dwaianu
Incredere baiat - 33 ani, Orihuela Costa - Alba Iulia (Romania), Spain
- Prieteni |
- Carte de Oaspeti
- | Poze
- | Blog
- | Branduri
- | Grupuri
- | Filme
- | Evenimente
- | Muzica
- | Strigari
- | Chestionare
- | Aplicatii
Blog / Tag-uri / Dragostea
Mesaje blog cu tag-ul 'Dragostea':
-
Ochii care nu se vad....
Se spune ca ochii care nu se vad se uita... O fi oare adevarat?
Eu spun ca nu! Eu sper ca nu! Oricum, sper ca nu m-ati uitat cu totul, chiar daca nu am mai aparut de ceva vreme! Stiu, scuze se gasesc oricand! Dar nu am de gand sa ma scuz. As vrea doar sa va spun ca, desi mi-am dorit, nu am mai putut intra pe net de ceva vreme. M-am mutat si inca nu am netul... sper sa nu mai dureze mult pana cand o sa revin ceva mai frecvent! Asa ca imi cer scuze pentru absenta prietenilor dragi sau celor care au intrat pe aici intamplator si nu au mai gasit nimic nou!
Acum sunt la mare! De fapt, e o combinatie stranie intre mare si un fel de munte, ca nu e muntele care il stiu eu din tara mea draga, aici, pe Costa Blanca! Interesanta dar frumoasa combinatie. Din pacate, senzatia de singuratate se accentueaza in fata frumosului cu mult mai mult decat atunci cand iti e greu! Ai vrea sa ai cu cine sa te bucuri, ai vrea sa ii ai aproape pe cei dragi... dar ei sunt acolo undeva in sufletul tau, tot timpul.
Sunt un pic mai melancolic, desi ar trebui sa fiu bucuros! Poate ca unii vor spune, inca o fita.. altii poate ca vor intelege. Ceva se intampla in mintea mea, ceva interesant... mi-e un soi ciudat de dor! Mi-e dor de muntele de la mine, muntele cu care am crescut, muntele care mi-a fost aproape in cele mai diferite situatii, muntele langa care am iubit, muntele langa care am plans... ma uit la muntii astia. Alaturarea munte-mare ii face sa fie deosebiti. Dar nu au maiestuozitatea, nu au umbra, nu au suflul de viata pe care il are muntele din inima mea!
Si dincolo de munte, mi-e dor de un suflet de la munte. Un suflet pe care, desi credeam ca il pot uita, simt uneori ca imi va fi imposibil. Mi-am dorit sa nu mai sufar, dar nu pot. Mi-e dor de serile aproape de el. Mi-e dor de calutul care era in jur, bucurandu-se de dragostea noastra! Mi-e dor de senzatia relaxanta si minunata ca cineva se gandeste la mine cu aceeasi placere cu care si eu ma gandesc la el. Pana acum catava vreme imi era ceva mai usor. Aveam alaturi prietenii care ma ajutau sa trec mai departe... nu sa uit, ci doar sa nu ma mai gandesc atat de mult la asta. Si alaturi de ei credeam ca am trecut mai departe... dar nu... si aici, acum mi-am dat seama ca nici nu vreau sa trec mai departe. As vrea sa lupt pentru ce am avut. As vrea sa lupt pentru ce am pierdut, pentru ce mi-a fost luat, pe nedrept, spun eu, lipsit de impartialitate! Dar acum... stiu si eu... deja sunt ceva mai departe... ramane sa imi caut instrumentele necesare.
Un lucru stiu cu certitudine... mi-e tare, tare dor de el. Si imi tresare stomacul atunci cand ma gandesc la el, si imi dau lacrimile in ochi din nou si din nou cand vad ceva frumos si stiu ca nu e langa mine. Stiu! Sunt nebun... sunt nebun din dragoste... dar macar stiu ca iubesc. Sper sa nu fac parte din acei nebuni care isi tarasc dupa ei dragostea prin viata, fara a mai avea o sansa de a o retrai si pret de o clipa... dar... nu pot... nu vreau altceva. As fi nedrept pentru ceilalti sa spun ca pot trece mai departe si incerca altceva... inca nu pot, desi am incercat... vreau inapoi ce am avut! Vreau sa fiu fericit din nou!
Pana atunci, o sa ma concentrez pe munca... o sa trag si o sa sper. O sa sper ca odata si odata il voi putea tine din nou in brate... si atunci voi fi iar cu adevarat fericit!
Acum puteti sa ma injurati. Puteti sa imi spuneti ca sunt nebun... va dau eu voie... dar simteam greutatea asta ca ma apasa. Simteam ca nu mai pot sa pretind ca totul e ok, ca totul a trecut atata vreme cat nu e asa!
Fiti fericiti, dragii mei!
Cat se poate de fericiti!
Cu mult drag va salut pe toti, din niste locuri minunate, insorite!
Cu drag,
Johnny -
Speranta!
Astazi, un inger mi-a adus raspunsul la rugaciunile mele, la lacrimile varsate pe sub ascuns...
Am primit un mesaj de la Puiutul meu!!! Nu vreau sa explic, nici nu as putea, cum am facut cand l-am citit... imi vernea sa sar din casa, am inceput sa lacrimez, sa tremur... Nu puteam sa ma concentrez sa scriu un cuvant... apoi am inceput sa scriu rauri de cuvinte care nu neaparat se legau, ma repetam... dar nu im pasa! Puiul meu trebuia sa afle!
Ii e greu. Ii e foarte greu. Si, dupa mine, cel mai greu e sa fi umilit de proprii parinti! Si sa nu le pese de ceea ce simti, de cum te fac ei sa te simti!
Si dragutul meu, ma roaga sa am grija de mine! Imi vine sa urlu... de fericire, de rusine, din iubire... el sufera, eu nu pot sa ii fiu alaturi, si el isi face griji pentru mine! Va spun clar, pentru mine nu are pereche in lume! Poate sa imi zica cine ce imi zice, poate sa ma biciuiasca in centrul orasului... nu pot sa spun altceva decat ca e atat de minunat! Si ma doare atat de mult durerea lui. Sa pot, acum m-as duce si l-as lua cu mine, sa fugim in lume. Dar nu pot sa fiu atat de egoist!
Doamne, ce minunata e iubirea. Doamne, ce bine e sa suferi, pentru ca apoi sa simti atigerea fericirii, sa vezi cum reapare in suflet licarul sperantei. L-am asteptat pana acum, fara sa stiu ca exista, fara sa il caut! Si o sa il astept pana cand o sa imi zica sa nu o mai fac. Si atunci, voi ramane in continuare sa il astept!
Un om atat de minunat merita totul! Eu nu pot sa ii dau decat iubire! Sper sa ii ajunga! Sper sa o simta. Ma va face fericit si daca imi va spune ca merge sa isi urmeze fericirea pe un alt drum. Ca eu, pana acum, nu am intalnit un alt om care sa merite mai mult sa fie fericit! Pentru ca e minunat!
TE IUBESC, MINUNEA MEA. SI MA ROG CA DUREREA SA ITI FIE SUPORTABILA, SI VISELE FRUMOASE SI LINISTITE, MACAR ASA CAT VISAI TU DE FRUMOS, ODATA!!! -
Doua luni
Doua luni! Au trecut doua luni! Doua luni decand o fetisoara grabita a aparut. Eu asteptam! Imi amintesc melodiile care ma faceau sa rad... mi se parea ca cineva isi bate joc de mine si imi pune la misto melodii de dragoste! Nu stiuam ce ma asteapta. NU stiam ce o sa urmeze. Si a fost mai bine asa!
Au urmat doua luni. Doua luni de fericire, de senzatii pe acre nu le cunoscusem vreodata, desi am crezut ca iubesc.
Doua luni in care am fost aproape sau departe... in care am ras si am plans... in care am simtit ca zbor sau ca lumea se termina... in care am visat... in care simteam ca totul capata alt inteles. Ne-a plouat, ne-a nins, ne-a fost frig, ne-a fost bine...
Doua luni in care AM IUBIT, AM FOST IUBIT, NE-AM IUBIT!
Doua luni minunate! Daca nu mi-ar fi teama ca sunt subiectiv, as spune, dupa cum imi dicteaza inima ca au fost cele mai frumoase luni din viata mea!
Si pentru toate astea sunt recunoscator. Sunt recunoscator cerului care te-a scos in calea mea. Sunt recunoscator celor care, cu vorbe frumoase, ne-au facut sa ne simtim unici, deosebiti si minunati. Sunt recunoscator celor care ne-au ranit inainte ca sa ne facem sa apreciem ce inseamna dragostea. Sunt recunoscator celor care, atunci cand am facut o prostie, au stiut sa fie prieteni adevarati si sama dojeneasca, si dojana lor a fost ca o gura de aer pentru un inecat, ajutandu-ma sa imi revin, sa vad lucrurile asa cum sunt.
Si mai ale, iti sunt recunoscator TIE, PUISORUL MEU DRAG. Iti sunt recunoscator ca stii sa ma iubesti asa cum nimeni nu a facut-o. Iti sunt recunoscator ca ma intelegi atunci cand gresesc, poate din egoism, poate din prea multa dragoste. Iti sunt recunoscator ca esti atat de minunat, atat de ... asa cum speram eu sa fie cel care imi va sta alaturi, si o faci pentru ca asa esti tu. Iti sunt recunoscator ca ma lasi sa te iubesc, asa, cum ma pricep eu. Si desi nu e superlativ, e cat pot eu mai bine, si ma straduiesc sa fie cat mai bine!
TE IUBESC, DRAGOSTEA MEA! ANIVERSARI CAT MAI FERICITE SI CAT MAI MULTE, NE DORESC!!! -
Ce inseamna iubirea???
Nu... nu va speriati! Nu am aflat nici un fel de mari secrete... nu pot sa dau retete, nu stiu cu nimic mai mult sau mai putin decat oricare indragostit... dar am pus intrebarea, retoric, desigur, pentru a avea un pretext de a spune ceea ce cred EU despre asta... sau, mai bine spus, ceea ce simt eu despre asta...
Sa iubesti inseamna, desigur, sa simti ca nu mai poti sa-ti scoti din cap persoana iubita... sa nu iti pese de nimeni si de nimic... sa mergi la piata, sa vezi o legatura de verdeata faina si sa iti vina in cap... de ce nu e si puiul meu sa vada???? Sa vezi o ciocolata si sa te intrebi, inainte de oare e buna (deci o chestie stric personala) oare puiului meu i-ar place... si mai inseamna sa auzi necazul altuia, sa iti para rau, dar sa nu poti sa nu te bucuri, acolo, adanc, in suflet, ca tu esti fericit ca ai pe cineva atat de minunat! Si sa iti para rau ca ai ajuns sa gandesti asa, poate ca nu e drept sa gandesti asa, dar, in acelasi timp sa simti ca iti ia inima foc de bucurie!
Dar totusi, unde tragem linia? Cand putem spune ca ajunge, ca e prea mult? Cand iubesti nimic nu e prea mult... dar totusi, aici am o mica rezerva si eu... am mai auzit de iubiri sufocate de prea multa dragoste... dar am o oarecare retinere la nivelul, la profunzimea relatiei dintre cele doua persoane... mie imi creste inima ori de cate ori aud puisorul meu drag spunandu-mi "te iubesc". Nu cred ca as putea vreodata sa ma satur de asta... a, daca prin reducere la absurd, nu l-as iubi decat asa... hai sa vedem daca o sa mearga, atunci poate... dar asa... poate ca oi fi eu chiar acea exceptie... dar nu cred... viata mi-a demonstrat de prea multe ori ca nimic nu e exceptie, ci doar e judecat dupa alte norme, cu alte masuri... Dar, cunoscand ceea ce am simtit cu alte ocazii, nu pot sa nu ma intreb... oare nu exagerez? oare nu sufoc? si nu ma limitez la a MA intreba... ci IL intreb... desi poate parea o prostie... dar, nu e... mai bine sa pun zece intrebari idioate dacat sa las o umbra de indoiala sa se strecoare intre noi!
De multe ori imi pun intrebarea daca nu cumva invadez spatiu personal prea mult... eu stiu ca reciproca nu e valabila, si e pentru prima data cand simt asta, simt ca nu ma deranjeaza, ba chiar imi face o placere deosebita sa ma simt invadat in cele mai intime cotlone ale sufletului, vreau sa ma vada asa cum sunt, incerc sa il incurajez sa ma priveasca cat mai obiectiv si sa ma vada asa cum ar fi normal, cu pusuri si cu minusuri. Pentru prima data nu mai simt nevoia de a fi altceva decat ceea ce sint... pentru ca il iubesc, stiu ca ma iubeste si...
Sa iubesti insemna sa iti tremure stomacul de fiecare data cand urmeaza sa il intalnesti... sa nu mai stii ce sa faci ca sa fie totul ok... si sa stii ca si celalalt face la fel
Sa iubesti inseamna sa spui de zeci de ori, bine iubire, te las, ai grija sa mananci, ca stiu ca iti e foame, sa te odihnesti... si sa nu te lase sufetul sa apesi pe butonul telefonului, sa ii soptesti in continuare ca il iubesti si cat de minunat e, sa stai sa auzi cum ti se spune asta si tie, sa stai minute in sir pe telefon, sa auzi cum respira si sa fisezi ca respira in bratele tale... sa iubesti insemna sa incerci sa fredonezi, afon, un cantec pe post de declaratie si sa te opresti la jumatatea versului si sa il strangi in brate ca sa nu iti vada o lacrima care se furisaza in coltul ochiului. ... sa iubesti inseamna sa asculti cum ii bate inima si sa iti vina sa turbi de fericire...
Dar ce faci cand ai o problema? Cand te macina ceva ce nu are nici o legatura cu el, e o chestie personala, fara a fi intima? Ma intreb daca e corect sa ascunzi chiar si asa ceva, desi, esti constient ca nu te poate ajuta nimeni, nici chiar tu nu poti influenta situatia! E corect sa suferi in tacere, de teama de a nu intrista, ingrijora sau mai stiu eu ce alte minunatii de motivatii s-ar putea gasi? NU!!! Si spun un NU atat de convins, ca nimeni si nimic nu ma poate convinge contrariul! Cand alegi sa iubesti o persoana, o accepti in viata ta asa cum e, cu bune si rele, cu bucurii si tristeti! Desi exista, ba chiar e plina lumea de "good weather friends", as refuza sa fiu unul... eu sa iubesc, sa simt ca zbor si, brusc, sa imi dau seama ca iubirea mea sufera... mi se pare crunt... si recunosc, mi-e greu sa trec peste momentele de genul asta... am nevoie de o explicatie care sa ma convinga, una reala, nu de o noua abureala ca se duce totul... Nu poti sa iti opresti mintea sa nu zboare... oare, daca mi-a ascuns atunci cand sufera, ce anume imi mai ascunde.... dar, sinceritatea si deschiderea poate sa rezolve chiar si o situatie de genul asta!
Sa iubesti inseamna sa te bucuri de toate nimicurile... de toate prostioarele... care de fapt nu exista! Viata nu e facuta doar din lucruri grave, importante, majore... viata e facuta mai ales din nimicuri. Pe care de multe ori le valorizam cu mult peste cat merita. Iar cand accepti un om in viata, il accepti cu toata pleiada care il insoteste, care ii da farmec si personalitate... nu luam doar lucrurile importante... se spune ca amanuntele fac diferenta, si e adevarat! Nu e bine sa ai lucruri pe care sa le tii ascunse.. cu atat mai mult cu cat sunt lipsite de importanta... nu se stie cand soarta, destinul sau prostia le intoarce impotriva ta, dandu-la alte puteri, alte valente!
Sa iubesti inseamna mult... insemna enorm... dar in primul rand inseamna licarul ala din privire, tremurul vocii, lucruri inimitabile, pe care uneori le dorim atat de mult incat le gasim si acolo unde nu sunt... iar cand dam peste ele, sarim in sus... ia uite... am dat peste IUBIRE!!!!
Incercati odata cu iubirea si sinceritatea... incercati deschiderea...incercati sa lasati lucrurile sa mearga lin... iubirea iti da curaj sa mergi mai departe... nu opriti sentimentele, nu le ascundeti... cu cat veti fi mai deschisi, ca atat va veti bucura mai mult de libertate, de iubire...
Ca iubirea e libertate... o libertate in doi... una in care indraznesti sa visezi... in care, cu lacrimi in ochi, inima stransa si sufletele aproape cutezi sa iti infrunti cosmarele... si sa treci peste greutati...fericit, ca nu esti singur, ca iubesti si ca esti iubit!!! -
O luna!
O luna! A trecut deja o luna! O fi, mult, o fi putin.... doar timpul o poate spune. O luna decand simt ca viata mea s-a schimbat... incepan de la simplul fapt ca ma gandesc in principal la altcineva, pan ala complexul, si in acelasi timp elementarul lucru ca IUBESC!!! Nu mai stiu de mine, nu mai am nici o logica in afara iubirii. Plang, ma bucur... ca iubesc. Intru in piata, ma gandesc la piutul meu! Aud o piesa la radio... oare ii place si puiului? Ma surprind la masa... mancare buna, cineva isi doreste sa ma simt bine... si eu ma gandesc daca puiului i-ar place! De o luna, viata mea are o alta axa! Desi uneori imi doresc sa pastrez iluzia de normalitate, mi-am schimbat-o. Realitatea mea e alta. De cele mai multe ori pastrata secreta. De teama de a fi pangarita de cineva care nu ar putea intelege.
Je t'aime, mon amour! Et bon anniversaire pour nous, mon ange! Je t'aime tant que les mots sont en vain.... Tu est mon reve, ma vie... je me revellie avec tois dans mon pensée, je dort avec tois dans mes reve... tu est ma vie... -
TREBUIE DRAGOSTEA GASITA SAU VINE SINGURA?
Un text interesant de pe sentimente.ro, marca Dr. Cristian Andrei
Unii cauta dragostea, altii o asteapta. Pentru unii, ca sa aiba o pereche, sunt necesare zile de stradanie, metode elaborate, intrigi, insitente. Pentru altii - timp, rabdare si iar rabdare - pana la disperare.
Care ar fi de fapt atitudinea cea mai buna fata de intalnirea cu dragostea? Raspunsul cel mai stiintific este, desigur, acesta: depinde! Depinde de tipul de personalitate al celui ce-o cauta si de rolul proiectat pentru viitorul cuplu.
Tipul de personalitate este acela care te indeamna sa actionezi sau sa receptionezi, in functie de cele doua componente: temperamentul si caracterul. Prin temperament, tendinta celui ce-si doreste un partener poate fi aceea de a-si urma impulsul, fara ocolisuri, spunandu-i celuilat, pur si simplu, "te plac!"; sau, dimpotriva, tendinta de a fugi de persoana iubita, in cazul in care are un temperament melancolic. Caracterul este cel care aduce educatia intre tine si partener - nu neaparat in interesul tau. Daca ai fost invatat sa renunti, sa-l pretuiesti pe celalalt mai mult decat pe tine insuti, vei tinde sa-l astepti si sa-i tolerezi capriciile. In schimb, daca ai fost educat sa lupti, te vei lupta pana si cu iubitul sau iubita ta.
Pe de cealta parte, rolul jucat in viitorul cuplu poate influenta atitudinea fata de accesul la dragoste. Rolul masculin este activ, orgolios, determinist. El presupune cautarea dragostei in forme concrete, cum ar fi cucerirea unei anumite persoane, vanatoarea de ocazii etc. Rolul feminin este in schimb legat de asteptare; in virtutea lui, dragostea vine cand vrea ea, ca un destin capricios, ca o chestiune de noroc, iar implinirea ei depinde in cea mai mare masura de celalalt.
In zilele acestea, atitudinea fata de dragoste este din ce in ce mai pragmatica. Nu mai este ca in antichitate, la latitudinea Afroditei sau a lui Eros. Nu mai este ca in evul mediu, la cheremul parintilor.
Este tot mai mult o chestiune de marketing, de servicii de matching (potrivire), de atitudine transanta, contra cronometru. Astazi dragostea nu se asteapta, nu se cucereste, ci se achizitioneaza.
Uneori e chiar gratuita...
Dr. Andrei Cristian
