iurusciuc
Incredere baiat - 109 ani
Blog 10
-
Mă găsiţi pe Ψ-on
-
UN STUDENT ÎN FAŢA ŞTIINŢEI
17 noiembrie – Ziua Internaţională a Studenţilor
ÎN FAŢA ŞTIINŢEI
Literaturii universale,
dar mai cu seamă misteriosului K. şi... tuturor studenţilor
În faţa Bibliotecii Ştiinţifice stă un Portar. La acest Portar vine un student şi cere voie să intre în Ştiinţă. Dar Portarul îi spune că acum nu-i poate permite să intre. Bietul student (!), nu numai că se afla în preajma sesiunii, dar peste un an-doi va trebui să susţină şi examenele de finalizare a studiilor superioare. Studentul chibzuieşte şi apoi întreabă dacă va avea voie să intre mai târziu. “Tot ce se poate, spune Portarul afundat în lectura unei foi lunare studenţeşti, dar acum nu”. Întrucât poarta Bibliotecii Ştiinţifice este deschisă ca întotdeauna, iar Portarul se dă la o parte, studentul se apleacă pentru a privi pe uşă, în interior. Când Portarul observă asta, râde şi spune: “Dacă te ispiteşte într-atât, încearcă să intri înăuntru, în ciuda interdicţiei mele. Bagă însă de seamă: sunt influent. Şi nu sunt decât un simplu portar de la parter. La intrarea în fiecare sală de lectură stau, însă, mulţi Bibliotecari, unul mai influent decât altul. Pe cei de la etajul al doilea nu mai pot nici măcar eu să-i privesc”. La asemenea dificultăţi nu se aşteptase studentul; că doar cel mai bun prieten – Cartea – trebuie să fie întotdeauna şi oricui la îndemână, îşi zice el; dar, acum, când priveşte mai bine la Portarul îmbrobodit, la troienele din pletele lui, la ochii lui ca de pajură de munte, se hotărăşte, totuşi, mai bine să aştepte până ce i se va îngădui să intre. Portarul îi dă un scăunel şi-i spune să şadă lângă uşă, de-o parte. Acolo stă luni şi luni de zile în şir. Mai face multe încercări de-a fi lăsat înăuntru şi-l oboseşte pe portar cu impertinenţa sa. Adeseori, Portarul îl supune la mici interogatorii, îl întreabă de unde e de fel şi multe altele. Studentul, sesizând o doză de toleranţă crescândă în insistenţa Portarului de a afla ceva despre el, răspunde cu un entuziasm de mare optimist că are 21 de ani şi că toată copilăria a visat să devină Cosmonaut, dar, în cele din urmă, s-a făcut student la Litere. Dar toate întrebările Portarului sunt întrebări puse doar de formă, aşa cum pun Doctorii Atotştiutori; iar la urmă îi spune tot mereu că încă nu-i poate da drumul înăuntru. Studentul, care-şi luase multe lucruri cu el la drumul spre Alma Mater, foloseşte totul, oricât ar fi fost de preţios, pentru a-l ispiti pe Portar. Acesta e drept că primeşte tot ce i se dă, dar spune de fiecare dată: “Primesc numai ca să nu crezi cumva că n-ai făcut tot ce-ar fi fost cu putinţă”. De-a lungul nenumăratelor luni, studentul observă pe Portar aproape fără întrerupere. Uitând de Bibliotecari, Portarul îi apare ca singurul obstacol care-l împiedică să intre în Ştiinţă. Blestemă nefericita întâmplare de a se fi înscris la Litere nu numai în gând, ci şi cu voce ridicată, smulgându-şi în acelaşi timp şi părul de pe cap. Dă tot mai mult în ignoranţă şi, de vreme ce de-a lungul lunilor a ajuns să-l cunoască pe Portar foarte bine, ar ruga şi Purecii acestuia (dacă i-ar avea) ca să-l ajute a-l îndupleca. Într-un târziu mintea i se stinge cu totul şi nu mai ştie dacă mai face parte din societatea omenească sau, simplu şi pur, este o maimuţă în menajerie. Dar distinge acum prin întunericul minţii sale o strălucire nestinsă care străbate pe uşa Bibliotecii Ştiinţifice. Aceasta este Lumina Cărţilor de care tocmai are nevoie studentul în bezna în care se află. Numai că luciditatea minţii i se pierduse complet. În preajma examenelor de finalizare a studiilor superioare, toată experienţa din acest răstimp se adună într-o întrebare, pe care n-a apucat s-o pună Portarului. Îi face semn să vină mai aproape, întrucât nu-şi mai poate exprima verbal gândurile odinioară înţelepte. Portarul, format din lecturi adânci din foile lunare studenţeşti, trebuie să-şi încordeze foarte mult creierul pentru a putea decodifica una din ultimele doleanţe ale studentului. “Acu’ ce mai vrei să ştii?, întreabă Portarul, nu te mai saturi o dată”. “Toţi se străduiesc, vezi bine, să afle ce-i Ştiinţa, gângăveşte studentul cu ultima picătură de luciditate ce i-a mai rămas, cum se face atunci că, în atâta amar de vreme, n-a mai cerut nimeni, în afară de mine, să intre înăuntru?” Portarul îşi dă seama că nu mai are cu cine vorbi şi, pentru a mai răzbi până la intelectul lui în apus, răcneşte la el: “Pe lângă maculatura acestei Biblioteci (!) există numai câte un exemplar de carte bună care te-ar fi luminat. Ai ros papucii şi ai sprijinit în zadar pereţii Bibliotecii! în tot acest răstimp. Pe aici nu putea obţine să intre nimeni altul, întrucât intrarea asta ţi-era hărăzită doar ţie. Acum mă duc s-o închid”. “Atunci voi încerca să revin peste 79 de ani!!!”, urlă zădărât studentul ca un câine turbat…
Ion Uruşciuc, fost student
mai-iunie, 2004 -
CLEPSIDRA POETULUI
CLEPSIDRA
de Nicolae Dabija
Vroiam să dobor secunda cu o săgeată
Vroiam să măsor cu o iubire vecia.
Mult prea multă-mi părea Poezia...
Şi-a mea îmi era lumea toată...
Iarba creştea sub paşii mei,
teii scoteau flori pe ram
de mă gândeam la ei
atunci când iubeam,
ce tânăr
eram
o!
eram
ce tânăr
atunci când iubeam:
de mă gândeam la ei,
teii scoteau flori pe ram;
iarba creştea sub paşii mei,
şi-a mea îmi era lumea toată...
Mult prea multă-mi părea Poezia...
Vroiam să măsor cu o iubire vecia...
Vroiam să dobor secunda cu o săgeată...
© Nicolae Dabija
© Ion Uruşciuc
iulie, 2006
-
MOLDOVEANUL
M O L D O V E A N U L
de Nicolae Esinencu
Cum vede pe undeva un jug,
Vâră capul.
Ce stai, mă, îl întrebi,
Cu capul în jug?
Poate, zice, îmi anină cineva
Un car.
De obicei, se găseşte cineva
Care
Îi anină un car din urmă.
Ce stai, mă? îl întrebi.
Poate, zice, încarcă cineva
Ceva
În car.
De obicei, se găseşte cineva
care
Încarcă şi carul.
Ce stai? îl întrebi.
Poate, zice, îmi spune cineva
Încotro să-l târăsc.
Hai, mă, dă-o în mă-sa de treabă,
Spuneţi-i careva
Încotro să ducă
Omul
Carul.
Clar, se găseşte cineva
Care îi spune
Încotro să ducă acel car.
Duce carul
Şi cum vede iar un jug gol,
Vâră capul în jug
Şi aşteaptă.
Ce aştepţi,
Mă, boule?!
P.S.: Sper că aţi savurat din plin această poezie superbă, dragii mei. -
JURNALUL TRANSNISTREAN AL UNUI FOST STUDENT
Stimati prieteni,
în aprilie 2004, pe când eram student (aveam 21 de ani), am fost la un for internaţional organizat în oraşul Tiraspol, aşa-zisa capitală a republicii moldoveneşti nistrene (rmn).
// rmn este o abreviere pentru republica fantomă sus-numită; în mod normal, numele acelui "stat" NUMAI ca substantiv comun il tolerez!!! //
Cu această ocazie, am scris un jurnal de călătorie pe care l-am publicat în ziarul Ligii Studenţilor de la Bălţi „Generaţia PRO”.
Mai jos, cu gândul la impresiile încă vii despre acea călătorie, REPRODUC, fără a redacta vreo literă, „Jurnal transnistrean”.
JURNAL TRANSNISTREAN
Avea dreaptate Nicolae Iorga cînd afirma că „O călătorie face cît o bibliotecă”. Aşa şi este, căci o călătorie – o documentare la faţa locului – te ajută să nu-ţi faci întotdeauna idei exagerate despre ceea ce nu cunoşti.
Revenind la evenimentul despre care v-am informat în prima pagină (referitor la participarea a nouă studenţi bălţeni la forul „Tinerii pentru pace: dialog civic” în oraşul Tiraspol), menţionez că, atît pentru mine, cît şi pentru majoritatea colegilor mei, Transnistria a constituit mai întîi de toate obiectul unei vizite de documentare. Spun aceasta deoarece mulţi dintre colegii mei de grup au păşit pentru prima dată pe tărîmul din stînga bătrînului Nistru...
***
I. Vama de pe Nistru...
Nu ştiu ce impresii aveau colegii mei, dar eu, de-a lungul traseului Bălţi-Chişinău-Tighina (Bender), m-am simţit bine. Acest sentiment a dispărut odată ce am ajuns la „punctul de trecere al hotarului” din apropierea oraşului Tighina. De aici, se începe aşa-zisa „republică moldovenească nistreană” (rmn) cu „capitala” la Tiraspol. Pînă la acest punct aveam impresia că plec undeva la rude peste Nistru, la nişte rude pe care le-aş putea vizita oricînd şi oricît mi-ar pofti inima... Aceste iluzii însă mi s-au spulberat odată ce am auzit rostindu-se cu o oarecare ambiţie cuvîntul „pasport!”. Ni se cereau actele la control. Eram deja la „vamă” şi trebuia să trecem pe teritoriul unei „ţări complet străine”, foarte „străine”. De fapt, trebuia să mă simt tot ca acasă, dar nu ştiu de ce aveam un sentiment de dezrădăcinare din pămîntul natal. Aşa s-a făcut că am ajuns cu succes dintr-un punct al ţării mele în alt punct... al ţării mele.
II. „Drujba” tiraspolenilor
Ajunşi seara la Tiraspol, noi, grupul studenţilor de la Bălţi, am fost cazaţi la hotelul „Drujba” (ar însemna „Prietenia” şi sună aproape ca la Bălţi), care este situat chiar în inima „capitalei”. Primirea noastră a fost destul de caldă, gazdele dînd dovadă de o tradiţie ospitalieră. Deoarece era joi seara (vineri trebuia să demareze deschiderea oficială a forului-training respectiv), aveam timp liber şi am hotărît să mai hoinărim puţin pe străzile Tiraspolului...
III. Tiraspol, citadela comunismului
Despre frumuseţea şi curăţenia acestui oraş citisem numai. Tiraspolul este un centru urban ce ar putea într-adevăr servi drept model de curăţenie (şi uneori de disciplină) pentru majoritatea oraşelor din partea dreaptă a Nistrului. Este un oraş cu străzile amenajate, încît ai impresia că orice stradă a urbei este centrală. Poţi admira multe edificii de arhitectură veche, parcuri, alei înverzite şi, nu în ultimul rînd, rîul Nistru, ale cărui meandre te impresionează de cum le priveşti. Mai poţi „admira” (
) multe busturi şi monumente care sînt restabilite cu multe polemici şi în unele localităţi moldovene, adică de sub jurisdicţia Chişinăului. „Ei nu au un Ştefan cel Mare ca noi – afirma un coleg de grup – de aceea ei rămîn fideli şi în continuare lui V.I. Lenin!” Aceasta se poate observa şi după atitudinea tiraspolenilor faţă de cultura politică (adică de tip comunist) ce-i „educă”. De fapt, echivalentul monumentului lui Ştefan cel Mare şi Sfînt de la „noi” îi corespunde în pretinsa rmn faimosul monument al lui Suvorov, acesta fiind la vremea sa şi întemeietorul oraşului Tiraspol. Totuşi „miroase a comunism în acest oraş”, – spunea un alt coleg de-al nostru. Aşa şi este, căci, aflîndu-te în pretinsa capitală a rmn, ai impresia că te-au deplasat în trecut cu vreo 15-20 de ani, adică în defuncta URSS.
Oricare ar fi relaţiile politice dintre cele două maluri ale Nistrului, oraşul Tiraspol ar fi pentru mine ca unul dintre puţinele puncte turistice din R. Moldova pe care mi le-aş propune să le vizitez în vacanţa de vară.
IV. „Imperiul” Sheriff-ului
Duminică după prînz, pentru a ne relaxa şi a ne face mai bine cunoscuţi cu urbea, organizatorii forului-training au programat o excursie cu autobuzul prin Tiraspol şi Tighina. Frumuseţile acestor două oraşe au căpătat strălucire în rezultatul naraţiunii unui comentator de excursie. În oraşul Tighina n-am putut scăpa din vedere ruinele cetăţii cu acelaşi nume – o fortăreaţă de pe malul drept al Nistrului, monument medieval de arhitectură militară. Din păcate, n-am avut acces pe teritoriul faimoasei cetăţi ruinate. Acolo se află o armată străină... Armata a 14-a rusă.
Am rămas profund impresionaţi şi cînd am vizitat în treacăt complexul sportiv „Sheriff” din Tiraspol. Aceste stadioane masive, unice în Europa de Sud-Vest, găzduiesc meciuri internaţionale de fotbal. Acest complex sportiv, avînd la activ cîteva stadioane de standard european deja finisate, are în construcţie alte cîteva stadioane. De o impresionantă frumuseţe sînt hotelurile ce au răsărit în jurul acestor stadioane, încît poţi uşor să crezi că te afli la curtea Împăratului din „Povestea porcului”. Cînd vor fi finisate, „aceste hoteluri – spunea comentatorul excursiei – vor caza vizitatori pentru suma de $100/24 de ore!” (Cine şi-ar permite oare acest lux? Oare nu cetăţenii străini).
Pe cît de interesantă, pe atît de tensionată a fost acea excursie. Interesantă – pentru că, într-adevăr, împrejurările Tiraspolului sînt o gură de rai; tensionată – pentru că nu poţi ca să nu observi „pacificatorii ruşi” înarmaţi, tanchete, tancuri – similare celui din centrul Bălţiului, monumente răsărite din sîngele războiului din ’92.
V. La mănăstirea Noul Neamţ...
Am acceptat cu plăcere propunerea unui coleg de a vizita admirabila mănăstire Noul Neamţ. Această mănăstire se află pe teritoriul satului Chiţcani, un sat de pe malul drept al Nistrului, la o depărtare de vreo şapte kilometri de Tiraspol. Înainte de a intra în curtea mănăstirii, am văzut că satul şi populaţia lui, mai bună şi mai puţin bună, se confruntă cu „aceleaşi” probleme specifice spaţiului rural moldovenesc. Odată ce am făcut primii paşi pe tărîmul mănăstirii, am observat că aici se află o altă lume, deosebită cu mult de cea de peste zidurile înalte ce împrejmuiesc acel teritoriu sfînt. Ceea ce m-a impresionat aici cel mai mult a fost clopotniţa de la intrare – o adevărată capodoperă arhitecturală ce îşi înalţă crucea la vreo 70 de metri. De la această înălţime am putut admira peisajele pitoreşti ale naturii pe fundalul dangătelor puternice ale celor şapte clopote. M-a impresionat, de asemenea, muzeul mănăstirii, cavoul şi, evident, călugării – aceşti oameni deosebiţi. Este important de menţionat că, pe parcursul aflării noastre în Transnistria, nu am avut ocazia să citesc măcar un cuvînt în română. Aici, la mănăstire, în chilia unui monah, am descoperit o nepreţuită comoară – o minibibliotecă de carte românească, cărţile fiind variate din punct de vedere al domeniilor ştiinţifice.
Cred că această mănăstire este un simbol al românismului pe un teritoriu „străin”, rusificat. Dovadă este şi faptul că aceasta menţine legături frăţeşti cu Mănăstirea Neamţ din România.
VI. Despre „transnistrenii” şi graiul românesc de la „Mayak”
Cît ar părea de banal, dar, pe parcursul scurtei noastre aflări în Transnistria, am putut observa că patriotismul celor din stînga Nistrului ar putea fi comparat cu cel al americanilor. (Cred că „patriotismul” moldovenilor nu s-ar putea de comparat în asemenea termeni). În special, tinerii dau dovadă de un sentiment de patriotism bine pronunţat. Ei se mîndresc de „ţara” în care s-au născut şi trăiesc, încît pot să-ţi vorbească ore în şir despre „istoria”, „preşedintele”, valorile lor „naţionale” etc.
Sintagme de tipul „PMR – naşa gordosti”, „Tiraspoli – stoliţa PMR” pot fi citite pe străzile Tiraspolului, astfel creîndu-ţi impresia că cei ce le-au scris au urmărit scopul de a le mai aminti din cînd în cînd transnistrenilor în ce „ţară” mai trăiesc.
Colegii bălţeni n-au putut să nu observe atmosfera care domină în acest oraş. Aici lumea parcă nu se grăbeşte. Chiar felul în care oamenii merg pe stradă denotă faptul că dispun de ceva timp în plus.
Deşi în pretinsa rmn sînt trei limbi oficiale – „rusa, ucraineana şi moldoveneasca” –, evident, de o mai mare circulaţie se bucură cea rusă. Cultura dominantă aici este, indiscutabil, cea rusă.
Cît despre mass-media acestei „republici” aş spune că este ascultătoare şi supusă. Aici nu poţi cumpăra ziarele „Timpul”, „Jurnal de Chişinău”, dar ziare româneşti – nici atîta. M-au amuzat mult sintagme de felul: „poruncile poporului”, „oraşul capitalei noastre”..., ce le-am auzit la postul de radio tiraspolean „Mayak”. Totuşi, dacă n-am avut posibilitatea să citesc nici un cuvînt românesc, de auzit am auzit sămînţă de stîlcit grai românesc, difuzată de acelaşi post de radio „Mayak”.
Ion URUŞCIUC
„Generaţia pro”, nr. 13, mai 2004, p. 2
P.S.: Dragii mei, mai jos aveti detalii despre evenimentul la care am participat!
Nouă studenţi bălţeni au participat la forul „Tinerii pentru pace: dialog civic”
O reuniune internaţională cu genericul „Tinerii pentru pace: dialog civic” a avut loc la Tiraspol în perioada 22 – 26 aprilie curent. Acest proiect, după cum s-a scris în numărul nouă al ziarului studenţesc de la Bălţi „Generaţia pro”, a fost finanţat de Ambasada SUA în Moldova şi de Misiunea OSCE la Chişinău. Reuniunea, la care au participat circa 60 de tineri din Moldova, Găgăuzia şi Transnistria, precum şi experţi locali, din SUA şi Ucraina, şi-a propus să identifice soluţii pentru rezolvarea diferendului transnistrean prin diplomaţie civică, toleranţă şi dialog.
În rezultatul unui concurs de eseuri axate pe problema federalizării R. Moldova, nouă studenţi bălţeni au fost selectaţi pentru participarea la reuniunea ce s-a desfăşurat în oraşul Tiraspol. Aceştia urmează să deruleze şi la Bălţi un miniproiect la aceiaşi temă.
Programul forului „Tineri pentru pace: dialog civic” a inclus mai multe comunicări ale unor experţi cunoscuţi, implicaţi în procesul de dialog dintre malurile Nistrului. Este vorba de Claus Neukirch (OSCE), Ala Mîndîcanu (UNF), William Pammer (SUA), Mihail Kuşakov, Anatol Gudîm (CRSS), Vladimir Iastrebceak (Ucraina) ş.a.
În prima zi a reuniunii, tinerii participanţi la forum şi-au expus opiniile referitor la problema anunţată şi au adresat întrebări experţilor. În următoarele două zile, tinerii au fost grupaţi în ateliere, fiind instruiţi în domeniul depăşirii situaţiilor de conflict. Evaluarea lucrărilor reuniunii s-a produs în ultima zi de aflare a studenţilor la Tiraspol.
„Generaţia pro”, nr. 13, mai 2004, p. 1
-
A SCRIS O CARTE PENTRU IUBITA SA
Cadou neobisnuit!
PENTRU IUBITA SA, UN STUDENT DIN BALTI A SCRIS O CARTE SI A EDITAT-O LA TIPOGRAFIE IN… CINCI EXEMPLARE
15.01.2008 - 17:39
Pentru ca sa-i demonstreze cat de mult tine la prietena sa, un student de la Facultatea de Limbi si Literaturi Straine a Universitatii de Stat „Alecu Russo” din Balti a scris o carte de circa 70 de pagini, dupa care a editat-o… in cinci exemplare la tipografia locala si i-a daruit-o iubitei sale cu prilejul zilei de nastere.
Studentul este Ghenadie Stanca si invata la universitate al patrulea an limbile engleza si franceza. Prietena – Valentina Scerbani – studiaza la aceeasi facultate, in anul doi.
Cartea scrisa de Ghenadie se intituleaza „Tangou cu Ingerii”. Angajatii Tipografiei din Balti, unde a fost editata cartea in doar cinci exemplare, spun ca nu au mai avut asemenea comanda.
Ghenadie Stanca a spus ca a scris cartea zi la zi, timp de patru luni. A abordat genul epistolar, imaginandu-si ca-i scrie Valentinei scrisori. Pentru ca sa poata scrie cartea, Ghenadie si-a cumparat un calculator de mana a doua. Studentul spune ca nu a avut bani pentru un cadou scump, de aceea a ales sa-i faca prietenei un cadou dupa „greutatea” buzunarului sau.
Valentina afirma ca a ramas fara cuvinte atunci cand a vazut cadoul neobisnuit. „Nu m-am asteptat la asa ceva. Cand am deschis coletul si am vazut semnatura pe carte, am ramas foarte, foarte emotionata”.
Valentina considera ca volumul a fost scris din suflet si din inima.
Cei doi tineri au facut cunostinta acum un an, la cenaclul literar „Kontur” de la universitate. Ghenadie spune ca viitorul sau si-l leaga, neaparat, de cel al Valentinei.
Dupa Agentia DECA-press // www.deca.md
Необычный подарок
CТУДЕНТ ИЗ БЭЛЦЬ НАПИСАЛ ДЛЯ СВОЕЙ ВОЗЛЮБЛЕННОЙ КНИГУ И ИЗДАЛ ЕЕ НА МЕСТНОЙ ТИПОГРАФИИ В ПЯТИ ЭКЗЕМПЛЯРАХ
15.01.2008 - 17:39
Для того чтобы доказать насколько он ценит свою любимую, студент факультета иностранных языков госуниверситета им. Алеку Руссо муниципия Бэлць написал книгу на 70 страницах и издал ее на местной типографии в пяти экземплярах, подарив ее своей возлюбленной на день рождения.
Геннадий Стынкэ является студентом четвертого курса факультета иностранных языков, специальность английский и французский язык. Его подруга, Валентина Шчербань, – студентка второго курса того же факультета. Книга, автором которой является Геннадий, носит название «Танго с ангелами» („Tangou cu Ingerii”). Сотрудники бельцкой типографии, издавшие книгу в пяти экземплярах, утверждают, что ранее подобные заказы они не получали.
Геннадий Стынкэ сообщил, что писал он книгу для любимой день за днем в течение четырех месяцев. Он использовал эпистолярный жанр, представив, что пишет Валентине письма. Для того чтобы облегчить свой труд, Геннадий купил поддержанный компьютер. Он говорит, что у него не было денег на дорогой подарок, поэтому он решил сделать своей возлюбленной подарок «по своему карману».
Валентина утверждает, что буквально онемела, когда увидела этот необычный подарок. «Я не ожидала ничего подобного. Когда я сняла обертку и увидела надпись на книге, я была очень, очень взволнована».
Валентина считает, что книга была написана от всего сердца и по велению души.
Молодые люди познакомились год тому назад в университетском литературном кружке «Контур». Геннадий утверждает, что свое будущее он обязательно свяжет с будущим Валентины.
An unusual gift
FOR HIS GIRLFRIEND, A STUDENT FROM BALTI WROTE A BOOK AND PUBLISHED IT AT A PRINTING HOUSE IN... FIVE COPIES
15.01.2008 - 17:39
In order to prove his girlfriend how much he cares about her, a student from the Faculty of Foreign Language and Literatures of Alecu Russo State University of Balti wrote a book of 70 pages. After that, he published it in... five copies at the local printing house and gave it to his girlfriend on her birthday.
The student's name is Ghenadie Stanca. He studies in the forth year at the English-French Department of the University. His girlfriend – Valentina Scerbani – studies at the same faculty, in the second year. The book written by Ghenadie is entitled „Tangou cu Ingerii” (Tango with Angels). The employees of the Printing House from Balti, where the book was edited only in five copies, say that they had never had such an order.
Ghenadie Stanca said that he wrote the book day by day, for four months. He wrote in the form of letters, as he imgined he was writing letters to Valentina. To have the possibility to write the book, Ghenadie bought a second hand computer. The student says he had no money for a more expensive gift, that is why he chose to make a gift which is suitable to his financial means.
Valentina affirms he had no words when he saw the unusual gift. „I have never expected to receive such a gift. When I opened the bag and saw the signature on the book, I was shocked”.
Valentina believes that the book was written with all his soul and heart.
The two students met each other a year ago, at the literary circle „Kontur” from the university. Ghenadie is certain that his future is near Valentina's
-
"Hare Krishna!" la Balti
Un filmuletz de vazut!
13.07.2008
MELODII INTERPRETATE IN SANSCRITA AU IMPRESIONAT ZECI DE LOCUITORI AI MUNICIPIULUI BALTI
14.07.2008 - 15:49
Un grup de membri ai comunitatii din Balti a Societatii Constiintei Krisna din Republica Moldova, care reprezinta cultura antica indiana pentru toate etniile, au cantat, duminica, in inima municipiului Balti, melodii sacre in limba sanscrita. Zeci de balteni, aflati in preajma, au ramas impresionati de sunetul specific al vocilor acompaniate de instrumentele muzicale, de cuvintele neobisnuite ale versurilor cantate si de vestimentatia interpretilor, releva Agentia DECA-press.
Oleg Turcan, administratorul comunitatii baltene, a spus ca rostul programului de interpretare a „Mantrei” (versuri sacre din imnurile vedice), in acompaniamentul unor instrumente muzicale din India si sustinut de dansuri indiene, consta in faptul „de a-i ajuta pe oameni sa auda, asa cum s-a pronuntat la inceputuri, numele lui Dumnezeu. In mod special, dorim ca tinerii sa se gandeasca asupra vietii lor”.
„Ori de cate ori iesim in public pentru a sustine un program, avem parte de reactii diferite din partea oamenilor. In general, oamenii isi fac pareri pozitive despre noi. Ii atrag chipurile noastre fericite si hainele indiene cu care suntem imbracati. Prin cantecele noastre, dorim sa-i facem pe oameni sa-L iubeasca pe Dumnezeu, iubindu-si aproapele. Cand omul iubeste, el nu poate face rau”, povesteste Olga Turcan, sotia administratorului.
Dupa incheierea programului, organizatorii i-au servit pe spectatori cu niste prajituri vegetariene (numite in sanscrita „prasad”), specifice bucatariei indiene. Este de remarcat ca toti membrii din Societatea Constiintei Krisna sunt adepti ai vegetarianismului, respingand consumul de droguri si alcool, precum si jocurile de hazard si relatiile sexuale ilegale.
Comunitatea din Balti a Societatii Constiintei Krisna din Republica Moldova intruneste aproximativ 20 de membri permanenti, care, mai cu seama in sezonul cald al anului, obisnuiesc sa se adune in centrul Baltiului in fiecare duminica pentru a-si sustine programele de cult. Comunitati similare exista in Ungheni, Tiraspol si Chisinau. Membrii comunitatii din Balti, care se intrunesc de aproximativ 15 ani, nu dispun deocamdata de un locas permanent.
Text difuzat de Agentia DECA-press // www.deca.md
P.S.: Mai jos, aveti acelasi text in limbile rusa si engleza!
В ВОСКРЕСЕНЬЕ В БЭЛЦЬ ПРЕДСТАВИТЕЛИ ОБЩЕСТВА КРИШНАИТОВ ПЕЛИ ПЕСНИ НА САНСКРИТЕ
Группа членов бельцкого представительства общества кришнаитов Республики Молдова исполнили в центре муниципия Бэлць священные религиозные песни на санскрите. Десятки жителей муниципия Бэлць, оказавшиеся поблизости, были удивлены специфическими мелодиями и словами этих песен, а также внешним видов и одеждами исполнителей, передает агентство ДЕКА-пресс.
Администратор бельцкого общества Олег Цуркан сообщил, что целью исполнения «Мантры» состоит в том, чтобы «помочь людям услышать, как было произнесено в самом начале имя Господа».
«Люди встречают наши выступления по разному. В большинстве случаев у людей сложилось благоприятное впечатление о нас. Их привлекают наши счастливые лица и индийская одежда, в которой мы ходим. Своими песнями мы хотим, чтобы люди полюбили Бога и своих ближних. Когда человек любит он не способен на плохие поступки», говорит Ольга Цуркан, супруга администратора.
После завершения программы организаторы угостили зрителей вегетарианскими печеньями, изготовленными по индийским рецептам. Следует отметить, что все члены общества кришнаитов являются приверженцами вегетарианства, отвергают употребление наркотиков и алкоголя, а также азартные игры и беспорядочные половые связи.
Бельцкое сообщество Общества кришнаитов Молдовы объединяет около 20 постоянных членов, которые в теплое время года встречаются в центре города Бэлць, где выступают со своими религиозными программами. Подобные сообщества существуют и в Унгень, Тирасполе и Кишиневе. Члены бельцкого сообщества, которому уже 15 лет, пока не имеют постоянного помещения.
THE INHABITANTS FROM IMPRESSED BY MELODIES SUNG IN SANSKRIT
A group of members of Krishna Society form Balti who represents the antique Indian culture for all the ethnic communities, sang sacred melodies in Sanskrit in the centre of the town on Sunday. Tens of people from Balti were impressed by the specific sound of the voices accompanied by the musical instruments as well as by the unusual verses and clothes of the singers, DECA-press Agency reveals.
Oleg Turcan, the manager of the community from Balti, said that the aim of the program of Mantra singing is to help people hear how the name of God was pronounced in the first place. “We want especially the young people to think over their lives”, he said.
“Every time we perform in front of the public we see different reactions. Usually, people react positively. They are attracted by our happy faces and unusual clothing. We want to make people love God through our songs. When man loves he is incapable of doing something bad”, Olga Turcan, the manager’s wife, states.
At the end of the program, the organizers gave the spectators some vegetarian cookies (called in Sanskrit “prasad”), which are a characteristic of Indian cuisine. It should be mentioned that the adepts of Krishna Society are all vegetarians. They do not drink alcohol and do not gamble.
The community from Balti of Krishna Society has around 20 members. There are similar communities in Ungheni, Tiraspol and Chisinau. The members of the community from Balti have been meeting for 15 years; however, they still do not have a permanent place of meeting. -
Planeta Moldova este tara minunilor. Aici traiesc si eu...
Azi mi-a venit pe mail o scrisoare mai putin obisnuita, semnata de un profesor care mediteaza asupra situatiei politice din Republica Moldova. Intrucat nu am fost si nici nu voi fi strain de ceea ce se intapla in Basarabia, m-au sensibilizat randurile profesorului. Am decis sa postez scrisoarea chiar pe blogul meu, ca sa o citeasca si cei mai isteti vizitatori ai Netlog-ului.
Iata si scrisoarea:
TOATE PASARILE PRE LIMBA LOR PIER!...
Voronin este omorat de limba rusa! In limba rusa, limba romana din Moldova este numita moldoveneasca, la fel cum in Serbia limba romana era pana anul trecut numita limba valaha! Sunt chiar asa de prosti comunistii din Chisinau incat sa nu inteleaga jocul deznationalizarii?
Ati auzit vreodata de Romania moarta? Nu? Va explic eu despre ce este vorba!
Romania moarta este compusa din romanii-moldoveni care au devenit comunisto-moldoveni luati cu japca intr-o republica sovietica! Dupa 1990, comunisto-moldovenii s-au trezit si azi nu mai sunt ce au fost! Dar republica sovietica a ramas impreuna cu obiceiurile care au distrus aceasta parte de patrie!
Asadar, Republica Moldova reprezinta Romania moarta! Dumneavoastra ati vazut un corp intreg? Acela este compus din cap, trup, maini si picioare si, in ansamblul sau, se numeste CORP! Daca la un corp tai jos un picior, corpul traieste mai departe, dar piciorul moare! Din fericire, Republica Moldova a avut un regim de inghet politic din 1945 in 1990. Dezghetul piciorului mort numit Republica Moldova s-a produs, dar daca nu se produce si interventia de legare a acestuia la corpul sau Romania, exista sansa mortii totale din cauza infectiei comuniste la putere si al tratamentelor cu injectii rusesti si frectii precum „Limba moldoveneasca nu e romaneasca”!
Pentru voi,
prof. Ovidiu Ilie Bagiu
P.S.: Pe aceasta cale, ii multumesc dlui Bagiu pentru ca nu este indiferent de ceea ce se petrece in jurul nostru.
Asa ne-au mancat de-a lungul istoriei! -
O FIARA SALBATICA UMBLA PRIN BALTI (???)
Priviti! O FIARA de triste amintiri!...
Am o pasiune pentru fotografie. Probabil trebuia sa ma fac fotograf! Mergeam, intr-un week-end, pe la mijlocul lui iulie 2008, prin centrul Baltiului. De mai mult de 6 ani trec pe langa aceasta FIARA de razboi, dar abia acum i-am remarcat scrasnetul ruginit, amenintator. Blitz!!! Iata ca am imortalizat, pentru alteritate, momentul.
Lehametit de obiectul "minune" propriu-zis, ridicat la cer pentru a slavi "eliberatorii binevoitori", am ramas surprins de aparitia spontana a unui... COPIL. Acesta, inexplicabil, s-a postat in fata obiectivului pentru... a poza. Hm, se pare ca CINEVA l-a scapat din vedere! Cum se poate asa ceva?! Blasfemie!!! Un copil, care este intruchiparea PACII, si o fiara de razboi nu pot sa incapa in aceeasi poza!!!
Oare cat va mai suporta acest copil tonele de fier care i-a remodelat destinul???!!!
P.S.: Imi spunea un prieten ca ar fi mai binevenit ca in locul acestei fiare sa fie, de exemplu, statuia ecvestra a lui Mihai Viteazul. -
Am purces in virtualitate!...
Salut celor care au dat peste mine!
Sa stiti ca astazi, 23 iulie 2008, am purces in virtualitate. Se pare ca imi place Netlog, iata de ce sper ca acest site imi va implini asteptarile. M-am gandit mult daca sa tin aici un blog sau nu. Daca mi-am lansat blogul, asa imi trebuie. De azi voi fi un pic mai mult dependent de Internet. Dar se rezolva!
Cu gandul la Netlog si la toti prietenii mei virtuali,
promit sa mai revin!
P.S.: Dar chestia cu blogul e intr-adevar molipsitoare...
