maibineank

• Imparte

duminică, 12 aprilie 2009 la 03:08

Despre comerţul echitabil

Am aflat despre comerţul echitabil în urmă cu aproape 3 ani, în Belgia. Ca şi consumator am întâlnit mărcile fairtrade şi am înţeles că acest sistem de certificare este o iniţiativă care permite consumatorilor să cumpere produse ce ajută producătorii să obţină un preţ corect, echitabil, pentru un trai decent. Am descoperit, tot acolo, ong-ul Oxfam, unul dintre pionerii în comerţul echitabil. Pe de altă parte, ca studentă la ecologie umană am aprofundat conceptul în cadrul orelor de economie socială, economie ecologică şi mai ales în cadrul dezbaterilor succesive cu colegii mei, majoritatea din ţări din lumea a treia.

Definitie: Cea mai populară definiţie pentru comerţul echitabil este dată de FINE: Comerţul echitabil este un parteneriat comercial, bazat pe dialog, transparenţă şi respect, care urmăreşte mai multă echitate în comerţul internaţional. Acest tip de comerţ contribuie la dezvoltarea durabilă oferind condiţii comerciale mai bune şi apărând drepturile fermierilor, artizanior şi muncitorilor, în special a celor din ţările în curs de dezvlotare.

Consumerismul abundent, practicile neetice în afaceri şi standardele ecologice au toate legături strânse cu comeţul echitabil, care are potenţialul de a schimba modalitatea de producere şi comsum a produselor.

[video][/video]

Să luăm ca exemplu cacaua, ingredientul de bază al ciocolatei. Anul trecut am locuit în Ghana pentru a realiza o cercetare în cadrul lucrării mele de dizertaţie. Înainte de plecare am fost sfătuită să iau ciocolată, ca suvenir din Belgia, pentru ganezi. Mi s-a părut abusurd, ştiind că Ghana este al doilea producător mondial de cacao, după ţara vecină, Coasta de Fildeş. Am răsfoit câteva pagini pe internet şi am aflat că un european consumă in medie 1,7 kg de ciocolată pe an, pe când in Africa, unde două treimi din cacaua mondială este produsă, consumul mediu anual este mai mic de 150 de grame. De fapt, cei mai mulţi dintre ganezi nu au gustat ciocolată niciodată. Mai mult, sute de mii de copii muncesc ca sclavi în industria respectivă.

Panorama este similară pentru multe alte alte alimente şi comodităţi. Cum poţi tu, ca şi consumator interveni pentru a diminua această nedreptate? Când este vorba despre produse exotice, precum orez, banana, cafea, cacaua, care 95% sunt produse în tări din lumea a treia, a consuma echitabil în România este o sarcina dificilă, imposibilă chiar. Personal, nu am auzit vorbindu-se şi nici nu am citit nimic despre acest concept în Iaşi sau România, unde, de jumatate de an, nu am găsit decât o marcă de ceai certicată faitrade.

În ţările din Vest popularitatea mişcării pentru un comerţ echitabil este în creştere susţinută, în principal condusă de consumatori care înţeleg (în sfârşit) gama largă de implicaţii sociale, ecologice, economice şi politice pe care o au cumpărăturile lor. Comerţul echitabil a apărut ca solutie pentru sărăcia şi marginalizarea fermierilor şi artizanilor. În general a cunsuma echitabil se referă la a consuma conştient în ţările bogate pentru a ajuta producătorii din ţările sărace. Există totuşi şi comerţ echitabil în cadrul aceleiaşi ţări. Este cazul ţării noastre în tranziţie, unde mai găsim 40% dintre locuitori în mediul rural, şi unde este nevoie acută de consumatori responsabili, conştienţi pentru a asigura un trai decent fermierilor, meşteşugarilor şi artizanilor români.

Practicile agricole şi tradiţiile dispar progresiv pe tot teritoriul ţării. Un văr de-al meu, cioban cu 200 de oi, povestea nu demult cum a rămas singurul cioban din zonă şi că se gandeşte să renunţe şi el. Lâna de la oi care înainte veneau şi o luau de la stână acum nu o mai ia nimeni sau o iau intermediari pe un preţ de nimic. În sat mai locuia un singur meşteşugar priceput în prelucrarea lânei, care are acum peste 90 de ani. Aşadar, şi în România fermierii sunt prinşi în cercul vicios al comerţului liber, care rezultă în final a nu fi liber deloc, tocmai pentru producători. Producătorii români, mai ales în contextul alienierii României la Politica Agricolă Comună a UE, sunt pe cale de dispariţie. Totodată, cooperativele de artizani sunt aproape absente astăzi.

Fiecare dintre noi poate schimba această tendinţă votând cu banii din portofelul nostru pentru un alt fel de comerţ, unul cu legături mai strânse între producător şi consumator, cu o faţă umană. Nu e necesar să aşteptăm ca etichetele sa ne certifice produsele sunt echitabile sau nu, putem fiecare verifica şi discerne şi singuri, ce e mai bine să consumăm, care produs e mai echitabil şi care nu: legume din piaţă versus cele din supermarketuri, vesela convenţională versus cereamica românească, un coş de rufe împletit din nuiele sau unul din plastic....

Mai multe pe www.maibine.eu