one_hope_
fata - 22 ani, Să fii in lume dar să nu faci parte din ea, Romania
Blog / Tag-uri / să-ți povestesc
Mesaje blog cu tag-ul 'să-ți povestesc':
-
Raluka Zduka
Nuș ce-mi veni. Dar imi veni să scriu despre mine.
M-am născut dintr-o intîmplare. Părinții mei nu m-au dorit ținînd cont că urma să fiu al treilea lor copil iar vremurile erau destul de grele in perioada aceeaa... Cum și-au dorit un băiat, cele 9 luni am fost imaginea unui bebeluș băiat. N-a fost să fie.
Dar pentru că n-am ieșit ca atare, am copilărit ca atare. Exact ca un băiețel. Nu mai zic că aveam o mătușă de-a lui tata care imi spunea "băiata lu' tata" 
. Fetele nu mi-au plăcut niciodată . Intotdeauna m-am ințeles mai bine cu băieții.
Grădinița a fost un coșmar. Plîngeam mereu. (De mică am talentul ăsta
). Ba că nu imi placea ce mi se dădea dimineața de imbrăcat, ba că m-a bătut nu știu cine, ba că rîde cineva de mine că m-am indrăgostit de Cornel de la a patra C. 
Dimineața plîngeam cel mai mult, cînd vedeam ciorapii, pantalonii și unul pulovere lăsate de mama. Nu-mi plăceau deloc. La fel și pachețelul. Mă trezeam cu miros de brînză proaspătă in nas. Parcă și văd șervețelul ud din cauza ei, oolele fierte și 2 felii de pîine. Ăsta era meniul cel mai des intîlnit. Și gentuța mea cu furnicuță.... 
La grădi nu știu de ce eram așa populară
. Probabil din cauza surorilor mele mai mari. Și probabil pt că știam să dansez lambada foarte bine. 
Veni și clasa intîi... Mi-amintesc foarte bine prima zi de școală. Eram foarte speriată că mi se va face vaccin. Stăteam in prima bancă- după lungi bătălii ale mamei mele și-mi așteptam rîndul la vaccin. Nici nu-mi mai amintesc mai departe.. Cred că am leșinat.
Am avut numai invățători suplinitori. Nu mai stau să vă mai povestesc despre fiecare in parte că e pierdere de timp. Oricum nu-mi mai amintesc prea multe...
Imi amintesc palma mamei după ceafă cînd m-a ajutat o dată la teme la mate. "Asta nu știi să faci dar știi ce parfum are d-l invățător.'' Eram in .
Mi-a trecut cînd am trecut intr-a cincea.
Mare și degeaba. Iar emoții. Iar prima bancă. Ca apoi să devină a treia și de-acolo să fiu ascultată mereu.
Diriga era și profa de germană așa că patru ani m-am chinuit să invăț (și să ințeleg
) o limbă care nu mi-a plăcut. Proful de romînă era soțul. Așa că și gramatica o știam la perfecție (ca să o uit după ce am ajuns la liceu.. )
Mă asculta in fiecare oră. La fiecare lecție. Era un coșmar. Eram printre cei mai buni din clasă. Pînă-ntr-a opta. De-acolo nu știu ce s-a intîmplat. Medii scăzute. Note proaste. Și cum n-am primit nicio incurajare m-am menținut pe linia asta și-am luat-o-n jos.......
A, mi-aduc aminte ce s-a intîmplat. Am avut prima trădare din dragoste.
Acum imi vine să rîd, bineințeles.. dar e nașpa să-ți găsești cea mai bună prietenă in brațele „iubitului” tău.
Am intrat la un liceu care se situa tocmai la mama dracului .. undeva la periferia orașului. Profilul mi l-am ales singură. Matematica-Informatică.
Cu mîna mea mi-am făcut-o.
6 ore de mate, 6 de info, 4 de fizică, 4 de chimie. Proful de romînă 
.. Il ascultai și nu te plictiseai..
4 ani frumoși, totuși.. Cu chiu cu vai, m-am ales cu prieteni buni.
Intr-a zece-a se intîmplă să intîlnesc omul care mi-a schimbat percepția despre lumea asta. Diferența de vîrstă m-a speriat intotdeauna dar insistențele lui m-au ajutat să ignor asta ....
http://www.trilulilu.ro/galady/9ef40d073bf648
Alături am adunat cele mai frumoase amintiri dar și cele mai groaznice. Urîte amintiri. Ce ți-e și cu dragostea asta, Doamne..
Am intîlnit iubirea, gelozia,atașamentul, discuțiile lungi, mesajele de dragoste la miezul nopții, frica de a nu pierde pe cineva... Am invățat să-mi asum responsabilitatea ptr faptele mele.
Și mai ales am invățat să mă feresc de oameni geloși.
Va continua. sper.
