eu_chris_68

Aceste randuri le scriu pentru tine. Am 40 ani, dar inca n-am uitat vremurile in care jucam elasticul, saream coarda in fata blocului. N-am uitat nici cand imi placea colegul de banca, dar ii ceream un pachet de gume de mestecat ca sa-l las sa copieze la lucrari. N-am uitat primul sarut, poate pentru ca a fost o senzatie unica. N-am uitat nici cand mergeam la discoteca si-i spuneam tatalui meu ca ma duc sa invat la o prietena. Dar n-am uitat nici cand m-am casatorit, cand am avut cei trei copii minunati ai mei si nici acum, cand imi dau seama cat de multe am facut in viata mea, nu simt ca a trecut atit de mult timp. Simt ca mi-au ramas inca multe de facut, pentru ca sunt inca multe aventuri care ma asteapta si pe care eu de-abia astept sa le traiesc. Eu iubesc, iubesc culoarea rosie si trandafirul, iubesc marea, iubesc muzica si tot ceea ce-i frumos, dar mai ales iubesc oamenii. Si asta ma face sa ma simt tinara si asa voi fi mereu, macar sufleteste, dar cred ca asta conteaza cel mai mult!

Ce sa va mai spun despre mine? Imi pare bine ca v-am cunoscut si-mi pare rau pentru persoanele cu care n-am reusit sa instaurez nici un raport si care m-au sters sau pe care le-am sters. De fapt asta e avantajul acestor raporturi virtuale, cum au fost numite. Cand nu-ti convine ceva, apesi pe o tasta si stergi totul. In viata reala nu este deloc asa. E greu sa stergi definitiv o persoana pe care ai cunoscut-o, chiar daca te straduiesti sa n-o intilnesti, eviti locurile in care ai intilnit-o, chiar se intimpla sa eviti sa te intilnesti si cu prietenii comuni, de teama sa nu te intilnesti cu respectiva persoana pe care nu vrei s-o vezi. Multi spun ca frecventarea netlogului creeaza dependenta si intr-un fel asa este, dar nu vad nimic rau in chestia asta. Eu simt nevoia sa deschid, sa citesc mesajele voastre, sa va raspund, sa ascult muzica pe care mi-o trimiteti si sa va trimit la randul meu ceea ce-mi place mie. Deci, prieteni, nu-i nimic rau, e chiar placut sa fim impreuna cat mai des!