one_hope_
fata - 22 ani, Să fii in lume dar să nu faci parte din ea, Romania
Blog 48
"Priveşte prin ochii mei, lumea!"
-
Totul pare absurd și la fel
I never, ever I forget my story. My face is no sad, but inside, I am sad! ..
-
I hate this part
Am plecat singură. Era ceață. O ceață densă. O ceață lăptoasă. In care nici gîndul nu patrunde. Ceață in cîmpie. Ceață plată.
Cîmpurile arătau unul ca altul. Clipele arătau la fel. Sufletele la fel. Gîndurile erau pierdute.
In ceață. Și dintr-o dată ceața a devenit lume.
Rătăcire.
Nimic nu mai era la fel. Stînga era dreapta așa cum dreapta era stînga. Și inapoi era inainte așa cum inainte era inapoi. Cercuri concentrice sau același cerc.
Erau pașii mei. Sau poate spirale sau linii drepte.
Era ceața sufletului meu.
Pierdută in ceață , pierdută in speranțe, pierdută poate in intuneric. M-a invăluit negura rece ca sarutul morții. Ca strigatul iubirii reci de criptă. Ierburi ce incurcau picioarele și cerul din ce in ce mai greu pe umeri.
Rătăcire fără lumină.
Inger, aruncă odată coroana de spini și invață ceea ce ai știut intotdeauna. Invață să zbori. Și nu doar cu ochii minții ci cu ochii fericirii ce dorește să-ți invăluie ca o mantie albastră sufletul.
Floare, deschide-ți petalele in mii de culori să simți sărutul soarelui ce-ți soarbe roua lacrimilor dimineții tale tîrzii.
Luna, imprăștie-ți razele și transformă-le in cuier de care să se mai agațe cîte o speranță care să nu mai dăinuiască doar o noapte, ci să se pastreze și peste zi in cufărul inimii tale. -
overview
Mi-e dor să scriu.
Azi.. miros de Today și ciocolată nemțească cu alune intregi. Și pielea de găină.
-
Astăzi iarăși voi pleca
gândindu-mă la voi prieteni
mi-am tăiat cuvintele de unul singur
n-am vrut să pătez mâinile voastre trudite
cu sângele începuturilor.
m-am mutat într-un clopot străvechi
mi-am pus în gură limba lui de aramă
îmi bat sunetele în dunga inimii
aşa cum păsările călătoare
bat peste rătăcirile de toamnă
ale cărăuşilor.
umbra trage cu dinţii de mine:
- nu te duce în lume, te va izola vremea rea
într-un cătun părăsit la vreme de foamete
în care caii sunt morţi şi par
smochine uscate rezemate de aer.
ploile bat de cealaltă parte a inimii
venele trasează violete violente prăbuşiri
încrucişez razele într-o colivie pustie
de teamă rătăcirii prin suflet a aripii
care bate şi scrie prea repede
ţările calde sunt drumuri cu sens unic
de ce să mor de dor printre străini
ce dacă mai suntem atât de puţini
ce dacă voi rămâne singur –
nu voi pleca în nici o toamnă
delirând:
băteam
şi luna mi se oglindea pe umăr
ca un ochi de fiară rănită de-un sfânt
ca un ochi de fiară cu flacăra pară
ca un ochi de fiară închis în pământ.
ca un ochi de fiară răpuse-n amurg
bătea ploaia-n clopot sumbru şi rotund
bătea-n toate ora prăbuşirii goale
pentru care fiară moartă înăuntru
vie în afară nu râd şi nu plâng.
Voi pleca. Voi pleca. Voi pleca. Voi pleca. Voi pleca. Voi pleca.Voi pleca.Voi pleca.Voi pleca.Voi pleca.Voi pleca. Voi pleca. Voi pleca. Voi pleca. Voi pleca. Voi pleca. Voi pleca.Voi pleca. Plec. Plec. Plec. Plec. Plec. Plec. Plec. Plec. Plec. Plec. Plec. Plec. Plec. Plec. Plec. Plec. Plec.Plec. Plec.Plec.Plec. Plec. Plec. Plec. Plec. Plec. Plec. Plec. Plec. Plec. Plec. Plec. Am plecat.
Gândurile mi se spulberă. Nimic nu mai e al meu. E al tuturor. Devin una şi aceeaşi cu tot ce mă înconjoară. Sunt un univers.
[photo]7254776[/photo] -
Oficial imi merge bine
PLĂTEȘTI IMPOZIT PE LIBERTATE DAR STAI INTR-O CUȘCĂ.
LA MULȚI ANI, ROMÎNULUI DIN TINE!
-
Povestioara cu tîlc
Doi prieteni traversau desertul. Intr-un anume moment al zilei s-au certat iar unul dintre prieteni l-a lovit peste fata pe celalalt. Cel care a fost lovit peste fata, fara a spune vreun cuvant, scrie pe nisip:
« ASTAZI, CEL MAI BUN PRIETEN AL MEU M-A LOVIT PESTE FATA »
Ei isi urmeaza drumul pana ce gasesc o oaza si se hotarasc sa faca o baie. Cel care a fost lovit peste fata, se impotmoleste in nisip miscator dar prietenul sau il salveaza. Dupa ce ajunge la mal teafar si nevatamat, el scrijeleste intr-o piatra:
« ASTAZI, CEL MAI BUN PRIETEN AL MEU MI-A SALVAT VIATA. »
Cel care si-a lovit si salvat cel mai bun prieten il intreaba:
« Dupa ce te-am lovit, tu ai scris pe nisip iar acum, ai scris pe o piatra, de ce? »
Prietenul sau ii raspunde:
« Atunci cand cineva te raneste va trebui ca tu sa-l scrii pe nisip astfel incat vantul sa-l stearga din memoria ta, dar atunci cand cineva face ceva bun pentru tine, tu trebuie sa-l scrii in piatra astfel incat vantul sa nu-l poata sterge in veci.»
INVATA SA-TI SCRII RANILE PE NISIP SI…SA-TI GRAVEZI RECUNOSTINTA IN PIATRA. -
Treișpe - șaișpe cu Andrei
-
Culmea penibilului
-
Raluka Zduka
Nuș ce-mi veni. Dar imi veni să scriu despre mine.
M-am născut dintr-o intîmplare. Părinții mei nu m-au dorit ținînd cont că urma să fiu al treilea lor copil iar vremurile erau destul de grele in perioada aceeaa... Cum și-au dorit un băiat, cele 9 luni am fost imaginea unui bebeluș băiat. N-a fost să fie. Dar pentru că n-am ieșit ca atare, am copilărit ca atare. Exact ca un băiețel. Nu mai zic că aveam o mătușă de-a lui tata care imi spunea "băiata lu' tata" 
. Fetele nu mi-au plăcut niciodată . Intotdeauna m-am ințeles mai bine cu băieții.
Grădinița a fost un coșmar. Plîngeam mereu. (De mică am talentul ăsta
). Ba că nu imi placea ce mi se dădea dimineața de imbrăcat, ba că m-a bătut nu știu cine, ba că rîde cineva de mine că m-am indrăgostit de Cornel de la a patra C. 
Dimineața plîngeam cel mai mult, cînd vedeam ciorapii, pantalonii și unul pulovere lăsate de mama. Nu-mi plăceau deloc. La fel și pachețelul. Mă trezeam cu miros de brînză proaspătă in nas. Parcă și văd șervețelul ud din cauza ei, oolele fierte și 2 felii de pîine. Ăsta era meniul cel mai des intîlnit. Și gentuța mea cu furnicuță.... 
La grădi nu știu de ce eram așa populară
. Probabil din cauza surorilor mele mai mari. Și probabil pt că știam să dansez lambada foarte bine. 
Veni și clasa intîi... Mi-amintesc foarte bine prima zi de școală. Eram foarte speriată că mi se va face vaccin. Stăteam in prima bancă- după lungi bătălii ale mamei mele și-mi așteptam rîndul la vaccin. Nici nu-mi mai amintesc mai departe.. Cred că am leșinat.
Am avut numai invățători suplinitori. Nu mai stau să vă mai povestesc despre fiecare in parte că e pierdere de timp. Oricum nu-mi mai amintesc prea multe...
Imi amintesc palma mamei după ceafă cînd m-a ajutat o dată la teme la mate. "Asta nu știi să faci dar știi ce parfum are d-l invățător.'' Eram in .
Mi-a trecut cînd am trecut intr-a cincea.
Mare și degeaba. Iar emoții. Iar prima bancă. Ca apoi să devină a treia și de-acolo să fiu ascultată mereu.
Diriga era și profa de germană așa că patru ani m-am chinuit să invăț (și să ințeleg
) o limbă care nu mi-a plăcut. Proful de romînă era soțul. Așa că și gramatica o știam la perfecție (ca să o uit după ce am ajuns la liceu.. )
Mă asculta in fiecare oră. La fiecare lecție. Era un coșmar. Eram printre cei mai buni din clasă. Pînă-ntr-a opta. De-acolo nu știu ce s-a intîmplat. Medii scăzute. Note proaste. Și cum n-am primit nicio incurajare m-am menținut pe linia asta și-am luat-o-n jos.......
A, mi-aduc aminte ce s-a intîmplat. Am avut prima trădare din dragoste.
Acum imi vine să rîd, bineințeles.. dar e nașpa să-ți găsești cea mai bună prietenă in brațele „iubitului” tău.
Am intrat la un liceu care se situa tocmai la mama dracului .. undeva la periferia orașului. Profilul mi l-am ales singură. Matematica-Informatică.
Cu mîna mea mi-am făcut-o.
6 ore de mate, 6 de info, 4 de fizică, 4 de chimie. Proful de romînă 
.. Il ascultai și nu te plictiseai..
4 ani frumoși, totuși.. Cu chiu cu vai, m-am ales cu prieteni buni.
Intr-a zece-a se intîmplă să intîlnesc omul care mi-a schimbat percepția despre lumea asta. Diferența de vîrstă m-a speriat intotdeauna dar insistențele lui m-au ajutat să ignor asta ....
http://www.trilulilu.ro/galady/9ef40d073bf648
Alături am adunat cele mai frumoase amintiri dar și cele mai groaznice. Urîte amintiri. Ce ți-e și cu dragostea asta, Doamne..
Am intîlnit iubirea, gelozia,atașamentul, discuțiile lungi, mesajele de dragoste la miezul nopții, frica de a nu pierde pe cineva... Am invățat să-mi asum responsabilitatea ptr faptele mele.
Și mai ales am invățat să mă feresc de oameni geloși.
Va continua. sper. -
Invisible
Studiu : 90 % din prietenii din lista mea sunt pe invisible.
http://www.persiangap.com/
Ajung la concluzia că trebuie să renunț ambele. Netlog și Messenger.
