dwaianu
Incredere baiat - 33 ani, Orihuela Costa - Alba Iulia (Romania), Spain
- Prieteni |
- Carte de Oaspeti
- | Poze
- | Blog
- | Branduri
- | Grupuri
- | Filme
- | Evenimente
- | Muzica
- | Strigari
- | Chestionare
- | Aplicatii
Blog / 15 septembrie
marţi, 16 septembrie 2008 la 12:42
De dimineata am iesit din garda... pama n-am miscat dintr-un loc in altul pentru a-mi recupera lucrurile a sunat telefonul... o alarma... da!!! mi-am adus aminte... e 15 septembrie!
Nu, nu trebuie sa va chinuiti ce anume reprezinta... poate avea o insemnatate si pentru voi, dar pentru mine e ceva cu totul special...
Ei, acum un an am cunoscut prima data marea mea iubire... l-am zarit pentru prima data cu zambetul sau angelic... dupa ce l-am asteptat pret de cateva ore (nu multe) sa apara... si fara sa imi dau seama, fara sa vreau m-am indragostit... atat de tare cum nu stiu daca voi mai fi in stare sa o fac vreodata! Atunci a inceput POVESTEA!
A fost o poveste frumoasa, scurta si extrem de condensata... o poveste din care eu mi-am tras invataturile, o poveste care m-a facut sa ma schimb... sau sa evoluez!
Doamne cat de frumos a fost! Doamne, cum stateam imbratisati in frig, tremurand, rupti de oboseala, si totusi atat de fericiti! Aveam convingerea ca nimeni si nimic nu poate interveni intre noi... si totusi soarta mi-a aratat, ne-a aratat ca lucrurile nu stau chiar asa!
Povestea s-a sfarsit dureros... si cum poate durea de tare cand iubesti si lumea ti se pune de-a curmezisul! Imi amintesc cum am plans... imi amintesc cum am mers prin zapada topita pana sub geamul lui... poate, poate pot s-a zaresc vreme de o clipa... si l-am zarit, pentru ultima data! Imi siroiau lacrimile pe obraji... as fi zburat sa-i spun milioane de lucruri, as fi murit pentru a-i arata iubire... pentru a-i arata ca viata mea nu are nici un sens singur!
Dar a trebuit sa trec mai departe. A venit un moment cand, vorba unei bune prietene, m-am plictisit sa sufar... am ridicat capul si am privit mai departe... trebuia sa merg mai departe...
Si am facut-o! La propriu si la figurat! Am plecat din tara... am ajuns aici, singur... si nu ma plang. Dar pot constata ca m-am schimbat!
Am inceput o alta "relatie"... o fi mult spus... o fi putin... dar am pe cineva care ma face sa visez! Desi simt ca ceea ce imi ofera sunt vise, prefer sa o fac... prefer sa ma mint, sa visez la un viitor frumos, desi simt ca nu exista asa ceva... desi, Doamne, cum mi-as dori! Prefer sa ma simt bine aici si acum, incercand sa nu ma gandesc ca maine poate nu imi va trimite nici un mesaj... Nu e ceea ce mi s-a intamplat acum un an... si cred ca nici nu mi se va mai intampla asa ceva vreodata... nu am cum fi atat de norocos!
Ce optiune am? Sa nu visez? Sa judec totul prin filtrul dur al ratiunii??? Nu cred ca are rost! Iubirea, sentimentul nu poate fi analizat rational, e ceva dincolo de toate realitatile! Vreau sa visez! Vreau sa visez alaturi de un om drag... mi-ar place sa visam impreuna... dar in lipsa de asa ceva... si visul singur la ceva frumos pentru doi poate fi minunat... desi te trezesti repede... si uneori doare! Si te opresti in loc pentru a respira o clipa... pentru a avea puterea de a lua de la capat... pe un alt drum, mai lung sau mai scurt... care nu stii unde duce... dar asta e... un pas dupa celalalt... inainte!
Comentarii 6 Comentarii scurte:
Nuri Incredere (joi, 18 septembrie 2008 la 22:49)
Daca ar fi sa citez un "clasic in viata" care-mi sta alaturi acum, ti-as spune ca acel sentiment inaltator pe care le-ai trait acum un an il vei mai simti cu siguranta; nu acum , poate mai incolo sau poate tarziu de tot, dar il vei trai. Asculta la mine si la "experienta" mea
... Intelegi tu...
Si vreau sa mai stii un lucru: indiferent de distanta, sunt langa tine!
rebelteam Incredere (joi, 18 septembrie 2008 la 08:25)
- dwaianu:
[ Respect alegerea fiecaruia, atata timp cat imi respecta alegerea mea!
Aceasta problema in general o are societatea... oricum din punctul meu de vedere s-au schimbat multe in ultimii 10 ani.
In cele ce urmeaza vb in general despre lucruri, fapte, relatii tot ce ne leaga de aceasta societate invechita si demodata.
Cateodata stau si ma intreb daca as pune intreabarea asta la un procentaj mare din barbati : Va place sa va uitati la doua femei care fac dragoste (sex) ? Sunt mai mult ca sigur ca o sa obtin un procentaj mai mare de 90 pentru da si restul nu si poate. Aceiasi intrebare pentru femei si cred ca rezultatul ar fi acelasi. Dar mai dureros este ca unii oameni gandesc pentru altii cand ar trebuii sa isi vada de viata lui si nu de viata altora (subiect dezbatut intr-un blog propriu). Cateodata ma intreb cu ce suntem mai buni unii fata de altii. Ei ca ma judeca sau eu ca ii judec. Pur si simplu sunt pareri diferite si idei diferite. Mai am momente in care ma gandesc ca poate neputinta unora de a face anumite lucruri duce tocmai la aceasta repingere. Inteleg nu corespunde pricipiilor tale atunci de ce nu alegi ceva ce iti convine. Nu iti place de unul care se drogeaza de exemplu... poate nici lui nu ii place dar ai incercat macar sa vezi cum e ? Spui despre altu "Vai cu curvarul ala te-ai gasit sa umbli ?". Si persoana respectiva are sentimente si trairi. Ideea finala e dati mai multa iubire, dragoste, intelegere si multe alte lucruri celor care va inconjoara si nu-i mai judecati atat. In ultimul timp subiectul la moda este razboiul dintre sexe. Din cele mai vechi timpuri au existat persoane care au vrut sa arate care e mai destept si care e mai prost. Dar intrebarea e Aceste persoane nu au si ele sentimente? Ma intreb daca e se intimpla sa ramaii paralizat total oare ce iti ramane tie ? Cred ca amintirile frumoase pe care le-ai petrecut nicidecum nu cred ca va o sa va ganditi la vai cat rau am putut sa fac si ce bine ma simt. Cu toti avem o linie in care ne sfarsim ( nu ma refer numai la moarte) si cred ca inainte de a trage aceasta linie o sa ne treaca toate amintirile frumoase pe care cred ca o sa le retraim pentru acea fractiune de secunda cu multa intensitate. Un studiu realizat pe mai multi oameni releva faptul ca unii se nasc cu anumite tendinte (criminale, sexuale, alcolice etc). Cand incercati sa judecati o persoana incercati mai intii sa va judecati pe voi si daca dupa ce ati realizat acest lucru credeti ca e pozitiv raspunsul nici atunci nu aveti dreptul de a judeca alta persoana pentru ca asta inseamna a intra in intimitatea persoanei respective si nimeni nu va poate da acest drept. Si in inchiere o alta intrebare: Neputinta ta a celui care citesti de a face un lucru nu cumva duce la respingerea acelui lucru. Pe un studiu realizat pe mine de-a lungul timpului am ajuns la concluzia ca DA fapt pentru care m-am schimbat si pot spune ca nu am avut nimic de pierdut ci mai degraba de castigat.
Johnny Pratt Incredere (miercuri, 17 septembrie 2008 la 12:18)
- rebelteam:
Povestea e frumoasa ... iti amintesti cu placere de ea cu toate ca suferi, nu oricine are aceasta putere. Daca ti-as spune ca inteleg as minti . Nu am nimic impotriva acestor tip de relatii dar nici nu as putea imagina daca toata lumea ar fi asa inseamna ca am ajunge la apocalipsa. Prima oara mi s-a parut ca ai scris gresit si m-am uitat peste profil apoi am inteles. Ce iti pot spune este ca imi pare rau ca s-a sfarsit dar orice sfarsit poate fi inceputul altui sfarsit cel mai mult conteaza clipele petrecute cu cel(cea) drag(a).
In primul rand iti multumesc... iti multumesc pentru faptul ca desi ai fost surprins, ai reusit sa prinzi ideea.
Hai sa it spun ceva... nu as vrea sa se inteleaga ca, prin ceea ce scriu, fac apologia unui anumit stil de viata. Nu vreau sa spun ca e bine asa sau altcumva, nu e o invitatie catre nimic! Ce m-ar bucura teribil de mult ar fi faptul ca ceilalti sa vada un lucru... ca, de fapt, nu e nimic deosebit, extraordinar! Nu, e o relatie ca si oricare alta... cu suferinte, cu duresi, dar si fu clipe minunate, cu fericire si implinire!
Doamne fereste, nu mi-as dori sa traiesc intr-o lume in care toti ar fi ca mine! Respect alegerea fiecaruia, atata timp cat imi respecta alegerea mea! Sti, e ca si o gradina... trandafirii sunt frumosi, dar o gradina numai si numai de trandafiri ar fi plictisitoare... e nevoie de iarba sa te asezi pentru a vedea trandafirul mai bine... e nevoie de un arbore care sa isi intinda umbra racoritoare... fiecare are rolul lui in concertul naturii.
Oricum, inca o data iti multumesc... chiar si pentru faptul ca ti-ai pierdut cele cateva clipe necesare pentru a citi randurile astea... viata merge mai departe, timpul curge implacabil... asa ca trebuie sa ne bucuram de ceea ce avem, sa speram la ceea ce putem avea! Si sa zambim si sa mergem mai departe!
rebelteam Incredere (miercuri, 17 septembrie 2008 la 09:49)
Povestea e frumoasa ... iti amintesti cu placere de ea cu toate ca suferi, nu oricine are aceasta putere. Daca ti-as spune ca inteleg as minti . Nu am nimic impotriva acestor tip de relatii dar nici nu as putea imagina daca toata lumea ar fi asa inseamna ca am ajunge la apocalipsa. Prima oara mi s-a parut ca ai scris gresit si m-am uitat peste profil apoi am inteles. Ce iti pot spune este ca imi pare rau ca s-a sfarsit dar orice sfarsit poate fi inceputul altui sfarsit cel mai mult conteaza clipele petrecute cu cel(cea) drag(a).
SUFLETEL (miercuri, 17 septembrie 2008 la 02:13)
frumoss spuss succes frate de suferinta
Raymond George Incredere (marţi, 16 septembrie 2008 la 17:12)
pacat....
Posteaza un comentariu