luni, 30 aprilie 2007 la 13:23

Sunt nevoit să-mi deschid acest cont pe Netlog* întrucât, ca persoană externă, nu există nici o şansă de a raporta un abuz. Consemnarea abuzului este împotriva lui Daniel Codruţ LUPAŞCU (adresă pe netlog lupascu_codrut), din Braşov, care, nici mai mult nici mai puţin, în multe dintre mesajele sale (şi nu ştiu dacă nu a procedat asemănător şi cu alţi scriitori), a plagiat (şi continuă să o facă) pasaje din cartea mea, “Prinţesa Pasăre”, apărută la Editura T din Iaşi, în anul 2005. Trecând peste faptul că, plagiind, Daniel Codruţ LUPAŞCU arată o anumită afectivitate către textele mele, probabil mi-a citit cartea, măcar parţial, totuşi, dacă şi-ar fi respectat propria demnitate, ar fi recurs la citat şi nu la FURT. Probabil nu este singurul caz de pe net, dar atitudinea sa, ca şi a altora, trebuie condamnată.

După Dr. Hervé Maissonneuve (Cahiers Santé), iată recomandările etice în cazul publicării unui articol original în privinţa autorilor:
“Există reguli de bună conduită propuse de societăţile ştiinţifice. Aceste reguli au drept obiectiv respectul onestităţii, a fair-play-ului şi subordonării interesului personal celui colectiv. Pentru autori unele fapte sunt interzise: 1) plagiatul – care constă în a prezenta ca aparţinându-ne în totalitate sau parţial lucrarea altcuiva; 2) frauda – care consistă în fabricarea de rezultate în parte sau în totalitate; 3) rea-voinţa (suprimarea sau alterarea rezultatelor ce nu sunt în concordanţă cu ipoteza articolului)”.

Consecinţele juridice ale acestui abuz sunt date de Legea nr 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, modificată prin Legea nr. 285 din 23 iunie 2004, respectiv prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 123 din 1 Septembrie 2005:
Art. 141. — Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 5 ani sau cu amendă de la 25.000.000 lei [vechi] la 500.000.000 lei [vechi] fapta persoanei care îşi însuşeşte, fără drept, calitatea de autor al unei opere sau fapta persoanei care aduce la cunoştinţă publică o operă sub un alt nume decât acela decis de autor.

Însăşi deschiderea unui cont pe Netlog presupune acceptarea unor termeni şi condiţii, respectiv: “Toate informatiile pe care le încarci sau afişezi nu trebuie să încalce sau să împiedice buna funcţionare a drepturilor de autor, patentelor sau mărcilor, sau drepturile intelectuale, de confidenţialitate, personalitate sau publicitate a unei părţi terţe.”

Îmi întemeiez constatarea pe următoarele dovezi - am să iau trei exemple care, cred, sunt destul de suficiente pentru a proba plagiatul:

I.
Textul meu original:
“193. De fapt, sunt sătul de eul meu, de tine niciodată. Se petrece între noi un fel de întâlnire în neîntâlnire, un fel de iubire în neiubire, o eter-nitate în tăcerea netimpului. Exişti ca atare într-un fel necunoscut mie, dar care mă bucură.” [p. 91]
“197. Ce facem de regulă? Mâzgălim infinitul cu aproximările noastre artistice.” [p. 92]

Textul postat de Daniel Codruţ LUPAŞCU:
“De fapt,sunt satul de EUL MEU,insa de...TINE...NICIODATA.
Se petrece un fel de...echilibru intre...INTILNIRILE din NEINTILNIRI,un fel de...IUBIRE in NEIUBIRE,o....ETERNITATE in TACEREA NETIMPULUI TAU DE FEMEIE.
TU......EXISTI intr-un fel necunoscut mie…”
“Eu de regula mazgalesc INFINITUL cu aproximari…”
[text postat sâmbătă, 21 aprilie 2007 la 20:35]

II.
Textul meu original:
“222. De ce suntem sortiţi nefericirii? Nefe-ri-ci-rea este sunetul unei iubiri neîmplinite. Neferi-cirea este şi constituentul lipsei de siguranţă a iubirii, deşi, împotriva instinctualităţii noastre (care poate să dicteze altceva), a conjucturalităţilor care ne pla-sează în perspective şi timpuri diferite; eu mizez pe următoarea tipologie de gândire: n-am cum să nu te mai iubesc odată ce am apucat să te iubesc. Memoria sufletului n-are cum să nu admită (cel puţin în cazul meu) definitivitatea.” [p. 102]

Textul postat de Daniel Codruţ LUPAŞCU:
“De ce suntem sortiti....NEFERICIRII?
NEFERICIREA este sunetul unei IUBIRI neimplinite.
NEFERICIREA mai este parte din minte atunci cind siguranta si umarul pe care te poti sprijini,este fracturat si el de o lovitura meschina si ciudata a …”
[text postat sâmbătă, 21 aprilie 2007 la 21:26]

III.
Textul meu original:
“283. Scenariul care m-ar pasiona ar fi acela al unei iubiri între două persoane care nu s-au văzut niciodată, dar trăiesc cu speranţa (sau poate nu) că s-ar putea vedea vreodată. Desigur, principiul lor de coagulare este corespondenţa şi sinonimia/ sim-patia ideilor. E o temă pe care am mai atins-o cândva: literalitatea iubirii.” [p. 124]
“286. Cu cât ai mai mult noroc, cu atât trebuie să te bizui mai puţin pe el. Cu cât iubeşti mai mult, cu atât trebuie să te bizui mai puţin pe pro-pria luciditate. Oricum iubirea te face să fii altfel.” [p. 125]

Textul postat de Daniel Codruţ LUPAŞCU:
“Scenariul care mi-ar fi alinare,ar fi acela al unei IUBIRI intre doua persoane care nu s-au vazut NICIODATA,dar traiesc cu speranta ca s-ar putea vedea vreodata(sau poate ca nu).
Principiul lor ar fi doar ...."intilnirea" in alte […]
Si mai cred ceva care imi va fi pavaza in anii ce vor veni peste mine:Cu cit am mai mult noroc,cu atit ma voi bizui mai putin pe el. […]
Cu cit IUBESC mai mult cu atit atit ma bot baza mai putin pe propria-mi luciditate.”
[text postat duminică, 22 aprilie 2007 la 11:06]

În consecinţă, atitudinea descalificantă a numitului Daniel Codruţ LUPAŞCU (adresă pe netlog lupascu_codrut), trebuie condamnată în primul rând public, o fac eu acum şi, întrucât este un caz de încălcare a drepturilor de autor care ne priveşte pe noi toţi, mă voi gândi ulterior şi la măsuri civile sau penale.

Florin Ţupu

*Nu agreez total acest portal, pentru că limitează cumva posibilitatea de a-ţi defini personalitatea (nu îţi poţi personaliza skinul, culorile fonturile), eşti cumva condamnat la şabloane tehnice.

Tag-uri: Atitudine Cultura