Crestinism

• Imparte

vineri, 6 noiembrie 2009 la 07:03

http://netlog.com/dicuoctavianOctavian DICUDICUOctaviandicuoctavianhttp://ro.netlogstatic.com/p/tt/004/331/4331593.jpgRomaniaBucuresti dicuoctavian

POMENIREA MORŢILOR
DUREREA ŞI RUGĂCIUNEA PENTRU MORŢI

Sâmbătă 7 noiembrie vor avea loc, în fiecare biserică creştin – ortodoxă, slujbe pentru pomenirea morţilor. Cu acest prilej, în semn de aducere aminte vom merge la biserică având în coşuleţ o colivă, o sticlă cu vin roşu şi cele trebuincioase pentru împărţit, după buzunarul fiecăruia.
Acum, la intrarea în Biserică cu multă evlavie spunem următoarele rugăciuni:
RUGACIUNE CÂND INTRI ÎN BISERICĂ

Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis: în casa Domnului voi merge. Iar eu întru mulţimea îndurărilor Tale, Doamne, voi intra în casa Ta; inchina-mă-voi în biserica Ta cea Sfântă, Doamne, povăţuieşte-mă cu dreptatea Ta, pentru vrăjmaşii mei îndreptează înaintea Ta calea mea, ca fără alunecare să preaslăvesc o Dumnezeire: pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.

RUGĂCIUNEA LA ICOANA MÂNTUITORULUI

Preacuratului Tău chip ne închinăm, Bunule, cerând iertare greşalelor noastre, Hristoase Dumnezeule, că de bună voie ai primit a Te sui cu trupul pe cruce ca să scapi din robia vrăjmaşului pe cei ce i-ai zidit. Pentru aceasta, cu mulţumită strigăm Ţie: toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, care ai venit să mântuieşti lumea. Amin.

RUGĂCIUNEA LA ICOANA MAICII DOMNULUI

Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti izvorul milei, învredniceşte-ne şi pe noi milostivirii tale. Caută spre robul tău cel păcătos. Arată-ţi puterea ta, ca totdeauna. Căci nădăjduind întru tine îţi strigăm, cum oarecând ţi-a strigat Gavriil, mai marele voievod al celor fără de trup: Fecioară bucură-te!
Amin.
Trecem prin faţa icoanelor la care ne închinăm şi ne rugăm pentru noi şi pentru iertarea celor morţi.
După ce depunem coliva şi sticla cu vin pe masă, mergem să cumpărăm lumânări, tămâie, prescură şi candeluţe. Punem o candeluţă pe colivă şi o aprindem; desfacem capacul sau dopul sticlei cu vin, apoi punem o lumânare înfiptă în colivă, dar nu o aprindem decât atunci când se cântă „Veşnica pomenire”.
Cu pomelnicul pentru toţi morţii din familie scris citeţ, chiar cu litere de tipar, lumânare, prescură şi tămâie mergem la părinte şi le înmânăm. În acelaşi timp, în hârtia cu pomelnicul morţilor vom pune şi o sumă de bani, tot după posibilităţile fiecăruia.
Ne întoarcem în dreptul colivei noastre unde aşteptăm terminarea slujbei în linişte, fără a vorbi cu vecinul sau vecina şi cu telefonul mobil oprit.
După ce se cântă „Veşnica pomenire” şi slujba s-a încheiat ne deplasăm cu coliva şi sticla cu vin în faţa Altarului unde preotul va turna vin peste colivă şi va rosti o rugăciune de iertare. Apoi va turna puţin vin care va fi utilizat pentru folosul bisericii şi va lua puţină colivă.
Ne deplasăm după aceea la cimitir unde vom aştepta ca părintele să vină la fiecare mormânt. În acest timp vom aprinde lumânări şi tămâie. După ce preotul termină slujba vom împărţi la persoane care i-au cunoscut pe morţi pacheţele cu colivă şi alte bunuri ce le plăceau decedaţilor.
Ne întoarcem acasă şi, cu gândul la cei morţi din neamul nostru ne vom ruga lui Dumnezeu pentru odihna şi iertarea păcatelor lor, apoi servim masa în familie, iar dacă este parastas, împreună cu cei invitaţi.

RUGĂCIUNEA PENTRU CEI ADORMIŢI

Pomeneşte, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii şi a vieţii celei ce va să fie au adormit, părinţi şi fraţi ai noştri, şi pe toţi cei care întru dreapta credinţă s-au săvârşit, şi iartă-le lor toate greşalele pe care cu cuvântul sau cu lucrul sau cu gândul le-au săvârşit şi-i aşază pe ei, Doamne, în locuri luminoase, în locuri cu verdeaţă, în locuri de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea şi unde cercetarea feţei Tale veseleşte pe toţi sfinţii Tăi cei din veac. Dăruieşte-le lor şi nouă împărăţia Ta şi împărtăşirea bunătăţilor Tale celor negrăite şi veşnice şi desfătarea vieţii Tale celei nesfârşite şi fericite.
Că Tu eşti învierea şi odihna adormiţilor robilor Tăi (numele de botez al morţilor), Hristoase, Dumnezeul nostru şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi Bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Cu sfinţii odihneşte Hristoase, sufletele adormiţilor robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.

ALTĂ RUGĂCIUNE PENTRU CEI ADORMIŢI

Pomeneşte, Doamne, ca un bun, pe adormiţii robii Tăi, şi câte în viaţă au greşit iartă-le lor, că nimenea nu este fără de păcat, fără numai Tu, cela ce poţi şi celor răposaţi a le da odihnă.
Odihneşte, Dumnezeule, pe robii Tăi şi-i aşază în Rai, unde cetele sfinţilor, Doamne, şi drepţii ca luminătorii strălucesc, trecându-le lor toate păcatele.
Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletul robilor Tăi, unde nu este durere, nici scârbă, nici suspinare, ci viaţă fără de sfârşit.

CÂTEVA CUVINTE DESPRE DUREREA ŞI RUGĂCIUNEA PENTRU MORŢI

Toţi oamenii mor, dar nu toţi cu o moarte asemănătoare! Nu mor la fel oamenii drepţi şi păcătoşii!
Bolile oamenilor vicioşi şi ale celor virtuoşi au înainte de moarte un caracter foarte diferit:
- la păcătoşi, bolile înainte de moarte, apar ca furtunile de toamnă care sfărâmă totul, smulg cu violenţă corabia din ancora ei şi o duc spre adâncul învolburat, spre o pierzare vădită;
- la cei drepţi, ea se aseamănă cu vânturile cele puternice, dar favorabile, la bătaia cărora sufletul celui care moare, îndreptându-şi pânzele, este dus iute, dar fără zgomot şi fără zguduire la liman.
Moartea pentru cei drepţi şi pentru păcătoşi nu este nimic altceva decât ceea ce a fost Marea Roşie pentru Israeliteni şi Egipteni!
Pentru cei dintâi ea a fost o trecere spre pământul făgăduinţei, iar pentru cei din urmă o pricină de pierzare. Tot aşa şi moartea pentru cei drepţi este un început de viaţă şi o uşă pentru pământul fericit, făgăduit; iar pentru cei păcătoşi moartea este începutul morţii a doua, morţii veşnice, plină de chinuri!
Închipuiţi-vă un om care, mergând pe gheaţă, la un moment dat se prăbuşeşte în adânc.
Către cine nu s-ar întoarce astfel de om, spre cine nu şi-ar întinde mâinile, către cine n-ar striga ajutor?! Acelaşi lucru se întâmplă şi cu păcătosul în momentul morţii lui. El simte sfârşit, că s-a scufundat în adânc, el întrebuinţează toate mijloacele ca să alunge boala, ca să îndepărteze sfârşitul, şi când vede că totul rămâne fără succes, atunci el este cuprins de groază, cade în deznădejde şi în frică.
Cât de mult vom regreta atunci în vremea despărţirii sufletului de către trup, fiecare oră pe care am fi putut să o folosim pentru mântuirea sufletului şi pe care am meritat-o; fiecare prilej pe care l-am avut pentru întărirea noastră în virtute şi pe care l-am scăpat, fiecare bucurie curată de care am fi putut să ne îndulcim, pentru că deşarta plăcere sexuală ne-a reţinut şi ne-a ademenit şi cu înşelătoarele ei seducţii! Atunci vom cunoaşte pe deplin ce fel de preţ de nimic ne vindem pe pământ dreptul la Împărăţia lui Dumnezeu, şi cu ce preţ scump ne cumpărăm gheena!
O, atunci tu , păcătosule, vei cunoaşte cât este de scumpă vremea pe care tu o pierzi, dar va fi prea târziu! Tu ai vrea să o răscumperi cu orice fel de preţ, dar aceasta nu mai este cu putinţă!
Sfântul Antonie cel Mare spunea: nu te îndulci de păcatele lumii, altminteri vei muri cu o moarte nenorocită!
Dacă te apasă tristeţea după un om iubit şi bun, spune-ţi ţie: „Viaţa noastră este în ceruri!” (Filip. 3, 20).
„În ziua necazului meu am strigat către Tine şi Tu m-ai auzit!” (Ps. 85, 7).
Soarta celor plecaţi de la noi este în mîinile Domnului ca şi soarta celor rămaşi; „ori de trăim, ori de murim, ai Domnului suntem!” (Rom. 14, 8).
Dragostea uneşte în chip desăvârşit, duhovnicesc şi pe cei ce sunt despărţiţi trup şi spaţiu!
Încetând a trăi cu cei vii, creştinul continuă să trăiască şi cu cei morţi, unindu-se în chip duhovnicesc cu ei prin mijlocirea rugăciunii către Dumnezeu.
Pentru morţi nu trebuie să plângem atât, cât trebuie să ne rugăm! De aceea Biserica noastră creştin ortodoxă a prevăzut de două ori pe an sărbătoarea Pomenirii morţilor, ca prilej de rugăciuni aduse Domnului şi de aducere aminte a celor ce ne-au fost dragi: părinţi, fraţi, surori şi alte rude.
Dumnezeu să-i ierte şi să-i odihnească!