dwaianu

• Imparte

luni, 24 decembrie 2007 la 14:33

A venit Craciunul. Magia lui a cuprins lumea. Peste tot fete fericite, zambete, cadouri, imbratisari cu cei dragi! Daca ar fi fost ceva mai multa zapada totul ar fi fost de poveste. Si totusi...
Si totusi, uneori ceva ne lipseste. Desi am avea, aparent, toate motivele din lume sa ne bucuram, asta nu se intampla. Si ne straduim cu tot dinadinsul sa ne lasam cuprinsi de atmosfera ce ne inconjoara... dar nu ne iasa.
Anul asta am simtit si eu singuratatea cum ma apasa. Imi e greu si in restul zilelor, dar, acum, parca rana din suflet se adanceste, doare mai tare! Simt o strangere in piept care pur si simplu nu ma lasa sa rad, sa ma bucur. Pana nu demult eram fericit... atat de fericit. Am invatat gustul iubiri... un gust dulce, un gust care repede, repede, da dependenta. Imi place sa iubesc. Ador sa fiu iubit. Iar, acum, de sarbatori, ma uit in jurul meu si vad fete fericite. Si imi doresc si eu sa mai iubesc asa cum o faceam nu demult, sa fiu iubit, si, impreuna sa ne putem bucura de frumusetea sarbatorilor. Nu l-as fi dorit neaparat, fizic aproape de mine... dar e departe din toate punctele de vedere, si simt cum ne indepartam... tot mai tare si mai tare. Poate ca ar trebui sa nu ma mai doara. Poate ar trebui ca rationalul sa izbandeasca. Dar nu pot. Simt ca il iubesc in continuare. Simt ca imi lipseste! Nu pot face nimic! Si nici nu sunt convins ca vreau!
Eu totusi sunt un caz fericit! Stiu ca sunt alti amarati, mult mai necajiti de sarbatori. Eu nu am dreptul sa ma plang! Dar totusi, nu pot sa nu ma gandesc, nedrept, si la cei asemeni mie... nu iti lipseste aproape nimic... dar nu ai cu cine sa te bucuri de roadele munncii tale. E drept, ai familia aproape, si eu ma bucur, din nou, de asta. Dar imi doresc ceva mai mult. Imi doresc ceva pentru mine! Imi doresc sa am cui spune, cu zambetul pe buze, fericit, "Sarbatori fericite, iubire!"

Tag-uri: durere iubire sarbatori singuratate