dwaianu

• Imparte

joi, 27 decembrie 2007 la 14:15

Nu, nu va speriati ca nu o sa va vorbesc de o emisiune de televiziune... nici prin gand nu imi trece. Nu de alta, dar eu mi-am gasit o alta "zana a surprizelor"... viata insasi.
Pe zi ce trece descopar, sau invat sa vad cat de multe surprize ne rezerva... Doamne.... nu imi vine sa cred!
Trec peste povestea de iubire/dezamagire/speranta cu care v-am tot impuiat capul... cat m-ar interesa pe mine, sunt sigur ca nu e motivul pentru care imi citeste cineva mie vorbele. Oricum, si in sensul asta am avut parte de surprize... un telefon. Un telefon prin care era curios sa vada ce mai fac. Cred ca l-am interpretat gresit... credeam ca ii e dor de mine, asa cum eram odata... dar nu vreau sa ma pronunt. A fost extraordinar ca am avut ocazia sa ii mai vorbesc odata... sa ii spun ceea ce simteam eu ca ma apasa... sa ii confirm, daca avea nevoie de asa ceva ca pot sa imi calc in picioare mandria si sa ii spun ca desi m-a lasat din motive independente de el, eu inca il mai iubesc si o sa o mai fac inca... e drept ca intensitatea e variabila, dar, inca o fac. Cat de mult ne-am dori, inca nu s-a inventat un robinet pentru sentimente, pe care sa il inchizi cand ai chef si sa spui, gata, de azi nu mai iubesc. Oricum, in mare eu i-am spus ce am avut de spus. Am primit si un feedback de sarbatori, acuma... e drept ce e negativ, dar... ma asteptam, sincer, macar la un mesaj, la un mail... dar nu a fost. Ma rog, nu sunt eu cel in masura sa judec sau sa ma dau exemplu... dar imi amintesc ca si acum am mai primit mesaje de sarbatori de la fosta prietena din clasa 12... scurt, sec, e drept.... dar... ma rog! Am zis ca nu vorbesc despre asta!
Azi am avut parte de una dintre surprizele de proportii din ultima perioada, care, recunosc, m-a lasat un pic fara replica... nu stiu de ce, poate ca e masura deschiderii de care am fost invatat sa o am... ma rog
Pe scurt... ma aburdeaza cineva pe mess. O cerere de prietenie. Nick-ul nu imi spunea nimic, dar, am dat accept! O fac reflex, nu refuz nici o cerere din partea unora care nu mi-au dovedit ca sunt dobitoci. La mine pe lista se intra tare usor... si se iasa la fel de usor! Vad ca imi lasase si un carnat de offline... ma rog, om civilizat, macar imi spune de unde si cum.... Dar, cu mandretea asta de conexiuen pe care o am (Zapp) care pica cand iti e lumea mai draga, nu apuc sa citesc nimic... imi cade si nu mai gasesc nimic apoi. Il intreb, cu scuzele de rigoare. Cand intru din nou dupa cateva ore... gasesc offline-urile... cel mai bun prieten al meu, de care soarta ne despartise, cu care nu mai vorbisem de ceva vreme... omul care, spuneam cuiva, putea sa ma convinga de absolut orice, stia cum sa imi vorbeasca, cum sa puna problema... si imi spune ca si-a dat seama ca sunt eu dupa o serie de detalii pe care le-a pus cap la cap si, imi marturiseste ca si el e gay... recunosc am ramas blocat! Era omul acela cu care iesisem de atatea ori in club, cu care vorbeam ore intregi la telefon povestindu-ne vietile... si acum... nu stiu ce anume m-a socat, dar simteam ca nu mai am vorbe. Si nu as fi avut motive... atata doar ca nu ma asteptam. Imi amintesc acum experienta de la Sinaia, de la atelierul ACCEPT, cand brusc, eu, colegul lor de curs, apar in fata lor, si le marturisesc orientarea mea sexuala... ma distra atunci reactia unora, nedisimulata, surprinderea de pe fetele lor! Si acum... eu fac la fel. Credeam ca reactia lor e data de lipsa vreunul contact anterior constient cu o persoana gay... dar vad ca nu e asa... eu sunt gay si am reactionat la fel. Oricum, mi-a trecut repede... am intrat in vb cu el, dar ne grabeam amandoi... acuma astept cu nerabdare sa ne mai reintalnim... trebuie sa ne reintalnim, avem atatea de povestit... Doamne... asta da surpriza....

Tag-uri: gay surpriza