dwaianu

Mesaje blog cu tag-ul 'minunea':

• Speranta!

  Astazi, un inger mi-a adus raspunsul la rugaciunile mele, la lacrimile varsate pe sub ascuns...
  Am primit un mesaj de la Puiutul meu!!! Nu vreau sa explic, nici nu as putea, cum am facut cand l-am citit... imi vernea sa sar din casa, am inceput sa lacrimez, sa tremur... Nu puteam sa ma concentrez sa scriu un cuvant... apoi am inceput sa scriu rauri de cuvinte care nu neaparat se legau, ma repetam... dar nu im pasa! Puiul meu trebuia sa afle!
  Ii e greu. Ii e foarte greu. Si, dupa mine, cel mai greu e sa fi umilit de proprii parinti! Si sa nu le pese de ceea ce simti, de cum te fac ei sa te simti!
  Si dragutul meu, ma roaga sa am grija de mine! Imi vine sa urlu... de fericire, de rusine, din iubire... el sufera, eu nu pot sa ii fiu alaturi, si el isi face griji pentru mine! Va spun clar, pentru mine nu are pereche in lume! Poate sa imi zica cine ce imi zice, poate sa ma biciuiasca in centrul orasului... nu pot sa spun altceva decat ca e atat de minunat! Si ma doare atat de mult durerea lui. Sa pot, acum m-as duce si l-as lua cu mine, sa fugim in lume. Dar nu pot sa fiu atat de egoist!
  Doamne, ce minunata e iubirea. Doamne, ce bine e sa suferi, pentru ca apoi sa simti atigerea fericirii, sa vezi cum reapare in suflet licarul sperantei. L-am asteptat pana acum, fara sa stiu ca exista, fara sa il caut! Si o sa il astept pana cand o sa imi zica sa nu o mai fac. Si atunci, voi ramane in continuare sa il astept!
  Un om atat de minunat merita totul! Eu nu pot sa ii dau decat iubire! Sper sa ii ajunga! Sper sa o simta. Ma va face fericit si daca imi va spune ca merge sa isi urmeze fericirea pe un alt drum. Ca eu, pana acum, nu am intalnit un alt om care sa merite mai mult sa fie fericit! Pentru ca e minunat!
  TE IUBESC, MINUNEA MEA. SI MA ROG CA DUREREA SA ITI FIE SUPORTABILA, SI VISELE FRUMOASE SI LINISTITE, MACAR ASA CAT VISAI TU DE FRUMOS, ODATA!!!

  • 15 noiembrie 2007
  • 5 comentarii
  • evaluare: 10,0

• Doua luni

  Doua luni! Au trecut doua luni! Doua luni decand o fetisoara grabita a aparut. Eu asteptam! Imi amintesc melodiile care ma faceau sa rad... mi se parea ca cineva isi bate joc de mine si imi pune la misto melodii de dragoste! Nu stiuam ce ma asteapta. NU stiam ce o sa urmeze. Si a fost mai bine asa!
  Au urmat doua luni. Doua luni de fericire, de senzatii pe acre nu le cunoscusem vreodata, desi am crezut ca iubesc.
  Doua luni in care am fost aproape sau departe... in care am ras si am plans... in care am simtit ca zbor sau ca lumea se termina... in care am visat... in care simteam ca totul capata alt inteles. Ne-a plouat, ne-a nins, ne-a fost frig, ne-a fost bine...
  Doua luni in care AM IUBIT, AM FOST IUBIT, NE-AM IUBIT!
  Doua luni minunate! Daca nu mi-ar fi teama ca sunt subiectiv, as spune, dupa cum imi dicteaza inima ca au fost cele mai frumoase luni din viata mea!
  Si pentru toate astea sunt recunoscator. Sunt recunoscator cerului care te-a scos in calea mea. Sunt recunoscator celor care, cu vorbe frumoase, ne-au facut sa ne simtim unici, deosebiti si minunati. Sunt recunoscator celor care ne-au ranit inainte ca sa ne facem sa apreciem ce inseamna dragostea. Sunt recunoscator celor care, atunci cand am facut o prostie, au stiut sa fie prieteni adevarati si sama dojeneasca, si dojana lor a fost ca o gura de aer pentru un inecat, ajutandu-ma sa imi revin, sa vad lucrurile asa cum sunt.
  Si mai ale, iti sunt recunoscator TIE, PUISORUL MEU DRAG. Iti sunt recunoscator ca stii sa ma iubesti asa cum nimeni nu a facut-o. Iti sunt recunoscator ca ma intelegi atunci cand gresesc, poate din egoism, poate din prea multa dragoste. Iti sunt recunoscator ca esti atat de minunat, atat de ... asa cum speram eu sa fie cel care imi va sta alaturi, si o faci pentru ca asa esti tu. Iti sunt recunoscator ca ma lasi sa te iubesc, asa, cum ma pricep eu. Si desi nu e superlativ, e cat pot eu mai bine, si ma straduiesc sa fie cat mai bine!
  TE IUBESC, DRAGOSTEA MEA! ANIVERSARI CAT MAI FERICITE SI CAT MAI MULTE, NE DORESC!!!

  • 10 noiembrie 2007
  • 2 comentarii
  • evaluare: 10,0

• O luna!

  O luna! A trecut deja o luna! O fi, mult, o fi putin.... doar timpul o poate spune. O luna decand simt ca viata mea s-a schimbat... incepan de la simplul fapt ca ma gandesc in principal la altcineva, pan ala complexul, si in acelasi timp elementarul lucru ca IUBESC!!! Nu mai stiu de mine, nu mai am nici o logica in afara iubirii. Plang, ma bucur... ca iubesc. Intru in piata, ma gandesc la piutul meu! Aud o piesa la radio... oare ii place si puiului? Ma surprind la masa... mancare buna, cineva isi doreste sa ma simt bine... si eu ma gandesc daca puiului i-ar place! De o luna, viata mea are o alta axa! Desi uneori imi doresc sa pastrez iluzia de normalitate, mi-am schimbat-o. Realitatea mea e alta. De cele mai multe ori pastrata secreta. De teama de a fi pangarita de cineva care nu ar putea intelege.
  Je t'aime, mon amour! Et bon anniversaire pour nous, mon ange! Je t'aime tant que les mots sont en vain.... Tu est mon reve, ma vie... je me revellie avec tois dans mon pensée, je dort avec tois dans mes reve... tu est ma vie...

  • 13 octombrie 2007
  • 8 comentarii
  • evaluare: 10,0

• MINUNEA

  Avertisment! Acest text este scris cu greu, sub imperiul unor emotii puternie care pot afecta starea de ratiune pura. Dar nu imi pasa!
  Mi-e destul de greu sa povestesc ce mi s-a intamplat, desi imi doresc tare mult sa impartasesc noua experienta cu prietenii dragi de aici, carora, de cele mai multe ori, le varsam doar amarul, si care isi gaseau timp si chef sa scrie macar cateva cuvinte de alinare, de apreciere sau de ce or fi fost ele. Dar viata nu e facuta numai din amaraciuni, si ma bucur sa constat asta. De aceea ma simt dator sa va impartasesc bucuria mea pe acre o traiesc de cateva zile incoace, si care mi se pare ca dureaza de o vesnicie.
  Pe scurt, m-am indragostit! Rau de tot! Poate ca pentru voi nu e surpriza atat de mare, pe cat este pentru mine! Ce sa zic, desi imi doream, eram convins ca nu mi se poate intampla mie asa ceva, si, mai ales, nu in modul asta!
  Deci, acum doua sapt, max, intru in vorba cu un tip... nimic deosebit... era de prin zona, oarecum, avea niste imagini interesante pe profil... si cam atat. Suplimentar, imi spune ca are prieten... treburile erau clare pentru mine. Nu ma vedeam niciodata intrand intr-o relatie intre doi oameni, mai ales ca nu aveam nici un motiv. Si oricum, nu o fac din principiu. Totusi, cateva minute pe seara, mai stateam de vb... la modul general. Si incet incet descopar o persoana sensibila, care, nu stiu de ce, brusc, imi era teama sa nu sufere. Aveam eu niste presimtiri ca cel pe care il numea "prietenul", de fapt, nu era chiar ceea ce parea! Si, cum tot aveamde gand sa trag o fuga in zona, mi-am zis sa merg sa purtam o discutie, sa il pun in garda. Nu stiu de ce, imi pare rau de el sa nu sufere. Poate ca imi pare un picut cunoscuta povestea... ma rog, nici nu conteaza cu exactitate. Si ma hotarasc sa merg sa ii explic ce si cum, ce fel de oameni se invart prin lume si sa il pun in garda. Martor mi-e Domnul ca nu speram la mai mult.
  Si merg, ne vedem, stam de vb... si stam de vb... si iesim la aer... si brusc m-am trezit indragostit de un pui dragut, dar infipt in realitate... Am aflat ce e si cu prietenul, impresia pe care o avusesem eu era tare apropiata de ceea ce simtea si el, dar singuratatea il impingea sa se joace chiar si cu focul. Si uite asa m-am pomenit ca ma uitam la un tip dulce, infrigurat (saracul, ii era atat de frig), stresat in acelasi timp, dorindu-mi sa il sarut. Asa, fara nu stiu ce teorii, fara calcule anterioare si analize de oportunitate. Pur si simplu! Fara motive! Fara explicatii! Si am facut-o! Si de atunci, am innebunit de tot. Nu cred ca am mai intalnit o persoana ca el. Recunosc, am mai fost indragostit. Dar niciodata atat de nebuneste, nici macar nu imi pasa daca o sa sufar mai tarziu sau nu... ma simteam minunat, atat de minunat incat imi asumam toate riscurile fara sa gandesc la nimic.
  Recunosc, am tremurat un pic a doa zi la gandul ca nu o sa mai vrea sa ne vedem... dar, gandul la seara precedenta, in care, ca doi pustani am stat de vb si ne-am sarutat, si nimic mai mult, ma facea sa visez si sa imi spun ca a meriat! Si daca totul se oprea acolo, a meritat! Dar nu s-a oprit! Si asta ma face printre acei putini "alesi", as spune, sper sa nu supar pe nimeni, care iubesc si care se simt iuibiti, care viseaza cu ochii deschisi... Doamne, ce minunat era sa ma trezesc dimineata cu gandul ca diseara o sa il vad din nou. Atat imi doream.. sa il vad... sa ii vorbesc... Desi nu era numai atat. Si aici nu va ganditi la te miri ce porcari... ci pur si simplu la tot ce poate fi mai frumos cand iubesti. Acum distanta s-a asternut intre noi! Nu e mare, si mai ales, e una fizica, masurabila, usor de invins... si totusi parca nu imi pasa... ii revad fata zambitoare la fel de usor, ii simt gustul, imi amintesc senzatia placuta de cand ii atingeam fata, imbratisarile lui... imi amintesc frigul de afara, bancuta pe care stateam, calutul care seara de seara, alerga cat alerga si tot langa noi venea, si ne privea, si se culca langa... si senzatia minunata de caldura cand ma lua in brate ca inghetam de frig... sunt o colectie de senzatii care de care mai placute, de pe care, cu atata drag a indeparta praful ce se asternuse si mi-a aratat ca oricine merita si trebuie sa iubeasca si sa fie iubit, chiar daca ar dura cateva minute doar... dar merita ca e al naibii de bine...
  Cand o sa pot sa ma mai concentrez si sa nu ma las napadit de amintiri o sa incerc sa mai scriu, sa mai povestesc... ca e atat de bine, si as vrea sa impartasesc bucuria mea cu cati mai multi! Si in primul rand cu EL, iubirea mea!

  • 24 septembrie 2007
  • 13 comentarii
  • evaluare: 10,0