helios_daughter

• Imparte

joi, 9 aprilie 2009 la 05:54

am mers deunazi (hahaha ce cuvant pomposo-literar) la biserica sa ma spovedesc,pentru a atinge un punct din clasicul drum al "pregatirii pascale".
cu toate ca nu am tinut post de nici un fel,ca in orice an,voioasa si pregatita sa imi descarc sufletul,am ajuns la duhovnic.
toate bune si oarecum frumoase,am mers la bisericuta mea,la care merg aproape saptamanal duminica la liturghie...ajung acolo,preotul nicaieri.am asteptat o ora pana a venit si inca 2 ore pana m-am spovedit. am paralizat de frig in timpul asta pt ca era oprita caldura si era si cam goala biserica.
in fine,am ajuns in cele din urma in fata preotului si am inceput sa povestesc-despre viata profesionala,despre ciondanelile cu ai mei,despre mutatul cu madalin,despre ce imi doresc si despre ce consider ca am gresit.evident ca de nspe ani comit pacatul preacurviei,deci asta nu e noutate.......ceea ce e nou si socant e felul in care parintele s-a raportat la mine si familia mea.ma intreaba...si ii zic...madalin asculta rock,are tatuaje si pierce-uri."si tu?"...da,si eu ascult/am....unde?pai...asa si asa...pauza publicitare.sta parintele se gandeste...si conchide."ioana esti pe un drum gresit".etc etc (n-are sens sa spun ce a mai zis ,trec la esentzial)...imi spune brusc"parintii tai sunt niste oameni extraordinari si niste fii duhovnicesti de care eu sunt mandru...dar pe tine te-au cam alintat si eu sunt de parere ca lor fie le e teama sa te indepartezi de ei fie au prea mult bun simt,incat nu prea sunt stricti cu tine.vreau sa stii ca eu am sa le recomand sa se poarte mai dur. asa imi dicteaza constiinta".
aici mi se rupe filmul si imi vine lacrimi in gat. eram nervoasa la maxim.aveam mai multa greutate n suflet decat cand intrasem in biserica. care e ideea??? cum poate un parinte,un om al bisericii,care ar tb sa stie despre secretul spovedaniei,sa ma stranga cu usa amenintandu-ma ca "o sa le recomande"alor mei un comportament mai strict fata de mine? ca ce chestie? sa profite de relatia buna cu ai mei si de increderea lor catre el pentru a imi induce mie valori sau sentimente de vina pe care nu mi le asum??
ce legatura are sufletul cu pierce ul? ce legatura are credinta cu tatuajele?ce legatura are relatia mea cu PARINTII MEI cu relatia mea cu el ca duhovnic si nimic mai mult??
probabil se prefera sa fiu curata pe piele dar sa am ranchiuna in suflet si raceala...si indolenta? se prefera sa fiu maritata si nefericita? se prefera sa torn copii care nu si-ar avea locul si sa nu am ce sa le ofer decat sa ma protejez?da,poate sunt pacate,dar din fericire eu nu cantaresc credinta sau multumirea catre divinitate prin ascultare totala a poruncilor si supunere.nu....eu prefer sa fiu cum sunt,zuza si pasionala si tatuata si sincera,prefer sa mi echilibrez pacatele prin ganduri frumoase ,fapte bune si generozitate......decat sa fiu o ipocrita rece care doar pare ca e aproape de Dumnezeu.
probabil deci ca...urmatorul pas va fi sa imi caut un alt duhovnic...pe care sa il simt ca avocat si nu ca judecator.