Blog 75
-
o radiografie a societatii noastre
In general este greu de vindecat atunci cand nu se cunoaste boala!
Trebuie mai intai o diagnoza, o radiografie... Apoi, daca sti ce ai, urmeaza TRATAMENTUL... care ar avea, de cele mai multe ori, sansa de reusita!
La fel speram sa se intample si cu "corpul social"... Aflam de ce ne este rau, ce ne deranjeaza, facem o radiografie, ordonam, ierarhizam simptomele si apoi, intr-un mod firesc incepem procesul de vindecare. Tinand seama ca acest corp social- natiunea roamana - este alcatuit din 22.ooo.ooo de "celule" tratamentul nu se va aplica doar uneia sau catorva ci la scara intregului, a organismului social... Pentru asta trebuie sa ne pese, sa iesim din familia "tatorilor" (ascultator, spectator, imitator, ...) si a "derivatelor" (instigator, lingusitor, birfitor. ...) si sa trecem la Networking... adica la a ne aduna fortele, ideile, viziunile pentru a de insanatosi IMPREUNA. Daca imbolnavirea poate incepe de la o singura celula, vindecarea corpului este o actiune de "grup", a intregului care trebuie sa isi regaseasca echilibrul dinamic, rostul...
nu putem astepta sa vina cineva si sa impuna cu forta o vindecare... Din vointa noastra, din capacitatea de a comunica in retea, de a filtra informatiile ce devin din ce in ce mai toxice pentru Sufletul nostru, se va naste remediul (daca se va naste)...
Cum spuneam, primul pas insa este un diagnostic corect, o radiografie a societatii noastre. Iata cum vede Acad. D.C. Giurescu societatea romaneasca
..................................................- ..................................................- ............................
CE-AM AVUT SI CE-AM DISTRUS
Radiografia acad. Dinu C Giurescu asupra societatii romanesti
Baza industrială existentă în 1989 a dispărut. Numeric, cel puţin 80% din capacităţile de producţie au fost date la fier vechi. În Bucureşti existau în decembrie 1989 cel puţin 47 mari întreprinderi. Au dispărut complet 34
Tot efortul de industrializare al României din secolul XX a fost în cea mai mare parte anulat. O atare distrugere a industriei proprii este, după toate probabilităţile, unică în Europa dacă nu şi în lume. România nu mai are în proprietate nici o unitate industrială, cele în funcţie aparţin firmelor straine
Cooperaţia meşteşugărească de producţie a dispărut şi ea în cea mai mare parte. Dacă vrei să-ţi repari un pantof, găsirea unui atelier seamănă cu un joc la loterie.
Agricultura prin măsurile luate în anii ’90, a revenit la o fărâmiţare care o fac neproductivă. România nu mai produce hrana de care are nevoie şi importă nu numai grâu, dar şi legume, fructe din ţări europene, africane şi chiar din America de Sud
Comerţul se desfăşoară în mall-uri cu megamagazine. Care este ponderea în megamagazine a mărfurilor produse în România? Imaginile cu înghesuiala cumpărătorilor de sărbători la casele de marcat nu înseamnă bunăstare
Comerţul exercitat individual-particular s-a redus la maximum; micile magazine de cartier unele rezistă, altele s-au închis, iar ponderea lor este prea puţin semnificativă.
Sistemul bancar-financiar aparţine, în proporţie de cel puţin 90% – băncilor străine
De ce până în 2009 inclusiv, au fost bani şi dintr-odată nu mai sunt? Opinia publică nu a primit o explicaţie raţională şi nici cum sunt folosite aceste 20 de miliarde
Urmările împrumutului: a) reducerea cu 25% a salariilor şi cu 15% a pensiilor
disponibilizări repetate în 2010, 2011 si 2012 c) reducerea în continuare a salariilor întrucât noua grilă de salarizare a pornit de la un prag mai jos decât acela anterior d) îngheţarea salariilor şi pensiilor pe 2012 e) hotărâri judecătoreşti definitive pentru plata unor drepturi băneşti nu sunt respectate şi amânate cu motivarea că nu sunt bani f) investitiile sunt îndreptate spre firmele clientelare ale regimului
FMI execută un control direct asupra bugetului şi administraţiei ţării. Acest for „recomandă“ ce trebuie privatizat sau pus sub management privat. Într-un fel, situaţia se aseamănă cu aceea a României din anii 1948-1958 când hotărârile conducerii de atunci erau supuse aprobării prealabile a Moscovei
Trecerea – tot la recomandarea FMI – sub management privat a unor mari unităţi care mai sunt proprietatea statului
Vânzarea în continuare a resurselor naturale, exploatarea perimetrelor maritime petrolifere; atacarea pădurilor virgine.Veniturile ce vor reveni statului român din vânzarea unor asemenea resurse sunt minimale
Conducerea politica,degradare fara precedent
Viaţa politică cunoaşte, în ultimii 6-7 ani, manifestări aparte, care încalcă atât Constituţia ţării, cât şi regulile UE
Formarea unei majorităţi parlamentare cu ajutorul unui „partid“ care nu a fost validat în alegeri şi votează automat cu partidul principal de guvernământ
Metode speciale de votare : asumarea răspunderii de către guvern; aprobarea tacită ; numărătoare în viteză (numărătoarea expres) ; ordonanţele de urgenţă aprobate în bloc
Politizarea aparatului de stat până la treptele inferioare. Se va ajunge la partidul-stat existent în 1989
Transformarea guvernului într-un simplu instrument de execuţie, de aplicare a dispoziţiilor Preşedinţiei
Eliminarea completă a dialogului dintre partide pentru obţinerea unei soluţii negociate; compromisul politic nu există în mentalul şi practica partidului principal de guvernământ; există numai dorinţa de eliminare cu orice preţ şi prin orice mijloace a adversarilor
Jaloane pentru fraudarea viitoarelor alegeri : votarea prin corespondenţă, tinerea concomitentă a viitoarelor alegeri, locale şi parlamentare, contrar prevederilor constituţionale, cât şi a practicii UE
Prin mai multe iniţiative legislative sau de facto din ultimii ani, guvernul se îndreaptă spre destrămarea teritorială şi juridică a statului român.
Atacarea teritoriului. Împărţirea Transilvaniei în două regiuni de dezvoltare pe linia despărţitoare trasată de dictatul de la Viena din august 1940. O atare propunere care deschide calea unei divizări de facto – economice şi etnice – a Transilvaniei. Ce mai rămâne din definiţia România stat naţional unitar şi indivizibil?
Integritatea teritorială este pusă direct sub semnul întrebării şi prin: proiectul de desfiinţare a judeţelor existente
Politica oficială (guvernamentală) faţă de comunele româneşti din judeţul Covasna este şi ea grăitoare: aceste localităţi – prin reprezentanţii lor – nu au primit nici un fel de sprijin bănesc de la guvern pentru activităţile lor culturale.
Alcătuirea statală este pusă la îndoială prin criticarea şi blamarea repetată a diferitelor categorii socio-profesionale: medici, judecători, profesori, poliţişti; prin referiri negative privind instituţii ale statului.
Legea arhivelor acum în faza de promulgare reprezintă încă o lovitură dată statului român. Legea îngăduie scoaterea unor arhive originale şi restituirea lor către emitenţi. Aplicarea unei asemenea legi înseamnă aprobarea legală pentru destrămarea arhivelor naţionale cu toate consecinţele previzibile
Reforma sănătăţii a dus la închiderea a zeci de unităţi, tot în numele economiilor bugetare. Faza a doua a acestei reforme preconizează acum limitarea asistenţei medicale la un pachet-tip
Codul muncii votat nu demult este net în defavoarea salariaţilor şi acordă angajatorilor mai multe înlesniri în desfacerea contractelor de muncă
Prin desfiinţarea industriei existente în 1989 în proporţie de cel puţin 80%, prin închiderea atelierelor meşteşugăreşti şi prin emigrarea a peste 2.000.000 de persoane, muncitorimea din România s-a redus considerabil şi numeric dar şi ca forţă de acţiune
Siguranţa personală a cetăţeanului şi a bunurilor sale este ameninţată de limitarile bugetare si concedierile masive in Politie si Jandarmerie
Îngheţarea salariilor şi a pensiilor pe de o parte şi creşterea preţurilor pe de altă parte, îngrădesc şi chiar opresc reacţiile corpului social preocupat zilnic de cum să facă faţă cheltuielilor de supravieţuire.
Măsurile luate sub lozinca „reformei instituţionale“ erodează pas cu pas statul român, slăbesc autoritatea instituţiilor sale. Cetăţeanul se simte astăzi mai expus presiunilor de tot felul şi mai nesigur de viitorul său şi al copiilor săi decât cu 6-7 ani în urmă
Atitudinea indiferentă a oficialităţilor faţă de tot ce aminteşte identitatea românească, tradiţiile, personalităţile reprezentative, istoria, limba vorbită astăzi tot mai stâlcită
Noua lege a educatiei favorizeaza formarea unei generatii fara identitate nationala
Dinu C. Giurescu, Decembrie 2011
..................................................- ............................
merita sa meditam asupra celor de mai sus... Nu mai este timp sa cautam vinovati si nici sa organizam razbunari sterile ... este momentul sa ne gandim la nepotii nostri, la cei nascuti si mai ales la ce inca nenascuti din neam romanesc... si sa ne dam mana, experienta, gandirea, viziunea, priceperea ...pentru a vindeca -
nevoia schimbarii
Societatea cunoasterii este o eticheta pusa pe un set de valori, reguli de functionare, caracteristici ale unei noi societati. Tranzitia de la o societate la alta implica schimbarea mentalitatii fiecarui membru, implica dureri, crize, neintelegeri, pierderi...
Societatea industriala este centrata pe IMITATIE (produse de serie), pe MANOPERA multa, pe MATERIE; Omul este Resursa; Mobilitate redusa; etc...
Societatea Cunoasterii este centrata pe CREATIVITATE si INOVATIVITATE, pe GANDIRE multa, pe INFORMATIE; pe automatizare intensa; Omul devine sursa creativa; Mobilitate mare, dematerializare de produse...
Societatea industriala isi traieste alaturi de piata planificata ideologic sau piata libera, ultimii ani!
Societatea cunoasterii se naste cu greu, din volatilitatea si turbulenta socio-economica generata de explozia tehnologica si globalizare.
Schimbarea de mentalitate nu este ceva ce trebuie citit ci ceva ce se traieste individual... Suferim o TRANSFORMARE (chiar daca vrem sau nu, daca suntem constienti sau nu...)
Iata cateva ganduri despre acest subiect impartasite la radio acum ceva ani...
Radio Cultural - de vorba cu Atena Graur -
criza de ...Timp
Din pacate criza de timp m-a facut sa nu mai scriu pe Netlog... dar incerc sa fiu mai activ pe Facebook unde va si invit... ma gasiti sub numele de Florin Munteanu...
-
My links
Kabbalah Documentar ( subtitrare romana ) 1of 3
CSC - Otopeni 2010
Cercetare exploratorie
Oceanic Pavilion by Emergent and Kokkugia for Yeosu Expo 2012 | DESIGN DAILY ™
Gravity Wave - Banding - Ribbon Clouds
Rotor & Tubular Clouds
St. John Lateran - VR Tours
Colinde romanesti
012 Mos Craciun
articol
muzeu virtual
Global Consciousness Project -- consciousness, group consciousness, mind
O generatie tanara care stie sa INTREBE
Intelegerea depinde de modul in care ne uitam la Lume
Close Encounters Mothership Sequence
The Butterfly Crop Circle Netherlands | Mayan Prophecy 2012
Anton Dumitriu - Wikipedia
un film ce merita vazut
Science/AAAS | Science Webinar Series: Promega and Cyntellect
seminte pentru alta lume
apa - imagini fascinante
Connie Talbot: 'I will always love you'
Boy Singing Beautiful Song ('Tell Me Why').
o voce de exceptie
The Most IMPORTANT Video You'll Ever See (part 1 of 8)
o evaluare a evolutiei modului de a privi Lumea
Iesirea Din MATRIX
Philip Rosedale on Second Life | Video on TED.com
programul Nexus si stiinta Complexitatii
Poenar, Daniel Puiu
Welcome to Edmond's world
Grupul de studiu al Complexitatii - Barcelona, Spania
Santa Fe Institute
o provocare a mintii
Resource Links on Self-Organisation, Complexity and Artificial Life
APA
tesigrafie
Snowflake and Snow Crystal Photographs -
Atlantykron 2011
S-a incheiat o noua editie a Academiei de vara - Atlantykron 2011.
A fost MINUNAT!
cateva amanunte aici -
Cartea
Cartea. Această minunată invenție a omului menită să modifice spiritul, să conserve istorie sau minciună, probleme universale sau personale, politică sau poezie. O diversitate fără margini de trăiri memorată prin intermediul unor semne, a unui alfabet finit.
Aidoma unei muzici, alcătuite din așezarea inspirată a unui număr finit de note muzicale, scrisul reușește să se transforme în stări. Ură sau iubire, revelații sau disperare apar în mintea celui ce a învățat să interpreteze succesiunea de litere. O participare activă, a spiritului la drama sau fericirea altui spirit ce se destăinuie. Iubirea sau cunoașterea se poate astfel transmite. Se propagă.
Un exemplu extrem de grăitor al modului în care te poți la un moment dat implica într-o carte îl constituie ecranizarea romanului Poveste fără sfârșita lui Michael Ende. Pe chipul eroului principal, se poate vedea, grație măiestriei actorului, regizorului și cameramanului, plăcerea de a se apropia de "fructul oprit":
- cartea asta nu este pentru copii, spune anticarul, lăsând liberă clipa , ajutând geneza unei tentații, a inițierii unui nou suflet într-un joc, nou și în același timp vechi, de când e lumea.
Tentația și interdicția se luptă pe chipul copilului. Apare compromisul, poate mai repede decât ar fi cazul în realitate :
- doar o împrumut, ca și când interdicția s-ar fi referit la materia cărții și nu la procesul ireversibil declanșat într-o minte avidă de a vedea tot ce pare interzis, oprit, necunoscut. O voi aduce înapoi, își promite copilul, neșiind că la sfârșitul cărții însăși cuvintele se schimbă, însăși sensurile lumii vor fi altele.
Si apoi, cu câtă plăcere nedisimulată se alege locul de contact cu "fructul oprit", într-un pod cu vechituri, în care nu ar fi intrat în alte condiții niciodată. Si, atacând simbolul declanșării acțiunii interzise începe procesul transformării cu prima mușcătură de Măr.
Fantezia se țese, se adună în scene disparate ce devin treptat din ce în ce mai veridice, se completează treptat în posibil și sfârșește dramatic prin a se identifica cu realitatea. Cele două plane, cel al cărții și cel al realității sfârșesc în a se contopi. Aici este minunea și în același timp tragedia. Căci, cititorul este întotdeauna un copil nevinovat, tentat de nou și dornic să străpungă obstacolele. El nu este AUTORUL cărții, ci doar cel ce va suferi transformarea. El este obiectul manipulat și nu manipulatorul. O carte nu este inofensivă decât dacă știi cum să o citești, iar acest fel de știut este un dat și mai greu un rezultat dobândit, mai ales acum când toată lumea scrie. Când în același timp, în raport cu aceeași realitate, poți citi în două ziare fapte diametral opuse. Un adevăr sfîșâiat de dragul de a scrie, de a manipula conștient sau inconștient. Un scris ce se propagă treptat, se confundă cu adevărul, devine realitate și duce apoi la luptă deschisă. Si asta nu în spații holografice, precum în Jocul lui Ender de Orson Scott Card, ci în realitate. Si nu numele unui adevăr trăit și verificat, ci în numele unuiadoar citit. Fenomenul OZN, de exemplu este spectaculos de important pentru cei ce știu să "citească printre rânduri", tehnică care se invață treptat atunci când nu dorești să ai cu orice preț dreptate într-o conversație. Când scopul comunicării și informării este AFLAREA ADEVARULUI și nu UTILIZAREA INFORMATIEI. Atunci citirea se face critic, informația intră într-un fel de buffer unde se decantează treptat. Se compară, se măsoară în discuții aprinse, dar făcute astfel încât să nu fie întunecată judecata, căci cui îi mai folosește sfârșitul dacă totul a fost subordonat pasiunii de a avea dreptate.
Am văzut în viața mea de profesor, o mulțime de oameni care mai cred azi că Luna este goală în interior, căci "au citit ei undeva? " De cele mai multe ori nici nu-și mai amintesc sursa bibliografică, și nici măcar în joacă nu au pus la îndoială cele scrise acolo. Se folosesc de acele informații, de cele mai multe ori banale, colecții de scrieri jurnalistice sau de reclamă pentru a emite Judecăți de valoare. Aceasta este poate tragedia cea mai mare a Cărților de azi: că pot genera asemenea persoane fără personalitate, ce se bazează doar pe ce au auzit sau citit într-o anume clasă de informare.
Să încerc să prezint un exemplu trăit. [b]A apărut la un moment dat pe postul național de televiziune un reportaj dintr-o zonă ce părea marcată de anomalii gravitaționale. O zonă în care, o mașină lăsată liberă urcă la deal, contrar tuturor observațiilor clasice. Stirea a fost preluată și de unele ziare, marcată în unele cărți dedicate fenomenelor neobișnuite, chiar paranormale. Acest fenomen nu este tocmai banal. Dacă în locul mașinii ar fi fost un firicel de apă atunci fenomenul poate ar mai fi de acceptat, căci cu ochiul este greu să apreciezi gradul de orizontalitate și pentru apă este suficientă o pantă extrem de mică pentru a curge. Atât de mică încât este practic imposibil de detectat fără aparatura specială de nivelment de precizie ce folosește azi tehnica laser. Ca o mașină să urce la deal însă este necesară o "forță de tracțiune" mult mai mare dată fiind frecarea ce trebuie învinsă. Cred că mulți au transpirat încercând să împingă o mașină, chiar și pe o suprafață orizontală. Deci, o anomalie gravitațională de o asemenea amplitudine ar fi sesizată nu numai de aparate, dar și de simțurile omului atât de sensibile în domeniul echilibrului și al identificării direcției verticale. Pentru a confirma "adevărul" , televiziunea a inițiat o acțiune lăudabilă: a sponsorizat o expediție în zonă la care să participe specialiști din domeniul geofizicii, "înarmați" cu gravimetre, pentru a sesiza eventualele anomalii în densitatea locală, să zicem o masă concentrată, cu aparatură de nivelment de mare precizie bazată pe fascicul laser și în special cu o experiență de o viață în domeniul identificării a "ceea ce este la deal sau la vale". Am avut plăcerea să fac și eu parte din această echipă. Si, într-o zi cu soare, cu emoția participării la o măsurătoare inedită, am poposit la locul cu pricina. Ne-am oprit într-un punct bine cunoscut ca fiind "anormal", și a început demonstrația. Vă puteți imagina o șosea dreaptă, flancată cu plopi de o parte și de alta, și care, la aproximativ 2-300 de metri de locul în care oprisem, cotea spre dreapta. Motorul a fost oprit. Mașina blocată de șoferul ce ținea ferm piciorul pe frînă. S-a făcut liniște. Toți, cu toată experiența noastră simțeam, indusă fiind starea de însuși scopul expediției, că totul este posibil. Si dacă este așa?! In fața noastră șoseaua părea să coboare. Senzația era evidentă. Si s-a declanșat experimentul. Incet, încet, dar ferm, masina a luat-o cu spatele, deși eram convinși că o va lua sigur "la vale". Am avut cu toții un șoc. Aici este ceva de văzut! Si plini de avînt am început să despachetăm aparatura. Tehnica sofisticată a acestui sfârșit de secol în competiție cu anomalia de la Măgura. Bătălia a fost scurtă, căci, o simplă schimbare de direcție în a privi scena, simpla ieșire de pe axul șoselei și identificarea din lateral a profilului acesteia elucida problema și fără aparate . Dilema era între observația omului (supusă erorilor, dependentă de incapacitatea de a percepe în adevăratul sens tridimensionalul) și realitatea fizică. Era ceea ce Escher a folosit din plin în prezentările sale: o iluzie OPTICA. Sirul de pomi, rambleul denivelat după o altă pantă, pomii vopsiti cu var pe o porțiune, totul era ca la carte. Soseaua urca evident, dar senzația indusă unui observator aflat pe șosea era că ea coboară, la fel de evident. Un astfel de loc devine extrem de periculos, căci experiența de o viață a unui șofer ce își cunoaște bine mașina nu mai are nici o valoare. Imaginați-vă o situație dramatică. Se încearcă o depășire. Din față vine o mașină. Am timp să o depășesc, apreciază șoferul experimentat și apasă pe accelerator, știind că mașina îl va asculta imediat căci merge "la vale". Tragedia, confuzia, spaima apare căci mașina nu răspunde. Se încăpățînează căci el știe că merge "la deal". Această iluzie optică poate fi cauza multor accident: aprecieri greșite în zone în care istoria acumulată prin cărți sau trăiri nu mai este valabilă.
Dar, dacă tot am ajuns acolo, am început și măsurătorile, am confirmat iluzia, am făcut rapoarte. Timp în care lucram, s-a filmat pentru a confirma realitatea. Dar n-a fost să fie. Mai interesant este că am încercat să luăm interviuri sătenilor, primarului comunei, medicului de la dispensar, învățătorilor, adică personajele ce ar fi avut cel mai îndreptățit cuvînt de spus, dar se pare că i-am surprins cu întrebările noastre, căci ei nu auziseră nimic despre acest "fenomen", decât culmea, de la Televizor. Si uite așa se construiește o legendă, care nu știu cui folosește. Din păcate în perioada imediat următoare am fost plecat din București, și nu am văzut dacă s-a dat sau nu emisiunea explicativă, menită să mute problema de la un loc deosebit la un fenomen mult mai interesant, cel al Naturii intime a iluziilor optice, cale de cunoaștere a percepției umane și implicit a factorilor de coreție ce trebuiesc aplicate senzațiilor pentru a ne apropia de adevăr. Nu cred însă că emisiunea a fost la fel de mediatizată precum prima, căci, după mai bine de doi ani, la o altă televisiune apare din nou, ca un ecou dintr-o lume de coșmar, ce parcă nu vrea să afle, ci doar să zacă într-un confortabil amalgam de informații excitante, aceeași știre de senzație.[/b]
Aceasta este tragedia cuvântului și a cărților. Că pot minții. Si dacă un adevăr științific poate fi interpretat nu ca pe o minciună deliberată, ci ca etapă în dezvoltarea umanității, cu totul altfel se pune problema în bătălia pentru impunerea unor genuri literare, în identificarea valorii, în textele de critică, în cărțile de analiză istorică sau socială. La acest fenomen poate că a contribuit și știința. Leibniz (1600) recunoaște progresele minunate pe care știința le-a făcut, începând chiar cu perioada Renașterii, dar tot el consideră că abundența însăși a descoperirilor provoacă un dezechilibru, o confuzie în care spiritul abia dacă se mai recunoaște. Această confuzie este agravată și mai mult de rivalitatea savanților, care pretind toți să inventeze sisteme și se declară șefi de școală, fiecare propunându-și ca sarcină să respinga pe predecesori și să distrugă opera acestora pentru a se putea ridica ei. Aceste ambiții duc la discuții sterile și la o multime de cărți, în care câteva idei juste și unele adevăruri noi sunt înnecate într-o dezordine indigestă. Când intri azi într-o bibliotecă mare a lumii chiar și cu dorința sinceră de a afla, de a învăța, nu poți decât sa ai un sentiment de apăsare, de sufocare. Prea multe cărți pentru a deveni un bun medic, sau un adevărat astrofizician, sau un bun istoric. Prea mare efortul și prea mică probabilitatea de a obține avantajele sociale meritate după un demers așa de lung. Mai ușor ar fi să crezi ca fiind adevărată prima carte ce-ți cade în mînă. Si aceeași frustrare apare și la un adevărat scriitor care își dă seama treptat că poate scrie, că se poate și publica, că poate și cîștiga ceva bani, dar practic nu face altceva decât umple biblioteca și așa supra aglomerată. Si iată-ne practic și în acet domeniu al cărții într-o mare dilemă: De ce se scrie? Cui sunt adresate cărtile? Provin ele din inima scriitorului care respiră prin ele? sau sunt o simplă formă de existență, un fel de secretariat în care cărțile nu valorează mai mult decât fișele contabile la care probabil vom deveni maeștri în scurt timp?! Si cel ce citește știe de ce citește? O face pentru el sau pentru a se lăuda cu erudiția căpătată? Cartea este o scară pe care să te cățeri în societate sau este un dar al împărtășirii unui suflet altor suflete?
Frumusețea și dificultatea acestui mare joc de-a viața este că cele două extreme prezentate sunt utile, prezente și adevărate în același timp. Arta este cum te folosești de ele. Ce crezi și ce vrei să crezi. Din acest motiv, o editură ce își asumă responsabilitatea de a oferi ambele realităti, de a construi un spațiu de joacă echilibrat, cu ambele fațete este mai aproape de a fi utilă societății. O editură care se respectă ar trebui să acopere, cu riscul unor fluctuații financiare, un spectru larg de carte. Incercarea de a filtra elitist sau grotesc, nu face decât să fie tot atâtea tentații către dezechilibru adresate celui ce citește. In același timp însă, un spectru larg de carte, pentru a nu "arde" sau "distruge" spiritul implică și conștientizarea cititorului privind modul de percepere a acestei complexități. Scriitorul nu dă decât o CARTE. Accentele, sensurile și mai ales aplicația învățăturilor aparține celui ce CITESTE. Nu tot ce apare în natură este bun de consumat. Dar este necesar ca selecția și obțiunea să aparțină individului și nu modei, colectivității sau părinților. Omul trebuie să învețe să meargă singur, responsabil de propriile acțiuni. Si aceasta ar face-o poate mai bine dacă ar conștientiza că, în afara scrierii în propria soartă, totul este sortit pieirii. S-a scris pe piatră, pe papirus, pe hirtie, pe bandă sau disc magnetic, se scrie pe disc optic, dar în fața timpului nimic nu a rezistat. Poate doar, acele fapte, gânduri și speranțe, înscrise prin bucurie și treistețe, prin dragoste și ură, prin hotărâre și frică în propria soartă. -
Parabola corpului calos
Asa cum se stie si prin intuitia initiatilor (~anul 600 e.n.) dar si prin studiile ce au condus la premiul Nobel in neurologie, Creierul nostru are doua emisfere cerebrale distincte, cu functiuni bine determinate si complementare.
Emisfera stanga este locul in care se desfasoara gandirea logica, dimensiunea noastra rationala, ce opereaza cu "fragmnte", cuvinte, imagini, ganduri...
Emisfera dreapta este locul in care se petrec procese legate de trairi holiste, emotii, dimensiunea artistica, fenomenologica, ...cea de dincolo de cuvinte.
In emisfera stanga exista "eticheta", cuvantul ca suma de sunete, semne grafice ...In emisfera dreapta se afla starea, semnificatia, sensul, intelesul, noima...
intre cele doua emisfere sa afla o zona de maxima importanta - mica ca si volum - dar care defineste insusi personalitatea Omului: Corpul Calos. Un manunchi de fibre ce leaga cele doua emisfere, dand intregului dimensiuni noi... De calitatea de mediator intre Cuvant si Semnificatie sta si calitatea de a Intelege, specifica doar Omului iluminat.
Il citam mereu pe Alexandru Carage: Omenirea are O menire... Alfel spus, la scara globala, Omenirea este o noua entitate/unitate ce se dezvolta pe o Planeta Vie: Gaia. GAIA are si ea doua " emisfere", caci asa cum spunea Pitagora: "Totul in natura este asemenea, in toate punctele ei" - azi ii spunem autosimilaritate si este o proprietate fractala.
Intr-o abordare metaforica, Emisfera stanga a Planetei poate fi vazuta ca dimensiune Occidentala, cantonata intr-o cultura discreta, materiala, structurala... in timp ce emisfera dreapta este tributara unei culturi holiste, metafizice, emotionale... Filozofiile Americana si Tibetana ar putea fi vazute ca doua "etichete" pentru doua principii diferite care, printr-o compunere smerita poate duce Omul DINCOLO ...
Intre orient si occident, intre emisfera stanga si cea greapta se afla deci un teritoriu special ce poate de SENS intregului! este taramul armonizarii, ajustarii... este "corpul calos" al Planetei GAIA... este un fel de "buric" al Planetei, un punct de contact cu lumea transcendenta, cu INTELEGEREA... este mediatorul dintre Occident si Orient in spiritul unui OM inaltat, induhovnicit, iluminat, initiat!
Intamplator sau nu, noi romanii stam pe acest teritoriu. Nu trebuie sa ne comparam cu altii si sa imitam! Daca am intelege si mai ales accepta acest fapt, am putea fi Puntea de Intelepciune dintre Orient si Occident, o punte esentiala azi in turbulenta ce a cuprins planeta. Am putea defini si conduce programe in care nu doar sa imitam "succesul" material din vest sau sa tanjim la intelepciunea din Est, caci chiar avem americani autentici si si tibetani autentici cu care putem colabora (cred ca planeta nu are nevoie de americani "second hand" sau de tibetani cu diploma de bioterapeut... ); Sigur are nevoie de oameni care sa poata intelege atat orientul cat si occidentul si sa gaseasca adevarata legatura intre Om si natura, intre Exterior si Interior si care sa poata comunica Lumii, sa poata trezii constiinta lumii, sa poata indragosti lumea de o alta VIATA, de o alta dimensiune... este in fond sansa de supravietuire a Omului.
Asa cum evolueaza azi umanitatea se va auto-distruge repede si fara nici un dubiu. Este nevoie de o VIZIUNE catre alta LUME caci, asa cum spunea Parintele Stanloaie: "omenirea azi este epuizata teologic"... -
Avem timp
Inca suntem tributari unor reflexe dobandite pe parcursul ultimele decenii... Weekend-ul este timpul pentru a face... cele nefacute in timpul saptamanii... curatenie, ordine, aprovozionare, spalam masina, tundem iarba...
Pentru unii duminica a devenit un altfel de servici: se cumpara mici de la "Cocosatu' ", lemne, carbune si ...ghiata... de la benzinarii, bere.. si, apoi, in propria curte, intre blocuri, pe marginea strazii, a autostrazii... incepe "distractia" (?!)
In timpul saptamanii ne cosntrange societatea, serviciul... iar in weekend ne constrange o viziune indusa, aberanta, a unui "lifestyle" a omului de succes, ce isi permite sa cumpere si sa se distreze (!
cu prietenii ..."care stiu de ce...." (!?!)
Pentru propria persoana nu este insa timp. Pe buzele celor pe care ii intalnesc zilnic apare aceeasi fraza: nu am timp... nu mai am nici un strop de timp pentru mine... desi, o simpla analiza ar arata cat timp pierdem in discutii sterile cu "prietenii", la televizor, in vizite mondene, in asa numita socializare...
Mai nou, cei ce nu au forta sa interactioneze cu realitatea, au mutat aceeasi problema in virtual. retelele de socializare o demonstreaza prin saracia de ganduri si mesaje ce strabate aceasta comunitate virtuala.
Daca tot facem atatea, inseamna ca timp exista. Interesant de ce alegem sa nu il folosim si pentru noi insine? ! Ce ne determina sa nu iesim din aceasta capcana, despre care tot vorbim (deci o constientizam)...
Iata ce spune Paler referitor la aceasta! Un semn de intrebare si un semn de exclamare... Cred ca acest stil de viata nu mai merge mult.... alunga sufletul si risipeste spiritul!
Octavian Paler - Avem timp
08 Mai 2006
Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca EROI sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am dreptul sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit. -
O invitatie la lectura
In spatele unui cuvant se ascunde tainic un univers intreg. Ne imbie clipa de clipa sa-l exploram. Cunoasterea lui depinde de efortul facut pentru a-i percepe sensul, nuantele, a-i deslusi conotatiile. Acelasi lucru se poate spune si despre "banalul" bun-simt!
Prin bun simt, in sensul cel mai general, se intelege aceea atitudine, acea cunoastere, acea modalitate de a reactiona intr-o situatie data... ce ne caracterizeaza pe fiecare in parte.
Einstein scria:
"Bunul simţ este o colecţie de prejudecăţi dobândite până la vârsta de 18 ani"
sau Decartes:
"Bunul simţ este însuşirea, puterea de a judeca bine şi de a distinge ce-i adevărat de ce este fals"
Altfel spus, a avea bun simt nu este doar a spune "multumesc" intr-o situatie data. Bunul simt ne spune de exemplu ca materia se manifesta prin legi cauzale, ca o franare brusca ne proiecteaza in fata, ca orice material, daca trag suficient de tare de el se va rupe...
Altfel spus, este destul de dificil sa vorbesti despre o asemenea colectie de sensuri ascunse in spatele unui cuvant: Bun-Simt.Dar sa scri o carte despre bunul-simt este, cred eu, o adevarata provocare, pe care Adriana Enache a acceptat-o. Rezultatul: o carte ce merita citita: Calatoria Omului catre OM...
Bunul-simt. Calatoria omului spre Om de Adriana Enache.
De ce am mai vorbi si scrie despre bunul-simt? Suntem inconjurati de o societate care are alte prioritati, alte metode de supravietuire... Trecutul este macinat de durere si greutati, viitorul este oglindit intr-un prezent maturat de viteza vantului. In clipa aceasta imensa, care este viata noastra, se regaseste omul singur cu el insusi. In stropul acesta de viata, el trebuie sa faca fata unei mari provocari: sa ramana in urma prafului cernut de viteza si superficialitatea lumii inconjuratoare, sau sa isi aduca aminte ca s-a nascut om.
Pare o dilema cruda, caci acestea sunt lucruri care nu se invata undeva anume, la o scoala a maretiei omului. Dar undeva in noi insine palpaie o emotie cunoscuta, un ritm care aseaza lucrurile intr-o ordine neumbrita de trecerea amagitoare a timpului. Este acel ceva care nu are timp si nici nu are nevoie de permisiune de existenta. Dar oriunde am fi, orice am face, oricat am trai, el ne defineste ca oameni.
citat de pe contra-coperta.
.................
Iata si cateva idei intelepte, comentate in carte
- Adevarul este ceea ce simplifica lumea, nu ceea ce creeaza haosul
- Minciuna este grabita. Adevarul intotdeauna asteapta
- Cand ti se arunca noroi, tu lumineaza si el se va face praf, pe care-l va sufla vantul
- Coincidenta este felul lui Dumnezeu de a ramane anonim
- O idee care nu merge mai departe de ochi si de urechi seamana cu o masa servita in somn.
Evolutia exponentiala a vietii in aceasta etapa de globalizare si emancipare stiintifica modifica modelul nostru despre Univers si Realitate. Omul este provocat sa se schimbe, sa co-evolueze cu aceasta realitate Complexa. Saltul de la Complicat la Complex impune si schimbarea bunului simt! Dincolo de maniere, se nasc noi sensuri ale complicatului cuvant BUN-SIMT. -
Sarbatori fericite
Sa ne dea Dumnezeu:
-Cunoasterea pentru a putea schimba ceea ce se poate schimba in aceasta lume,
- Puterea de a indura ceea ce nu se poate schimba oricat de mult ne-am dori si
- Intelepciunea de a discerne,
pentru ca in final, sa ne Implinim menirea in armonie cu legile Universului.
"Datoria si menirea fiintelor umane este sa constientizeze ca ele reprezinta o faza in procesul de trezire al universului la constiinta de sine, si sa actioneze in directia implinirii acestei treziri, pt a ajunge la inflorirea si la rodirea vietii de pe Terra".
Menirea fiintelor umane este de "a fi" constiente, iar nu de "a avea" si de a acumula cunostinte, de "a fi izvoare", iar nu "recipiente", care cauta umplerea cu placeri, mancare, averi... Nu este intamplator faptul ca menirea fiintelor umane a fost sesizata si pretuita pe Terra, tocmai de poporul ai carui stramosi urmau si ei calea (za) de eliberare sau de trezire (in lb. sanskrita: "moksha" ) si care azi foloseste indemnul la trezire drept imn national: "Desteapta-te romane", (variously translated as "Awaken thee, Romanian!", "Awaken, Romanian!", or "Wake Up, Romanian!" )"! Dan Mirahorian
Te rugam sa astepti...
