dwaianu

Mesaje blog cu tag-ul 'libertate':

• Libertate

  Am primit o intrebare, pentru care multumesc, intr-un comentariu la blogul meu anterior. De fapt, o serie de intrebari, care culminau cu "Cum se vede la tine <<libertatea>>?" Avand in vedere faptul ca e un subierct destul de amplu, pentru mine, am ales sa nu raspund acolo, ci sa scriu o povestioara separata.
  Ce e libertatea. DEX-ul ne da o definitie. Chiar daca e un picut ipocrit sa dai o definitie de DEX pentru libertate, sa o incorsetezi , se poate face si asta. Dar cred ca cel mai mult conteaza cum anume e perceputa de fiecare in parte, de experienta personala a fiecaruia. Si pentru a putea vorbi de asta, ideal ar fi sa fi trait o experienta in care sa simti cu adevarat ca iti lipseste libertatea de actiune, libertatea de gandire... cu asta e destul de greu de trait cu adevarat, sa spunem ca se accepta si experientele partiale. Eu, personal, am trait o asemenea experienta. Am atat experienta libertatii manifeste, cat si pe cea a restictiilor de actiune, de gandire si de exprimarea a simtamintelor.
  Ce pot sa spun e ca, libertatea individuala tine pana acolo unde ajungi sa incalci libertatea celuilalt. Si asta e o regula a convietuirii, o regula a normalitatii (alt concept abstract, stiu) care e adesea uitata.
  E drept, nu putem fi niciodata cu adevarat liberi. Dar asta e destinul nostru de oameni. Dar totusi ce inseamna pentru mine sa fi liber...
  -sa pot sa iubesc pe cine vreau
  -sa pot sa caut (da, sa imi fie permis acest lucru)
  -sa pot sa imi urmez chemarea
  -sa pot sa trec dincolo de stadiul infect de rama care se taraste prin viata, care merge la serviciu pentru a castiga un banut pe care sa il dea vanzatoarei de la magazinul din colt pe produsele pe care deja le-a luat "pe caietel"
  -sa pot sa visez, chiar daca visele stiu ca nu mi se vor indeplini vreodata
  -sa pot sa merg pe strada cu capul sus, fara sa ma uit in jur si sa ma intreb oare ce zice X sau Y
  -din cand in cand sa pot sa ma refugiez in natura, sa ascult greierii seara, sa ma uit la stele si sa beau o gura de ceva ce imi pica bine, cu cine imi pica bine, in fata focului
  -sa nu mai trebuiasca sa ma ascund pentru ceea ce sunt, sa nu mai fiu ostracizat pentru ceva ce nici macar nu interesea pe ceilalti, pentru ca e modul meu de a fi...
  Poate ca nu am facut bine ca am facut enumerarea asta. S-ar putea crede ca e limitativa. Dar nu e asa. Sunt sigur ca maine o sa imi mai amintesc inca cateva lucruri extrem de importante pe care nu le-am amintit. Oricum, imi place sa fiu liber. Imi place sa renunt la libertate pentru ceea ce cred eu ca merita si sa consider asta gestul suprem de manifestare a libertatii.
  Libertatea nu se defineste, libertatea se traieste. Si va doresc sa nu ajungeti vreodata sa o pretuiti pentru ca nu o mai aveti!

  • 12 iulie 2007
  • 8 comentarii
  • evaluare: 10,0

• Suparare!

  Azi sunt tare suparat. E drept, trec printr-o perioada mai deosebita, dar la care ma asteptam, stiam ca o sa fie mai putin placut, dar, pentru asta tot ma doare. Si cel mai mult dor privirile aruncate pe furis... si care stiu ce inseamna... dar e o serie de pasi prin care trebuie sa trec... si e greu singur, dar asta e...
  Da sa revin la ceea ce voiam sa va povestesc. Amarat cum sunt, a trebuit sa ma duc intr-o vizita, de care chiar nu aveam chef, dar nu puteam refuza persoana care si-a pus in cap sa imi prezinte pe cineva... O fata dragutica, deloc proasta, cel putin la prima impresie. Totusi, ceva m-a facut sa sar ca ars. Fara sa stie despre mine mare lucru, imi spune ca ea nu intelege pe cei care aleg sa plece, oare chiar nu au ce manca aici?! Ii spun, ca ceea ce te prinde dincolo este stilul de viata, normalitatea de acolo. La care mi se spune.. da, pai aia nu sunt normali. Ii doare undeva de viata! Nu isi fac nici un fel de probleme! Mi-a cazut fata. Oare se poate sa gandeasca cineva asa??? Se pare ca da. Totusi, sa crezi ca a suferi este o datorie, un lucru absolut normal, ba chiar un scop, mi se pare chiar mult... sa consideri ca anormalitate dorinta de a te relaxa, placerea de a te duce la servici... imi vine greu sa aud asa ceva. Sper sa nu fiu acuzat de stiu eu ce... poate ca asa gandeam si eu inainte de a hotara sa plec, dar, totusi, niciodata nu am considerat suferinta ca o virtute. Si nu ma refer doar la suferinta fizica! Dar sa iti inhibi dorinta de evolutie, dorinta de mai bine... oare m-am schimbat eu prea mult si imi scapa ceva??? Oare cum o fi sa nu iti doresti, macar, sa fii liber???

  • 3 iulie 2007
  • 4 comentarii
  • nici o evaluare

• link pentru gay

  Am dat azi peste o chestie faina, gay. Daca va intereseaza, urmati linkul si o sa vedeti un filmulet super (atentie, continut erotic, nu XXX!!!), ce face bine la romantism. Recomandarea mea e sa ascultati si versurile, sunt accesibile.
  http://www.youtube.com/watch?v=eB68qgYbVzg
  Daca tot sunteti acolo, mai uitati-va si la celelalte clipuri din aceeasi categorie! Merita!
  Sa aveti cu totii parte de asa ceva.

  • 5 mai 2007
  • 2 comentarii
  • nici o evaluare

• Concediu (continuare)

  O sa continui azi periplul virtual prin Barcelona. Extraordinar oras. M-am plimbat azi pe La Rambla, principala artera pietonala din oras. La inceput eram retinut. Ma simteam de altundeva. Incet, incet, in marea de oameni, marea majoritate turisti, pofta de viata revine. Oameni-statuie, clovni, magicieni (si aici ma simt nevoit sa accentuez, am ramas uimit de cat de dragut a putut fi unul, nu frumos, dar stia sa se faca placut), tot ce vrei. Vanzatori de suveniruri, unii scumpi, alti ¨afrodable¨ ca nu imi vine in minte un cuvant mai potrivit. Stai si te minunezi. La jumatatea stazii m-am surprins cantand si topaind. E minunata senzatia de libertate pe care o ai aici. Iar din jur, ai parte de indiferenta (ceea ce nu credeam sa ajung sa imi doresc) sau un zambet la coltul gurii ca si cum ar fi partas tacit la bucuria ta. Nu pot sa descriu senzatia. Se cam bate cap in cap cu ceea ce am fost noi invatati ca inseamna educatie. Am vazut aici oameni educati sa se simta bine, sa fie fericiti si sunt invidios pe ei pt asta. Am mai vizitat apoi portul si acvariul. Chiar daca la coada la bilete in diferite locuri te intrebi daca merita, la iesire iti spui ca ai fost un fraier intrebandu-te asa ceva. A meritat pana la ultima centima.
  E interesant de vaz politia, indiferent de forma (guardia urban sau altceva) Oameni mandrii de ceea ce fac, care isi cunosc locul si rostul. Nici urma de timorare sau de ¨Garcea¨. Te fac sa te simti sigur si, mai ales, sa te intrebi daca ochii lor iscoditori nu te-au zarit cumva.
  Si inca o mentiune, pentru transportul feroviar. Din cauza unei neintelegeri cu vanzatoarea de la casa(vina apartinandu-mi in totalitate, cu castellana mea de balta) am ajuns la clasa intai pe trenul de mare viteza. Ei bine, vreme de o ora jumate cat a durat calatoria cele doua fete si un baiat nu mai pridideau sa te indoape. Doriti sa mancati? Beti un suc? Alcool? De la Chivas pana la sampanie si apa minerala aveai de toate. Fara cost suplimentar. Diferenta era de la cer la pamant fata de clasa turist! Si apropo de bilete si transport: pentru prima data intalnesc pretul biletelor pe net mai ieftin decat la casa!!!
  Dar hai sa nu mai impui capul ca devine plictisitor si greoi!
  Va doresc sa va simtiti macar la fel de fericiti cum m-am simtit eu astazi!!!
  Fins aviat! Pe curand!

  • 27 aprilie 2007
  • 1 comentariu
  • nici o evaluare