Pagina profil a lui egophobia

egophobia

fata - 37 ani, www.egophobia.ro, Romania
2 fani - 213 vizitatori

Carte de Oaspeti 12

Trebuie sa te conectezi pentru a scrie un mesaj. Daca inca nu ai un cont, inregistreaza-te acum!

  • 65

    oraloybaf 7 iulie 2014

    LA MULTI ANI, sanatate si multe impliniri frumoase. Flori si iubire! :) :) :) :)


  • 65

    oraloybaf 7 iulie 2013

    LA MULTI SI FRUMOSI ANI! :) :) :) :) :)


  • 65

    oraloybaf 7 iulie 2012

    LA MULTI ANI si evenimente frumoase in crescendo. Este o revista care place!


  • 76

    borismehr 1 februarie 2012

    Îl rog pe Dumnezeu

    Îl rog pe Dumnezeu să mă omoare,
    Dar El nu omoară pe nimeni,
    Am fost de multe ori nedrept
    Cu alții, cu mine însumi,
    Am învățat ceva?
    Știu, nici o femeie nu poate fi părăsită,
    Așa cum nu poți părăsi
    Mama Natură, ea ne naște, ne crește, ne-ngroapă,
    „pe unde trec lebedele, noi bem vinul de foc”,
    Spune Poetul, „durere și râs purpuriu”,
    La bătrânețe, Ionesco se simțea plictisit,
    Subzista, se temea de uitarea oamenilor,
    El , neuitatul. Picta.
    Cine nu pictează în minte?
    Cine nu cântă în șoaptă?
    Ne temem de propria voce.
    A murit un câine din vecini,
    Un suflet de cavaler.

    Boris Marian


  • 76

    borismehr 31 ianuarie 2012

    Anul Caragiale

    .La 13 februarie 2012 se împlinesc 160 de ani de la nașterea celui mai de seamă dramaturg, scriitor satiric român,Ion Luca Caragiale, iar la 9 iunie a.c. se comemorează un veac de la stingerea sa din viață. La Teatrul Național sunt în pregătire spectacole cu două din piesele sale, în țară vor avea loc diverse manifestări. Nu vom relua date cunoscute de mulți cititori, ci ne vom opri la câteva aspecte mai puțin discutate. Actualitatea scrierilor sale este de necontestat, dar, cum bine punea accentul criticul Ioana Pârvulescu, „noi am uitat să râdem, așa cum se râdea pe vremea creatorului personajului Mitică”. Destui politicieni de azi amintesc de caricaturile caragialești. Dar, din motive grave și aflate în mintea tuturor, noi suntem mai triști. „Cu timpul, s-ar putea ca viitorul națiunii să îl înalțe pe I.L. Caragiale ca pe ctitorul moralizării prin satira pe o schemă cu puteri canalizate greșit”, scrie H. Zalis în „Istoria condensată a literaturii române”. Cel mai important urmaș al lui Caragiale nu a fost nici unul dintre fiii săi, Luca și Matei ( cel de al doilea, un mare scriitor, dar de cu totul altă factură), ci Eugen Ionescu, românul naturalizat în Franța, care a pus bazele( împreună cu Samuel Beckett) teatrului absurd. Eugen Ionescu a înțeles de minune latura perenă a satirei înaintașului său. Golul sufletesc, gândirea -șablon, marasmul intelectual al omului modern au ieșit la iveală cu toată puterea și cruzimea adevărului. Putem face o paralelă perfectă între „ Cântăreața cheală” a lui Ionescu și, de pildă, „ Căldură mare” a lui Caragiale. Dar întreaga operă a lui Ionescu este ombilical legată de umorul amar al lui Caragiale. Smotocea și Cotocea, Leonică Ciupicescu, Manolache Guvidi, Trahanache, Tipătescu, Bibicu, Pristanda, Gudurău, o întreagă galerie din dramaturgia și din „Momentele” genialului Caragiale reînvie prin Eugen Ionescu și se perpetuează și azi, în viața noastră, pe stradă, la TV, oriunde, inclusiv în Parlament. Un alt merit de seamă al scriitorului este demontarea cu o minuție de ceasornicar a mecanismului patriotard-demagogic. Caragiale a fost acuzat și de lipsă de loialitate față propriul popor. Și de plagiat, cu piesa ” Năpasta”. A avut numeroși dușmani, oameni care , de fapt, erau chiar modelele personajelor sale. Publicația „ Moftul român” nu a fost uitată. Iar, după 1989 a apărut „Academia Cațavencu” în cinstea marelui înaintaș.
    Este interesant de recitit ce scria G. Călinescu în „Istoria literaturii române”- „ I.L. Caragiale ( 1852-1912) este, după Delavrancea scriitorul cel mai zolist, deși lucrul n-a fost luat în seamă, toți fiind izbiți de aspectul umoristic al operei”. Și criticul dă exemplu povestirea „ O făclie de Paști”. Este vorba de un conflict între evreul Leiba și fostul său angajat, Gheorghe, cu un final tragic, agresorului fiindu-i arsă mâna cu o făclie. Pedeapsa aplicată de persecutat persecutorului, dar ca gest disperat. Radu Gabrea a realizat o peliculă de mare măiestrie artistică, „ Nu uita, Iacobe”, care, nu se știe din ce motive a rămas încă puțin cunoscută publicului larg. Filmarea s-a realizat … în Portugalia, înainte de 1989, pentru că Radu Gabrea era plecat din România lui Ceaușescu. Ar mai fi multe de discutat pe marginea operei unuia dintre cei mai viguroși scriitori din literatura română și universală, pe același palier valoric, cu marele Mihai Eminescu, dar în genul satiric și nu numai. Vom reveni, anul acesta fiindu-i dedicat.
    BORIS MARIAN


  • 76

    borismehr 30 ianuarie 2012

    Ritm

    Sub pași dispare zăpada,
    Ca umbra dintre copaci,
    Aștept din cer să mă vadă
    Îngerii-vârcolaci.
    De aceea iubesc astrul Soare,
    deși ne ucide încet,
    iubirea noastră-i prea mare,
    mai bine plecăm în conced.
    Se poate trăi fără suflet,
    Se poate muri din nimic,
    Măsurile-n timp pot fi duble,
    Iubirea nu-ncape în dric.

    BORIS MARIAN


  • 76

    borismehr 29 ianuarie 2012

    Oare vântul?

    Oare vântul poate goni lumina?
    Cum bețivul își poartă alcoolul.
    Cum își leapădă spinii trandafirul.
    De vom muri, ne vom iubi ca-ntâia oară,
    Cum este bun vinul cel vechi și greu.
    Cum ai vedea și Paradisul ce coboară
    Încet deasupra noastră, nu auzi
    Trompetele sunând?

    Am încercat să fiu un sfânt, nu s-a putut.
    Am vrut să fiu doar om, am vrut prea mult.
    Încearcă să respiri, mi-a spus un duh,
    Eram un călător prin vântul- vânt.
    Se clatină și lumea în lumina lunii,
    Un tren umblă pe cer gonind scântei,
    Colibele-și iau zborul, ne aflăm
    Ca peștii-ntr-un năvod gigantic, de lumină.

    Suntem precum sunt rănile deschise,
    Goliți ca amforele antice, uitate,
    Eterni donquijotiști după iluzii,
    Ne poartă palele acelei mori de moarte.

    BORIS MARIAN


  • 76

    borismehr 28 ianuarie 2012

    Nu mor

    Moto – Nu mori pentru că ești bolnav, ci pentru că ești viu

    Aur roșu-alb, sânge auriu,
    Parcul se scufundă
    În culori de vis,
    Încă mai sunt viu, parcă nu mai mor,
    Beatrice.
    Psalmi spun de profundis,
    Simt că mai trăiesc,
    Dumnezeu privește
    Cu ochi mari, de azur,
    Trec pe lângă moarte,
    Trupul e un lest,
    Fluviul îmi oferă
    Alt timp, alt contur.
    Aur roșu-alb, sânge auriu,
    Încă mai trăiesc,
    Beatrice.

    BORIS MARIAN


  • 63

    v_tiron 9 iulie 2010

    Multe impliniri si, desigur, "La multi ani!".


 1 2