Blogul lui sacrificiu si credinta

Credinta

pustnici — Thu, 23 Apr 2009 09:30:20 UT

Credinţa este un sâmbure adânc sădit în sufletul tău, încă din clipa în care te-ai născut. E asemenea unei aure ce te protejează de tot răul din jurul tău.

Din nefericire, este fragilă. Pentru a creşte şi a căpăta forţe mai mari trebuie să o ajuţi.

Credinţa înfloreşte prin faptele bune pe care le săvârşeşti zi de zi, prin iubirea pentru Dumnezeu, prin rugăciunile pe care le faci cu sufletul, căci numai cele pure sunt ascultate de Cel de Sus.

Credinţa îţi rezervă un loc la masa lui Dumnezeu, un loc în casa Lui. Când eşti speriat, copleşit de necazuri, cauţi refugiu în liniştea Lui. Te ascunzi în casa Lui, lăsându-ţi sufletul în grija Sa, pentru a ţi-l dezbrăca de păcatele ce atârnă greu. Îţi redă libertatea. Te simţi curat...

Dar ce te îndeamnă să intri în lumea Lui? De ce te simţi sigur acolo? De ce când eşti singur, întorci capul catre El şi-L chemi? Să fie oare credinţa cea care te poartă spre El? Să fie acel lucruşor atât de transparent, dat în acelaşi timp atât de minunat?

Credinţa e oaza ta de linişte. E o zi cu soare când viaţa ta e pierdută-n iarnă. E picătura de apă pentru cel însetat. E fărâma de pâine pentru cel flămând.

E adânc ţesută în fiecare celulă de-a ta.

Respiră o dată cu tine. Trăieşte prin tine şi cu tine.

Fără ea eşti gol, lipsit de sens, captiv într-un trup.

Pielea îţi e gratie, iar genunea trupului celula.

Credinta

pustnici — Thu, 23 Apr 2009 09:09:37 UT

Credinta nu este un vis omenesc sau o iluzie.

Credinta este lucrarea lui Dumnezeu in noi.

Ea ne stramuta in lumea divina pentru renasterea noastra in Dumnezeu.

Ea il omoara pe vechiul Adam din noi si ne face o faptura noua, ne recreaza inima, curajul, intelegerea si toate celelalte fatete ale personalitatii.

Credinta vine prin lucrarea Duhului Sfant.

Ea implica o putere de viata care ne impinge irezistibil spre bine.

Credinta nu intreaba care sunt faptele bune ce trebuiesc facute, ci trece la infaptuirea lor fara nici un fel de intrebare.

Martin Luther

Credinta nu este impotriva ratiunii, ci dincolo de limitele ratiunii, o continuare a ei si ceea ce credem despre Dumnezeu este cel mai important lucru despre noi insine.

Ce crezi tu despre credinta?

Ai credinta?

Cum este credinta ta?

Credinta trebuie alimentata, crescuta si intretinuta, iar aceasta se face prin Cuvantul lui Dumnezeu .

Crede in soare si cand nu straluceste,
crede in dragoste si cand n-o simti si
crede in Dumnezeu si atunci cand nu-ti raspunde.

Credinta

pustnici — Thu, 23 Apr 2009 09:00:00 UT

Credinta nu este o simpla chestiune intelectuala. De aceea, ea nu este cultivata si nu creste pur si simplu prin cercetare si studiu. Ca incredere si impreuna lucrare cu voia lui Dumnezeu, credinta este strans legata de iubire, care este Insusi Dumnezeu. Cand iubesti, cand te oferi cat poti mai mult celuilalt, fratele tau - lui Hristos-, cand in sfarsit ajungi sa te oferi pe tine insuti lui Dumnezeu, atunci Il cunosti : crezi. Credinta ta creste. Esti inundat de ea, de puterea ei straina care ridica si inviaza vieti. In cele dinlauntru ale tale patrunde o odihna cereasca.

Il cunosti pe Dumnezeu prin credinta, nu intelectual, ci existential si cu tot trupul Sau. Vezi ca articularea cea mai launtrica a fiintei tale este aceea a lui Dumnezeu. Adica vezi ca esti intreg dupa chipul Creatorului. Nu crezi numai. Il gasesti in tine.

Iar cand am ajuns la iubire am ajuns la Dumnezeu. Astfel credinta si iubirea devin doua realitati ce se intrepatrund in mod neamestecat si nedespartit.Nu putem sa vorbim sau sa o cunoastem pe una fara cealalta.