one_hope_
fata - 22 ani, Să fii in lume dar să nu faci parte din ea, Romania
Blog 48
"Priveşte prin ochii mei, lumea!"
-
Stay in over your head.
Whatever you're doing in your life right now, if it's become a routine, it's time to move on to something new and scary.
Abraham Maslow wrote, “Life is an ongoing process of choosing between safety (out of fear and need for defense) and risk (for the sake of progress and growth): Make the growth choice a dozen times a day.”
Whatever scares you, go do it.
De Craciun o sa fiu acasa... -
Sometimes, a hug is all what we need.
-
Pașii pe nisip
Intr-o zi, un om a ajuns in rai și l-a intrebat pe Dumnezeu dacă și-ar putea vedea intreaga viață, cu bucuriile ei, dar și cu clipele de incercare.
Și Dumnezeu i-a ingăduit.
I-a infățișat intreaga viață, ca și cum s-ar fi desfășurat de-a lungul unei plaje de nisip. Iar el, omul, se plimba pe plajă.
Omul a văzut că de-a lungul drumului erau patru urme de pași pe nisip, ale lui și ale lui Dumnezeu. Dar in clipele de restriște, nu mai erau decît două.
Foarte mirat și chiar mîhnit, i-a spus lui Dumnezeu:
-Văd că tocmai in clipele grele m-ai lăsat singur..
-Ba nu, i-a răspuns Dumnezeu , in clipele grele erau numai urmele pașilor mei, pentru că, atunci te purtam pe brațe...
-
Acasă în vis
aici eram viu dincolo de cartierele mărginaşe un om al nimănui şi al tuturor
cercuri în apă tinereţe a mea vândută regesc delicat traversând poduri
eu aici mor mi-am spus plină de viaţă aşteptând ivirea zorilor
doi paşi înspre lună încă doi înspre casa de ceaţă
stingher în oglinda azură departele zvon al întâmplării naşterii noastre
şi lăsam în urmă femei cu mâini transparente prelungi
bărbaţi uriaşi cu aripi de ceară cum iubirea lor călătoare printre stele departe
ţări fără nume străbătute ani la rând împreună
dreaptă amiază ne e dat să trăim acum chiar în mijlocul nopţii
masca ta e la mine umbli prin lume cu trupul sfâşiat de victorii niciodată-ntâmplate
din lumina altora te hrăneşti îndestulată fiinţă veştedă gloria ta ura ţi se revărsă şi înfloreşte
prin văzduhurile tandre-ale nopţii prin ungherele stranii ale visului
şi lăsam în urmă trupuri însângerate pietre pentru adus aminte întunericul
încăperi fără ferestre sărbători trase de cai negri înspre capătul lumii
eram zei şi habar n-aveam despre lucrul acesta eram zei şi bucuram oamenii
cu sălbăticia cuvintelor cu amărăciunea sclipitoare a zăpezilor şi pletelor noastre
şi ne-am întors acasă în locul naşterii dintâi şi de pe urmă
ca într-un loc străin săracul risipitorul şi fiul
nu mai era nimeni şi nimic pentru noi acolo
pe o piatră albă am stat şi am privit drumul
pleca de la noi înspre iarnă
nu se va mai întoarce şi nici nu îl vom mai urma
cu gândul sau pasul.
-
Ca să faci portretul unei păsări
Mai intai pictezi o colivie
cu usita larg deschisa,
apoi pictezi
ceva cat mai dragut
si cat mai simplu:
ceva frumos,
ceva util
pentru pasare;
pe urma pui tabloul pe-un copac
intr-o gradina,
intr-un crang,
intr-o padure
si te ascunzi dupa copac
fara o vorba
fara sa te misti…
Se-ntampla uneori ca pasarea sa vina repede,
dar se mai poate intampla sa treaca ani si ani
pana se hotaraste.
Atunci nu te descuraja –
asteapta, asteapta daca e nevoie ani intregi.
Viteza sau incetineala cu care pasarea soseste
n-au nici o legatura
cu faptul ca tabloul e reusit sau nu.
Cand pasarea soseste –
daca soseste –
pastrezi cea mai adanca liniste:
astepti mai intai ca pasarea sa intre in colivie
si dupa ce a intrat
inchizi usita binisor cu pensula,
apoi
stergi toate gratiile una cate una
cu mare grija, nu cumva s-atingi vreo pana.
Pe urma faci portretul arborelui, alegand
din toate crengile pe cele mai frumoase,
iar pentru pasare pictezi dupa aceea
frunzisul verde si racoarea vantului,
pulberea soarelui,
fosnetul gazelor prin iarba in caldura verii,
apoi astepti ca pasarea sa cante…
Daca nu canta
e semn rau –
semn ca tabloul nu e bun
dar daca vrea sa cante, e semn bun,
e semn ca poti semna.
Atunci ii smulgi o pana
binisor de tot
si pe un colt al panzei te iscalesti.
de Jacques Prevert
Sursa: http://www.poezie.ro/index.php/poetry/134910/i... -
Oh Carol și Just The two of us ..you and I
&
Și gata blogul. -
Love takes time
-
Rugaciunea potentialelor
Dragii mei, pentru că nu vă pot pune cadouri in ghetuțe, vă trimit această rugăciune extraordinară, care de fapt este o afirmație concentrată a tot ce știm noi că inseamnă o rugăciune - afirmații și mulțumiri. Sper să va placă! Cu mult drag, Raluca.
Rugaciunea tacuta este o recunoastere a Tot ce Este. In ea stiu ca fiecare rugaciune pe care am rostit-o cu voce tare este auzita de Spirit si stiu ca Spiritul mi-a dat tot ce i-am cerut. Este o recunoastere a faptului ca Sufletul meu este complet in Iubirea si Gratia lui Dumnezeu.
Este o recunoastere a statutului meu total de perfectiune si a starii de A Fi. Tot ce imi doresc, tot ce vreau sa co-creez, exista deja in realitatea mea. Eu o numesc Rugaciunea Tacuta, pentru ca stiu ca fiinta mea este deja implinita. Nu este nevoie sa-i cer ceva Spiritului, pentru ca deja acel lucru mi-a fost dat.
In inima mea, eu accept Fiinta mea perfecta.
Accept ca bucuria pe care am intentionat-o ,exista deja in viata mea.
Accept ca iubirea pentru care m-am rugat, exista deja in mine.
Accept ca pacea pe care am cerut-o exista, deja in realitatea mea.
Accept ca abundenta pe care mi-am cautat-o, deja imi umple viata.
In adevarul meu, imi accept Fiinta mea perfecta.
Preiau responsabilitatile pentru propriile mele creatii,
Si toate lucrurile care sunt in viata mea.
Recunosc puterea Spiritului care este in mine,
Si stiu ca toate lucrurile sunt asa cum ar trebui sa fie.
In intelepciunea mea, accept perfectiunea Fiintei mele.
Lectiile mele au fost alese cu grija, de catre Sinele meu
Iar acum trec printre ele, in plina experienta.
Calea mea ma duce intr-o calatorie sacra, cu un tel Divin.
Experientele devin parte din Tot Ce Este.
Prin cunoasterea mea, accept Fiinta mea perfecta.
In acest moment, stau pe scaunul meu de aur
Si stiu ca Eu Sunt un Inger al Luminii
Ma uit la tipsia de aur – darul Spiritului –
Si stiu ca toate dorintele mele, au fost deja implinite.
Din iubire pentru Sinele meu, accept Fiinta mea perfecta.
Nu emit judecati si nu impovarez cu nimic Sinele meu.
Accept ca totul din trecutul meu mi-a fost dat din iubire.
Accept ca totul din acest moment provine din iubire.
Accept ca totul din viitorul meu va rezulta in imensa iubire.
In Fiinta mea, imi accept perfectiunea.
Si asa este. -
Dor
De două zile nu mai scap de nodul ăsta din gît.
Mi-e foarte dor de-acasă.
Mi-e dor de Teo.
Mi-e dor de toți.
Mi-e dor. -
Liber
http://www.trilulilu.ro/Purple/3b422ef4013642
Mi-ar plăcea să vopsesc in cuvinte ce văd in fiecare zi cînd merg pe stradă. Cînd văd oameni pierduți in gîndurile și poveștile lor, cînd iți dai seama că nimeni nu mai zîmbește... și eu ma pierd la fel printre ei, fără să zîmbesc sau fără să povestesc cuiva ce văd.
Nu mă opresc, deși aș vrea să o fac. Am impresia uneori că sunt un perpetuum mobile, unul care respiră pur și simplu pt. că asta trebuie să facă. Nu se tocesc decît anii, anii și visele care iți dai seama că nu se realizează pt. că nu mai ești copil...
Rîsul nu mai este un orgasm al psihicului, ci o grimasă pe care nu o mai poți controla. E ca un tic...
Dacă ai o mașina rapidă, du-mă de-aici... voi sta linistită in scaunul din dreapta și mă voi bucura cînd voi știi că am ieșit din lume...
