea autentică este complet lipsită de egoism, ea dăinuie chiar dacă sunt necesare sacrificii personale pentru menţinerea relaţiei.

Libertatea este la fel de scumpă ca şi sclavia, singura diferenţă este că o plăteşti cu plăcere şi cu un zâmbet, chiar dacă zâmbetul este udat cu lacrimi.

Dragostea rămâne. Doar oamenii se schimbă.

Raiul pe pământ - Noul vis

ovidiux2008 — Mon, 08 Jun 2009 21:00:05 UT

Extras din Cele Patru Legaminte Sfinte - Don Miguel Ruiz
Uitati tot ceea ce ati invatat de-a lungul vietii. Acesta este inceputul unei noi intelegeri, al unui nou vis.
Visul in care traim este creatia noastra. Este perceptia noastra asupra realitatii pe care o putem schimba oricand. Noi avem puterea de a crea iadul, dar si puterea de a crea raiul. De ce nu am visa un vis diferit? De ce nu ne-am folosi mintea, imaginatia si emotiile pentru a visa paradisul?
Folositi-va imaginatia si se vor petrece lucruri extraordinare. Imaginati-va ca aveti capacitatea de a vedea lumea cu ochi diferiti, oricand doriti acest lucru. De fiecare data cand deschideti ochii, priviti lumea din jurul vostru intr-un mod diferit.
Inchideti ochii, iar apoi deschideti-i si priviti in jur. Ceea ce vedeti este dragostea care vine din copaci, dragostea care vine din cer, dragostea care vine din lumina. Percepeti dragostea ce emana de pretutindeni, inclusiv cea care provine din voi si din alte fiinte umane. Chiar si atunci cand oamenii sunt suparati sau furiosi, in spatele acestor sentimente puteti vedea ca ei emit si multa dragoste.
Folosindu-va imaginatia si deschizandu-va ochii in fata noilor perceptii, va veti putea vedea pe voi traind o noua viata, un nou vis, o viata in care nu trebuie sa va justificati existenta si in care sunteti liberi sa fiti exact asa cum sunteti.
Imaginati-va ca aveti permisiunea sa fiti fericiti si sa va bucurati cu adevarat de viata. Viata noastra este libera de orice conflict cu sine si cu ceilalti.
Imaginati-va ca traiti fara frica de a va exprima visele. Stiti tot ce doriti, ce nu doriti si cand doriti ceea ce doriti. Sunteti liberi sa va transformati viata in felul in care doriti. Nu va este frica sa cereti ceea ce nu aveti nevoie, sa spuneti da sau nu fata de oricine sau orice.
Imaginati-va ca traiti o viata fara frica de a fi judecat de ceilalti. Incetati sa va mai conduceti viata in functie de ceea ce gandesc ceilalti despre voi. Nu mai sunteti raspunzatori pentru parerea nimanui. Nu mai trebuie sa controlati pe nimeni si nimeni nu va mai controleaza pe voi.
Imaginati-va ca traiti fara a-i judeca pe ceilalti. Puteti sa-i iertati usor pe ceilalti si puteti sa nu-i mai judecati. Nu trebuie sa aveti dreptate si nu trebuie sa faceti ce altcineva sa simta ca a gresit. Va respectati pe voi si pe cei din jur, iar ei va respecta la randul lor.
Imaginati-va ca traiti fara frica de a iubi si de a nu fi iubit. Nu va mai fie frica de faptul ca veti fi respinsi sau nu mai simtiti nevoia de a fi acceptat. Puteti spune: “Te iubesc” fara nici o rusine si fara nici o justificare. Puteti merge in lume cu inima complet deschisa si fara frica de a fi ranit.
Imaginati-va ca traiti viata fara teama de a va asuma riscuri si de a explora viata cu adevarat. Nu va fie frica de faptul ca veti pierde ceva. Nu va fie frica sa fiti vii in lume si nu va fie frica sa muriti.
Imaginati-va ca va iubiti exact asa cum sunteti. Va iubiti corpul exact asa cum este si va iubiti emotiile exact asa cum sunt ele. Sunteti constienti ca sunteti perfecti exact asa cum sunteti.
Imaginati-va aceste lucruri pentru ca ele sunt perfect posibile! Puteti trai visul raiului in starea de gratie, in starea de beatitudine. Dar pentru a experimenta acest vis, trebuie mai intai sa-l intelegeti.
۞
Singura iubirea are capacitatea de a va face sa intrati in starea de beatitudine. Starea de beatitudine inseamna a fi indragostit. A fi indragostit inseamna a trai beatitudinea. Simti atunci ca plutesti printre nori. Percepi dragostea oriunde te duci. Este in intregime posibil sa traiti in acest mod tot timpul. Este posibil deoarece si altii au putut, iar ei nu sunt diferiti de voi. Ei traiesc in beatitudine deoarece si-au schimbat legamintele si viseaza un alt vis.
Atunci cand simti ce inseamna sa traiesti starea de beatitudine, incepi sa o iubesti. Stii ca raiul pe pamant este un adevar, ca raiul exista cu adevarat. Dupa ce ai aflat ca raiul exista, ca este posibil sa te mentii acolo, depinde doar de tine sa faci efortul de a te mentine, de a ramane acolo. Cu doua mii de ani in urma, Iisus le-a vorbit oamenilor despre imparatia lui Dumnezeu, despre imparatia iubirii, dar putini l-au auzit, deoarece oamenii nu erau pregatiti. Ei spuneau: “Despre ce vorbesti? Inima mea este goala, nu simt iubirea despre care vorbesti; nu simt pacea pe care tu o ai”. Nu faceti la fel. Imaginati-va ceea ce vi se cuvine.
Lumea este frumoasa si minunata. Viata poate deveni foarte usoara atunci cand iubirea devine o maniera de a trai. Iubirea este posibila tot timpul. Este alegerea voastra. Chiar daca nu aveti nici un motiv sa iubiti, puteti totusi iubi, pentru ca iubirea va face fericiti. Fericirea nu poate aparea decat acolo unde exista iubire in actiune. Iubirea este singura care poate sa va ofere pacea interioara. Ea va transforma perceptia voastra despre lume.
Puteti privi intreaga lume prin ochii iubirii. Puteti fi constienti ca tot ceea ce va inconjoara este iubire. Atunci cand traiesti astfel, ceata din minte dispare. Mitote a plecat intr-o vacanta permanenta. Acesta este idealul pe care il cauta oamenii de sute de ani. De mii de ani suntem in cautarea fericirii. Fericirea este paradisul pierdut. Oamenii au muncit atat de greu pentru a ajunge in acest punct, dar numai evolutia mintii ii poate conduce aici. Acesta este viitorul umanitatii.
Acest mod de viata este posibil si este in mainile voastre. Moise l-a numit Pamantul Fagaduintei, Buddha l-a numit Nirvana, Iisus l-a numit Rai, iar Toltecii l-au numit Noul Vis. Din pacate, identitatea voastra este amestecata cu visul planetei. Toate credintele si legamintele voastre sunt in ceata. Simtiti prezenta parazitului si va identificati cu el. Acest lucru face ca renuntarea la el, eliberarea de parazit si crearea spatiului in care este experimentata iubirea, sa fie dificile. Sunteti atasati de Judecator si de Victima. Suferinta va face sa va simtiti in siguranta, caci vai!, o cunoasteti atat de bine.
In realitate, nu exista nici un motiv pentru care sa suferiti. Singurul motiv pentru care suferim este propria noastra optiune. Daca va veti uita la viata voastra, veti gasi multe pretexte pentru a suferi, dar nu veti gasi nici un motiv adevarat. Acelasi lucru este adevarat si in ceea ce priveste fericirea. Singurul motiv al fericirii este propria noastra optiune. Fericirea este o alegere, la fel ca si suferinta.
Poate ca nu putem scapa de destinul de a fi oameni, dar avem totusi la dispozitie doua optiuni: de a ne bucura de destinul nostru sau de a suferi din cauza lui. A suferi, sau a iubi si a fi fericit. A trai in iad sau a trai in rai. Alegerea mea a fost de a trai in rai. Care este alegerea voastra?

Enya - If I Could Be Where You Are

ovidiux2008 — Mon, 08 Jun 2009 20:46:18 UT

Where are you this moment?
Only in my dreams.
You're missing, but you're always
A heartbeat from me.
I'm lost now without you,
I don't know where you are.
I keep watching, I keep hoping,
But time keeps us apart

Is there a way I can find you,
Is there a sign I should know,
Is there a road I could follow
To bring you back home?

Winter lies before me
Now you're so far away.
In the darkness of my dreaming
The light of you will stay
If I could be close beside you
If I could be where you are
If I could reach out and touch you
And bring you back home
Is there a way I can find you
Is there a sign I should know
Is there a road I can follow
To bring you back home to me

Above & Beyond - Home

ovidiux2008 — Mon, 08 Jun 2009 20:43:22 UT

Here I come to find myself, catch the tide,
Looking for a peace at the end of the line.
Sometimes I can’t help myself, fever’s high,
I’m all at sea and so unwise.

I’m so afraid I’ll lose your love, as time goes by,
But courage is a fire and a beacon so bright.
The sunset built a memory, our love sign,
And all at sea we come alive.

Will I wash away, turning like a stone?
I need a place where I belong.
Call a setting sun to throw me down a rope
And take me to a place called home.

I close my eyes, I know you’re there, love of mine,
Standing on the shore in a world I design.
The sunset fires a lonely flare into the sky,
And all at sea we say goodbye.

Will I wash away, turning like a stone?
I need a place where I belong.
Call a setting sun to throw me down a rope
And take me to a place called home.

Looking for a place called HOME.

Relaţia perfectă

ovidiux2008 — Tue, 02 Jun 2009 20:05:04 UT

Extras din Arta de a Iubi, Don Miguel Ruiz

Imaginati-va o relatie perfecta. Va aflati intr-o stare continua de fericire perpetua, pentru ca traiti alaturi de barbatul ideal sau de femeia ideala. Cum ati descrie viata alaturi de o asemenea persoana?
Ei bine, relatia cu o asemenea persoana ar putea fi asemanata cu relatia unui caine. Un caine nu poate fi altceva decat un caine. Orice ati face, el nu se va schimba. Acelasi lucru este valabil daca aveti o pisica, sau un cal. Orice animal este ceea ce este.
Acceptarea acestui adevar in relatia cu alti oameni este foarte importanta. Nici un om nu poate fi schimbat de catre un altul. Fie il iubim asa cum este, fie nu. A incerca sa-l schimbam pentru a corespunde imaginii noastre personale este ca si cum am incerca sa schimbam un caine, o pisica sau un cal. Realitatea este ca orice om este cel care este, inclusiv noi insine. Este la fel ca in cazul dansului: fie doresti sa dansezi, fie nu. Trebuie sa fii complet sincer cu tine insuti, ca nu se poate sa dansezi si sa te simti bine daca tu nu doresti acest lucru. Numai cine intelege acest adevar profund poate deveni suficient de lucid pentru a-i vedea pe cei din jur exact asa cum sunt, nu asa cum doreste el sa fie.
Daca aveti un caine sau o pisica, ganditi-va la relatia pe care o aveti cu animalul. Sa luam exemplul relatiei cu un caine. Animalul stie perfect cum trebuie sa se poarte cu dumneavoastra. Cum reactionati atunci cand cainele greseste? Orice i-ati face, lui nu-i pasa, caci el va iubeste oricum. Cainele nu asteapta nimic de la dumneavoastra. Nu este ceva minunat? Cum stau insa lucrurile cu iubita sau cu iubitul dumneavoastra, cu sotul sau cu sotia? Acestia au atat de multe asteptari, si in plus, se mai si schimba tot timpul.
Cainele este responsabil pentru jumatatea lui de relatie cu omul. Cand stapanul lui ajunge acasa, cainele latra de bucurie, da din coada, sare pe el. El isi joaca foarte bine rolul, iar omul stie ca este un caine perfect. Cei care isi iubesc cu adevarat animalele isi joaca la randul lor perfect rolul: le hranesc, le mangaie, se joaca cu ele. Ei isi iubesc neconditionat animalele, asa cum ii iubesc si acestea pe ei. Ambele parti isi asuma perfect partea de responsabilitate pentru relatia dintre ele.
Marea majoritate a oamenilor isi pot imagina foarte usor un asemenea tip de relatie cu un animal, dar nu si cu un alt om. Oare de ce? Cunoasteti pe cineva care nu este perfect? Cainele este doar un caine, si acest lucru nu va deranjeaza. Nu va simtiti deloc responsabil pentru el, nu doriti sa-l faceti sa devina un alt caine. La randul lui, el nu incearca sa faca din dumneavoastra altcineva decat sunteti, de pilda un stapan mai bun. De ce ati incerca sa transformati o femeie intr-o alta femeie, sau un barbat intr-un alt barbat? De ce nu sunteti dispus sa ii acceptati asa cum sunt?
Poate ca va ganditi: “Dar ce ma fac daca nu ma aflu alaturi de femeia potrivita, sau de barbatul ideal?” Intr-adevar, aceasta intrebare este foarte importanta. Evident, trebuie sa alegeti femeia potrivita sau barbatul potrivit. Dar cine poate fi partenerul potrivit? Cineva care doreste sa mearga in aceeasi directie cu dumneavoastra, care este compatibil cu valorile si cu convingerile dumneavoastra, din punct de vedere emotional, fizic, economic, spiritual.
Cum puteti sti daca partenerul dumneavoastra este potrivit pentru dumneavoastra? Sa spunem ca sunteti barbat si ca o femeie doreste sa va aleaga ca partener de viata. Daca ar exista o suta de femei aflate in cautarea unui barbat, cate dintre ele ar fi dispuse sa va aleaga pe dumneavoastra? Raspunsul este simplu: nu aveti de unde sa stiti. De aceea, este necesar sa explorati si sa va asumati un anumit risc. Eu va pot oferi un raspuns: femeia cea mai potrivita pentru dumneavoastra este femeia pe care o iubiti asa cum este, pe care nu veti incerca sa o schimbati in nici un fel. Aceasta este femeia potrivita pentru dumneavoastra. Daca gasiti o asemenea femeie, iar ea va raspunde cu aceeasi atitudine, atunci sunteti un om norocos.
Sunteti barbatul potrivit pentru ea daca va iubeste exact asa cum sunteti si daca nu doreste sa va schimbati in nici un fel. Nu femeia este responsabila pentru dumneavoastra; ea trebuie sa aibe incredere ca sunteti cel care pretindeti ca sunteti, ca proiectia dumneavoastra exterioara este identica cu adevaratul dumneavoastra interior. Trebuie sa fie la fel de cinstita cu dumneavoastra si sa nu proiecteze in exterior o imagine diferita de cea reala, astfel incat sa descoperiti mai tarziu ca nu este ceea ce credeati initial ca este. Cine va iubeste, va iubeste exact asa cum sunteti. Daca cineva doreste sa va schimbe, inseamna ca nu sunteti persoana pe care o doreste. Atunci, de ce ar mai ramane alaturi de dumneavoastra?
Este usor sa-ti iubesti cainele, caci cainele nu are opinii despre tine. Cainele isi iubeste stapanul neconditionat. Acest lucru este extrem de important. Daca partenerul dumneavoastra va iubeste exact asa cum sunteti, iubirea sa seamana cu iubirea unui caine. Alaturi de el/ea, puteti fi dumneavoastra insiva, puteti fi cel/cea care sunteti, exact asa cum cainele este cel care este.

Iubirea versus Frica

ovidiux2008 — Tue, 02 Jun 2009 19:59:52 UT

Extras din Arta de a Iubi, Don Miguel Ruiz

Iubirea nu presupune nici un fel de obligatii. Teama este caracterizata in primul rand de obligatii. Atunci cand mergem pe calea fricii, facem tot ceea ce facem pentru ca trebuie sa facem acest lucru, si ne asteptam ca si ceilalti oameni sa faca anumite lucruri pentru ca trebuie sa le faca. Noi avem obligatii, iar atunci cand avem posibilitatea, ne opunem lor. Cu cat le opunem mai multa rezistenta, cu atat mai mult suferim. Mai devreme sau mai tarziu, noi incercam sa scapam de aceste obligatii. Pe de alta parte, iubirea nu opune nici un fel de rezistenta. Atunci cand iubim, noi facem tot ceea ce facem pentru ca dorim sa facem acest lucru. Orice actiune a noastra devine o placere; este ca un joc care ne amuza.
Iubirea nu are asteptari. Teama este plina de asteptari. Atunci cand te temi, faci tot ceea ce faci pentru ca te astepti sa fii nevoit, dar te astepti ca si ceilalti sa faca acelasi lucru. Asa se explica de ce teama raneste atat de usor, in timp ce iubirea nu raneste pe nimeni. Noi avem asteptari, iar daca acestea nu se implinesc, ne simtim raniti – nu ni se pare drept. Ii condamnam pe cei din jur pentru ca nu ne-au implinit asteptarile. Cine iubeste nu are asteptari. El face ceea ce face pentru ca doreste si nu este deranjat daca alti oameni nu doresc sa faca la fel, caci el nu interpreteaza faptele altora la modul personal. Intrucat nu se asteapta sa se intample ceva anume, daca lucrul respectiv nu se intampla, el nu sufera, caci tot ceea ce se intampla este in regula pentru el. Asa se explica de ce indragostitilor viata li se pare in roz; ei nu se asteapta ca partenerii lor sa faca ceva anume si nu simt obligatii fata de acestia.
Iubirea este bazata pe respectul reciproc. Teama nu respecta pe nimeni, nici macar pe sine. Daca imi pare rau pentru tine inseamna ca nu te respect, ca nu te las sa iei propriile tale decizii. Cand eu iau deciziile in locul tau, inseamna in mod evident ca nu am incredere in tine. Lipsa respectului conduce automat la tentativa de a controla viata celuilalt. In marea majoritate a cazurilor, atunci cand le spunem copiilor nostri cum sa-si duca viata, noi facem acest lucru pentru ca nu ii respectam. Ne pare rau pentru ei si incercam sa facem in locul lor ceea ce ar trebui sa faca ei insisi. Daca nu ne respectam pe noi insine ne va parea rau pentru noi, ne va parea rau pentru noi, ni se va parea rau ca nu suntem destul de buni ca sa reusim in aceasta lume. Cum ne-ar putea respecta altii in aceste conditii? Atunci cand spunem: “Bietul de mine, nu sunt suficient de inteligent, nu am cum sa reusesc”, inseamna ca nu avem nici un pic de respect pentru propria noastra fiinta. Autocompatimirea se naste din lipsa respectului de sine.
Iubirea este nemiloasa, ei nu-i pare rau pentru nimeni; in schimb, este plina de compasiune. Teama este foarte nemiloasa; celui care se teme ii pare rau pentru toti cei din jur. Lui ii pare rau de altii pentru ca nu ii respecta, pentru ca nu ii crede suficient de puternici pentru a reusi. Pe de alta parte, iubirea respecta pe toata lumea. Cine iubeste pe altcineva crede ca acesta poate reusi prin propriile sale forte. El crede ca acesta este suficient de puternic, de inteligent, de bun pentru a-si stabili propriile sale decizii. Nu se grabeste in nici un caz sa ia decizii in locul celuilalt. Evident, daca acesta din urma da gres, el ii intinde mana, il ajuta sa se ridice si ii spune: “Continua. Mai devreme sau mai tarziu vei reusi, sunt convins de acest lucru”. Aceasta inseamna compasiune, care nu are nimic de-a face cu mila. Compasiunea se naste din respectul reciproc si din iubire; mila se naste din teama si din lipsa de respect.
Iubirea este complet responsabila. Teama evita responsabilitatea, dar asta nu inseamna ca ea nu este responsabila pentru faptele ei. Incercarea de a evita responsabilitatea este una din cele mai mari greseli pe care le facem, caci orice actiune are anumite consectinte. Daca facem o anumita optiune, noi vom obtine un anumit rezultat sau o reactie. Chiar daca nu luam o decizie, tot vom obtine un rezultat sau o reactie. Intr-un fel sau altul, noi vom ajunge sa experimentam toate consectintele propriilor noastre actiuni si decizii. De aceea, oamenii sunt complet responsabili pentru actiunile lor, chiar daca nu doresc sa fie. Chiar si atunci cand alti oameni incearca sa plateasca in locul nostru, tot vom ajunge sa platim si noi, dar atunci vom plati dublu. Cand altcineva incearca sa fie responsabil in locul nostru, el nu face altceva decat sa amplifice drama.
Iubirea este intotdeauna amabila. Teama este intotdeauna lipsita de amabilitate. Ea ne umple de obligatii, de asteptari, ne invata sa nu ii respectam pe cei din jur, sa evitam asumarea responsabilitatii si sa ne para rau pentru altii. Cine s-ar putea simti bine in asemenea conditii? Tot ceea ce se petrece in jurul nostru ne agreseaza, ne infurie, ne intristeaza, ne face sa ne simtim gelosi sau tradati.
Mânia nu este altceva decat o alta masca a fricii. La fel si tristetea, gelozia si celelalte emotii care se nasc din teama si care creeaza suferinta. Cine sufera de aceste boli nu poate fi amabil, nu poate decat cel mult sa pretinda ca este bun. Cand nu esti fericit nu ai cum sa te simti bine, deci sa fii bun cu altii. In schimb, atunci cand te afli pe calea iubirii nu ai obligatii sau asteptari, nu-ti pare rau pentru tine sau pentru partenerul tau, totul iti merge bine, iar zambetul tau nu te paraseste nici o clipa. Esti fericit, deci te simti bine, iar aceasta stare se revarsa in mod natural asupra celor din jur. Iubirea este intotdeauna amabila, iar bunatatea ei conduce la generozitate si ajunge sa deschida toate usile. Da, iubirea este generoasa. In schimb, teama este egoista. Cine se teme se gandeste intotdeauna numai la el. Egoismul inchide toate usile.
Iubirea este neconditionata. Teama impune o mie de conditii. Cine se afla pe calea fricii iubeste pe altcineva numai daca acesta il lasa sa ii controleze viata, daca se poarta bine cu el, daca se suprapune cu imaginea pe care si-a creat-o despre el. Si cum nimeni nu poate suprapune vreodata perfect peste imaginea creata de altcineva pentru el, acesta il judeca, iar el se va simti vinovat. Atunci cand ne cream o anumita imagine despre altii iar acestia nu corespund, noi ne simtim rusinati, stanjeniti, enervati, si nu avem deloc rabdare cu ei. Este imposibil sa te porti cu adevarat frumos cu altcineva in aceste conditii. Cine iubeste o face neconditionat, fara justificari. Noi iubim pe altcineva asa cum este si il lasam sa fie cel (sau cea) care este. Daca nu imi place cum este o femeie, nu are nici un rost sa stau alaturi de ea; cel mai bine este sa imi caut pe altcineva, care este asa cum imi doresc eu sa fie. Noi nu avem dreptul sa incercam sa schimbam pe nimeni, la fel cum nimeni nu are dreptul sa incerce sa ne schimbe pe noi. Daca ne vom schimba vreodata, o vom face pentru ca asa vom dori noi, pentru ca ne proprunem sa renuntam la suferinta.
Cei mai multi oameni isi traiesc intreaga viata pe calea fricii. Ei stabilesc relatii, dar numai pentru ca asa cred ei ca trebuie. Atunci cand intra intr-o relatie, ei au un milion de asteptari, deopotriva din partea partenerului/partenerei de cuplu si din partea lor. Toate dramele si toate suferintele relationale se nasc din cauza faptului ca oamenii folosesc canalele de comunicatie care existau deja inainte ca ei sa se nasca. Ei se judeca si se victimizeaza reciproc, se barfesc unii pe altii, cu prietenii sau cu alte persoane, de multe ori in locuri sordide, cum ar fi un bar. Ei isi invrajbesc propriile rude si chiar se bucura de acest lucru. Acumuleaza astfel otrava emotionala, pe care le-o transmit apoi copiilor lor. “Uite ce mi-a facut taica-tau. Sa nu te porti niciodata ca el. Toti barbatii sunt asa, toate femeile sunt pe dincolo”. Asta este educatia pe care o dam oamenilor pe care ar trebui sa-i iubim cel mai mult, propriilor nostri copii, prietenilor nostri, partenerilor nostri de viata.
Pe calea fricii exista atat de multe conditii, atatea asteptari si atatea obligatii incat noi ajungem sa cream o sumedenie de reguli numai pentru a ne proteja impotriva durerii emotionale. Adevarul este ca nu ar trebui sa existe nici un fel de reguli. Aceste reguli afecteaza calitatea canalelor de comunicatie dintre noi, caci cine se teme minte. Daca te astepti ca eu sa ma port intr-un anuem fel, eu ma voi simti obligat sa ma port in acest fel, dar eu nu sunt asa. Daca ma port asa cum sunt eu, tu te vei simti ranit, te vei infuria pe mine. De aceea prefer sa te mint, caci ma tem de judecata ta. Ma tem ca vei da vina pe mine, ca o sa ma condamni, ca o sa ma pedepsesti. Si de fiecare data cand iti vei reaminti, ma vei pedepsi din nou si din nou, pentru aceeasi greseala comisa candva.
Nu se poate vorbi de justitie decat pe calea iubirii. Daca faci o greseala, platesti o singura data pentru ea, si daca te iubesti cu adevarat, inveti ceva din greseala comisa. Pe calea fricii nu exista dreptate. Cine greseste plateste de o mie de ori pentru aceeasi greseala. El isi pune si partenerul/partenera de cuplu sa plateasca tot de o mie de ori pentru greseala comisa. Aceasta tactica da nastere unui sentiment de nedreptate si creeaza multe rani emotionale, care vor conduce mai devreme sau mai tarziu la esec. Oamenii fac o drama din orice, inclusiv din lucruri absolut minore. Aceste drame reprezinta esenta relatiilor specifice iadului, iar explicatia este ca ele au la baza teama.