Blogul lui Octavian DICU

REŢETE DE POST 26.11.2009

dicuoctavian — Thu, 26 Nov 2009 05:49:48 UT

REŢETE DE POST 26.11.2009

A. PLĂCINTE
Trigoane cu nuci
* foi de plăcintă;
* 1 lingură mare cu miere;
* ½ ceaşcă zahăr;
* 1 ½ ceaşcă nucă măcinată;
* 1 ½ ceaşcă pesmet;
* 1 linguriţă scorţişoară
Se pun la fiert ¾ ceaşcă apă, mierea şi zahărul timp de 5 minute.
În acest sirop se pun nucile, scorţişoara şi pesmetul.
Se unge o foaie de plăcintă cu ulei, se aşază deasupra ei o altă foaie şi se taie în 7 benzi lungi.
Pe fiecare bandă se aşază o lingură de umplutură, se rulează în trigoane şi se coc.
Se pot servi ca atare sau însiropate cu un sirop obţinut din:
* 1 ceaşcă zahăr;
* 1 ceaşcă apă;
* 4 linguri miere;
* puţină scorţişoară, care se fierb timp de 5 minute.

B. SALATE
Salată de morcovi cu ridichi
* 400 g morcovi;
* 1 măr;
* 1 ridiche albă;
* 4 linguri ulei;
* 1 – 2 linguri oţet;
* sare;
* puţin zahăr;
* 1 legătură pătrunjel
Se spală, se curăţă şi se dau pe răzătoare morcovii, ridichea şi mărul.
Se amestecă uleiul, oţetul, sarea şi zahărul şi se toarnă peste zarzavat.
Se presară deasupra pătrunjelul tocat.
C. SOSURI
Sos de roşii
* 100 ml ulei;
* 1 morcov;
* 1 ţelină;
* 1 ardei;
* 1 ceapă;
* 2 kg roşii;
* 10 g zahăr;
* sare;
* 50 g margarină
Se sotează în ulei morcovul, ţelina, ardeiul şi ceapa curăţate şi tăiate în felii.
Se sting în apă sau supă de legume şi se fierb 30 minute.
Se adaugă roşiile spălate şi rupte în bucăţi (sau suc de roşii, sau bulion), zahărul şi sarea.
Se continuă fierberea încă 15 minute.
Se trece prin sită, se mai fierbe 5 minute, apoi se ia de pe foc şi se adaugă margarina.
Pentru aromatizare se pot adăuga o dată cu apa câteva frunze de ţelină, sau, după gust, 2 – 3 căţei de usturoi.

D. BORŞURI, SUPE CREME DE LEGUME
Cremă de ţelină
• 4 ţeline;
• 2 linguri ulei;
• ½ lingură făină;
• Sare;
• Pătrunjel
Se curăţă ţelinele şi se dau pe răzătoarea mare.
Se pun într-o oală cu ulei şi se călesc până se înmoaie.
Se toarnă 3 ceşti de apă fierbinte şi se lasă să fiarbă.
Se sărează, se strecoară şi se păstrează zeama.
Se dă ţelina prin sită, se adaugă puţin câte puţin toată zeama în care a fiert.
Separat se face un rântaş din ½ lingură ulei, ½ lingură făină şi puţină apă.
Se amestecă cu supa de ţelină, se pune din nou la foc pentru a mai da un clocot.
Se adaugă pătrunjelul şi se serveşte cu crutoane.
Tot aşa se prepară crema de dovlecei, crema de praz, sau crema de gulii.

E. MÂNCĂRURI
Praz fiert cu sos
* 1 kg praz;
* 4 linguri margarină (ulei);
* 3 linguri făină;
* 3 ceşti zeamă în care a fiert prazul;
* sare;
* piper;
* sucul de la o lămâie;
* 1 legătură pătrunjel
Se spală prazul, se taie rondele de 1 cm, se fierbe în apă cu sare şi se scurge în strecurătoare.
În margarină sau ulei încinsă la foc mic se pune făina în care, după ce capătă culoare gălbuie, se adaugă zeama de la fiertul prazului şi se amestecă continuu până când sosul capătă consistenţa unei creme.
Se adaugă sarea, piperul, zeama de lămâie şi verdeaţa.
Se aşază prazul într-un platou, se toarnă peste el sosul şi se garniseşte cu felii de lămâie.

F. DULCIURI
Corăbioare
• 2 ceşti ulei;
• 4 linguri zahăr;
• 250 g nuci măcinate sau migdale;
• Zeama de la ½ lămâie;
• 1 linguriţă bicarbonat;
• 1 kg făină;
• 300 g zahăr pudră
Se bate zahărul cu uleiul şi se adaugă bicarbonatul dizolvat în zeama de lămâie.
Se adaugă nuca sau migdalele mărunţite şi făina cât să se obţină un aluat relativ moale.
Se modelează corăbioare (cornuleţe) şi se coc în tavă la foc potrivit.
Când se scot din cuptor se pudrează cu zahăr din abundenţă.

VĂ PROPUN O PAGINĂ MUZICALĂ INTERESANTĂ

dicuoctavian — Wed, 18 Nov 2009 17:27:36 UT

VĂ PROPUN O PAGINĂ MUZICALĂ INTERESANTĂ

Iubiţi prieteni,
Sunt sigur că veţi gusta această muzică şi aştept cu nerăbdare comentariile voastre.
Să nu uit: mulţumesc tuturor pentru mesajele, comentariile şi vizitele efectuate şi vă asigur de toată stima mea!
Vă rog să nu fiţi supăraţi că vă răspund în acest mod: este cea mai lesniciosaă cale ce îmi consumă cât mai puţin timp!
Veţi asculta 8 interpreţi: Alejandro Fernandez; Rocio Durcal; Ana Gabriel; Amanda Miguel; Alessandro Safina; Myriam Hernandez; Marco Antonio Solis şi Edith Marquez.
Vă las în compania lor. Vizionare plăcută!

ALEJANDRO FERNANDEZ:
1. Manana es para siempre: http://www.youtube.com/watch?v=Xtjo1xcoNR8
;2. Te voy a perder: http://www.youtube.com/watch?v=dzEz2bZ9-gM
;3. Abrazame: http://www.youtube.com/watch?v=2sx6YoVzzLk
.
ROCIO DURCAL:
1. Me gustas mucho: http://www.youtube.com/watch?v=UGyuwDXdtvA
;2. Luz de Luna: http://www.youtube.com/watch?v=iOsZbxovNns
;3. Amor eterno: http://www.youtube.com/watch?v=7QuXKirNX3I
.
ANA GABRIEL:
1. No te hago falta: http://www.youtube.com/watch?v=U7JATKQkKlY
;2. Eres todo en mi: http://www.youtube.com/watch?v=U7JATKQkKlY
;3. Historia de un amor: http://www.youtube.com/watch?v=U8UZKiqOTuw
.
AMANDA MIGUEL:
1. Amame una vez Mas: http://www.youtube.com/watch?v=Yn4axwf4gSE
;2. Mi buen corazon: http://www.youtube.com/watch?v=mVyb53SCcI8
;3. Castillos: http://www.youtube.com/watch?v=5mx-DYcS4aI
.
ALESSANDRO SAFINA:
1. Only You: http://www.youtube.com/watch?v=DPjvQnZK_PU
;2. Incanto: http://www.youtube.com/watch?v=IigNP8rG7K8
;3. Insieme a te: http://www.youtube.com/watch?v=trYAhbMHoBU
.
MYRIAM HERNANDEZ:
1. El hombre que yo amo: http://www.youtube.com/watch?v=7l9Y-wM0xbw
;2. Huele a Peligro: http://www.youtube.com/watch?v=nty6K5AXjA0
;3. Un hombre secreto: http://www.youtube.com/watch?v=xxpIpGiWFmU
.
MARCO ANTONIO SOLIS:
1. Antes De Que Te Vayas: http://www.youtube.com/watch?v=WDI9lK8L0tE
;2. Donde Estara Mi Primavera: http://www.youtube.com/watch?v=yqhiYI_KYnk
;3. Requerdos, Tristeza y Soledad: http://www.youtube.com/watch?v=VOuOXd6BkV0
.
EDITH MARQUEZ:
1. My error my fantasia: http://www.youtube.com/watch?v=X32DtecHWuw
;2. No Renunciare: http://www.youtube.com/watch?v=AYoucm9mAMw
;3. Adios: http://www.youtube.com/watch?v=d4aMYb-QRlA
.
Aştept comentariile!
Toate cele bune!

LA MULŢI ANI!

dicuoctavian — Sun, 08 Nov 2009 14:30:39 UT

LA MULŢI ANI!
PENTRU TOŢI PRIETENII CARE ÎŞI SERBEAZĂ ZIUA ONOMASTICĂ AZI DE SFINŢII ARHANGHELI
MIHAIL ŞI GAVRIIL

Biserica Ortodoxa praznuieste in ziua de 8 noiembrie, Soborul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil. Vechimea sarbatorii inchinate Sfintilor Mihail si Gavriil dateaza din secolul V. La origine a fost o simpla aniversare a sfintirii unei biserici a Sfantului Arhanghel Mihail, ridicata la termele lui Arcadius din Constantinopol. Cu timpul, aceasta sarbatoare a ajuns sa se adreseze si Sfantului Gavriil, ca mai tarziu sa devina o sarbatoare inchinata tuturor Sfintilor Ingeri.
Sfintii Arhangheli sunt in numar de sapte: Mihail, Gavriil, Rafail, Uriil, Salatiil, Gudiil si Varahiil.
1. Mihail Krug – Madam: http://www.youtube.com/watch?v=HUhb_HpvViM
;2. Mihail Şufutinsky – Serile de lângă Moscova: http://www.youtube.com/watch?v=LE7P6AFqQUE
;3. Mihail Belchev – Ne ostariavai liubov: http://www.youtube.com/watch?v=VPSXu4WgVQk
;4. Mihaela Runceanu – Eu nu te-am uitat: http://www.youtube.com/watch?v=DNKbEWCNdNI
;5. Mihaela Mihai – De-ai fi tu salcie la mal: http://www.youtube.com/watch?v=DNKbEWCNdNI
;6. Gabriel Dorobanţu – Hai vino iar în gara noastră mică: http://www.youtube.com/watch?v=ytKdfjZ16pM
;7. Mihaela Rădulescu : http://www.youtube.com/watch?v=evv381JNkwU
;8. Mihaela Petrovici – Ard-o focul de răchie: http://www.youtube.com/watch?v=fi7fw-_-OBQ
;9. Michael Jackson – Dirty Diana: http://www.youtube.com/watch?v=7Hg-IRZk4D0
;10. Gabriel Antonio – Let it go: http://www.youtube.com/watch?v=vVwsqqFQIw0
;11. Gabriel Cotabiţă – Noapte albastră: http://www.youtube.com/watch?v=DG4WTiupZwc
;12. Gabrielle – Why: http://www.youtube.com/watch?v=ZNhCMzA1T30
;13. Peter Gabriel – Solsbury Hill: http://www.youtube.com/watch?v=eMwn_hnoS5Y
;14. Gabriela Mandato – Queda en toples: http://www.youtube.com/watch?v=ZzmOSUnHZXc
;15. Gaby Espino – Simplemente Bella: http://www.youtube.com/watch?v=DYsNKgZ3L2U
;16. Gabriela Nistor – Azi ne bucurăm de viaţă: http://www.youtube.com/watch?v=JT4q1XbRDu8
;17. Gabriela Cilmi : http://www.youtube.com/watch?v=YT9lGSzWGbo
;18. Michael Buble – Feeling Good: http://www.youtube.com/watch?v=yYe6tmrFxbw
;19. Michael Bolton : http://www.youtube.com/watch?v=oZGE-Y1C_nk
;20. Acatistul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil: http://www.trilulilu.ro/florin07/bbb45897db434a
.Doamne ajută!

MULŢUMIRI

dicuoctavian — Fri, 06 Nov 2009 17:41:59 UT

Iubiţi prieteni,
Am sărbătorit zilele trecute, prin muncă, un eveniment deosebit din viaţa familiei mele: împlinjirea a 37 ani de când a avut loc cununia religioasă a mea şi a soţiei Sanda.
Am fost profund impresionaţi de mulţimea mesajelor de felicitare primite de la voi, iubiţi prieteni, pentru care vă mulţumim pe această cale din toată inima!
Vă mulţumim pentru că sunteţi alături de noi!
În acelaşi timp vă mulţumim şi pentru celelalte mesaje, filme, comentarii, poze şi alte trimiteri şi vă invităm să intraţi zilnic în grupurile noastre tematice pentru a citi bogatele şi interesantele materiale ce apar aici, dar şi pentru a posta voi, iubiţi prieteni, materiale corespunzătoare tematicii grupurilor.
Atenţie! Mâine prăznuim SÂMBĂTA MORŢILOR, iar Duminică Soborul Sfinţilor Arhangheli MIHAIL şi Gavriil.

ANIVERSARE

dicuoctavian — Wed, 04 Nov 2009 19:20:38 UT

Iubiţi prieteni,
Vreau să vă bucuraţi alături de noi pentru că azi sărbătorim 37 ani de când ne-a cununat preotul! Era o zi caldă şi însorită; nici nu credeai că este în plină toamnă! După cununia religioasă care a avut loc la Biserica Sf Elefterie de vis a vis de Opera Română am fost la Restaurantul Bolta Rece împreună cu invitaţii, rudele şi prietenii noştri, unde am petrecut până la ora 22.00 - aşa era atunci!
Ca în toate cuplurile, am avut de toate: şi bune şi rele! Importante pentru noi au fost respectul reciproc şi încrederea în celălalt!
Mulţumim lui Dumnezeu că ne-a călăuzit paşii pe calea înţelegerii în toţi aceşti ani!
Avem doi copii frumoşi şi deştepţi, aşa le vom zice mereu, chiar dacă au în jur de 30 ani, fata este căsătorită şi stabilită în Spania, iar băiatul, necăsătorit şi locuieşte cu noi. Mulţumim Domnului că ni i-a dat, chiar mai târziu decât am fi dorit!
Suntem mândri că am ajuns la această cifră şi vă dorim tuturor, iubiţi prieteni, să ajungeţi şi să sărbătoriţi ca noi, nu numai la această cifră ci la dublul ei!

MESAJ COLECTIV

dicuoctavian — Thu, 29 Oct 2009 20:24:55 UT

Mulţumesc pentru vizite, mesaje, comentarii, filme, poze, glume şi, în general, pentru toate trimiterile!
Am ales această cale de a vă mulţumi, cu scuze de rigoare în acelaşi timp, pentru că altfel nu aş putea ţine pasul cu voi, iubiţi prieteni!
Vă recomand grupurile mele tematice tuturor celor care încă, din diferite motive, nu aţi intrat în acestea:
- CREŞTIN ORTODOX PRACTICANT;
- REŢETE ALIMENTARE DE POST;
- ALIMENTELE: SĂNĂTATE SAU BOALĂ;
- MUZICĂ PE TOATE GUSTURILE;
- SFATURI UTILE.
Toate cele bune!

ALIMENTE-MEDICAMENT: GUTUIA

dicuoctavian — Wed, 28 Oct 2009 05:38:56 UT

UTILIZAREA ALIMENTELOR - MEDICAMENT
GUTUIA – ALIMENT ŞI MEDICAMENT

In ultima vreme, accentul se pune pe rolul activ al alimentatiei in terapie, urmarindu-se si folosirea de alimente-medicament. Dupa cum se mentioneaza in recente lucrari internationale, fiecare clinica are tendinta de a folosi alimente-medicament in conformitati: cu propria conceptie terapeutica, aceasta fiind o orientare foarte moderna de tratament, care castiga tot mai multi partizani. Aceste produse au fost numite alimente de protectie, deoarece se recomanda si colectivitatilor care sunt expuse la anumiti factori de risc, ca urmare a conditiilor specifice de munca si viata. in consecinta, ele au un spectru mult mai larg, and un rol profilactic si reprezentand un instrument eficace, poate cel mai eficace, in caracterizarea spirilului nou al medicinei, acela de a preveni boala, nu numai de a o trata. Alimentatia arc un rol protector important, actionand ca antidot datorita unor componenti existenti in alimente; accelereaza sau incetineste meolismul toxinelor; franeaza substantele de absorbtie ale substantelor toxiee din tractul gastroinlestinal; accelereaza eliminarea acestora; protejeaza diferite organe; mareste rezistenta generala a organismului. Alimentele de protectie sunt bogate in substante biologice active, in special proteine, vitamine, bioioni si antioxidanti.
Fata de tratamentul clasic cu vitamine, prezinta avantajul existentei echilibrate natural, a complexelor vitaminice si a bioionilor, concomitent cu prezenta unor sisteme antioxidante ce actioneaza la diferite niveluri. Produsele intermediare dintre medicament si aliment au proprietatea sa completeze disponibilitatile terapeutice ale medicinci, putand fi utilizate timp indelungat fara fenomene secundare si, totodata, pot fi bine agreate de catre bolnavi. In alimentatia unor categorii de populatie care necesita un plus de trofine — copii, gravide, batrani, sportivi, muritori care lucreaza in mediu toxic si altii —, unele alimente de protectie (germenii de grau, drojdia de berc, produsele din catina si macese) pot reprezenta un aport important, cu atat mai mult cu cat, se stie, vitaminele naturale sunt mai eficiente decat cele de sinteza.In germeni depune si concentreaza ta substantele utile dezvoltarii viitoarei te, motiv pentru care germenii constituie o aderata rezer de trofine. Contin o cantitate importanta de proteine (20-28%), calitatea lor fiind foarte apropiata de a proteinelor etalon. Lipidele (8-l0% pentru grau si 20-29% pentru porum, fiind formate in special din acizi grasi ncsaturati, au o puternica actiune de reducere a acumularilor de colesterol. Germenii de grau au un continut ridicat de vitamine din complexul B si vitamina E, reprezentand o aderata polivitamina naturala, cea mai concentrata sursa din natura. Datorita faptului ca vitamina E este implicata in numeroase procese fiziologice, se recomanda in diferite afectiuni cardiosculare (insuficienta cardiaca, hipertensiune, atero-scleroza, debite), in psihiatrie, diabet, in diferite boli ale pielii (colagenoza sculara, sclerodermie, leziuni cutanate inflamatorii), in boli ale aparatului digestiv, in geriatrie si, in ultimul timp, in tratarea cancerului.
Un rol profilactic important in bolile tractului intestinal il pot avea, dupa cum este cunoscut, substantele pectice (pectina din legume si fructe) asociate cu magneziu, si s-a obtinut in acest sens un pectinat de magneziu. Dar trebuie luata in consideratie si posibilitatea combinarii laptelui degresat cu suc de sfecla rosie, sub forma de produs complex. Ca vector pentru alimente desintate afectiunilor renale, in special ca protector in litiaza renala, s-a propus utilizarea sucului de coacaze imbogatit cu magneziu. Acesta poate fi utilizat in pediatrie, unde se inregistreaza frecvent deficit de magneziu, in special la prematuri.
Deficienta de fier determina doua afectiuni majore - anemia feri-pri si scaderea capacitatii imunitare. Produsele vegetale, in special sucurile de coacaze, catina, macese etc. pot fi folosite ca aliment-medica-nent in tratarea anemiilor, deoarece asimilarea fierului, in acest caz, este luperioara. Oficiul farmaceutic din Tg, Mures realizeza un astfel de produs pe baza de suc de coacaze.
Multi cititori sunt interesati sa-si prepare si sa-si asigure singuri o lerie de alimente de protectie pana vor ajunge sa le gaseasca in magazine ori,cine stie,in farmacii. Le recomandam,in special, sucurile din fructe fi legume. Printre atatea substante biologice sunt, totodata, principala sursa de vitamine si saruri minerale, mai ales strugurii, coacazele, afinele, in special strugurii rosii contin deriti ai flavonelor si antocianelor, care •U o actiune asemanatoare cu vitamina P, evitand fragilizarea selor capilare, ceea ce ii face sa fie foarte recomandati in diferite boli de circulatie. Cea mai mare cantitate de constituenti cu actiune vitaminica se gaseste in pielita si seminte.
Un alt concentrat deosebit de bogat, Alium, se extrage din foliile de ceapa. Are efect de protectie a capilarelor, inclusiv a celor cerebrale, actiune cardiotonica, reduce nivelul colesterolului, previne aparitia trom-boflebitei. a hematoamelor, a edemelor. Totodata, exercita o influenta poziti asupra ficatului, accelereaza excretia bilei si exercita un efect diuretic, foarte important pentru detoxifiere. Suplimentar, quercitina pe care o contine are efecte bacteriostatice si antiinflamatoare.
________________________________________
Miezul de gutuie era folosit din cele mai vechi timpuri în tarile din Orientul Apropiat, în cazul afectiunilor tubului digestiv si intestinal însotite de diaree si hemoragii, iar medicina tibetana considera ca nu exista un remediu mai bun decât gutuia în cazul bolilor de urechi.
Gutuia contine 8,9 grame hidrati de carbon la suta de grame si are 355 calorii.
În gutuie se gasesc provitamina A, vitaminele B1, B2, B6, C, E, PP, calciu-55 mg, fosfor - 95mg, fier - 4.3mg, sodiu - 25mg, potasiu -125mg.

Fructul este foarte bogat în acid citric si în pectina, cu efect benefic asupra sistemului circulator, determinând diminuarea tensiunii arteriale.
În medicina alternativa, gutuia este utilizata pentru proprietatile sale antiinflamatorii, astringente, analgezice, antispasmodice, emoliente, digestive, diuretice, expectorante, tonice si stimulente.

Infuzia preparata din coaja gutuiului este utilizata în tratamentul ulcerului.
Toate soiurile de gutui au o influenta favorabila asupra psihicului: dau curaj si îmbunatatesc starea de spirit.

Stimuleaza apetitul

Consumate ca atare, gutuile stimuleaza pofta de mâncare si amelioreaza infectiile respiratorii si chiar astmul. Sub forma de decoct, se folosesc în cazurile de diaree la copii, în stari de greata sau dureri articulare: câteva bucati de gutuie se fierb timp de 5 minute în 250 ml de apa, la foc mic. Se bea caldut, eventual îndulcit.
Cu gust astringent, siropul preparat din fructul necopt este folosit în tratamentul diareei, fiind foarte sanatos pentru copii.

Taie greata

Gutuia, cu aciditatea ei, neutralizeaza grasimile. De asemenea, semintele de gutui, oparite, sunt un bun pansament gastric, iar fructul mestecat pe îndelete taie greata. Înca din Evul Mediu s-a constatat ca ajuta digestia, astfel ca în Spania, de exemplu, marmelada de gutui este servita alaturi de brânzeturi.

Gemul, dulceata si marmelada pregatite din gutui sunt recomandate în afectiunile inflamatorii ale intestinului (cuvântul "marmelada" provine din portughezul "marmelo", care înseamna gutuie). Fructul poate fi fiert, copt sau uscat, îmbunatateste sosurile pe baza de vin rosu si este minunat ca umplutura pentru pui. Daca îl prepari la cuptor, pune un pic de miere peste felii, înainte de a le servi. Vor fi mai aromate.

Sucul

Sucul din gutuie se pregateste din fructe bine coapte si are proprietati fortifiante, antiseptice, hemostatice, astringente si diuretice. Sucul de gutuie este recomandat anemicilor, cardiacilor, astmaticilor, în afectiuni ale cailor respiratorii si ale tubului digestiv. Se bea în doze de câte o jumatate de pahar, pâna la un pahar, înainte de masa. Compresele cu suc de gutuie se folosesc în cazul afectiunilor rectului si al crapaturilor anusului.
Proprietati:
- astrigent
- aperitiv
- fortifiant
- hepatic
Indicatii - uz intern:
- dizenterie
- diaree
- voma
- tuberculaza
- guturai
- insuficienta hepatica
Indicatii - uz extern:
- fisuri anale
- plasnituri ale pielii, iritatii
Mod de folosire - uz intern:
- compoturi
- suc in sirop (50-100 g intr-o infuzie de menta sau de salvie)
- enterite, digestii anevoioase, in tuberculoza:
1gutuie (felii subtiri) + 1 litru apa
se fierbe pana se reduce la jumatate
se strecoara prin presare
se adauga 50 g zahar
Mod de folosire - uz extern:
- spalaturi:
1gutuie (felii subtiri) + 1 litru apa
se fierbe pana se reduce la jumatate
se strecoara prin presare
se adauga 50 g zahar
- degeraturi, arsuri, iritatii:
o mana de samburi de gutui pisati
macerat in 1/2 pahar de apa calda
- contra ridurilor -cojile de gutui + putin rachiu (macerate 15 zile)

Gutuile contin substante care stimuleaza ficatul si pancreasul, incetinesc procesele de imbatranire si combat incredibil de eficient teribilul cancer .

Fructe de livada, gutuile nu sunt apreciate doar de gospodine, cand pregatesc dulceturile de peste iarna , ci si de specialistii in medicina naturista pentru extraordinarele valente terapeutice.

Sucul proaspat de gutui face adevarate minuni in vindecarea insuficientei pancreatice, altfel foarte dificil de tratat prin metode clasice. Se bea de trei ori pe zi cate o jumatate de pahar de suc de gutui.

Bolnavii de hepatita pot beneficia de virtutile vindecatoare ale gutuilor, daca tin o cura timp de o luna cu nectar proaspat de gutui, din care se bea cate un litru.

Substantele continute de pufoasele gutui stimuleaza activitatea hepatica si maresc gradat pofta de mancare. De asemenea, consumul ca atare de gutui are efecte exceptionale in tratarea cancerului.

ÎNŢELEPCIUNI 28

dicuoctavian — Tue, 27 Oct 2009 13:17:30 UT

ÎNŢELEPCIUNI 28

Iubiţi prieteni, să nu ştergeţi acest text căci vă va fi de mare folos!

• Mâniosul, chiar de ar scula vreun mort, nu este primit de Dumnezeu. Avva Agaton.
• Viaţa din lumea aceasta n-are mai mult preţ decât visele. Sfântul Ioan Hrisostom.
• Mândria este ca o umflătură a sufletului plină de noroi; dacă e coaptă se sparge şi pricinuieşte multă scârbă. Sfântul mNil Ascetul.
• Cine îşi simte greutatea păcatelor sale, acela nu se uită în păcatele aproapelui său. Avva Moise.
• Trupul este ca un cal furios şi care nu se îmblânzeşte decât cu micşorarea hranei. Fericitul Augustin.
• Hristos este al celor smeriţi, nu al celor ce se vînalţă cu îngâmfare peste turma Sa. Sfântul Clement Romanul.
• Începutul virtuţilor este frica de Dumnezeu, iar sfârşitul este dragostea. Avva Ilie Ecdicul.
• Cine este prea gras nu va putea niciodată să treacă pe poarta cea strâmtă a cerului. Sfântul Grigorie de Nyssa.
• Cuvântul lui Dumnezeu este secerătorul a toată răutatea şi neştiinţa. Sfântul Maxim Mărturisitorul.
Sfantul Apostol si Evanghelist Luca
Sfantul evanghelist Luca era de neam din Antiohia Siriei si din tinerete a deprins intelepciunea elineasca si mestesugul doctoricesc, facandu-se doctor iscusit. Apoi a fost si zugrav ales. Cunostea bine limba egipteana si greaca si, deprinzandu-se desavarsit si cu invatatura evreiasca, a mers la Ierusalim.
In acea vreme Domnul nostru Iisus Hristos, petrecand pe pamant cu oamenii, semana samanta cuvantului mantuirii, care, crescand si in inima lui Luca, fiind un pamant bun si rasarind, a adus rod insutit; caci Luca, auzind invatatura intelepciunii din gura lui Dumnezeu, mai multa stiinta a scos de acolo decat din scolile elinesti si egiptene, pentru ca a invatat a cunoaste pe adevaratul Dumnezeu, a crede in El si a invata si pe altii credinta. El a fost unul din cei saptezeci de apostoli, despre care chiar el pomeneste in Evanghelia sa, zicand: "A aratat Domnul si pe multi altii saptezeci si i-a trimis, cate doi, inaintea fetii Sale, in toata cetatea si locul". Fiind si Luca din aceeasi ceata apostoleasca, umbla inaintea fetii Domnului, prin propovaduirea cea sfanta, gatind calea Lui si incredintand popoarele ca Mesia, Care era asteptat, a venit in lume.

In vremea mantuitoarelor patimi, cand fiind batut pastorul s-au risipit oile turmei, acest fericit Luca umbla tanguindu-se si plangand pentru Domnul sau, Care de voie a binevoit a patimi. Si precum a semanat cu lacrimi, cu bucurie a secerat rasplatire. Caci inviind Hristos, pe cand Luca si Cleopa mergeau in Emaus si vorbeau intre ei cu jale despre patimirile iubitului lor invatator, insusi Domnul nostru Iisus Hristos, prin aratarea Sa, i-a mangaiat si a sters lacrimile de pe ochii lor, caci, apropiindu-se de dansii, le-a zis: "Ce sunt cuvintele acestea de care va intrebati intre voi mergand si de ce sunteti tristi?" Si a fost atunci calator Sfantul Luca impreuna cu Acela Care a zis pentru Sine: "Eu sunt calea, adevarul si viata". Deci, mergand si vorbind cu El, a rostit adanc negrait de intelepciune.
Cat de scumpa ii era Sfantului Luca invatatura Domnului nostru Iisus Hristos, cand Iisus cu gura Sa cea preadulce povestea, incepand de la Moise si de la toti proorocii si le tilcuia lor toate Scripturile cele pentru Dansul! De aceea Luca, bunul ucenic al lui Hristos, invatand tainele lui Dumnezeu, a adus si el la sfanta credinta toate cetatile Beotiei si pe multi din cei ce erau in intunericul necunostintei de Dumnezeu i-a luminat cu lumina intelegerii Sfintei Evanghelii. Mai intai a sezut in Emaus cu Hristos la cina, urmand sa manance cu El pranz intru imparatia lui Dumnezeu. Apoi a cunoscut in frangerea piinii pe Fiul lui Dumnezeu, pe Care Iuda, la Cina cea de Taina, nu a voit sa-L cunoasca.
Focul dragostei catre Dumnezeu care se ascundea in inima Sfantului Luca a iesit la vedere prin aceste cuvinte: "Oare nu era inima noastra arzand intru noi, cand ne graia noua pe cale si cand ne tilcuia Scripturile?" Si ca sa nu fie uitata pomenirea Domnului, pe care din toata inima Il iubea, dupa cincisprezece ani de la Inaltarea Lui la cer, cu toata adeverirea i-a scris Evanghelia. Si a scris nu numai cele ce singur a vazut si le-a auzit, ci si pe cele pe care le avea scrise in inima sa, nu din condei, ci din dragoste. De asemenea le-a povestit si pe acelea pe care mai inainte el le-a vazut si le-a auzit de la cei ce mersesera dupa Hristos. Iar mai pe urma, aproape de patimile lui Hristos, a inceput a umbla dupa Dansul, precum se scrie la inceputul Evangheliei: "Ne-au dat noua cei ce au fost din inceput, singuri vazatori si slujitori ai Cuvantului".
Sfantul Luca a fost partas durerilor si ostenelilor lui Pavel intru bunavestirea lui Hristos, pentru ca ii urma lui propovaduindu-L pe Hristos nu numai Iudeilor, ci si neamurilor. El a fost in Roma la dansul, precum arata Faptele Apostolilor, pe care tot el le-a scris, si era foarte iubit de Pavel. Scriind catre Coloseni Apostolul Pavel, zice: "Inchina-se voua Luca, doctorul cel iubit". La fel, in Epistola catre Corinteni, Pavel il lauda pe Luca, zicand: "Dar nu numai atat, ci este si ales de catre Biserici ca tovaras al nostru de calatorie, avand darul acesta, spre slava Domnului Insusi si spre osardia noastra" (II Corinteni 8, 19). Aici Sfantul Ieronim intelege ca Apostolul Pavel il lauda pe Luca.
Apoi Luca, plecand din Roma, a mers spre rasarit, binevestind pe Hristos si suferind dureri si osteneli pentru sfant numele Lui. Strabatand toata Livia, a mers in Egipt unde a luminat Tivaida, cea de mai sus zisa, prin bunavestire si in Tivele (cetatile) Beotiei a randuit bisericile, hirotonind preoti si diaconi. Apoi pe cei bolnavi cu trupul si cu sufletul i-a tamaduit si, patimind multe, s-a odihnit intru Domnul, avand mai mult de optzeci de ani.
Pe locul unde s-a pus sfantul lui trup, Dumnezeu, preamarind pe placutul Sau, a plouat colirie (apa limpede) care tamaduieste durerea de ochi, in semnul mestesugului celui doctoricesc. Pentru aceasta era stiut de credinciosi mormantul lui, caci se vindecau de diferite boli, cu rugaciunile Sfantului Apostol. Apoi afland Constantie, fiul lui Constantin cel Mare, de moastele lui tamaduitoare, a trimis pe Artemie, carmuitorul Egiptului, care mai pe urma a fost chinuit pentru Hristos de Iulian Paravatul, care a adus cu mare cinste in cetatea imparateasca moastele Sfantului Apostol si evanghelist Luca.
Cand s-au adus cu cantari si cu laude in cetate sfintele moaste, un famen al palatului imparatesc, anume Anatolie, zacand de multa vreme pe patul durerii si cheltuind avere multa la doctori, cautand tamaduirea pe care n-o putuse dobandi de nicaieri, auzind ca se aduc in cetate moastele Sfantului Apostol Luca s-a rugat cu toata osardia catre sfantul si, pe cat ii era lui cu putinta, s-a sculat de pe pat, poruncind sa fie dus la tamaduitoarea racla a apostolului. Cand a ajuns si s-a atins de ea cu credinta, inchinandu-se moastelor sfantului, s-a vindecat indata de boala si, castigand desavarsita sanatate si tarie, a purtat pe umerii sai, impreuna cu ceilalti oameni, racla cu moastele Sfantului Apostol Luca in Biserica Sfintilor Apostoli. Acolo, sub sfintita masa, unde erau sfintii Andrei si Timotei, au pus sfintitele moaste ale sfantului Luca.
Se spune despre dansul ca el a zugravit minunat chipul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, purtand in brate pe Pruncul cel mai inainte de veci, pe Domnul nostru Iisus Hristos. Apoi a zugravit si alte doua icoane ale Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si le-a adus la Maica Domnului, spre a vedea daca ii vor placea; iar ea, vazand acele chipuri ale sale, a grait astfel: "Darul Celui ce S-a nascut din mine si al meu sa fie cu icoanele acestea". Sfantul Apostol Luca a mai zugravit pe lemn si chipurile sfintilor si marilor Apostoli Petru si Pavel si de la dansul s-a inceput in toata lumea acel bun si preacinstit lucru, adica zugravirea sfintelor icoane, intru slava lui Dumnezeu, a Maicii Lui si a tuturor sfintilor, pentru impodobirea Bisericii si spre mantuirea credinciosilor, celor ce cu dreapta credinta cinstesc sfintele icoane. Amin.
PILDELE LUI SOLOMON
CAP. 1
Cum se dobândeşte şi se pierde înţelepciunea.
1. Pildele lui Solomon, fiul lui David,
3 Reg. 4, 32.
2. Folositoare pentru cunoaşterea înţelepciunii şi a stăpânirii de sine,
3. Pentru înţelegerea cuvintelor adânci, pentru dobândirea unei îndrumări bune, pentru dreptate, pentru dreapta judecată şi nepărtinire,
4. Pentru a prilejui celor fără gând rău o judecată isteaţă, omului tânăr cunoştinţă şi bună cugetare.
5. Să ia aminte cel înţelept şi îşi va spori ştiinţa, iar cel priceput va dobândi iscusinţa de a se purta,
Sir. 10, 28. Marc. 10, 10.
6. Pătrunzând cu mintea pildele şi înţelesurile adânci, graiurile celor înţelepţi şi tâlcuirea lor nepătrunsă.
7. Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii ; cei fără minte dispreţuiesc înţelepciunea şi stăpânirea de sine.
Iov 28, 28. Ps. 110, 10. Pild. 9, 10. Eccl. 12, 13. Sir. 1, 15; 4, 17.
8. Ascultă, fiul meu, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda îndrumările maicii tale.
Pild. 6, 20.
9. Căci ele sunt ca o cunună pe capul tău şi ca o salbă împrejurul gâtului tău.
Pild. 4, 9. Sir. 6, 32.
10. Fiul meu, de voiesc păcătoşii să te ademenească, nu te învoi,
Ps. 140, 5. Pild. 4, 14.
11. Dacă-ţi spun : «Vino cu noi, să ne punem la pândă, ca să vărsăm sânge, să întindem curse fără cuvânt celui neprihănit,
Pild. 12, 6. Ier. 5, 26. Mih. 7, 2.
12. Să-i înghiţim de vii ca locuinţa morţilor, şi întregi, ca pe cei ce se coboară în mormânt.
Ps. 123, 2-3.
13. Să punem stăpânire pe tot felul de lucruri scumpe, să ne umplem de pradă casele noastre,
14. Fii părtaş la obştea noastră, o singură pungă fi-va pentru toţi !»
15. Fiul meu, nu te întovărăşi cu ei pe cale ; abate piciorul tău din cărarea lor,
Ps. 1, 1; 140, 5. Mat. 5, 29.
16. Căci picioarele lor aleargă numai la rău, iar ei zoresc să verse sânge.
Is. 59, 7. Rom. 3, 15.
17. Zadarnic se întind curse în văzul păsărilor !
18. Căci ei întind curse tocmai împotriva sângelui lor, şi sufletului lor îşi întind ei laţuri.
Mat. 26, 16.
19. Aceasta este soarta celor lacomi de câştig ; lăcomia le aduce pierderea vieţii.
20. Înţelepciunea strigă pe uliţă şi în piele îşi ridică glasul său.
Pild. 8, 20. Luc. 11, 49. Col. 2, 3.
21. Ea propovăduieşte la răspântiile zgomotoase ; înaintea porţilor cetăţii îşi spune cuvântul :
Pild. 8, 1.
22. «Până când, proştilor, veţi iubi prostia ? Până când, nebunilor, veţi iubi nebunia ? Şi voi, neştiutorilor, până când veţi urî ştiinţa ?
23. Întoarceţi-vă iarăşi la mustrarea mea şi iată eu voi turna peste voi duhul meu şi vă voi vesti cuvintele mele.
24. Chematu-v-am, dar voi n-aţi luat aminte ! Întinsu-mi-am mâna şi n-a fost cine să ia seama !
Is. 65, 2, 12; 66, 4. Ier. 7, 13.
25. Ci aţi lepădat toate sfaturile mele şi mustrările mele nu le-aţi primit.
26. De aceea şi eu voi râde de pieirea voastră şi mă voi bucura când va veni groaza peste voi,
Deut. 28, 63. Ps. 2, 3. Ier. 18, 16. Iez. 21, 17.
27. Când va veni peste voi necazul ca furtuna şi când nenorocirea ca vijelia vă va cuprinde.
28. Atunci mă vor chema, dar eu nu voi răspunde ; din zori mă vor căuta şi nu mă vor afla,
Is. 1, 15. Ier. 11, 11; 14, 12. Zah. 7, 13. Ioan 9, 31. Iac. 4, 3.
29. Pentru că ei au urât ştiinţa şi frica de Dumnezeu n-au ales-o,
Pild. 1, 24. Fapt. 13, 40.
30. Fiindcă n-au luat aminte la sfaturile mele şi cercetarea mea au dispreţuit-o.
31. Mânca-vor din rodul căii lor şi de sfaturile lor sătura-se-vor,
Is. 3, 10.
32. Căci îndărătnicia omoară pe cei proşti şi nepăsarea pierde pe cei fără minte ;
33. Iar cel ce mă ascultă va trăi în pace şi linişte şi de rele nu se va teme».
Ps. 111, 7.
CAP. 2
Învăţătura înţelepciunii.
1. Fiul meu, de vei primi poveţele mele şi sfaturile mele de le vei păstra,
2. Plecându-ţi urechea la înţelepciune şi înclinând inima ta spre bună chibzuială,
Luc. 8, 18.
3. Dacă vei chema prevederea şi spre buna-cugetare îţi vei îndrepta glasul tău,
4. Dacă o vei căuta întocmai ca pe argint şi o vei săpa ca şi pe o comoară,
Mat. 13, 44, 46.
5. Atunci vei pricepe temerea de Domnul şi vei dobândi cunoştinţa de Dumnezeu,
6. Căci Domnul dă înţelepciune ; din gura Lui izvorăşte ştiinţa şi prevederea ;
3 Reg. 3, 9-12. Iov 32, 8. Dan. 2, 20. Înţel. 7, 15. Iac. 1, 5.
7. El păstrează mântuirea pentru oamenii cei drepţi ; El este scut pentru cei ce umblă în calea desăvârşirii ;
Ps. 83, 12.
8. El păzeşte căile dreptăţii şi pe cărarea celor cuvioşi ai Lui stă de veghe.
9. Atunci tu vei înţelege dreptatea şi buna judecată, calea cea dreaptă şi toate potecile binelui.
10. Când înţelepciunea se va sui la inima ta şi ştiinţa va desfăta sufletul tău,
11. Când buna chibzuială va veghea peste tine şi înţelegerea te va păzi,
12. Atunci tu vei fi izbăvit de calea celui rău şi de omul care grăieşte minciună,
13. De cei ce părăsesc căile cele drepte, ca să umble pe drumuri întunecoase,
Iov 23, 14. Ioan 3, 19.
14. De cei ce se bucură când fac rău şi se veselesc când umblă pe poteci întortochiate,
15. Ale căror cărări sunt strâmbe şi rătăcesc pe căi piezişe.
16. Atunci tu vei scăpa de femeia care este a altuia, de străina ale cărei cuvinte sunt ademenitoare,
17. Care lasă pe tovarăşul ei din tinereţe şi uită de legământul Dumnezeului ei,
18. Căci ea se pleacă împreună cu casa ei spre moarte şi drumul ei duce în iad ;
19. Nimeni din cei ce se duc la ea nu se mai întoarce şi niciunul nu mai află cărările vieţii.
20. Drept aceea mergi pe calea oamenilor celor buni şi păzeşte cărările celor drepţi,
Sir. 19, 18.
21. Căci cei drepţi vor locui pământul şi cei fără de prihană vor sălăşlui pe el ;
Ps. 36, 9, 22. Mat. 5, 5.
22. Iar cei fără de lege vor fi nimiciţi de pe pământ şi cei necredincioşi vor fi smulşi de pe el.
Iov 18, 17. Pild. 15, 25.
CAP. 3
Îndemnare la fapte bune. Lauda înţelepciunii.
1. Fiul meu, nu uita învăţătura mea şi inima ta să păzească sfaturile mele,
2. Căci lungime de zile şi ani de viaţă şi propăşire îi se vor adăuga.
Deut. 8, 1; 30, 16. Pild. 3, 16; 4, 10; 9, 11.
3. Mila şi adevărul să nu te părăsească ; leagă-le împrejurul gâtului tău, scrie-le pe tabla inimii tale ;
4. Atunci vei afla har şi bunăvoinţă înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor.
Rom. 12, 17. 2 Cor. 8, 21.
5. Pune-ţi nădejdea în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe priceperea ta. Pe toate căile tale gândeşte la Dânsul şi El îţi va netezi toate cărările tale.
4 Reg. 18, 5. Ps. 83, 13. Ier. 9, 23.
7. Nu fii înţelept în ochii tăi ; teme-te de Dumnezeu şi fugi de rău ;
Eccl. 7, 16. Is. 5, 21. Rom. 12, 16. 1 Cor. 4, 6.
8. Aceasta va fi sănătate pentru trupul tău şi o înviorare pentru oasele tale.
9. Cinsteşte pe Domnul din averea ta şi din pârga tuturor roadelor tale.
Tob. 4, 7. Sir. 4, 1; 14, 11. Luc. 14, 13.
10. Atunci jitniţele tale se vor umple de grâu şi mustul va da afară din teascurile tale.
Ioil 2, 24.
11. Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului şi nu simţi scârbă pentru mustrările Lui,
Iov 5, 17. Iac. 1, 12. Evr. 12, 5. Apoc. 3, 19.
12. Căci Domnul ceartă pe cel pe care-l iubeşte şi ca un părinte pedepseşte pe feciorul care îi este drag.
Deut. 8, 5. Ps. 93, 12. Evr. 12, 6.
13. Fericit este omul care a aflat înţelepciunea şi bărbatul care a dobândit pricepere,
14. Căci dobândirea ei este mai scumpă decât argintul şi preţul ei mai mare decât al celui mai curat aur.
Iov 28, 15. Pild. 8, 11.
15. Ea este mai preţioasă decât pietrele scumpe ; nici un rău nu i se poate împotrivi şi e bine-cunoscută tuturor celor ce se apropie de ea ; nimic din cele dorite de tine nu se aseamănă cu ea.
16. Viaţă lungă este în dreapta ei, iar în stânga ei, bogăţie şi slavă ; din gura ei iese dreptatea ; legea şi mila pe limbă le poartă.
Pild. 3, 2; 4, 10; 9, 11.
17. Căile ei sunt plăcute şi toate cărările ei sunt căile păcii.
18. Pom al vierii este ea pentru cei ce o stăpânesc, iar cei care se sprijină pe ea sunt fericiţi.
Pild. 11, 30; 15, 4.
19. Prin înţelepciune, Domnul a întemeiat pământul, iar prin înţelegere a întărit cerurile.
Ps. 32, 6.
20. Prin ştiinţa Sa a deschis adâncurile şi norii picură rouă.
21. Fiul meu, să nu se depărteze acestea dinaintea ochilor tăi ; păstrează înţelepciunea şi buna chibzuială,
22. Căci ele sunt viaţa sufletului tău şi podoabă pentru gâtul tău.
23. Atunci tu vei merge fără teamă pe calea ta şi piciorul tău nu se va poticni.
Ps. 36, 24.
24. De te culci, nu-ţi va fi teamă, iar de adormi, somnul tău va fi dulce.
Ps. 3, 5; 4, 8.
25. Să nu te temi de frica fără veste şi nici de vreo năvală a celor păcătoşi,
Ps. 111, 7.
26. Că Domnul este nădejdea ta şi va feri piciorul tău de cursă.
27. Nu zăbovi a face bine celui ce are nevoie, când ai putinţa să-i ajuţi.
Sir. 4, 2. Luc. 14, 12.
28. Nu spune aproapelui tău : «Du-te şi vino, mâine îţi voi da !», când poţi să-i dai acum.
1 Petr. 4, 10. 2 Cor. 8, 12.
29. Nu pune la cale răul împotriva aproapelui tău, când el locuieşte fără grijă lângă tine.
30. Nu te certa cu nimeni fără pricină, de vreme ce nu ţi-a făcut nici un rău.
31. Nu râvni să fii ca omul silnic şi nu alege nici una din căile lui ;
Ps. 36, 1; 72, 3.
32. Căci omul cu gând rău este urât de Domnul, iar de cei drepţi El este mai aproape.
Ps. 5, 4.
33. Domnul blesteamă casa celui fără de lege şi binecuvântează adăposturile celor drepţi.
Deut. 28, 15. Mal. 2, 1-2.
34. De cei batjocoritori El râde, iar celor smeriţi le dă har.
Iac. 4, 6. 1 Petr. 5, 5.
35. Cei înţelepţi vor moşteni mărirea, iar cei nebuni vor avea parte de ocară.
CAP. 4
Înlăturarea prilejului spre păcat.
1. Ascultaţi, fiilor, învăţătura tatălui şi luaţi aminte să cunoaşteţi buna chibzuială,
2. Căci eu vă dau învăţătură bună : Nu părăsiţi povaţa mea.
3. Căci şi eu am fost fecior la tatăl meu, singur, şi cu duioşie iubit la mama mea
4. Şi el mă învăţa şi-mi zicea : «Inima ta să păstreze cuvintele inimii mele, păzeşte poruncile mele şi vei fi viu.
1 Paral. 28, 9.
5. Adună înţelepciune, dobândeşte pricepere ! Nu le uita şi nu te depărta de la cuvintele gurii mele !
6. Nu o lepăda şi ea te va păzi ; iubeşte-o şi ea va sta de veghe.
7. Iată începutul înţelepciunii : Agoniseşte înţelepciunea şi cu preţul a tot ce ai, capătă priceperea.
Înţel. 6, 17-18.
8. Preţuieşte-o mult şi ea te va înălţa ; ea te va ridica în slăvi dacă o vei îmbrăţişa.
Dan. 8, 48.
9. Ea va pune cunună de daruri pe capul tău şi te va împodobi cu diademă de mare cinste.
Pild. 1, 9. Sir. 1, 10.
10. Ascultă, fiul meu şi primeşte cuvintele mele şi anii vieţii tale se vor înmulţi.
Pild. 3, 2.
11. Eu te voi învăţa calea înţelepciunii şi te voi purta pe căile dreptăţii.
Ps. 31, 9.
12. Când vei merge, paşii tăi nu vor şovăi şi, chiar de vei alerga, nu te vei poticni.
1 Ioan 5, 3.
13. Ţine cu tărie învăţătura şi nu o părăsi, păzeşte-o căci ea este viaţa ta.
14. Nu apuca pe calea celor fără de lege şi nu păşi pe drumul celor răi.
Ps. 1, 1. Pild. 1, 10.
15. Ocoleşte-o şi nu merge pe ea, treci pe alăturea şi du-te mai departe ;
16. Căci ei nu dorm până nu făptuiesc rău şi nu-i mai prinde somnul până nu fac pe cineva să cadă.
Est. 6, 4. Ps. 35, 4. Mih. 2, 1.
17. Căci ei se hrănesc din pâine agonisită prin fărădelege şi beau vin dobândit prin asuprire.
Pild. 1, 13.
18. Calea drepţilor e ca zarea dimineţii ce se măreşte mereu până se face ziua mare ;
2 Reg. 23, 4. Ps. 96, 11. Mat. 5, 14, 16.
19. Iar calea celor fără de lege e ca întunericul şi ei nici nu bănuiesc de ce se pot împiedica.
Deut. 28, 29. Is. 59, 10.
20. Fiul meu, ia aminte la graiurile mele ; la poveţele mele pleacă-ţi urechea ta !
Pild. 5, 1.
21. Nu le scăpa din ochi, păstrează-le înlăuntrul inimii tale,
22. Căci ele sunt viaţă pentru cei ce le pun în faptă şi doctorie pentru tot trupul omenesc.
Ps. 18, 7.
23. Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ţâşneşte viaţa.
Iov 31, 1. Ps. 111, 8. Sir. 9, 7. Mat. 6, 11. Evr. 13, 9.
24. Leapădă din gura ta orice cuvinte cu înţeles sucit, alungă de pe buzele tale viclenia.
25. Ochii tăi să privească drept înainte şi genele tale drept înainte să caute.
26. Fii cu luare aminte la calea picioarelor tale şi toate cărările tale să fie bine chibzuite.
Evr. 12, 13.
27. Nu te abate nici la dreapta, nici la stânga, ţine piciorul tău departe de rău.
Deut. 5, 32. Is. 30, 21.
28. Căci cărările drepte le păzeşte Domnul, iar cele strâmbe sunt căi rele.
29. El va face drepte căile tale şi mergerea ta o va face să fie în pace.
CAP. 5
Ferirea de desfrânare. Îndreptarea spre curăţie.
1. Fiul meu, ia aminte la înţelepciunea mea şi la sfatul meu cel bun pleacă urechea ta,
Pild. 4, 20.
2. Ca să-ţi poţi păstra judecata şi ca buzele tale să păzească ştiinţa.
3. Nu te uita la femeia linguşitoare, căci buzele celei străine picură miere şi cerul gurii sale e mai alunecător decât untdelemnul,
4. Dar la sfârşit ea este mai amară decât pelinul, mai tăioasă decât o sabie cu două ascuţişuri.
5. Picioarele ei coboară către moarte ; paşii ei duc de-a dreptul în împărăţia morţii.
Pild. 7, 27. Mat. 14, 6.
6. Ea nu ia seama la calea vieţii, paşii ei merg în neştire, nici ea nu ştie unde.
9. Şi acum, fiul meu, ascultă-mă şi nu te îndepărta de la cuvintele gurii mele.
Pild. 6, 33.
8. Fereşte-ţi calea ta de ea şi nu te apropia de uşa casei ei,
Pild. 7, 25.
9. Ca să nu dai vârtutea ta altora şi anii tăi unuia fără de milă ;
Pild. 6, 33.
10. Ca străinii să nu se îndestuleze de strădania ta şi ostenelile tale să nu treacă în casa altuia ;
Pild. 29, 3. Sir. 9, 16.
11. Ca să nu suspini la sfârşit, când trupul tău şi carnea ta vor fi fără de vlagă,
Luc. 15, 14.
12. Şi să zici : «Pentru ce am urât povaţa şi de ce inima mea a urgisit certarea ?
13. De ce nu am ascultat de îndemnul dascălilor mei şi spre cei ce mă învăţau n-am plecat urechea mea ?
14. Puţin a trebuit să nu mă nenorocesc, în plină adunare şi în mijlocul obştei».
15. Bea apă din puţul tău şi din pârâiaşele care curg din izvorul tău.
Pild. 9, 17.
16. Să nu se risipească izvoarele tale pe uliţă, nici pâraiele tale prin pieţe.
17. Să fie numai pentru tine singur, iar nu pentru străinii care sunt cu tine !
18. Binecuvântat să fie izvorul tău şi să te mângâi cu femeia ta din tinereţe.
Eccl. 9, 9.
19. Cerboaică preaiubită şi gazelă plină de farmec să-ţi fie ea ; dragostea de ea să te îmbete totdeauna şi iubirea ei să te desfăteze.
20. Pentru ce, fiul meu, să te momească femeie străină şi tu să îmbrăţişezi sânul unei necunoscute ?
Sir. 9, 10.
21. Căci cărările omului sunt înaintea Domnului şi El ia seama la toate căile lui.
Iov 34, 24. Ier. 16, 17.
22. Cel fără de lege este prins în laţurile fărădelegilor lui şi de funiile păcatelor lui este înfăşurat.
Ps. 7, 15-16. Is. 5, 18.
23. El va muri în păcatele lui şi de mulţimea nebuniei lui va pieri.
Iez. 33, 11.
CAP. 6
Îndemn la muncă cinstită şi la viaţă curată.
1. Fiul meu, dacă te-ai pus chezaş pentru prietenul tău, dacă ai dat mâna pentru altul,
Pild. 17, 18. Sir. 8, 16; 29, 17-18.
2. Atunci te-ai prins prin făgăduieli ieşite din gura ta şi te-ai legat prin cuvintele gurii tale.
3. Fă dar, fiul meu, aceasta : o, izbăveşte-te. Şi fiindcă ai căzut în mâinile aproapelui tău, du-te şi cazi la picioarele aproapelui tău şi-l roagă ;
Sir. 29, 20-22.
4. Nu da somn ochilor tăi, nici dormitare genelor tale.
Ps. 131, 4.
5. Şi te izbăveşte ca o căprioară din mâna vânătorului şi ca o pasăre din mâna păsărarului.
Ps. 123, 7.
6. Du-te, leneşule, la furnică şi vezi munca ei şi prinde minte !
7. Ea, care nu are nici mai-mare peste ea, nici îndrumător, nici sfătuitor,
8. Îşi pregăteşte de cu vară hrana ei şi îşi strânge la seceriş mâncare. Sau mergi la albină şi vezi cât e de harnică şi ce lucrare iscusită săvârşeşte. Munca ei o folosesc spre sănătate şi regii şi oamenii de rând. Ea e iubită şi lăudată de toţi, deşi e slabă în putere, dar e minunată cu iscusinţa.
Ps. 103, 28.
9. Până când, leneşule, vei mai sta culcat ? Când te vei scula din somnul tău ?
Pild. 26, 14.
10. «Puţin somn, încă puţină aţipire, puţin să mai stau în pat cu mâinile încrucişate !»
Pild. 24, 33.
11. Iată vine sărăcia ca un trecător şi nevoia te prinde ca un tâlhar. Dar dacă nu vei lenevi, atunci va veni secerişul tău ca un izvor, iar lipsa va fi departe de tine.
12. Omul de nimic, omul necinstit şi viclean umblă cu minciuna pe buze.
13. Face cu ochiul, dă din picioare, face semne cu degetele.
Pild. 10, 10.
14. În inima lui e vicleşug, pururea se gândeşte la rău şi seamănă gâlceavă.
Pild. 17, 20. Mat. 15, 19. Marc. 7, 21.
15. Pentru aceasta fără de veste va veni peste el prăpădul, nimicit va fi dintr-o dată şi fără leac.
Ps. 57, 8.
16. Şase sunt lucrurile pe care le urăşte Domnul, ba chiar şapte de care se scârbeşte cugetul Său :
17. Ochii mândri, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat,
Pild. 30, 10.
18. Inima care plănuieşte gânduri viclene, picioare grabnice să alerge spre rău,
19. Martorul mincinos care spune minciuni şi cel care seamănă vrajbă între fraţi.
Pild. 19, 5.
20. Păzeşte, fiule, povaţa tatălui tău şi nu lepăda îndemnul maicii tale.
Pild. 1, 8.
21. Leagă-le la inima ta, pururea atârnă-le de gâtul tău.
Deut. 6, 8.
22. Ele te vor conduce când vei vrea să mergi ; în vremea somnului te vor păzi, iar când te vei deştepta vor grăi cu tine.
Pild. 3, 23.
23. Că povaţa este un sfeşnic bun şi legea o lumină, iar îndemnurile care dau învăţătură sunt calea vieţii.
Ps. 118, 105. 2 Petr. 1, 19.
24. Ele te vor păzi de femeia vicleană, de limba cea ademenitoare a celei străine.
Pild. 7, 5.
25. Nu dori frumuseţea ei întru inima ta şi să nu te vâneze cu genele ei.
Sir. 9, 8.
26. Că femeia desfrânată umblă după o bucată de pâine, pe când femeia-soţie doreşte un suflet de mare preţ.
Pild. 5, 10.
27. Oare poate pune cineva foc în sânul lui, fără ca veşmintele lui să nu ardă ?
28. Sau va merge cineva pe cărbuni fără să i se frigă tălpile ?
29. Aşa este cu cel ce se duce la femeia aproapelui său : nimeni din cei ce se ating de ea nu va rămâne nepedepsit.
Evr. 13, 4.
30. Nimeni nu dispreţuieşte un hoţ pentru că a furat ca să-şi astâmpere foamea ;
31. Dar când a fost prins, el dă înapoi înşeptit, întoarce tot ceea ce are în casa lui.
Ieş. 22, 1.
32. Cel ce se desfrânează însă cu o femeie este lipsit de minte, se pierde pe el însuşi făcând astfel ;
Lev 20, 10.
33. El nu dobândeşte decât bătaie, iar ocara lui niciodată nu se şterge.
34. Pizma trezeşte mânia omului defăimat şi el este fără milă în ziua răzbunării ;
35. El nu se uită la nici un preţ de răscumpărare, şi chiar când îi vei spori darurile, tot nu se îmblânzeşte.
CAP. 7
Ferirea de desfrânare.
1. Fiul meu ; păzeşte spusele mele şi îndrumările mele ascunde-le la tine.
2. Păstrează sfaturile mele ca să rămâi în viaţă şi orânduielile mele ca lumina ochilor tăi.
Lev 18, 5.
3. Leagă-le pe degetele tale, scrie-le pe tabla inimii tale !
Deut. 6, 8.
4. Spune înţelepciunii : «Tu eşti sora mea !», şi numeşte priceperea prietena ta,
Înţel. 8, 2, 9.
5. Ca ea să te păzească de femeia străină, de femeia altuia, ale cărei cuvinte sunt ademenitoare.
Fac. 39, 7. Pild. 6, 24.
6. Odată stam la fereastra casei mele şi priveam printre gratii,
7. Şi am zărit printre cei lipsiţi de minte, am văzut un tânăr fără pricepere.
8. El trecea pe uliţă pe lângă colţul casei ei şi se îndrepta către locuinţa ei.
9. Era în amurgul serii unei zile, când se lasă umbra şi întunericul nopţii.
10. Şi iată o femeie îl întâmpină, având înfăţişare de desfrânată şi cu prefăcătorie în inimă ;
11. Aprigă şi de neţinut în frâu, picioarele ei nu se mai odihneau în casă ;
12. Când în casă, când afară, stând la pândă lângă orice colţ.
13. Ea îl apucă şi-l sărută şi cu o căutătură obraznică îi zise :
14. «Trebuia să aduc jertfe de pace ; astăzi am împlinit făgăduinţele mele ;
15. Pentru aceasta am ieşit în întâmpinarea ta, ca să te caut şi iată că te-am găsit.
16. Cu scoarţe am gătit patul meu, cu aşternuturi de în din Egipt,
17. Cu miresme am stropit patul meu, cu mir, aloe şi chinamon.
Iez. 16, 32.
18. Vino, să ne îmbătăm de iubire până dimineaţă, să ne cufundăm în desfătări de dragoste,
19. Că bărbatul meu nu este acasă, plecat-a la drum departe,
20. Luat-a cu dânsul o pungă cu bani şi se va întoarce acasă la lună plină !»
21. Ea îl ademeni prin mulţimea cuvintelor ei şi-l smulse prin graiurile ademenitoare ale buzelor sale ;
22. El începu să meargă dintr-o dată după ea, ca un bou la junghiere şi ca un cerb care se zoreşte spre capcană,
23. Până când o săgeată îi străpunge ficatul ; după cum o pasăre grăbeşte spre laţ şi nu-şi dă seama că acolo îşi sfârşeşte viaţa.
Pild. 1, 17.
24. Şi acum, fiule, ascultă-mă şi ia aminte la cuvintele gurii mele !
25. Inima ta să nu se plece spre căile ei şi nu te rătăci pe potecile ei,
Iov 31, 9. Pild. 5, 8.
26. Căci ea a rănit pe mulţi şi pe foarte mulţi i-a omorât.
27. Casa ei sunt căile iadului, care duc la cămările morţii.
Pild. 5, 5.
CAP. 8
Despre adevărata înţelepciune.
1. Oare înţelepciunea nu strigă ea şi priceperea nu-şi ridică glasul său ?
Pild. 1, 20. Sir. 24, 11. Mat. 11, 19. 1 Cor. 1, 24.
2. Pe vârfurile cele mai înalte, pe cale, la răspântiile drumurilor stă,
3. Pe lângă porţi, în împrejurimile cetăţii, la intrarea porţilor, strigă tare :
4. «Către voi, oamenilor, se îndreaptă strigătul meu şi glasul meu către voi, fii ai oamenilor.
5. Voi, cei simpli, învăţaţi cuminţenia şi voi, cei nebuni, înţelepţiţi-vă !
Ps. 91, 6.
6. Ascultaţi, căci voi spune lucruri măreţe şi buzele mele se deschid pentru a înălţa ceea ce este drept ;
Mat. 7, 29.
7. Căci gura mea grăieşte adevărul şi buzele mele se dezgustă de fărădelege.
Ioan 8, 46.
8. Toate graiurile gurii mele sunt întru dreptate, în ele nu este nimic sucit şi fără rost ;
Ps. 11, 6.
9. Toate sunt lămurite pentru cel priceput şi drepte pentru cei ce au aflat ştiinţa.
10. Luaţi învăţătura mea mai degrabă decât argintul şi ştiinţa mai mult decât aurul cel mai curat,
Iov 28, 15. Pild. 3, 14. Înţel. 7, 10. Mat. 13, 46.
11. Căci înţelepciunea este mai bună decât pietrele preţioase şi nici lucrurile cele mai preţioase nu au valoarea ei.
Iov 28, 16.
12. Eu, înţelepciunea, locuiesc împreună cu prevederea şi stăpânesc ştiinţa şi buna-chibzuială.
Luc. 11, 49.
13. Frica de Dumnezeu este urgisirea răului. Mândria şi obrăznicia, calea răutăţii şi gura cea aprigă le urăsc eu.
Sir. 1, 17, 26.
14. Al meu este sfatul şi buna-chibzuială, eu sunt priceperea, a mea este puterea.
15. Prin mine împărăţesc împăraţii şi principii rânduiesc dreptatea.
Fac. 49, 10. Dan. 2, 21. Rom. 13, 1.
16. Prin mine cârmuiesc dregătorii şi mai-marii sunt judecătorii pământului.
17. Eu iubesc pe cei ce mă iubesc şi cei ce mă caută mă găsesc.
Înţel. 6, 12. Mat. 7, 8. Luc. 11, 10.
18. Cu mine este bogăţia şi mărirea, averea vrednică de cinste şi dreptatea.
Pild. 3, 16.
19. Rodul meu e mai bun decât aurul şi decât aurul cel mai curat, şi ceea ce vine de la mine este mai de preţ decât argintul lămurit.
Înţel. 7, 8; 28, 17.
20. Merg pe calea dreptăţii, în mijlocul căilor judecăţii drepte,
21. Ca să dau celor ce mă iubesc bogăţii şi să le umplu cămările lor.
22. Domnul m-a zidit la începutul lucrărilor Lui ; înainte de lucrările Lui cele mai de demult.
Ps. 118, 56. Pild. 3, 14. Înţel. 3, 9. Sir. 1, 4; 24, 10. Ioan 1, 1. Col. 1, 15.
23. Eu am fost din veac întemeiată de la început, înainte de a se fi făcut pământul.
Mih. 5, 1.
24. Nu era adâncul atunci când am fost născută, nici chiar izvoare încărcate cu apă.
25. Înainte de a fi fost întemeiaţi munţii şi înaintea văilor eu am luat fiinţă.
Iov 15, 7. Ps. 89, 2; 109, 3.
26. Când încă nu era făcut pământul, nici câmpiile, nici cel dintâi fir de praf din lume,
27. Când El a întemeiat cerurile eu eram acolo ; când El a tras bolta cerului peste faţa adâncului,
28. Când a întărit norii sus şi izvoarele adâncului curgeau din belşug,
Iov 26, 8; 36, 29.
29. Când El a pus hotar mării, ca apele să nu mai treacă peste ţărmuri şi când El a aşezat temeliile pământului,
Iov 26, 10; 38, 10.
30. Atunci eu eram ca un copil mic alături de El, veselindu-mă în fiecare zi şi desfătându-mă fără încetare în faţa Lui ;
Ioan 5, 20.
31. Dezmierdându-mă pe rotundul pământului Lui şi găsindu-mi plăcerea printre fiii oamenilor.
Ioan 1, 10.
32. Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă ! Fericiţi sunt cei ce păzesc căile mele !
Ps. 118, 1-2. Luc. 11, 28.
33. Ascultaţi învăţătura, ca să ajungeţi înţelepţi, şi nu o lepădaţi.
34. Fericit este omul care ascultă de mine şi veghează în fiecare zi la porţile mele şi cel ce străjuieşte lângă pragul casei mele !
Sir. 14, 24. Marc. 3, 20.
35. Cel ce mă află, a aflat viaţa şi dobândeşte har de la Domnul ;
36. Iar cel ce păcătuieşte împotriva mea îşi păgubeşte viaţa lui. Toţi cei ce mă urăsc pe mine iubesc moartea».
CAP. 9
Chemarea prietenească a înţelepciunii.
1. Înţelepciunea şi-a zidit casă rezemată pe şapte stâlpi,
1 Tim. 3, 15. Evr. 3, 6. Apoc. 3, 12; 19, 7.
2. A înjunghiat vite pentru ospăţ, a pregătit vinul cu mirodenii şi a întins masa sa.
Ps. 22, 6. Mat. 22, 3. Luc. 14, 16.
3. Ea a trimis slujnicele sale să strige pe vârfurile dealurilor cetăţii :
4. «Cine este neînţelept să intre la mine !» Şi celor lipsiţi de buna-chibzuială le zice :
Mat. 11, 25. 1 Cor. 1, 27.
5. «Veniţi şi mâncaţi din pâinea mea şi beţi din vinul pe care eu l-am amestecat cu mirodenii.
Is. 55, 1. Sir. 24, 21. Ioan 6, 48.
6. Părăsiţi neînţelepciunea ca să rămâneţi cu viaţă şi umblaţi pe calea cea dreaptă a priceperii !»
Tit 2, 12.
7. Cel ce ceartă pe batjocoritor îşi atrage dispreţul, şi cel ce dojeneşte pe cel fără de lege îşi atrage ocara.
8. Nu certa pe cel batjocoritor ca să nu te urască ; dojeneşte pe cel înţelept, şi el te va iubi.
Pild. 15, 12; 23, 9. Mat. 7, 6.
9. Dă sfat celui înţelept, şi el se va face şi mai înţelept ; învaţă pe cel drept, şi el îşi va spori ştiinţa lui.
Pild. 27, 6.
10. Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu şi priceperea este ştiinţa Celui Sfânt.
Ps. 110, 10. Pild. 1, 7. Sir. 1, 17.
11. Căci prin Domnul se vor înmulţi zilele tale şi se vor adăuga ţie ani de viaţă.
Pild. 10, 27.
12. Dacă tu eşti înţelept, eşti înţelept pentru tine, şi dacă eşti batjocoritor, singur vei purta ponosul.
13. Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic.
14. Ea stă la uşa casei sale, pe un scaun înalt şi strigă,
15. Ca să poftească pe cei ce trec pe drum şi pe cei ce merg pe calea lor fără să se abată :
16. «Cine este neînţelept să intre la mine !» Şi celui lipsit de buna-chibzuială îi zice :
17. «Apa furată e mai plăcută şi pâinea mâncată pe furiş are gust mai bun».
Pild. 20, 17. Sir. 23, 23.
18. Şi omul nu ştie că acolo sunt numai umbre, iar cei pe care îi pofteşte nebunia se află de mult în adâncurile şeolului (locuinţa morţilor).
Pild. 7, 27.
CAP. 10
Dreptatea.
1. Pildele lui Solomon. Fiul înţelept înveseleşte pe tatăl său, iar cel nebun este supărarea maicii lui.
Pild. 15, 20.
2. Nu sunt de nici un folos comorile dobândite prin fărădelege ; numai dreptatea scapă de la moarte.
Iov 20, 20. Pild. 11, 4.
3. Domnul nu lasă să piară de foame sufletul celui drept ; însă el respinge lăcomia celor fără de lege.
Ps. 32, 19. Is. 49, 26.
4. Mâna leneşilor pricinuieşte sărăcie, iar mâna celor înţelepţi adună avuţii.
Pild. 21, 5.
5. Cel ce adună în timpul verii este un om prevăzător, iar cel care doarme în vremea secerişului este de ocară.
6. Binecuvântarea Domnului vine pe capul celui drept, iar ocara acoperă faţa celor fără de lege.
7. Pomenirea celui drept este spre binecuvântare, iar numele celor nelegiuiţi va fi blestemat.
Ps. 9, 5; 108, 14; 111, 6. Sir. 39, 12; 44, 13-14. Mat. 26, 13.
8. Cel cu inimă înţeleaptă primeşte sfaturile, iar cel nebun grăieşte vorbe spre pieirea lui.
Ps. 140, 6. Iac. 3, 17.
9. Cel ce umblă întru neprihănire umblă pe cale sigură, iar cel ce umblă pe căi lăturalnice va fi dat de gol.
10. Cel ce clipeşte din ochi va fi pricină de supărare ; iar cel care ceartă cu inimă bună aşază pacea.
Pild. 6, 13. Sir. 27, 22.
11. Izvor de viaţă este gura celui drept, dar gura celor fără de lege, izvor de nedreptate.
12. Ura aduce ceartă, iar dragostea acopere toate cusururile.
1 Petr. 4, 8. 1 Cor. 13, 4.
13. Pe buzele omului priceput se află înţelepciunea ; toiagul este pentru spatele celui lipsit de chibzuinţă.
14. Cei înţelepţi ascund ştiinţa, iar gura celui fără de socotinţă este o nenorocire apropiată.
Fac. 38, 14.
15. Avuţia este pentru cel bogat o cetate întărită ; nenorocirea celor sărmani este sărăcia lor.
Pild. 18, 11.
16. Agonisita celui drept este spre viaţă ; roadele celui fără de lege spre păcat ;
17. Cel ce păzeşte învăţătura apucă pe calea vieţii, iar cel ce leapădă certarea rătăceşte.
Pild. 12, 1.
18. Cel care ascunde ura are buze mincinoase ; cel ce răspândeşte defăimarea este un nebun.
19. Mulţimea cuvintelor nu scuteşte de păcătuire, iar cel ce-şi ţine buzele lui este un om înţelept.
Eccl. 5, 1; 10, 14. Sir. 20, 7.
20. Limba omului drept este argint curat, dar inima celor fără de lege este lucru de puţin preţ.
21. Buzele celui drept călăuzesc pe mulţi oameni, iar cei nebuni mor din pricină că nu sunt pricepuţi.
Mat. 12, 35. Ps. 36, 36. Pild. 12, 3.
22. Numai binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte, iar truda zadarnică nu aduce spor.
23. Ca o pricină de bucurie este pentru nebun săvârşirea unei fapte ruşinoase ; la fel este cu înţelepciunea pentru omul priceput.
24. De ceea ce se teme cel nelegiuit nu scapă, iar cererea celor drepţi (Dumnezeu) o împlineşte.
25. Precum trece furtuna, aşa piere şi cel fără de lege, iar dreptul este ca o temelie neclintită.
26. Precum este oţetul pentru dinţi şi fumul pentru ochi, aşa este omul leneş pentru cei ce-l pun la treabă.
27. Frica de Dumnezeu lungeşte zilele (omului), iar anii celor fără de lege sunt puţini.
Pild. 9, 11. Sir. 1, 11.
28. Nădejdea celor drepţi este numai bucurie, iar nădejdea celor păcătoşi sfârşeşte în rău.
Iov 8, 13. Ps. 111, 10.
29. Calea Domnului este o întăritură pentru cel desăvârşit şi o prăbuşire pentru cei ce săvârşesc fărădelegi.
30. Niciodată cel drept nu se va clătina, iar cei nelegiuiţi nu vor locui pământul.
Ps. 1, 1, 4.
31. Gura celui drept rodeşte înţelepciune, iar limba urzitoare de rele aduce pierzare.
Ps. 36, 30.
32. Buzele celui drept cunosc bunăvoirea, iar gura păcătoşilor strâmbătatea.
CAP. 11
Folosul şi piedicile în calea dreptăţii.
1. Cântarul strâmb este urgisit de Domnul, şi cântărirea dreaptă este plăcerea Lui.
Deut. 25, 13. Pild. 16, 11. Am. 8, 5. Mih. 6, 11.
2. Dacă vine mândria, va veni şi ocara, iar înţelepciunea este cu cei smeriţi.
3. Neprihănirea poartă pe cei drepţi, iar strâmbătatea prăpădeşte pe cei vicleni.
4. La nimic nu foloseşte bogăţia în ziua mâniei ; numai dreptatea izbăveşte de moarte.
Ps. 48, 6, 10. Pild. 10, 2. Iez. 7, 19. Sof. 1, 18. Înţel. 5, 8. Sir. 5, 10.
5. Dreptatea netezeşte calea celui fără prihană, iar cel fără de lege va cădea prin fărădelegea lui.
6. Dreptatea izbăveşte pe cei drepţi, iar cei vicleni vor fi prinşi prin pofta lor.
Înţel. 5, 15.
7. La moartea omului drept rămâne nădejdea, iar la moartea celui păcătos piere nădejdea.
8. Dreptul scapă din strâmtorare, şi cel fără de lege îi ia locul.
Est. 7, 9. Ps. 33, 19.
9. Făptuitorul de rele prăbuşeşte cu gura pe aproapele lui, iar prin ştiinţa celor drepţi va fi mântuit.
10. De propăşirea celor drepţi cetatea se bucură, iar când pier cei fără de lege ea tresaltă de veselie.
Pild. 28, 12.
11. Prin binecuvântarea oamenilor drepţi cetatea merge înainte, iar prin gura celor nelegiuiţi ajunge ruină.
Fac. 18, 32. Pild. 14, 34; 29, 8. Sir. 16, 5.
12. Cel nepriceput urgiseşte pe aproapele lui, iar omul cu bună-chibzuială tace.
13. Grăitorul de rele dă pe faţă lucruri de taină, iar omul cu duhul cumpănit le ţine ascunse.
Pild. 20, 19. Sir. 27, 16.
14. Unde lipseşte cârmuirea, poporul cade ; izbăvirea stă în mulţimea sfetnicilor.
Pild. 15, 22. Înţel. 6, 24.
15. Celui ce se pune chezaş pentru un străin îi merge rău ; cel ce nu se pune chezaş stă la adăpost.
Pild. 17, 18. Sir. 29, 20.
16. Femeia cu purtare bună agoniseşte cinstire, iar cea care urăşte cinstea e o ruşine. Nu leneşii ci silitorii agonisesc avere.
17. Omul milostiv îşi face bine sufletului său, pe când cel fără milă îşi chinuieşte trupul său.
18. Cel nelegiuit capătă un câştig înşelător, iar cel ce seamănă dreptatea, o răsplată adevărată.
Gal. 6, 8.
19. Cel ce umblă după dreptate ajunge la viaţă, iar cel ce fuge după rău, la moarte.
20. Pe cei cu inima vicleană îi urgiseşte Domnul ; plăcerea Lui este spre cei fără prihană.
Ps. 5, 6.
21. Încetul cu încetul păcătosul nu va rămâne nepedepsit, iar neamul celor drepţi va fi mântuit.
Pild. 16, 5.
22. Inel de aur în râtul porcului, aşa este femeia frumoasă şi fără minte.
Pild. 31, 30.
23. Dorinţa celor drepţi este bine ; nădejdea celor fără de lege este mânia lui Dumnezeu.
Ps. 111, 10.
24. Unul dă mereu şi se îmbogăţeşte, altul se zgârceşte afară din cale şi sărăceşte.
2 Cor. 9, 6.
25. Cel ce binecuvintează va fi îndestulat, iar cel ce blesteamă va fi blestemat.
26. Cel ce ţine grâul este blestemat de popor, iar binecuvântarea (se revarsă) peste capul celui ce îl vinde.
27. Cel ce caută binele dobândeşte bunăvoinţa Domnului, iar cel ce umblă după rău va da peste el.
Ps. 108, 17.
28. Cel ce-şi pune nădejdea în bogăţia lui se veştejeşte, iar cei drepţi ca frunzişul odrăslesc.
Iov 31, 25. Ps. 51, 7. Mat. 19, 23. Marc. 10, 23-24. Luc. 18, 24. 1 Tim. 6, 17.
29. Cine îşi tulbură casa lui culege vânt, iar cel nebun va fi sluga celui înţelept.
30. Rodul dreptăţii este un pom al vieţii, iar silnicia nimiceşte viaţa.
Pild. 3, 18.
31. Dacă cel drept este răsplătit pe pământ, cu cât mai mult cel nelegiuit şi păcătos !
1 Petr. 4, 18.
CAP. 12
Sfaturi folositoare pentru viaţă.
1. Cel ce iubeşte învăţătura iubeşte ştiinţa, iar cel ce urăşte certarea este nebun.
Ps. 140, 6. Pild. 10, 17.
2. Cel bun dobândeşte har de la Domnul, iar pe omul viclean îl osândeşte Domnul.
3. Omul nu se întăreşte întru fărădelegea lui ; rădăcina celor drepţi nu se va clătina niciodată.
Pild. 10, 25. Is. 37, 31. Ier. 17, 8.
4. Femeia virtuoasă este o cunună pentru bărbatul ei, iar femeia fără cinste este un cariu în oasele lui.
5. Socotelile celor drepţi sunt dreptatea, iar punerile la cale ale celor nelegiuiţi înşelăciunea.
6. Graiurile celor nelegiuiţi sunt curse de moarte, iar gura celor drepţi îi scapă pe ei din primejdie.
Pild. 1, 11.
7. Cei fără de lege numai cât se întorc şi nu mai sunt, dar casa drepţilor dăinuieşte de-a pururi.
8. Omul este preţuit după priceperea lui, iar cel nepriceput este urgisit.
9. Mai mult preţuieşte un om smerit dar harnic, decât unul mândru dar lipsit de pâine.
Sir. 10, 30.
10. Cel drept are milă de vite, iar inima celui rău este fără îndurare.
Deut. 22, 6.
11. Cel ce munceşte ogorul său se satură de pâine, iar cel ce umblă după deşertăciuni este om lipsit de minte.
Deut. 25, 4. Pild. 28, 19. Sir. 20, 28-29.
12. Nelegiuitul pofteşte prada celor răi, dar rădăcina celor drepţi dă rodul său.
13. Prin păcatul buzelor se prinde în laţ păcătosul, iar dreptul (prin dreptatea lui) scapă din strâmtorare.
Pild. 18, 7.
14. Din rodul gurii sale se satur ; de cele bune omul, şi fiecăruia i se răsplăteşte după faptele lui.
Ps. 61, 11. Pild. 13, 2.
15. Calea celui nebun este dreaptă în ochii lui, iar cel înţelept ascultă de sfat.
Pild. 10, 17.
16. Nebunul dă pe faţă îndată mânia lui, iar omul prevăzător îşi ascunde ocara.
Eccl. 7, 9-10.
17. Cel ce spune adevărul vesteşte dreptatea, iar martorul mincinos umblă cu înşelăciunea.
Pild. 14, 5, 25, 31.
18. Cei nechibzuiţi la vorbă sunt ca împunsăturile de sabie, pe când limba celor înţelepţi aduce tămăduire.
Ps. 58, 8; 63, 3.
19. Buzele care spun adevărul vor dăinui totdeauna, iar limba grăitoare de minciună numai pentru o clipă.
20. Înşelăciunea este în inima celor ce gândesc rău, iar bucuria pentru cei ce dau sfaturi de pace.
21. Nici o nenorocire nu se întâmplă celui drept, pe când cei nelegiuiţi sunt covârşiţi de rele.
22. Buzele cele grăitoare de minciună sunt urâciune înaintea Domnului, iar cei ce făptuiesc după adevăr sunt plăcerea Lui.
Ps. 5, 7.
23. Omul înţelept îşi ascunde ştiinţa, pe când inima celor nebuni propovăduieşte nebunia.
Pild. 13, 16; 15, 2.
24. Mâna celor silitori va stăpâni, iar cea lăsătoare va fi birnică.
25. Supărarea se abate asupra omului, dar numai un cuvânt bun îl bucură.
26. Dreptul cercetează cu de-amănuntul pe prietenul său ; calea celor nelegiuiţi duce la rătăcire.
27. Leneşul nu-şi frige nici vânatul lui ; cea mai scumpă comoară pentru om este munca.
28. Pe cărarea dreptăţii este viaţa şi pe calea pe care ea o însemnează ; nemurirea, iar calea nebuniei duce la moarte.
CAP. 13
Diferite sfaturi.
1. Fiul înţelept ascultă de învăţătura tatălui său, iar cel batjocoritor nici de mustrare.
Pild. 15, 12.
2. Din rodul gurii sale omul mănâncă binele ; pofta celor vicleni este silnicia.
Pild. 12, 14.
3. Cine îşi păzeşte gura îşi păzeşte sufletul său ; cel ce deschide prea tare buzele o face spre pieirea lui.
Pild. 18, 20. 1 Petr. 3, 10.
4. Sufletul celui leneş pofteşte, însă în zadar. Numai sufletul celor silitori este îndestulat.
Pild. 21, 25.
5. Dreptul urăşte cuvintele mincinoase ; ticălosul aduce numai ruşine şi ocară.
Ps. 118, 163.
6. Dreptatea păzeşte calea omului fără prihană, iar fărădelegea e pricina ruinii celui păcătos.
7. Unii se dau drept bogaţi şi n-au nimic, alţii trec drept săraci, cu toate că au multe averi.
Pild. 12, 9. 2 Cor. 6, 10.
8. Bogăţia cuiva slujeşte la răscumpărarea lui ; cel sărac nu se teme nici chiar de ameninţare.
Pild. 10, 15.
9. Lumina celor drepţi luminează, pe când sfeşnicul celor fără de lege se stinge.
Iov 18, 6. Ps. 36, 22; 96, 11. Pild. 24, 20.
10. Mândria nu dă prilej decât la ceartă, înţelepciunea se află numai la cei ce primesc sfaturi.
11. Bogăţia adunată în grabă se împuţinează, numai cel ce-o adună pe încetul o înmulţeşte.
Pild. 28, 8.
12. Aşteptarea prea îndelungată îmbolnăveşte inima, iar dorinţa împlinită este pom al vieţii.
13. Cel ce nu ia în seamă cuvântul (lui Dumnezeu) este dat pierzării, iar cel ce se teme de porunca Lui este răsplătit.
Pild. 1, 24. Os. 4, 6.
14. Învăţătura celui înţelept este izvor de viaţă, ca să putem scăpa de cursele morţii.
Pild. 10, 11.
15. Buna înţelegere rodeşte har ; calea celor vicleni este spre pieirea lor.
16. Orice om înţelept lucrează cu chibzuinţă, numai cel nebun îşi desfăşoară nebunia.
Pild. 12, 23.
17. Un sol ticălos cade în nenorocire, iar unul credincios aduce alinare.
18. De sărăcie şi de ruşine are parte cel ce nesocoteşte certarea, iar cel ce primeşte mustrarea va fi cinstit.
19. Dorinţa împlinită mulţumeşte sufletul, iar depărtarea de rău este urâciune pentru cei nebuni.
20. Cel ce se însoţeşte cu cei înţelepţi ajunge înţelept, iar cel ce se întovărăşeşte cu cei nebuni se face rău.
Sir. 6, 35; 37, 15.
21. Nenorocirea urmăreşte pe cei păcătoşi, iar fericirea răsplăteşte pe cei drepţi.
Is. 24, 16-17.
22. Omul bun lasă moştenirea sa nepoţilor săi, iar averea celui păcătos este sortită pentru cei drepţi.
Iov 27, 17.
23. Arătura în ţelină, făcută de cei săraci, dă hrană din belşug, însă averea se pierde din pricina nedreptăţii.
24. Cine cruţă toiagul său îşi urăşte copilul, iar cel care îl iubeşte îl ceartă la vreme.
Pild. 23, 13. Sir. 30, 1. Ef. 6, 4.
25. Dreptul mănâncă şi îşi îndestulează sufletul său, iar pântecele celor fără de lege duce lipsă.
Is. 65, 13. Sir. 37, 32-33.
CAP. 14
Lauda iscusinţei în viaţă.
1. Femeile înţelepte zidesc casa, iar cele nebune o dărâmă cu mâna lor.
Pild. 12, 4; 24, 3.
2. Cel ce umblă întru dreptate se teme de Domnul, iar cel ce umblă pe căi strâmbe îl dispreţuieşte.
Iov 12, 4.
3. În gura celui nebun este varga mândriei lui ; buzele pe cei înţelepţi îi păzesc.
Pild. 12, 6. Iac. 3, 5.
4. Unde nu sunt boi, staulul este gol, însă puterea boilor aduce mult folos.
5. Martorul care grăieşte adevărul nu minte, iar martorul mincinos spune numai minciuni.
Ieş. 23, 1. Pild. 12, 17.
6. Batjocoritorul caută înţelepciunea şi nu o găseşte, iar pentru cel priceput ştiinţa este uşoară.
Pild. 24, 7. Sir. 1, 30-31; 15, 7.
7. Fugi dinaintea omului fără de minte, căci tu ştii că nu este nici o ştiinţă pe buzele lui.
8. Înţelepciunea omului chibzuit este de a-şi înţelege calea lui ; iar nebunia celor neînţelepţi este înşelăciune.
Ps. 31, 9; 138, 23.
9. Nebunul îşi bate joc de jertfa pentru păcat, însă între oamenii drepţi este bună înţelegere.
10. Inima cunoaşte amărăciunile sale, iar un străin nu poate împărţi bucuriile ei.
11. Casa celor fără de lege va fi distrusă, iar cortul celor drepţi va înflori.
Ps. 126, 1. Pild. 11, 7.
12. Unele căi par drepte în ochii omului, dar sfârşitul lor sunt căile morţii.
Pild. 16, 25.
13. Chiar când râdem, inima se întristează ; bucuria se sfârşeşte prin plângere.
Luc. 6, 25.
14. Nelegiuitul se va sătura de căile sale şi omul bun de roadele sale.
Is. 3, 10-11.
15. Omul simplu crede toate vorbele ; omul înţelept veghează paşii săi.
1 Ioan 4, 1. Rom. 16, 18.
16. Înţeleptul se teme şi se fereşte de rău, iar cel fără de minte îşi iese din fire şi se simte la adăpost.
Ps. 110, 10.
17. Cel iute la mânie săvârşeşte nebunii, iar cel cumpănit se stăpâneşte.
Pild. 12, 16. Eccl. 7, 9.
18. Cei nepricepuţi au parte de nebunie, pe când cei înţelepţi sunt încununaţi cu ştiinţă.
Ef. 5, 15.
19. Cei răi se pleacă înaintea celor buni şi cei nelegiuiţi stau la porţile celor drepţi.
Is. 60, 14.
20. Săracul este dispreţuit chiar şi de prietenul lui, pe când prietenii celui bogat sunt fără de număr.
Pild. 19, 4, 7.
21. Cel care nu bagă în seamă pe prietenul său săvârşeşte un păcat ; iar cel ce se îndură de sărmani e fericit.
Ps. 40, 1. Mat. 5, 7.
22. Cu adevărat rătăcesc cei ce plănuiesc fărădelegea, iar cei ce cugetă la lucruri bune au parte de milostivire şi de adevăr.
23. Orice osteneală duce la îndestulare, iar cuvintele fără rost la lipsă.
Pild. 2, 11.
24. Bogăţia este o cunună pentru cei înţelepţi ; iar coroana celor nebuni este nebunia.
Pild. 10, 16; 27, 22.
25. Martorul drept scapă suflete, iar cel viclean spune numai minciuni.
Pild. 12, 17.
26. Întru frica lui Dumnezeu este nădejdea celui tare ; fiii lui afla-vor (acolo) un liman.
Pild. 18, 10.
27. Frica de Dumnezeu este un izvor de viaţă, ca să putem scăpa de cursele morţii.
2 Reg. 22, 6. Pild. 10, 17, 27. Sir. 1, 11.
28. Strălucirea unui rege se sprijină pe mulţimea poporului, iar lipsa de supuşi este pieirea prinţului.
29. Cel încet la mânie este bogat în înţelepciune, iar cel ce se mânie degrabă îşi dă pe faţă nebunia.
Pild. 19, 11.
30. O inimă fără patimă este viaţa trupului, pe când pornirea pătimaşă este ca un cariu în oase.
31. Cel care apasă pe cel sărman defaimă pe Ziditorul lui, dar cel ce are milă de sărac Îl cinsteşte.
Pild. 17, 5. Mat. 25, 36, 40, 45.
32. Cel fără de lege este răsturnat de răutatea lui, iar cel drept găseşte scăpare în neprihănirea lui.
Iov 21, 17. Ps. 72, 18; 111, 8.
33. Înţelepciunea sălăşluieşte în inima celui înţelept, iar în inima celor nebuni nu se arată.
34. Dreptatea înalţă un popor, în vreme ce păcatul este ocara popoarelor.
Pild. 11, 11. Înţel. 5, 24.
35. Bunăvoinţa regelui este pentru sluga înţeleaptă, iar mânia lui pentru cel ce îi face ruşine.
Luc. 7, 2. Rom. 13, 3.
CAP. 15
Roadele iscusinţei. Mijloace împotriva păcatelor.
1. Un răspuns blând domoleşte mânia, iar un cuvânt aspru aţâţă mânia.
1 Reg. 25, 24, 35. Pild. 15, 28.
2. Limba celor înţelepţi picură ştiinţă, iar gura celor nebuni revarsă prostie.
Pild. 12, 23.
3. Ochii Domnului sunt pretutindeni, veghind asupra celor buni şi asupra celor răi.
Ps. 32, 14. Evr. 4, 13.
4. Limba dulce este pom al vieţii, iar limba vicleană zdrobeşte inima.
Pild. 3, 18; 12, 18.
5. Nebunul nu ia în seamă învăţătura tatălui său, iar cine trage folos din certare se face mai înţelept.
6. În casa celui drept sunt comori fără de număr ; în câştigul celui fără de lege este tulburare.
Iov 20, 22. Ps. 111, 3.
7. Buzele celor înţelepţi răspândesc ştiinţa, dar inima celor nebuni nu.
8. Jertfa celor fără de lege este urâciune înaintea Domnului, iar rugăciunea celor drepţi este plăcerea Lui.
Pild. 21, 27. Is. 1, 11. Ier. 6, 20. Am. 5, 21. Sir. 34, 20-21.
9. Calea celui nelegiuit este urâciune înaintea Domnului, dar El iubeşte pe cel ce umblă după dreptate.
Ps. 5, 6.
10. O certare aspră capătă ,el ce părăseşte cărarea ; cel ce urgiseşte mustrarea va muri.
11. Iadul şi adâncul sunt cunoscute Domnului, cu atât mai vârtos inimile fiilor oamenilor.
Iov 26, 6. Ps. 7, 9.
12. Celui batjocoritor nu-i place dojana ; de aceea el nu se îndreaptă spre cei înţelepţi.
Ps. 140, 6. Pild. 9, 8.
13. O inimă veselă înseninează faţa, iar când inima e tristă şi duhul e fără de curaj.
Pild. 17, 22. Sir. 38, 18.
14. Inima înţeleaptă caută ştiinţa, iar gura celor nebuni se simte mulţumită cu nebunia.
15. Toate zilele celui sărac sunt rele, dar inima mulţumită este un ospăţ necurmat.
Eccl. 3, 12.
16. Mai bine puţin întru frica lui Dumnezeu, decât vistierie mare şi tulburare (multă).
Ps. 36, 16. 1 Tim. 6, 6.
17. Mai mult face o mâncare de verdeţuri şi cu dragoste, decât un bou îngrăşat şi cu ură.
Pild. 17, 1.
18. Omul mânios aţâţă cearta, pe când cel domol linişteşte aprinderea.
Pild. 26, 21.
19. Calea celui leneş e ca un gard de spini, iar calea celui silitor e netedă.
20. Fiul înţelept bucură pe tatăl său, iar fiul nebun nu bagă în seamă pe maica lui.
Pild. 10, 1; 17, 25; 19, 13, 26.
21. Nebunia este o bucurie pentru omul fără minte, iar cel înţelept merge pe calea dreaptă.
22. Punerile la cale nu se înfăptuiesc unde lipseşte chibzuirea, dar ele îşi iau fiinţă cu mulţi sfătuitori.
Pild. 11, 14; 20, 18.
23. Omul se bucură pentru un răspuns bun ieşit din gura lui şi cât e de bună vorba spusă la locul ei !
24. Înţeleptul merge pe cărarea vieţii ce duce în sus, ca să ocolească drumul iadului care merge în jos.
25. Domnul prăbuşeşte casa celor mândri şi întăreşte hotarul văduvei.
Est. 7, 9. Pild. 2, 22; 12, 7.
26. Gândurile cele rele sunt urâciune înaintea Domnului, iar cuvintele frumoase sunt curate (în ochii Lui).
27. Cel ce umblă după câştig nedrept îşi surpă casa lui, iar cel ce urăşte mita va trăi.
Ieş. 23, 8. 1 Tim. 6, 9.
28. Inima celui drept chibzuieşte ce să răspundă, iar gura celor nelegiuiţi împrăştie răutăţi.
29. Domnul se ţine departe de cei nelegiuiţi, dar ascultă rugăciunea celor drepţi.
Iov 35, 12. Ps. 10, 5; 65, 17. Is. 1, 15. Ioan 9, 31. Iac. 5, 16.
30. O privire binevoitoare înveseleşte inima şi o veste bună întăreşte oasele.
31. Urechea care ascultă o dojană folositoare vieţii îşi are locaşul printre cei înţelepţi.
32. Cel ce leapădă mustrarea îşi urgiseşte sufletul său, iar cel ce ia aminte la dojană dobândeşte înţelepciune.
33. Frica de Dumnezeu este învăţătură şi înţelepciune, iar smerenia trece înaintea măririi.
Pild. 29, 23. Sir. 1, 26.
CAP. 16
Îndemnuri pentru smerenie, dreptate şi înfrânare.
1. În putere stă omului să plăsmuiască planuri în inimă, dar răspunsul limbii vine de la Domnul.
Pild. 19, 21. Ier. 10, 23.
2. Toate căile omului sunt curate în ochii lui, dar numai Domnul este Cel ce cercetează duhul.
Pild. 21, 2.
3. Înfăţişează Domnului lucrările tale şi gândurile tale vor izbuti.
Ps. 36, 5. 1 Petr. 5, 7.
4. Pe toate le-a făcut Domnul fiecare cu ţelul său, la fel şi pe nelegiuit pentru ziua nenorocirii.
Iov 21, 30. Pild. 8, 13. Rom. 11, 36. Evr. 2, 10.
5. Toată inima semeaţă este urâciune înaintea Domnului ; hotărât, ea nu va rămâne nepedepsită.
Ps. 130, 1. Pild. 11, 21.
6. Prin iubire şi credinţă se ispăşeşte păcatul şi prin frica de Dumnezeu te fereşti de rele.
Neem. 5, 13.
7. Când căile omului sunt plăcute înaintea Domnului, chiar şi pe vrăjmaşii lui îi sileşte la pace.
Sir. 6, 17. 1 Petr. 3, 13.
8. Mai degrabă puţin şi cu dreptate, decât agoniseală multă cu strâmbătate.
9. Inima omului gândeşte la calea lui, dar numai Domnul poartă paşii lui.
10. Hotărâri dumnezeieşti sunt pe buzele împăratului ; la darea hotărârii să nu se înşele gura lui !
3 Reg. 3, 27.
11. Cântarul şi cumpăna dreaptă sunt de la Domnul ; toate greutăţile de cântărit sunt lucrarea Lui.
Pild. 11, 1; 20, 10, 23.
12. Urâciune sunt regii care făptuiesc fărădelegea, fiindcă numai întru dreptate se întăreşte tronul.
Pild. 20, 28; 25, 5.
13. Buzele grăitoare de dreptate sunt plăcute regilor şi iubesc pe cel ce spune drept.
Pild. 12, 8.
14. Întărâtarea regelui este ca vestitorii morţii, dar omul înţelept o domoleşte.
Est. 7, 7. Pild. 20, 2.
15. Seninătatea feţei regelui dă viaţă şi bunăvoinţa lui este ca un nor de ploaie de primăvară.
16. Dobândirea înţelepciunii este mai bună decât aurul, iar câştigarea priceperii este mai de preţ decât argintul.
Iov 28, 15.
17. Calea celor drepţi este ferirea de rău ; numai acela care ia aminte la mersul lui îşi păzeşte sufletul său.
18. Înaintea prăbuşirii merge trufia şi semeţia înaintea căderii.
Est. 3, 1. Pild. 18, 12. Dan. 4, 27. Sir. 3, 26.
19. Mai bine să fii smerit cu cei smeriţi decât să împarţi prada cu cei mândri.
Mat. 5, 5.
20. Cel care ia aminte la cuvânt află fericirea, iar cel ce se încrede în Domnul este fericit.
Ps. 2, 11; 33, 8; 39, 6; 124, 1. Is. 30, 18. Ier. 17, 7.
21. Cel ce este înţelept se cheamă priceput ; dulceaţa cuvintelor de pe buzele lui înmulţeşte ştiinţa.
22. Înţelepciunea este un izvor de viaţă pentru cine o are ; pedeapsa celui nebun e nebunia.
23. Inima celui înţelept dă înţelepciune gurii lui şi pe buzele sale sporeşte ştiinţa.
24. Cuvintele frumoase sunt un fagure de miere, dulceaţă pentru suflet şi tămăduire pentru oase.
25. Multe căi i se par bune omului, dar la capătul lor încep căile morţii.
Pild. 14, 12.
26. Foamea îndeamnă pe lucrător la muncă, fiindcă gura lui îl sileşte.
27. Omul viclean pregăteşte nenorocirea şi pe buzele lui este ca un foc arzător.
Ps. 7, 15. Iac. 3, 6.
28. Omul cu gând rău aţâţă ceartă şi defăimătorul desparte pe prieteni.
Pild. 15, 18.
29. Omul asupritor amăgeşte pe prietenul său şi îl îndreaptă pe un drum care nu este bun.
30. Cel care închide din ochi urzeşte viclenii ; cine îşi muşcă buzele a şi săvârşit răul.
Pild. 6, 13; 10, 10.
31. Bătrâneţea este o cunună strălucită ; ea se află mergând pe calea cuvioşiei.
Pild. 20, 29. Înţel. 4, 9. Tit 2, 2.
32. Cel încet la mânie e mai de preţ decât un viteaz, iar cel ce îşi stăpâneşte duhul este mai greţuit decât cuceritorul unei cetăţi.
Pild. 19, 11.
33. Se aruncă sorţii în pulpana hainei, dar hotărârea toată vine de la Domnul.
Iosua 7, 14.
CAP. 17
Cearta şi vrajba.
1. Mai bună este o bucată de pâine uscată în pace, decât o casă plină cu carne de jertfe, dar cu vrajbă.
Pild. 15, 17.
2. Un slujitor înţelept e mai presus decât un fiu aducător de ruşine ; acela va împărţi moştenirea cu fraţii.
Sir. 10, 28.
3. În topitoare se lămureşte argintul şi în cuptor aurul, dar cel ce încearcă inimile este Domnul.
Pild. 27, 21. Ier. 17, 10. Sir. 2, 5. Luc. 16, 15. 1 Petr. 1, 7.
4. Făcătorul de rele ia aminte la buzele nedrepte, mincinosul pleacă urechea la limba cea rea.
5. Cel ce îşi bate joc de sărac defaimă pe Ziditorul lui ; cel ce se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit.
Pild. 14, 31.
6. Cununa bătrânilor sunt nepoţii, iar mărirea fiilor sunt părinţii lor.
Ps. 127, 6. 2 Tim. 1, 5.
7. Nebunului nu-i sunt dragi cuvintele alese, cu atât mai mult unui om de seamă vorbele mincinoase.
8. Piatră nestemată este darul în ochii celui ce-l are ; oriunde se întoarce (totul) îi merge în plin.
Pild. 18, 16.
9. Cel ce acoperă un păcat caută prietenie, iar cine scoate la iveală un lucru (uitat) desparte pe prieteni.
Pild. 10, 12. Sir. 6, 5.
10. Certarea înrâureşte mai adânc pe omul înţelept, decât o sută de lovituri pe cel nebun.
11. Omul rău aţâţă răzvrătirea ; pentru aceasta un sol aprig va fi trimis împotriva lui.
12. Mai degrabă să întâlneşti o ursoaică lipsită de puii ei, decât un nebun în nebunia lui.
13. Cel ce răsplăteşte cu rău pentru bine nu va vedea depărtându-se nenorocirea din casa lui.
Deut. 32, 35. Pild. 20, 22; 24, 29. 1 Petr. 3, 9. Rom. 12, 17, 19. 1 Tes. 5, 15.
14. Începutul unei certe e ca slobozirea apei (dintr-un iezer) ; înainte de a se aprinde, dă-te la o parte !
15. Cel care achită pe cel vinovat şi cel ce osândeşte pe cel drept, amândoi sunt urâciune înaintea Domnului.
Pild. 24, 24. Is. 5, 23. Iez. 13, 19.
16. Ce folos aduc banii în mâna celui nebun ? Ar putea dobândi înţelepciune, dar nu are pricepere.
17. Prietenul iubeşte în orice vreme, iar în nenorocire el e ca un frate.
Pild. 18, 24. Sir. 12, 10-11.
18. Omul fără pricepere se prinde prin dărnicia mâinii lui ; el se pune chezaş pentru aproapele lui.
Pild. 6, 1; 11, 15.
19. Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul

IN MEMORIAM MIHAELA RUNCEANU - 02.11.2009 - 20 ANI !

dicuoctavian — Mon, 26 Oct 2009 13:29:56 UT

IN MEMORIAM
MIHAELA RUNCEANU
02.11.2009

Biografie Mihaela Runceanu
„Cântecul este modul prin care dăruim oamenilor tot ce avem mai bun şi mai frumos în noi...” – Mihaela Runceanu 1955
• Pe 4 mai, Mihaela Valentina Runceanu se naşte la Buzău.
• După două luni şi jumătate, părinţii Nicolae şi Lenuţa Runceanu se intorc cu Mihaela la Pătârlagele, unde aceştia îşi aveau locul de muncă.
1957
Părinţii se mută cu serviciul la Orbeni (la cca. 30 de km de Bacău). Aici Mihaela va descoperi pasiunea pentru vioară.
1962-1963
• Urmează clasa I şi jumătate din clasa a-II-a la Orbeni (Bacău), unde părinţii se mutaseră cu serviciul.
1963-1970
• În primăvară, părinţii se mută cu serviciul în Buzău. Se stabilesc la bunica maternă, în fostul sat Simileasca, devenit, în timp, cartier al oraşului Buzău.
• Continuă cursurile la Şcoala elementară de pe lângă Liceul de muzică şi arte plastice din Buzău. Profesor de vioară: Eufrosina Tomescu, soţia directorului şcolii, Constantin Tomescu.
• Mihaela îşi va petrece majoritatea vacanţelor de vara la bunicii paterni în satul Runcu, un sat răsfirat pe dealurile din apropierea comunei Pîrscov.
1970-1974
• Urmează Liceul de muzică şi arte plastice din Buzău, pe care îl absolvă, ca şef de promoţie.
• În perioada liceului, cântă în orchestra simfonică a oraşului, care se afla pe lângă Casa orăşenescă de cultură. Orchestra era alcătuită din cele mai diverse categorii de oameni, iubitori ai muzicii culte (profesori, avocaţi, ingineri, medici etc.) Cei mai mulţi erau elevi şi profesori de la Liceul de muzică şi arte plastice din Buzău, al cărui director, profesorul C-tin Tomescu, a fost o perioadă şi animatorul formaţiei. Ulterior, bagheta de dirijor a fost preluată de unul din tinerii profesori ai liceului, Tiberiu Tănase. Acesta era profesorul de teorie şi solfegiu al Mihaelei. Mihaela a cântat în orchestra respectivă, la vioara a doua, apoi la vioara întâi.
1972
• Câştigă premiul I la concursul „Tinereţea Buzoiană” cu piesa „Anilor” de Petre Magdin, prima recunoaştere publică a vocaţiei de solist de muzică uşoară.
1973 (
Mihaela Runceanu şi Laurenţiu Cazan cântă la Praga şi Karlovy Vary (Cehoslovacia) cu Orchestra Simfonică din Buzău.
1974
• Este admisă la Coservatorul de muzică „Ciprian Porumbescu” (clasa profesor Giuleanu), cu media 9,95. Este colegă de grupă şi de cameră cu Angela Ciochină (o viitoare talentată solistă de muzică uşoară).
• Urmează, în paralel, cursurile Şcolii Populare de Artă din Bucureşti, clasa de canto condusă de profesoara Nina Bercaru (care o va însoţi pe Mihaela Runceanu în majoritatea concursurilor la care va participa în perioada 1975-76). D-na Nina Bercaru va afirma: “ Pe toată perioada celor trei ani de cursuri a fost extrem de sârguincioasă, de receptivă şi aceasta la un student de conservator care pe deasupra ştia să cânte la un instrument (vioară) şi care citea note la prima vedere, fără dificultate. Această ciudăţenie, să zic aşa, se datora şi faptului că la consevator studiile se făceau doar pentru muzică clasică, muzica uşoară nu era băgată în seamă, fiind considerată gen minor. Şcoala Populară de Artă avea în schimb trei catedre de canto ai căror profesori erau Florica Orăscu, Gloria Bordea şi... Nina Bercaru”
1975
• Câştigă Trofeul „Steaua litoralului”, Constanţa (la acest concurs, Mihaela Oancea, o altă solistă deja consacrată, va obţine „Premiul Tinereţii”).
• Obţine premiul I la Festivalul „Constelaţii vâlcene”, Râmnicu Vâlcea.
• Debuteză la Radio cu o piesă, în primă audiţie, a compozitorului George Grigoriu. Va imprima, până în 1989, la Radio şi Electrecord, peste 150 de piese.
• Trece cu 10 pe linie prima etapă la concursul TV „Steaua fără nume”. Preşedintele juriului: Octav Enigărescu (directorul Operei Române din Bucureşti), membrii juriului: Radu Şerban, Vasile Vasilache, Aurel Giroveanu, Edmond Deda, Paul Urmuzescu (compozitori), Grigore Constantinescu (muzicolog), Gheorghe Ilionoiu, Nina Bercaru (profesori). În cadrul concursului, Mihaela Runceanu interpretează în primă audiţie piesa “Numai de dragoste”, compusă special pentru ea de Marcel Dragomir (pe atunci profesor la Şcoala Populară de Artă din Bucureşti). Marcel Dragomir va deveni un colaborator şi prieten apropiat al Mihaelei.
1976
• Pe 8 aprilie participă la un spectacol organizat în sala de concerte a Radioteleviziunii alături de unii dintre cei mai în vogă cântăreţi ai momentului. Preşedintele juriului – Daniela Caraman Fotea (pe atunci şefa secţiei de muzică uşoară a Radioteleviziunii). Mihaela Runceanu va afirma: „acesta a fost adevăratul meu debut ca solist profesionist de muzică uşoară ”.
• Obţine premiul I la Festivalul „Lotca de aur”, Brăila.
• Obţine premiul II la „Festivalul artei studenţeşti” din Galaţi (premiul I fiind adjudecat de Angela Ciochină).
• Obţine premiul II la concursul „Bucureşti’76” (premiul I fiind adjudecat de Liliana Muşat).
• La Festivalul „Constelaţii vâlcene”din Râmnicu Vâlcea, Mihaela Runceanu, în calitate de câştigătoare a ediţiei precedente, susţine un microrecital.
• Participă la concursul naţional de creaţie şi interpretare a muzicii uşoare româneşti „Mamaia’76” (28-29 iulie) unde a interpretat melodia „De-aş fi fost să fiu” de George Grigoriu.
• Figureză pe L.P.-ul omagial „Odată cu cântecul”, lansat cu prilejul împlinirii a două decenii de carieră a compozitorului George Grigoriu, cu piesele „Speranţe vis, speranţe flori” şi „Nu mai ştiu ce să cred”.
1977
• I se imprimă prima melodie pe L.P.-ul „Şlagărele anului 1976”.
1978
• Absolvă Conservatorul de muzică „Ciprian Porumbescu”, Facultatea de pedagogie, muzicologie, compoziţie, cu lucrarea „Muzica uşoară românească şi rolul său în societatea contemporană” – coordonator prof. Al. Leahu.
• Obţine premiul I la Concursul soliştilor profesionişti, Secţia muzică uşoară.
1978-1979
• Profesoară de vioară la Şcoala generală de muzică din Brăila.
• Cântă cu formaţiile „Solaris” şi „Mefisto” din localitate. Cu grupul „Mefisto” dă spectacole în Brăila, Galaţi, Focşani, Tecuci şi alte localităţi. Tot cu „Mefisto” a făcut şi filmări pe Dunăre pentru populara emisiune „Antena vă aparţine”.
1979
• La cea de-a IX-a ediţie a „Festivalului tinereţii”, desfăşurat în staţiunea Amara (Ialomiţa), Mihaela Runceanu câştigă „Trofeul Amara”. Pe locurile următoare s-au clasat Mirela Voiculescu şi Gina Pătraşcu. Preşedintele juriului: Vasile Donose.
• Obţine premiul I la Festivalul naţional „Cântarea României”.
1979-1980
• Profesoară de vioară la Liceul de muzică şi arte plastice din Buzău, pe care îl absolvise cu numai şase ani în urmă.
• Face parte din formaţia „Nona”, condusă de profesorul Xenti Stănescu. (Este anul când Mihaela Runceanu îşi îmbogăţeşte serios zestrea de cântece cu piese din repertoriul internaţional). Formaţia: Xenti Stănescu (clape), Aurelia Stănescu (clape), Laurenţiu Cazan (chitară), Mişu Anghel (bass-electronistul formaţiei), Nucu Oancea (baterie). Solişti vocali ai grupului: Mihaela Runceanu şi George Nicolescu. Cu formaţia „Nona” cântă şi piese din repertoriul internaţional îndeosebi din ABBA, Mattia Bazar, Ib Rabsen, Olivia Newton-John, Bee Gees etc.
1980
În toamna anului 1980, Nina Bercaru, profesoară la Şcoala Populară de Artă din Bucureşti, se pensionează. D-na Bercaru va trebui să aleagă între Mihaela Runceanu şi Angela Ciochină (două din cele mai talentate eleve ale sale) pentru postul de profesor de canto, post ce rămânea vacant prin plecarea ei. Preferinţele profesoarei se vor îndrepta spre Mihaela Runceanu.
1980-1989
• Mihaela Runceanu este profesoară de canto la Şcoala Populară de Artă din Bucureşti. Corepetitor la aceeaşi clasă, compozitorul Ionel Tudor. Mihaela se ocupa de vocalize şi de exerciţii de respiraţie, de pregătirea vocală, iar Ionel Tudor – de repertoriu.
• Dintre cei care i-au fost elevi se numără: Marina Florea, Silvia Dumitrescu, Mircea Dumitrescu, Denis Roman (actualmente rezident SUA), Dana Dorian, Mihai Balaban (Texas), Coco Dumitriu (solist la Teatrul de Operetă) Gianina Olaru, Carmen Trandafir, Adrian Enache, Mădălina Manole, Nicola, Daniela Nicol, Doru Stelian, Ovidiu Baciu, Eugeniu Dan, Angela Stoica, Constantin Bruj, Paula Mitrache, Miki (fosta solista a trupei K-Pital), Marinela Chelaru de la grupul „Vouă” ş.a.
• În această perioadă Mihaela Runceanu va cânta la unele din cele mai renumite restaurante din Bucureşti, cum ar fi: „Intercontinental”, „Bucureşti”, „Continental”, „Salonul spaniol”, „Dorobanţi”, „Melody” precum şi la „Internaţional” Sinaia şi Timişoara. De asemenea, în fiecare vară, în timpul vacanţelor, cântă pe litoral numai la restaurante de mâna întâi (ex: „Barul Paradis” din Jupiter).
• Tot în această perioadă participă la un număr mare de spectacole organizate în Bucureşti sau în provincie, numele ei devenind, prin ani, o garanţie sigură a calităţii spectacolelor respective.
• Efectuează o serie de turnee peste hotare în ţări precum: URSS (o lună de zile), Cuba (1- 30 iulie 1985), R.D.Germană (1986), Bulgaria, Cehoslovacia.
• Este solicitată tot mai des pentru înregistrări la Radio, Televiziune şi Electrecord. • La Radioteleviziunea română colaboreză cu realizatorii Doru Dumitrescu, Mariana Şoitu, Eugen Dumitru, Liliana Moldovan, Titus Munteanu, Simona Patraulea, Nicolaeta Păun, Nichi Modreanu, Ioana Bogdan, Sergiu Ionescu, Andrei Brădeanu, Titus Andrei şi operatorii Radu Toader, Viorel Sergovici, Cristian Muller ş.a.
• Mihaela Runceanu devine unul din cei mai solicitaţi interpreţi de compozitori. Interpretează atât piese aparţinând unor compozitori arhicunoscuţi ca George Grigoriu, Ion Cristinoiu, Marcel Dragomir, Cornel Fugaru, Jolt Kerestely, Anton Şuteu, Laurenţiu Profeta, Horia Moculescu, Aurel Giroveanu, C-tin Teoharie, Mişu Iancu, Camelia Dăscălescu cât şi pe cele ale unora mai puţin cunoscuţi (la acea vreme) de marele public cum este cazul cu Alexandru Willmany, Virgil Popescu, Ion Bratu–Voicescu, Dinu Giurgiu, Dan Beizadea, Zoltan Boroş, Dan Dumitriu, Gheorghe E. Marian, Alex. Simu, Viorel Gavrilă, Dan Ardelean, Dan Pavelescu, Eugen Mihăescu şi mulţi alţii.
• Este prezentă pe un număr foarte mare de compilaţii apărute la Electrecord.
• A imprimat la Radio şi Electrecord (din anii’70 şi până în 1989) peste 150 de cântece.
1981
• Obţine din nou premiul I la Festivalul naţional „Cântarea României”.
1982
Melodia „E-adevărat iubirea mea”, preluată din repertoriul internaţional, devine primul mare şlagăr al Mihaelei Runceanu. Texul melodiei este semnat de Roxana Popescu care va deveni textiera preferată si o bună prietenă a Mihaelei.
1983
Marina Florea, elevă a Mihaelei Ruceanu, obţine Marele Premiu la secţiunea „Interpretare” la Festivalului naţional de muzică uşoară de la „Mamaia’83” (26-30.08).
Îi apare primul disc single la Electrecord cu piesele „Luna” de Vasile Veselovschi şi „Ce frumos am visat” de Dan Beizadea.
1984
• În cadrul programului TV „Revelion’84”, Mihaela Runceanu cântă în duet cu elevul său, Mircea Dumitrescu, melodia „Cu noi”. Cu acest prilej lansează cariera solistică a lui Mircea Dumitrescu.
1985
• Apar şlagărele: „Să crezi în dragostea mea”, „Tu nu vei ştii niciodată”, „Nu ştiu cum m-am îndrăgostit”.
• La concursul „Melodii’84”, Mihaela Runceanu participă cu melodiile „Nu ştiu cum m-am îndrăgostit” (Horia Moculescu), „Să crezi în dragostea mea” (Ion Cristinoiu) şi „În luna mai” (Dumitru Lupu) la secţiunea „Prime audiţii”. Melodia „Să crezi în dragostea mea” obţine premiul I la concursul de creaţie. Din acest moment Mihaela Runceanu intră în categoria „grea” a muzicii uşoare româneşti devenind unul din cei mai solicitaţi interpreţi de compozitorii care urmau să-şi prezinte lucrările ca prime audiţii.
• În perioda 1- 30 iulie 1985 efectueză un turneu în Cuba (cu escale la Berlin de Est, Gander şi Madrid) unde participă şi la Festivalul şi concursul „Gala’85”(participă cu o melodie din repertoriul cubanez şi cu şlagărul „Să crezi în dragostea mea”).
• Silvia Dumitrescu, elevă a Mihaelei Ruceanu, obţine premiul CC al UTC la secţiunea „Interpretare” la Festivalului naţional de muzică uşoară de la „Mamaia’85” (29.08 – 1.09). La aceeaşi ediţie a Festivalului, Grupul „Forte” (din care face parte şi Nicola o altă elevă a Mihaelei Runceanu) obţine premiul Teatrului „Fantasio”
• În Topul „Săptămâna” din anul 1985, realizat de Andrei Partoş pe baza preferinţelor ascultătorilor, Mihaela Runceanu obţine locul I cu piesa „Să crezi în dragostea mea” fiind urmată de: Mirabela Dauer şi Mihai Constantinescu (locul II), Cornel Fugaru (locul III), Dida Drăgan (locul IV).

1986
• Apar şlagărele: „De-ar fi să vii”, „Să fim copii”, „Haide spune!”, „Viaţa începe cu tine”, „Nu, nu mai vreau să ştiu”, „Voi, oameni” „Zborul vântului”.
• La concursul „Melodii’85”, Mihaela Runceanu participă cu melodiile „De-ar fi să vii” (Alexandru Willmany), „Tu nu vei ştii niciodată” (Ionel Tudor), „Nu, nu mai vreau să ştiu” (Dan Dimitriu). Melodia „De-ar fi să vii” obţine premiul I la concursul de creaţie.
• Mihaela Runceanu şi Adrian Daminescu participă la noua ediţie a concursului „Cu mască fără mască” (realizator Simona Patraulea). În costume de epocă vor interpreta o arie de Mozart, Mihaela Runceanu la vioară şi Adrian Daminescu la violoncel.
• În vara acestui an, Mihaela participă la Festivalul de muzică de la Rostock, în fosta R.D.Germană, unde are un neaşteptat succes cu piesa „Marea” de Ionel Tudor.
• Participă la Festivalului naţional de muzică uşoară de la „Mamaia’86” (27 – 31.08) cu melodiile „Cineva te iubeşte” (Al. Wilmany) şi „Voi ne-aţi promis cetăţi” (Horia Moculescu) cea din urmă cântată în duet cu Adrian Daminescu. Trei elevi ai Mihaelei Runceanu au făcut o bună impresie la concursul de Interpretare al Festivalului. Aceştia sunt: Daniela Nicol (premiul I), Amelia Ionaşcu şi Doru Stelian (premiul I).
• În programul de Revelion participă, alături de alte mari vedete ale muzicii uşoare româneşti, la înregistrarea şlagărului „Deschideţi poarta soarelui” (Anton Şuteu).
1987
Apar şlagărele: „Adevărul floriilor”, „Dacă omul poate fi”, „Să învingă dragostea”, „Iartă”.
La concursul „Melodii’86” melodia „De-ar fi să vii” este una din melodiile laureate ca şlagăre ale anului 1986. Mihaela Runceanu interpretează alături de alte mari vedete ale muzicii uşoare româneşti şlagărul „Deschideţi poarta soarelui” (Anton Şuteu) care este premiat de Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România.
Participă la Festivalului naţional de muzică uşoară de la „Mamaia’87” (26-31.08) cu melodiile „Dacă omul poate fi” (Alexandru Simu), „Adevărul florilor” (Zoltan Boroş) şi „Să-nvingă dragostea” (Dan Pavelescu) cea din urmă melodie cântată în duet cu George Nicolescu. La această ediţie a festivalului, opt elevi ai Mihaelei Runceanu obţin premii.
La începutul lunii decembrie apare la Electrecord primul album al solistei - „Mihaela Runceanu”.
1988
• Apar şlagărele: „Acasă”, „Cât aş fi vrut să te chem”, “De câte ori îţi spun la revedere” „Conga”, „A doua zi”, „Pentru voi, muguri noi” (I Bratu-Voicescu).
• La concursul „Melodii’87”, melodia „Să-nvingă dragostea” (Dan Pavelescu), cântată în duet de Mihaela Runceanu şi George Nicolescu, obţine Premiul de popularitate. În ultima seară a concursului Mihaela Runceanu susţine un recital de mare succes fiind acompaniată la o melodie de actorul Paul Stanoevici şi la alta de grupul „Stil”.
• Participă la Festivalului naţional de muzică uşoară „Mamaia’88” (31.08-4.09) cu melodiile „Acasă” (Dan Ardelean) şi „Cât aş fi vrut să te chem” (Alexandru Willmany). Cea din urmă melodie obţine Menţiune. În cadrul festivalului, Mihaela Runceanu susţine şi un recital de mare succes. Mădălina Manole, o altă elevă a Mihaelei Runceanu, se face remarcată la acestă ediţie a Festivalului.
• La Buzău, oraşul său natal, Mihaela Runceanu susţine un recital plin de succes cu prilejul tradiţionalei zile a Învăţătorului.
• Datorită solicitărilor foarte dese pentru turnee şi spectacole, Mihaela Runceanu se hotărăşte să-şi reducă din ore la Şcoala Populară de Artă din Bucureşti. Începând cu 6 noiembrie 1988 îşi împarte norma cu binecunoscuta solista si profesoară, Viorela Filip (o altă bună prietenă a Mihaelei).
1989
• Apar şlagărele: „Clipe ce dor”, „Eu nu te-am uitat”, „Fericirea are chipul tău”, „Dacă totuşi vei pleca”, „Cântă iubirea”.
• La începutul anului, Mihaela Runceanu susţine un recital plin de succes în cadrul unei noi ediţii a concursului TV „Steaua fără nume”. Este acompaniată de formaţia Cross din Tulcea şi de Eugen Mihăescu, liderul formaţiei Krypton, care i-a compus piesa “Clipe ce dor”. Eugen Mihăescu este şi orchestratorul mai multor piese din repertoriul Mihaelei.
• Mihaela Runceanu suţine un recital de mare succes in cadrul Concursului de Dans de la Sala Polivalenta din Bucureşti.
• Participă la Festivalului naţional de muzică uşoară „Mamaia’89” (30.08 - 3.09) cu melodiile „Viers din inimă română” (Dragoş Nedelcu) şi „Pentru inima planetei” (Cornel Fugaru), cea din urmă prezentată Hors Concours şi cântată împreună cu Mirela Voiculescu–Fugaru, Loredana Groza, Gabriel Cotabiţă şi Bogdan Bratu. Ovidiu Baciu, elev al Mihaelei Ruceanu, obţine premiul III la secţiunea „Interpretare” a Festivalului. La aceeaşi ediţie a Festivalului se lansează şi Adrian Enache, un alt elev al Mihaelei Runceanu, pe care aceasta îl remarcă în anul 1988 într-un spectacol şi îl sfătuieşte să se înscrie la Şcoala Populară de Artă.
• În perioada 10–15 octombrie, Mihaela Runceanu susţine cinci spectacole la Sala Polivalentă din Bucureşti, cu casa de modă „Venus” (fiind invitata d-nei Nina Stavarache). La aceste spectacole mai evoluează şi Loredana Groza, Silvia Dumitrescu, Cornel Constantiniu şi alţii. Mihaela Runceanu este capul de afiş al spectacolelor.
• Pe data de 23 octombrie, în cadrul unui turneu în provincie, Mihaela Runceanu suţine un spectacol plin de succes la Turda. Aceasta este ultimul turneu al Mihaelei Runceanu.
• În ultimele zile ale lunii octombrie, Mihaela filmează la TVR un videoclip la piesa „Eu nu te-am uitat” (r. Titus Munteanu). Acesta este ultima înregistrare TV a Mihaelei Runceanu.
• Pe data de 29 octombrie, Mihaela Runceanu participă la spectacolul-maraton de mare succes „Start Melodii’89”, care are loc la Sala Radio. Mihaela Runceanu are un succes fantastic fiind bisată de două ori. De emoţie Mihaela va îngenunchia la aplauzele publicului. Acesta este ultimul spectacol susţinut de Mihaela Runceanu.
• Pe 30 octombrie (după lungi aşteptări) apare la Electrecord cel de-al doilea album al Mihaelei Runceanu - „Pentru voi, muguri noi”. În doar 2 zile vânzările discului ajung la o cotă fabuloasă.
• Pe 31 octombrie, Mihaela Runceanu merge la sediul Radiodifuziunii Române unde se întâlneşte cu Titus Andrei şi lucrează împreună mai bine de 3 ore în cardex (Arhiva Radio), căutând negativele unor cântece. În jurul orei 19-19:30, Mihaela îi telefonează mamei ei să-i spună că, în sfârşit, i-a apărut discul mult aşteptat.
• 1 noiembrie – În jurul orei 1:00 a.m., Mihaela Runceanu este asasinată în mod bestial în garsoniera sa din Bucureşti situată pe Şoseaua Mihai Bravu, Nr.293 (la intresecţia cu Dristor), Bloc 12, Scara B, Ap.48, Parter. Scopul crimei: jaful. Criminalul Daniel Cosmin Ştefănescu a furat numeroase obiecte printre care: un videocasetofon marca „Panasonic”, un televizor „Telecolor”, un magnetofon stereo marca „Rostov”, un picup „Unitra”, două boxe „Unitra” de 75 W, staţie de amplificare „Delia”, două cartuşe ţigări „Kent”, şase casete video, benzi de magnetofon, cafea, băuturi fine, 2 canistre cu benzină, un material textil, încălţăminte, cosmetice (deodorante, săpunuri, ruj de buze), bijuterii (printre care o brăţară, două inele, un lanţ, un colier), 3 carnete C.E.C, un pachet cu carne.
• Pe data de 2 noiembrie 1989, la doar 36 de ore de la comiterea crimei, Daniel Cosmin Ştefănescu este prins şi arestat.
• Pe 4 noiembrie 1989 este înmormântată la cimitirul „Dumbrava” din Buzău, nu departe de celebrul grup statuar „Rugăciunea” al lui Constantin Brâncuşi.
1990
În mai 1990 se naşte Fan-Club-ul Mihaela Runceanu. Primul Fan-Club din România.
În perioada 23 octombrie 1990 – 29 ianuarie 1991, bisăptămânal, în ziarul „Senator” din Buzău, Nicolae Peneş publică sub genericul „Un monstru cu chip uman”, aspecte de la procesul asasinului Mihaelei Runceanu.
1991
• Pe 21 ianuarie 1991, asasinul Mihaelei Runceanu, Daniel Cosmin Ştefănescu, este condamnat la 21 de ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor.
• Apare cartea „Pagini din procesul asasinului Mihaelei Runceanu”, scrisă de Nicolae Peneş. Cartea reuneşte laolaltă toate relatările procesului crimei care au apărut în ziarul „Senator” din Buzău.
• 24-26 mai - La Buzău are loc prima ediţie a Festivalul de muzică uşoară „Mihaela Runceanu”.
• Carmen Trandafir, fostă elevă a Mihaelei Ruceanu, obţine Marele Premiu la secţiunea „Interpretare” la Festivalului naţional de muzică uşoară de la „Mamaia’91”.
1993
• Apare cartea „Viaţa şi moartea Mihaelei Runceanu”, scrisă de Nicolae Peneş şi publicată la Editura Divers Press din Bucureşti.
2004
• Electrecordul lansează albumul „Vom fi mereu” – o compilaţie cu 18 din cele mai celebre şlagăre ale Mihaelei Runceanu.
• In luna noiembrie, regretata Mihaela Runceanu a fost declarată post-mortem cetăţean de onoare al municipiului Buzău. Distincţia a fost atribuită de consilierii locali. La şedinţa ordinară, acelaşi titlu a fost acordat altor 13 personalităţi. Printre ei se numără scriitorii Nicolae Peneş şi Radu Cârneci, muzeograful Valeriu Nicolescu, regizorul Nicolae Cabel şi jurnalistul Dumitru Ion Dincă. La propunerea grupului Opoziţiei din Consiliul Local, pe lista cetăţenilor de onoare ai oraşului Buzău a fost trecută şi regretata voce a muzicii uşoare româneşti.
2005
Dan Cosmin Ştefănescu avea 21 de ani când a primit pedeapsa de 25 de ani pentru crimă. În 2004 a fost eliberat din eroare, pe baza unei graţieri acordate de fostul preşedinte Ion Iliescu. A fost reîncarcerat şi a mai ispăşit 16 luni de pedeapsă până anul trecut, când a fost eliberat pentru bună purtare. Motivul crimei – jaful – nu i-a liniştit pe oameni. Din contră, a iscat scenarii pentru a justifica rara violenţă cu care a fost săvârşită fapta. Unii spun că Mihaela a fost eliminată de Securitate, alţii că nu ar fi plătit taxa de protecţie impusă de figuri ale lumii interlope bucureştene.
2006
În luna aprilie Dan Cosmin Ştefănescu este eliberat de la Penitenciarul de Maxima Siguranta Rahova-Bucuresti pentru bună purtare. A fost gratiat de fostul presedinte Ion Iliescu, dar eliberarea lui a fost intarziata cu mai bine de un an, in urma unei grave erori de comunicare dintre Presedintie si Monitorul Oficial care a publicat Decretul de gratiere. A iesit si s-a reintors acasa, alaturi de parintii sai.
2007
Pe data de 10 decembrie, apare o ediţie de colecţie a "Jurnalului Naţional", dedicată Mihaelei Runceanu. Ediţia este însoţită şi de un CD cuprinzând 20 de piese de succes ale Mihaelei.
2008
În perioada 29-31 mai 2008, Festivalul naţional de muzică uşoară “ Mihaela Runceanu” reînvie dupa o pauză de 5 ani şi este organizat de Agentia M-BODY MUSIC şi Asociaţia Pentru Calitatea Serviciilor în Showbiz din Romania – ACSSR în parteneriat cu Casa de Cultură a Municipiului Buzău, Fundaţia Pentru Tineret Buzău şi în colaborare cu Primăria şi Consiliul Local Buzău.
Ne luăm ades adio să vedem în aşteptare
Dacă despărţirea doare sau e joacă de copii?
Bibliografie:
Peneş, Nicolae: Viaţa şi moartea Mihaelei Runceanu, Bucureşti, Editura Divers Press, 1993.
Peneş, Nicolae: Pagini din procesul asasinului Mihaelei Runceanu, 1991.
Caraman – Fotea, Diana: Meridianele cântecului, Bucureşti, Editura Muzicală, 1989.
Caraman – Fotea, Diana; Andrei, Titus: Alternative Pop Dance, Bucureşti, Editura Humanitas Educaţional, 2003
Revista „Săptămâna”, anii 1984-1989
"Jurnalul Naţional", ediţia de colecţie "Mihaela Runceanu" de pe 10.12.2007

Multumiri pentru materiale lui Mircea Nicolau.
Să urmărim câteva din înregistrările Mihaelei Runceanu:
1. De-ar fi să vii: http://www.youtube.com/watch?v=yF3LmXqZj3I
;2. Dacă totuşi vei pleca: http://www.youtube.com/watch?v=OvvqnMzxiIE
;3. Sărută-mă: http://www.youtube.com/watch?v=CtIu-Gx8E0k
;4. Să crezi în dragostea mea: http://www.youtube.com/watch?v=vBaaPPdURXk
;5. Nu, nu mai vreau să ştiu: http://www.youtube.com/watch?v=3GzvOoRunik
;6. E adevărat iubirea mea: http://www.youtube.com/watch?v=zaQaYoJ-j-o
;7. Viaţa începe cu tine: http://www.youtube.com/watch?v=y8xB3UZbJeY
;8. Aşteptare: http://www.youtube.com/watch?v=24u0YZ_BQ8k
;9. Iartă: http://www.youtube.com/watch?v=sN1tDz2FSqE
;10. Haide spune: http://www.youtube.com/watch?v=ayvAscQqVac
;11. Să fim copii: http://www.youtube.com/watch?v=5ywI71sI8io
;12. Adevărul florilor: http://www.youtube.com/watch?v=UevQwVYqX9g
;13. Cântă iubirea: http://www.youtube.com/watch?v=-E32ZCE-mNo
;14. Remember: http://www.youtube.com/watch?v=lIi0Lp7SDPI
.Iubiţi prieteni,
M-am grăbit să postez acest blog cu câteva zile înainte de comemorarea a 20 ani de la plecarea dintre noi a marii cântăreţe mânat de faptul că săptămâna trecută am condus pe ultimul drum două rude apropiate care au admirat-o mereu.
Domnul să o odihnească în pace şi să-i ierte toate greşelile şi păcatele, iar noi, cei care am iubit-o să ne aducem aminte cu pioşenie mereu de ea!
Să o pomenim câte zile vom avea!
Amin!

MULŢUMIRI

dicuoctavian — Sun, 25 Oct 2009 06:01:26 UT

Am încheiat o etapă grea!
Într-o săptămână am condus pe ultimul drum două persoane dragi din familie şi nu a fost uşor!
Mulţumesc Domnului că mi-a dat tăria să suport aceste despărţiri!
Mulţumesc tuturor prietenilor care au fost alături de mine şi mi-au transmis condoleanţe precum şi urări de îmbărbătare!
Voi încerca să-mi reiau activitatea în mod treptat, dar, sincer să fiu, nu ştiu când voi putea ajunge la zi cu răspunsul la mesajele primite, pentru care vă mulţumesc pe această cale încă o dată.
Să ne rugăm Domnului pentru iertarea păcatelor robilor Săi Elena şi Gheorghiţă şi pentru odihna sufletelor lor!
Să ne rugăm Domnului şi pentru noi cei rămaşi aici, pentru sănătate, viaţă mai bună şi ocrotirea de cel viclean!
Doamne miluieşte!
Vă rog nu uitaţi grupurile tematice:
- CREŞTIN ORTODOX PRACTICANT;
- REŢETE ALIMENTARE DE POST;
- ALIMENTELE: SĂNĂTATE SAU BOALĂ;
- MUZICĂ PE TOATE GUSTURILE;
- SFATURI UTILE.
Toate cele bune!

ÎNTÂMPLĂRI TRAGICE

dicuoctavian — Tue, 20 Oct 2009 16:07:38 UT

ÎNTÂMPLĂRI TRAGICE

Iubiţi prieteni,
Tocmai m-am întors acasă de la înmormîntarea mătuşii mele Elena Chiriac, Dumnezeu să o odihnească, când, telefonul de acasă era şi el mort (sunt lucrători la mine în apartament şi s-a produs un deranjament, remediat în ceva timp), După nici 2 minute de la repunerea telefonului în funcţiune am primit şi a doua veste tristă: a decedat şi unchiul soţiei mele, Georgică Stănculescu, un vechi lucrător de la Banca de Investiţii din Sibiu. Fiica lui care este stabilită în USA a fost săptămâna trecută în România, iar acum trebuie să facă din nou această călătorie, iar până când nu soseşte nu se poate stabili data înmormântătii. A decedat Georgică azi în jurul orei 8.00 în spital (se afla la reanimare într-un spital din Sibiu).

Doamne Iisuse Hristoase, Judecătorul viilor şi al morţilor, Cel ce vei veni ca să răsplăteşti fiecăruia după faptele lui, trezeşte-ne Tu acum din moartea păcatelor şi fă-ne să cunoaştem calea Ta şi să facem voia Ta cea sfântă până nu vine ceasul acela înfricoşat al dreptei Tale judecăţi. Atunci când vei veni Tu să ne aflăm cu toţii curaţi şi pregătiţi ca să ne treci şi pe noi la dreapta Ta şi să ne zici: "Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, de moşteniţi împărăţia cerului în vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorule Cel Prea Milostiv, care ai tămăduit pe cei zece leproşi, tămăduieşte Doamne şi sufletele noastre, ale celor ce ne-am adunat aici. Tămăduieşte-le pe toate de lepra păcatelor, căci făgăduim că prin ajutorul Tău să nu fim nerecunoscători şi nemulţumitori ca cei nouă leproşi, ci vom aduce la picioarele Tale sufletele noastre smerite ca să ţi se închine Ţie până la sfârşitul vieţii noastre, până la ultima suflare a vieţii noastre, şi acolo în cerul Tău cel sfânt să ne duci şi pe noi, ca să fim cu Tine în vecii vecilor. Amin.

Cultul mortilor, cu toate diversele lui forme, are un loc important in toate reli¬giile. Toate obiceiurile de a jertfi animale, sclavi sau de a depune alimente pe mor¬mintele celor morti, la cei vechi, faceau parte din cultul mortilor. Zidirea piramidelor sau a altor monumente pentru cei morti erau izvorate tot din cinstirea mortilor. Amintirea celor plecati dintre noi, cinstirea lor are la baza ideea de supravietuire a sufletelor dupa moarte.

Rugaciunile pentru cei morti sunt in stransa legatura cu judecata parti¬culara si cu starea sufletului de dupa ea, pana la judecata obsteasca. In acest interval de timp si pentru acest timp, intervin cei vii pentru decedati pentru ameliorarea situatiei lor sau pentru proslavirea celor alesi. Judecata particulara este atestata de Sfanta Scriptura. Astfel, Sfantul Pavel spune : "Este randuit oamenilor sa moara, iar dupa aceea, sa fie judecati" (Evrei IX, 27). Intrucat in cuvintele acestea Sfantul Pavel nu pune nici un interval de timp intre moarte si judecata, urmeaza ca el exprima prin ele ideea ca sufletul, indata dupa despartirea lui de trup este supus judecatii particulare.

De asemenea, parabola boga¬tului nemilostiv si a saracului Lazar (Luca XVI, 19-34) unde fiecare dintre cei doi isi primeste, dupa moarte rasplata vietii pamintesti, inseamna ca ei trebuie sa fie jude¬cati pentru a-si primi rasplata. Deci, parabola este o marturie a judecatii particulare. Judecata particulara se efectueaza imediat dupa moartea omului. Insa, la jude¬cata particulara se vor avea in vedere faptele sale prezente pana la moarte, starea sa din momentul mortii. La judecata definitiva, obsteasca se vor avea in vedere in¬tregul ansamblu al vorbelor, faptelor si cugetul decedatului cu toate urmarile sale.

Felul fericirii si nefericirii de dupa judecata particulara este deosebit de cel de dupa judecata universala, dar nu se poate bine preciza decat caracterizand pe cea dintai ca neperfecta, iar pe a doua ca perfecta. Ceea ce reiese clar din revelatia divina este ca viata de dincolo de mormant este o viata constienta si activa intr-un oarecare sens. Cei buni continua viata lor buna de pe pamant marindu-si fericirea (I Corint. XIII, 12) cugetand, simtind si dorind (exem¬plul bogatului nemilostiv si saracului Lazar (Luca XVI, 19-31). Sufletele pacatosilor ducand o viata plina de pacate pe pamant in ura si invidie, continua aceasta stare si dincolo.

Deci, viata celor ce trec dincolo, dupa judecata particulara nu poate fi o stare de somnolenta, pana la Parusia Domnului, cum invata gresit unii crestini de astazi. Ei invoca unele citate scripturistice in sprijinul afirmatiilor lor. "Caci nu este intru moarte cel ce te pomeneste pe tine. Si in iad cine te va lauda pe tine" (Psalm VI, 5) sau : "Iesi-va duhul lor si se vor intoarce in pamant. In ziua aceea vor pieri toate gandurile lor" (Psalm CXLV, 4). Un alt verset invocat de ei este din Iov : "La fel si omul se culca si nu se mai scoala si cat vor sta cerurile, el nu se mai desteapta si nu se mai trezeste din somnul lui" (Iov XIV, 12). Sau : "Tot ce mana ta prinde sa savarseasca, fa cu hotarare, caci in iadul in care te vei duce nu se afla nici fapta, nici punere la cale, nici stiinta, nici intelepciune" (Eclesiast IX, 19).

Insa, in toate aceste versete nu este vorba de sufletele oamenilor, ci de tru¬purile lor. In Psalmul VI, 5 nu este vorba despre starea de inconstienta a sufletelor mortilor, ci aici psalmistul cere ceva de la Dumnezeu spre a i se da cat este in viata, caci dupa moarte nu se mai poate ruga, nu mai poate cere nimic. Iar in celelalte citate se arata ca trupurile pogorandu-se in morminte nu mai iau parte nici la stiinta, nici la iubire, nici la intelepciune, ele nu se mai scoala din mormant, din somnul lor. Ca sufletele sunt constiente dupa moarte, nu-si pierd simtirea se observa din pilda bogatului nemilostiv si a saracului Lazar (Luca XVI, 19-31), din aparitia lui Moise si Ilie care vorbeau cu Mantuitorul la Schimbarea la Fata (Matei XVII, 3).

Viata constienta si activa de dincolo de mormant se dezvolta avand ca funda¬ment viata de pe pamant. Situatia celor morti, ajunsi in chinurilor iadului, nu se mai poate intru nimic modifica prin propria lor vointa, caci: "in iad cine Te va lauda pe Tine?" (Psalm VI, 5). Sau : "Nu mortii Te vor lauda pe Tine, Doamne, nici cei ce se pogoara in iad" (Ps. CXIII, 25).

Si adauga, in continuare, Marturisirea Ortodoxa (intrebarea 64) citind pe Teofilact : "pe pamant se iarta pacatele ; cand suntem pe pamant, putem sa stergem pacatele noastre, insa dupa ce ne stramutam de pre pamant, nu mai putem noi insine, prin marturisire sa stergem pacatele noastre fiindca s-a inchis usa." Si mai departe : "Caci nu este timp de pocainta si de lucrare dupa trecerea din viata de aici" (Explicare la Matei, cap. XXV si Luca, cap. XII, vers. 5).

Prin urmare, o reabilitare, o ameliorare a situatiei celor din iad, a pacatosilor este posibila dar nu prin puterile lor proprii, ci prin rugaciunile celor vii, ale Bise¬ricii. Iata necesitatea rugaciunilor pentru cei morti.

Biserica ii cuprinde atat pe cei vii cat si pe cei morti. "Caci, daca traim, pentru Domnul traim si daca murim pentru Domnul murim. Deci si daca traim si daca murim ai Domnului suntem. Caci pentru aceasta a murit si a inviat Hristos, ca sa stapaneasca si peste morti si peste vii" (Rom. XIV, 8-9) .

Toti crestini formeaza un tot, o entitate, un or¬ganism viu, sunt asemenea unui corp cu multe madulare. "Asa si noi, cei multi, un trup suntem in Hristos si fiecare suntem madulare unii altora" (Rom.. XII, 5). Intre cei vii si cei morti nu este zid despartitor, ci rugaciunile unora pentru altii ii apropie pe toti membrii ei, pe toate madularele trupului lui Hristos. "Caci daca un madular sufera, toate madularele sufera impreuna si daca un madular este cinstit, toate madularele se bucura impreuna" (I Corinteni XII, 26). Deci, unitatea de credinta si viata a membrilor Bisericii, trairea in acelasi trup tainic al lui Hristos, apropie pe credinciosii Bisericii, ii solidarizeaza, dezvolta in ei si adanceste dragostea crestina. Crestinul stie ca dragostea de Dumnezeu si de aproapele este cea mai mare porunca a crestinismului (Matei XXII, 37-39).

Domnul Hristos a afirmat in mod expres ca iubirea de aproapele constituie esenta legii morale crestine. "Porunca noua dau voua : Sa va iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi unul pe altul sa va iubiti. Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii" (Ioan XIII, 34-35; XV, 12-13. Sf. Ioan evanghelistul arata, la randul sau, ca dragostea fata de Dumnezeu se con¬cretizeaza si se vadeste in iubirea aproapelui (I Ioan IV, 20). Dar aceasta iubire trebuie sa fie faptica : "Fiii mei sa nu iubim cu vorba numai din gura, ci cu fapta si cu adevarul" (I Ioan III, 18 ; Iacov II, 15-16).

Ajutorarea semenului pentru dobandirea sufletului, dobandirea imparatiei ceresti este un imperativ al iubirii si milosteniei crestine. Caci spune Sfantul Iacov : "Daca vreunul va rataci de la adevar si-l va intoarce cineva, sa stie ca cel ce a intors pe pacatos de la ratacirea caii lui isi va mantui sufletul din moarte si va acoperi multime de pacate" (Iacov V, 19-20). Dar nu numai intoarcerea semenului de pe calea pacatului, iertarea greselilor savarsite fata de noi (Matei XVIII, 22) ci si rugaciunile pentru aproapele nostru consti¬tuie acte de caritate, de iubire pentru semenii nostri. Caci, spune Sf. Iacov : "Rugati-va unul pentru altul, ca sa va vindecati, caci mult poate rugaciunea staruitoare a dreptului" (Iacov V, 16). Iar Sf. Pavel adauga : "Pentru ca stiu ca aceasta imi va fi mie spre mantuire, prin rugaciunile voastre si cu ajutorul Duhului Iui Iisus Hristos" (Filip. I, 19; Col. IV, 3). Rugaciunea deci este de un real folos intru sprijinul si ajutorul trupesc si mai ales sufletesc al aproapelui.

Rugaciunile facute cu credinta pentru noi si pentru semeni sunt eficace au rezultat, caci Domnul Hristos a spus : "Cereti si vi se va da ; cautati si veti afla ; bateti si vi se va deschide" (Matei VII, 7) sau : "Si toate cate veti cere, rugandu-va cu credinta, veti primi" (Matei XXI, 22). Sau : "Si orice veti cere in numele Meu, aceea voi face, ca sa fie slavit Tatal intru Fiul" (Ioan XIV, 13). Mai mult Domnul Hristos si Apostolii Sai raspund faptic la rugaciunile ce li se fac si ajuta pe cei pentru care sunt rugati. Astfel, Fiul lui Dumnezeu vindeca pe sluga sutasului (Matei VIII, 5-13); pe fiica canaanencei (Matei XV, 22-26) ; pe : tanarul lunatic (Matei XVII, 14-18); inviaza pe fiica lua Iair (Matei IX, 23-25). Toate aceste minuni Domnul Hristos le indeplineste la rugaciunile celor apropiati. Sf. Petru inviaza pe Tavita in urma rugaciunii credinciosilor apropiati de ea. (Fapte IX, 40-41).

Invatatura crestina revelata ne arata ca sunt opererante nu numai rugaciunile pentru cei vii ci si rugaciunile pentru morti. Caci acestia sunt vii sufleteste (Rom. XIV 7-9), fac parte din aceeasi Biserica, care este ca un organism cu multe madulare (l Cor. XII, 27).

Se mai invoca, contra rugaciunilor pentru morti si alte versete scripturistice : "Dumnezeu va da fiecaruia dupa faptele lui" (Rom. II, 6). Sau : "Pentru ca noi toti trebuie sa ne infatisam inaintea judecatii lui Hristos, ca sa ia fiecare dupa cele ce a facut prin trup, ori bine, ori rau" (II Cor. V, 10). Si in sfarsit : "Cel ce seamana in trupul sau insusi, din trup va secera stricaciune ; iar cel ce seamana in Duhul, din Duh va secera viata vesnica" (Gal. VI, 8).

Se pierde din vedere ca versetele amintite se refera la judecata ultima, judecata de apoi, cand nici un ajutor nu poate veni din afara.

Liturghia Sf. Iacov care este cea mai veche liturghie contine o rugaciune pentru morti. Astfel, aici se spune : "Doamne Dumnezeul duhurilor si al trupurilor, adu-ti aminte de toti dreptii pana in ziua de azi. Da-le lor repaos in locasurile ceresti ale imparatiei Tale, in desfatarile raiului, in sanul lui Avraam, a lui Isaac si a lui Iacov, sfintii nostri parinti, acolo unde nu este durere, nici intristare, nici suspinare, unde straluceste totdeauna lumina fetei Tale".

In concluzie, trebuie sa amintim ca toate liturghiile incepand de la Sf. Iacov, Vasile, Gura de Aur, Grigore papa al Romei, precum si in liturghiile occidentale, spaniole, galicana ; ale iacobitilor, coptilor, etiopienilor, sirienilor, toate cuprind rugaciuni pentru morti.
Rugăciune pentru cei adormiţi
Pomeneşte, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii şi a vieţii celei ce va să fie au adormit, părinţi şi fraţi ai noştri şi pe toţi cei care întru dreapta credinţă s-au săvârşit, şi iartă-le lor toate greşalele pe care cu cuvântul sau cu lucrul sau cu gândul le-au săvârşit şi-i aşază pe ei, Doamne, în locuri luminoase, în locuri cu verdeaţă, în locuri de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea şi unde cercetarea feţei Tale veseleşte pe toţi sfinţii Tăi cei din veac. Dăruieşte-le lor şi nouă împărăţia Ta şi împărtăşirea bunătăţilor Tale celor negrăite şi veşnice şi desfătarea vieţii Tale celei nesfârşite şi fericite. Că Tu eşti învierea şi odihna adormiţilor robilor Tăi (Elena şi Georgică), Hristoase, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi Bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele adormiţilor robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.
Iubiţi prieteni,
Iertaţi-mă, dar nu mai pot să stau acum de vorbă cu voi; chiar sunt afectat profund de aceste decese.
Vă promit că voi reveni după înmormântarea unchiului Georgică de la Sibiu.
Toate cele bune!

MESAJ CĂTRE TOŢI PRIETENII

dicuoctavian — Sat, 17 Oct 2009 16:52:17 UT

Iubiţi prieteni,
După cum aţi observat, câteva zile am dispărut de pe Netlog.
Îmi cer scuze pentru această absenţă, dar, starea sănătăţii mătuşii mele s-a înrăutăţit progresiv şi a ajuns la punctul critic aseară la ora 19.30, când a decedat.
În aceste condiţii nu am mai putut intra pe net să vorbesc cu nimeni!
Totuşi, având în vedere că viaţa merge înainte, vă rog să-mi permiteţi să vă mulţumesc pentru toate mesajele pe care mi le-aţi trimis şi pe care, să fiu sincer, nu le-am citit, pentru vizitele în pagina mea şi în grupurile tematice, pentru materialele postate şi să vă asigur că, atunci când voi putea, am să revin printre voi, iubiţi prieteni.
Transmit cu acest prilej tuturor celor ce şi-au sărbătorit ziua de naştere în nacest timp, multă sănătate şi fericire însoţite de tradiţionalul "LA MULŢI ANI!"
Mulţumesc pe această cale şi moderatorilor grupurilor mele tematice care şi-au făcut în continuare datoria!
Vă asigur de cea mai înaltă preţuire şi vă doresc tuturor "toate cele bune!"
Să ne reîntâlnim curând!

PAGINĂ DE RELAXARE 1

dicuoctavian — Fri, 09 Oct 2009 15:58:58 UT

PAGINĂ DE RELAXARE

1. Friday Night Fantasy – Pierre Poete Orchestra: http://www.youtube.com/watch?v=TMSyqto58kE
;2. A mi manera – Arturo Sandoval: http://www.youtube.com/watch?v=ZvEsjr36Hjo
;3. La Virgen de la Macarena – Ross Thompson: http://www.youtube.com/watch?v=5gH3hlDdHQY
;4. Concerto for Trumpet – Harry James: http://www.youtube.com/watch?v=GNWxwvIwC-Q
;5. La Strada – Maurice Andre: http://www.youtube.com/watch?v=FjXFuwcMLxI
;6. Somewhere Over The Rainbow – Allen Vizzutti: http://www.youtube.com/watch?v=gPIcv9Ak3WI
;7. Albinoni Adagio – Maurice Andre: http://www.youtube.com/watch?v=Ic_pt0qxX1Y
;8. Per un pugno di dollari – Morricone Mauro: http://www.youtube.com/watch?v=GCsIX4jSSeo
;9. Wild Horses – Ennio Morricone: http://www.youtube.com/watch?v=wPgZbRTEvr0
;10. The Ballad of Sacco and Vanzetti – Ennio Morricone: http://www.youtube.com/watch?v=J7mtmkoZG2Y
;11. Bula vroia sa se urce in avion cu un pui de gaina, mic, galben si piuitor, ca sa il aduca cadou lui Bulisor.
-Domnule, zise stewardesa cea urita si batrina a Taromului, nu aveti voie cu animale in avion!!!
Se intoarce Bula in aeroport, se duce la WC, pune puisorul in chiloti si urca liber in avion.
Locul lui era langa o calugarita tanara si frumoasa. De atata holbat la ea, adormi saracul Bula,spre fericirea calugaritei care se arata din ce in ce mai jenata. Deodata, puisorul iese din chilotii lui Bula, scoate capul prin slitul pantalonilor si incepe sa piuie. Calugarita speriata incepe sa-l zgaltie pe Bula:
-Scoala domnule, scoala repede...
Speriat, Bula a tresarit uitindu-se in toate directiile:
-Ce e, unde, ce...ce s-a intamplat!?
-Omule, nu am deloc experienta in problemele astea, dar am impresia ca vi s-a spart un ou!
12. Benny Hill and Signorina: http://www.youtube.com/watch?v=z3XJqFD6qzM
;13. Mr Bean in Toilet: http://www.youtube.com/watch?v=O3I7G-w3hTY
;14. Bâlbâitul – Doru Octavian Dumitru: http://www.youtube.com/watch?v=MA3mih4Ug_k
;15. Amurgul – Angela Similea: http://www.youtube.com/watch?v=VTz9ePKN6BQ (mulţumesc Elena);
16. Iubirea mea – Gabriel Dorobanţu: http://www.youtube.com/watch?v=HUIJepQBHUo (mulţumesc Elena);
17. Pentru dragostea ta – Dida Drăgan: http://www.youtube.com/watch?v=Z5tXhk4SpdE
;18. Dacă ochii tăi – Elena Cârstea: http://www.youtube.com/watch?v=iCbBI-52YtA
;19. Un actor grăbit – Laura Stoica: http://www.youtube.com/watch?v=PuGfO8Ibe9E
;20. Singur – Talisman: http://www.youtube.com/watch?v=PuGfO8Ibe9E
;21. Dacă ploaia s-ar opri – Cargo: http://www.youtube.com/watch?v=VciwTJpWmQA
;22. M-am îndrăgostit numai de ea – Ducu Bertzi: http://www.youtube.com/watch?v=r8-zKH82Ek4
;23. Unde dragoste nu e, nimic nu e – Gheorghe Gheorghiu: http://www.youtube.com/watch?v=_XOHpJ-UPD4
;24. Până la lacrimi – Savoy: http://www.youtube.com/watch?v=YY07XiANxno
;25. Şi totuşi vine toamna – Tatiana Stepa: http://www.youtube.com/watch?v=KrqUPJBPL6I (mulţumesc Elena);
26. La fereastra cu gutuie – Tudor Gheorghe: http://www.youtube.com/watch?v=8tYNE0RkAFg
;27. Dii, dii, dii murgule, dii – Zavaidoc: http://www.youtube.com/watch?v=8mWQ6Y4UjoM
;28. Căluşarii: http://www.youtube.com/watch?v=OMgEl8mrzYQ
;29. Lasă Gheorghe băutura – Liviu Vasilică: http://www.youtube.com/watch?v=aw5k7dxma3o
;30. Cântec de dragoste – Taraful din Clejani: http://www.youtube.com/watch?v=QAbz0jeL9x4
;31. Ştefan Bănică şi Gică Petrescu: http://www.youtube.com/watch?v=M8eFrpLiR7Q
;32. Roata vieţii – Irina Loghin: http://www.youtube.com/watch?v=vC1X1L4P7sw
;33. Pe cărarea vieţii mele – Sava Negrean Brudaşcu: http://www.youtube.com/watch?v=7kI0cZy4cLc
;34. Doamne, eşti a mea iubire – Cristian Pomohaci: http://www.youtube.com/watch?v=cHvtwk2Bb3w
;Iubiţi prieteni, sper să pot face continuarea acestei pagini mâine!
Vă doresc tuturor un sfârşit de săptămână minunat!

9 OCTOMBRIE

dicuoctavian — Fri, 09 Oct 2009 06:08:36 UT

9 OCTOMBRIE

Iubiţi prieteni,
Astăzi este o vreme minunată de parcă vara nu ar dori să plece de pe meleagurile noastre. Meteorologii anunţă pentru toată ţara temperaturi neobişnuit de mari pentru această perioadă a anului. De aceea, dacă aveţi puţin timp liber la dispoziţie ieşiţi la o plimbare în cursul zilei nu la shoping la mall ci pur şi simplu pe stradă sau în cel mai apropiat parc. Nu contează prea mult dacă sunteţi însoţiţi în această plimbare, căci, cu siguranţă, nu veţi fi singuri; vor fi mulţi semeni ai noştri!
Eu vă dau sfaturi, dar nu pot să fac acelaşi lucru din motivele ştiute (reparaţiile la locuinţă şi drumul la spital la mătuşa Elena); sper ca astăzi să se finalizeze lucrările în holul de la intrare şi să rămână doar de aplicat vopseaua lavabilă, iar de săptămâna viitoare să înceapă lucrările în dormitorul meu (să vedem unde voi migra!) lucrări care estimez că vor dura o săptămână!
Mă gândesc cu groază la mutatul mobilelor în condiţiile în care nu am voie să fac eforturi! Dar nu mă plâng!
V-am spus toate astea spre a vă înştiinţa asupra neobişnuitei mele lipse de pe net!
În acelaşi timp transmit pe această cale tuturor prietenilor mei mulţumiri în primul rând pentru că aţi fost alături de mine, pentru că mă vizitaţi în pagina mea precum şi în cele cinci grupuri tematice pe care le am împreună cu fratele meu geamăn. Vă mulţumesc pentru mulţimea comentariilor şi a mesajelor trimise şi vă asigur de tot respectul meu. Voi reveni la normal când toate problemele se vor rezolva! Până atunci voi încerca să intru pe net doar când timpul îmi va permite.
Mulţumesc pentru înţelegere!
Un sfârşit de săptămână minunat!

PENTRU MĂTUŞA MEA ELENA ŞI UNCHIUL MEU GEORGICĂ

dicuoctavian — Thu, 08 Oct 2009 04:34:55 UT

PENTRU MĂTUŞA MEA ELENA ŞI UNCHIUL MEU GEORGICĂ

Iubiţi prieteni,
Sora mamei mele, singura în viaţă dintre fraţii ei, Elena, este în comă la Terapie intensivă!
Fratele soacrei mele, Georgică, a suferit un dublu atac cerebral şi este internat în stare gravă în spital.
Pentru tămăduirea lor, iubiţi prieteni, rugaţi-vă Domnului!
Vă prezint alăturat câteva rugăciuni spre a fi folositoare şi vă mulţumesc din suflet pentru înţelegere şi Dumnezeu să vă răsplătească!

RUGĂCIUNI PENTRU CEI BOLNAVI

Rugăciunea omului bolnav
Preaputernice şi slăvite Doamne Iisuse Hristoase! Tu, Care ai venit în lume să tămăduieşti neputinţele oamenilor, Care nu ai venit să chemi la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi, şi ai primit moarte pe cruce pentru mântuirea noastră! Din adâncul inimii Te rog să primeşti smerita mea nevoinţă şi această mică rugăciune a mea pentru cel încercat de boală!
Mântuieşte-l, Doamne, precum ştii, ca un bun şi iubitor de oameni, şi rânduieşte Tu toate spre folosul său. Că noi neputincioşi suntem şi nu îl putem ajuta dacă nu ne vei lumina cu harul Tău.
De e voia Ta, îl poţi pedepsi precum se cade pentru păcatele sale, tămăduindu-l cu ierburile amare ale durerii, ca un doctor priceput, precum vei vrea.
Dar căzând înaintea Ta Te rog, îndură-te de robul Tău, potoleşte-i fierbinţeala, alină-i suferinţa, ridică-l din patul durerii.
Să îi fie această încercare prin care trece spre îndreptarea vieţii, spre început bun mântuirii şi spre iertarea păcatelor.
Şi dacă îi e de folos să ducă mai departe crucea bolii, fie, Doamne, după voia Ta, nu după voia noastră. Dăruieşte-i lui răbdare şi linişte, alungând de la el toată frica şi toată deznădejdea, ca să nu fie îngenuncheat de durere şi să cârtească sau să cadă în patima mâniei.
Ajută-l, Iubitorule de oameni, ca văzând el mila Ta să cadă la picioarele Tale cu lacrimi de pocăinţă şi de mulţumire, ca să se învrednicească să audă glasul Tău cel sfânt: „Iertate îţi sunt păcatele!” Amin.
Rugăciune pentru bolnavul căzut în deznădejde
Doamne, Dumnezeule al părinţilor noştri, Care dăruieşti pace multă celor ce iubesc legea Ta, ai grijă de robul Tău cel bolnav care este greu încercat de deznădejde. Nori negri s-au abătut asupra sufletului său şi nu mai vede razele iubirii Tale. Cugetul său s-a întunecat şi nu se mai împărtăşeşte de lumina Ta.
O, amară deznădejde! Crudă fiară care se năpusteşte asupra sufletului ca asupra unui pui lipsit de apărare! Numai Tu ştii, Atotştiutorule, câţi şi-au pus capăt zilelor din această pricină, câţi oameni au fost aruncaţi de acest duh rău în adâncurile iadului. Să nu îngădui ca făptura Ta să fie înghiţită de moarte, ci să fie ridicată prin puterea Ta.
Dăruieşte şi lui şi nouă, Doamne, roadele Du¬hului Tău cel Sfânt, care sunt pacea, dragostea, îndelunga răbdare, credinţa, blândeţea, înfrânarea şi curăţia, ca atunci când vom părăsi această lume să intrăm în odihna Ta cea cerească. Amin!
Rugăciune pentru cei bolnavi
Atotputernicule Doamne, Tamaduitor al sufletelor si trupurilor, care cobori pe oameni si tot Tu ii ridici, care pedepsesti si vindeci din nou, ai mila de (numele), pentru ca este bolnav (bolnava).
Intinde-Ti bratul Tau tamaduitor, si vindeca pe el (ea), si ridica-l (o) din patul de suferinta.
Goneste duhul de slabiciune din el (ea) si indeparteaza de la el (ea) durerea, ranile, febra si slabiciunile.
Daca are pacate si greseli, iarta-i-le, din dragostea Ta pentru oameni.
Dumnezeule ai mila de ceea ce a creat mana Ta, intru Iisus Cristos, impreuna cu care esti binecuvantat si cu bunul si de viata datatorul Sfantul Duh, acum si in vecii vecilor.
Amin.
Rugăciune către Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu
O, Maică Sfântă a celor ce cheamă cu evlavie numele tău! O, grabnică ajutătoare a neamului creş¬tinesc, nădejde a celor deznădăjduiţi! La tine alerg când mă aflu în necazuri şi în dureri, aşteptând milostivirea ta.
Nici un muritor nu a cunoscut o durere mai mare decât ai cunoscut-o tu, atunci când L-ai văzut pe Preadulcele tău Fiu răstignit pe cruce. Nici o mamă nu a plâns pentru fiii ei cât ai plâns tu pentru căderile şi durerile noastre. O, câte icoane ai udat cu lacrimile tale, ca să vădeşti creştinilor grija pe care le-o porţi. Cum ai făcut să izvorască lacrimi din ochii tăi zugrăviţi de mâini omeneşti!
Ştiind marea ta grijă pentru cei ce laudă numele tău, te rog, Preacurată, vezi suferinţa mea şi ne¬putinţele mele, Preasfântă Fecioară, şi nu mă lăsa să fiu biruit de ele.
Ştiu minunile tale, ştiu dragostea pe care o arăţi neamului creştinesc. De multe ori te-ai arătat în chip minunat şi ai dăruit vindecare celor dreptcredincioşi.
Ajută-mă, Maică Preasfântă, ca simţind că mă acoperi cu sfântul tău acoperământ, să te cinstesc împreună cu toţi îngerii şi sfinţii în toate zilele vieţii mele. Amin.
Rugăciunea doctorului pentru bolnavii săi
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin!
Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântule al lui Dumnezeu, Cel Care întrupându-Te ai luat asupra ta neputinţele noastre şi bolile noastre le-ai purtat, Cela Ce din marea Ta milostivire şi, ca semn al apropierii împărăţiei Tale, ai vindecat şi vindeci neîncetat mulţime de bolnavi, neputincioşi şi stă¬pâniţi de demoni, vino cu puterea Ta atottămăduitoare şi vindecă bolnavii care cer tămăduire, căci Tu eşti Cel Ce ai zis: fără Mine nu puteţi face nimic.
Descoperă, Doamne, prin Duhul Sfânt, Mân¬gâietorul pe Care de la Tatăl L-ai trimis în lume, pricina îmbolnăvirii robilor Tăi (numele); dă-le lor pocăinţă, linişte, răbdare şi bucurie sufletului încercat în vremea cercetării Tale.
Şi mai descoperă, Doamne, robilor Tăi că Tu eşti stăpânul vieţii şi al vindecării, stăpân peste orice trup muritor şi peste orice suflet veşnic.
Fă, Doamne, ca boala robilor Tăi să fie prilej de vindecare a sufletului, de mărire a credinţei, nădejdii şi dragostei.
Iar mie, robului Tău, doctor al trupurilor mu¬ritoare şi slugă netrebnică, dă-mi a învăţa leacul potrivit care nu face rău, iar bolnavilor care mă caută să le descopăr Calea spre Tine, că Tu eşti Tămăduitorul sufletelor şi al trupurilor noastre şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.
Pentru rugăciunile Preasfintei Tale Maici şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.
Rugăciunea bolnavului pentru cei ce-l îngrijesc
Doamne, Dumnezeule al milei şi al îndurărilor, trimite harul Tău cel sfinţitor peste doctorii care mă îngrijesc şi peste ajutoarele lor, acoperindu-i cu harul Tău ca un bun şi iubitor de oameni.
Călăuzeşte-i Tu, Doamne, în tot ceea ce vor să facă spre binele meu. Să nu sufăr cum a suferit femeia care avea curgere de sânge de doisprezece ani, fără a primi ajutor de la doctori, ci să primesc vindecarea de bolile mele. Să nu se adauge durere peste durerile mele, din nepriceperea lor sau din lucrarea celui rău, ci să dobândesc sănătatea mult dorită. Nu în mâinile lor este viaţa mea, Iubitorule de oameni, ci în mâinile Tale.
Mă aflu, Doamne, ca cel căzut între tâlhari, din pricina suferinţei care mă apasă. Răsplăteşte, Dumnezeule, tot binele pe care mi-l fac doctorii, dăruindu-le înţelepciune, sănătate trupească şi sufletească şi tot lucrul bun pe care ei îl cer de la Tine.
Răsplăteşte, Dumnezeul nostru, toată dragostea pe care mi-o arată fraţii mei în Hristos care mă cercetează, înmulţind binecuvântările Tale în casele lor. Să fie pentru ei boala mea prilej de a lucra cele bune, ca să se vădească astfel în inimile lor iubirea pe care ai cerut-o celor ce Te urmează.
Nu este poruncă mai mare decât porunca de a Te iubi pe Tine şi de a-i iubi pe semenii noştri. Întăreşte-mă, Dumnezeule preaslăvite, ca văzând iubirea pe care mi-o arată să mă rog ca nici unul din ei să nu cadă în cursele vrăjmaşului, ci să meargă cu toţi pe calea mântuirii.
Doamne, Dumnezeule al părinţilor noştri, dacă norii deznădejdii şi ai singurătăţii se vor abate asupra sufletului meu, atunci trimite-mi Tu fraţi care să mă cerceteze şi să mângâie sufletul meu. Ca văzând grija lor pentru mine, păcătosul, să Îţi mulţumesc Ţie, Celui Care prin pronia Ta cea dumnezeiască porţi de grijă robilor Tăi, şi să Te laud şi să Te slăvesc în vecii vecilor. Amin.

MULŢUMIRE

dicuoctavian — Wed, 07 Oct 2009 17:23:41 UT

Mulţumesc, iubiţi prieteni pentru că sunteţi alături de mine în aceste momente grele prin care trec.
Nu pot răspunde tuturor mesajelor pe care le-am primit şi nici tuturor activităţilor: sunt peste 1300!
Mulţumesc şi pentru vizitele făcute în pagina şi în grupurile mele şi transmit urările de "LA MULŢI ANI!" celor ce-şi sărbătoresc ziua de naştere azi.

VEŞTI PROASTE

dicuoctavian — Tue, 06 Oct 2009 18:17:05 UT

Am două veşti proaste: una care o ştiam de 2 zile referitoare la starea de sănătate a fratelui soacră-mii (a intrat în comă) şi a doua, primită în seara asta, care mă afectează cel mai mult, sora cea mai mică a mamei mele, singura în viaţă, este internată la terapie intensivă la SMC.
Sunt terminat!
Mâine fac tot posibilul să o văd! Nu se ştie, poate fi ultima dată când o văd în viaţă!
Doamne, ce mult m-a iubit! Era ca a doua mea mamă!
Doamne, te rog, ajut-o să trecă peste acest impas!

Muţumire pentru cei ce m-au părăsit în nevoie!

dicuoctavian — Mon, 05 Oct 2009 18:05:03 UT

Mulţumesc "prietenilor" care m-au părăsit la nevoie! Le doresc tot binele din lume şi să-şi amintească de mine!

ANUNŢ IMPORTANT

dicuoctavian — Sun, 04 Oct 2009 19:31:02 UT

Iubiţi prieteni,
Am început să strâng lucrurile în vederea creării frontului de lucru!
De mâine, nu ştiu cât va dura, sunt în reparaţie cu apartamentul.
Vom începe cu scoaterea gresiei vechi de pe holul principal şi apoi cu punerea gresiei celei noi pe acelaşi hol şi zugrăvirea lui.
Vor fi după aceea alte mutări de mobilier pentru eliberarea dormitorului mare care urmează să fie zugrăvit şi să-i montăm parchet.
În altă etapă vom face alte mutări de mobilier şi zugrăveli împreună cu montarea parchetului în sufragerie.
În final vom confecţiona mobilier pentru sufragerie şi hol şi vom renunţa la cel actual pe care îl avem din 1972.
Având în vedere cele arătate vă informez că apariţiile mele pe Netlog vor fi rare şi de scurtă durată pe toată perioada lucrărilor!
Mai mult, fratele meu geamăn mă va ajuta şi el în această operaţiune.
În speranţa că veţi fi înţelegători cu noi vă asigurăm de toată consideraţia noastră!
Toate cele bune,
dicuoctavian şi teiu46

ÎNŢELEPCIUNI 27

dicuoctavian — Sat, 03 Oct 2009 11:28:18 UT

ÎNŢELEPCIUNI 27

Iubiţi prieteni,
Continuăm să postăm din înţelepciunea Sfinţilor Părinţi:
• Nu atacul gândului este păcat, ci convorbirea minţii, care vorbeşte prieteneşte cu el. Sfântul Marcu Ascetul.
• Unde sunt răutatea şi mânia, acolo nu vine în zadar duhul blândeţii. Sfântul Ioan Hrisostom.
• Dracii războiesc sufletul mai ales prin gânduri, nu prin lucruri, Avva Ilie Ecdicul.
• De nu ne vom îndeletnici cu Dumnezeu, vom fi atraşi de momelile gândurilor. Sfântul Maxim Mărturisitorul.
• Smerenia adevărată nu se arată prin forma din afară a trupului, nici prin vocea frântă, ci prin curata mişcare a inimii. Fericitul Augustin.
• Cel ce se teme de Domnul are ca însoţitoare smerenia. Sfântul Maxim Mărturisitorul.
• Nu-ţi hrăni prea mult trupul tău şi gândurile spurcate se vor împuţina în tine. Avva Evagrie Ponticul.
• O, omule, tu preţuieşti ceea ce are cineva aici? Gândeşte-te la ceea ce duce cu sine. Fericitul Augustin.
• Necunoaşterea este o orbire de bunăvoinţă a sufletului. Sfântul Antonie cel Mare.
• Micşorează-te în toate înaintea oamenilor şi vei fi înălţat înaintea prinţilor veacului acestuia. Sfântul Isaac Sirul.
• Nu putem cugeta la Dumnezeu, dacă n-am ieşit din cele multe. Sfântul Maxim Mărturisitorul.
• Desfătarea trupului este rădăcină şi naştere de amărăciune. Sfântul Chiril al Ierusalimului.
• Sfântul Maxim Mărturisitorul:
Maxim Mărturisitorul
 Omul fiind făcut la început de Dumnezeu şi aşezat fiind în Rai, a călcat porunca şi prin aceasta a căzut în stricăciunea morţii. Pe urmă, fiind cârmuit prin Providenţa felurită a lui Dumnezeu generaţie după generaţie, a stăruit totuşi să sporească în rău, fiind dus de feluritele patimi ale trupului, până la deznădejdea de viaţă. Din această pricină Fiul cel unul născut al lui Dumnezeu, Cuvântul cel mai dinainte de veci, care este Dumnezeu Tatăl, izvorul vieţii şi al nemuririi, ni s-a arătat nouă celor ce şedeam în întunericul şi în umbra morţii. Întrupându-se din Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria, ne-a arătat chipul unei vieţuiri de formă dumnezeiască.
 Domnul a spus după înviere Apostolilor: ''mergând învăţaţi toate neamurile, botezându-i pe ei în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-i să păzească toate cânte v-am poruncit vouă''. Prin urmare tot omul, care s-a botezat în numele Treimii Dumnezeieşti şi de viaţă făcătoare, trebuie să ţină toate câte a poruncit Domnul. Din această pricină Domnul a împreunat păzirea tuturor poruncilor cu dreapta credinţă, ştiind că nu e cu putinţă să-i aducă omului mântuirea numai una dintre ele, despărţită de celelalte. De aceea şi David, având credinţa cea dreaptă, a zic către Dumnezeu: ''Spre toate poruncile Tale m-am îndreptat; toată calea cea nedreaptă am urât-o''. Căci toate poruncile Domnului ni s-au dăruit nouă împotriva a toată calea cea nedreaptă. De vom nesocoti aşadar fie şi numai una, ni se va deschide îndată calea păcatului, opusă ei.
 Nimeni din cei robiţi de materia lumii nu poate să imite pe Domnul. Dar cei ce pot zice: ''Iată noi am lăsat toate şi am urmat Ţie'', aceştia primesc puterea să-L imite pe El şi să împlinească toate poruncile Lui. Zice fratele: Toată puterea? Răspunse bătrânul: Auzi-L pe El zicând: ''Iată v-am dat vouă puterea să călcaţi peste şerpi şi scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului; şi nimic nu vă va vătăma pe voi''. Această putere şi stăpânire primind-o, Pavel zice: ''Faceţi-vă următorii mei precum şi eu al lui Hristos''. Sau iarăşi: ''Nu este acum osândă asupra celor ce sunt în Hristos, care nu umblă după trup, ci după duh''. Sau iarăşi: ''Iar de sunt ai lui Hristos, au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele lui''. Şi iarăşi: ''Mie lumea mi s-a răstignit, ca şi eu lumii''. Despre această stăpânire şi ajutor proorocind David a zis: ''Cel ce locuieşte întru ajutorul Celui Preaînalt se va odihni sub acoperământul Dumnezeului cerului. Şi va zice Domnul: ajutorul meu eşti şi scăparea mea, Dumnezeul meu, şi întru El voi nădăjdui''. Iar puţin după aceea: ''Peste aspidă şi vasilisc vei păşi şi vei călca peste leu şi balaur, căci va porunci îngerilor Săi pentru tine, ca să te păzească pe tine în toate cărările tale''. Iar cei ce se lipesc de trup şi iubesc materia lumii, ascultă, ce aud de la Acela: ''Cel ce iubeşte pe tatăl său, sau pe mama sa, mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine!'' Iar după puţin: ''Cel ce nu ia crucea sa ca să-mi urmeze Mie nu este vrednic de Mine''. Şi: ''Cel ce nu se va lepăda de toate avuţiile sale nu poate să îmi fie ucenic''. Aşadar cel ce vrea să se facă ucenicul Lui şi să se afle vrednic de El şi să primească de la El putere împotriva duhurilor răutăţii se desface de toată legătura trupească şi se goleşte de toată împătimirea după cele materiale şi aşa ia lupta cu vrăjmaşii nevăzuţi pentru poruncile Lui, precum însuşi Domnul ni S-a făcut pe Sine pildă, ispitit fiind în pustie de către căpetenia lor, iar după ce a venit în lume, de către cei stăpâniţi de acela.
 De aceea aş vrea să aud un cuvânt scurt ca, ţinându-mă de el, să mă mântuiesc prin el. Şi a răspuns bătrânul: Cu toate că sunt multe, frate, ele sunt cuprinse într-un singur cuvânt: ''Să iubeşti pe Domnul Dumnezeu tău din toată puterea ta şi din tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi''. Cel ce se străduieşte să ţină acest cuvânt împlineşte toate poruncile. Dar cel ce nu s-a desfăcut, precum s-a zis mai-nainte, de împătimirea după cele materiale, nu poate să iubească cu adevărat, nici pe Dumnezeu, nici pe aproapele. căci este cu neputinţă ca cineva să se lipească şi de cele materiale şi să iubească şi pe Dumnezeu. aceasta este ceea ce zice Domnul: ''Nimeni nu poate să slujească la doi Domni!'' Sau: ''Nimeni nu poate să slujească lui Dumnezeu şi lui Mamona''. Căci în măsura în care mintea noastră se alipeşte de lucrurile lumii, e robită de ele şi nesocoteşte porunca lui Dumnezeu, călcând-o.
 Şi zise fratele: Iată, Părinte, eu am lăsat toate, familie, avuţie, desfătări şi slava lumii, şi nu mai am nimic în viaţă decât trupul. Dar pe fratele care mă urăşte şi mă ocoleşte nu-l pot iubi, deşi mă silesc în fapt să nu răsplătesc răul cu rău. Spune-mi deci ce trebuie să fac, ca să pot să-l iubesc din inimă, chiar dacă mă necăjeşte şi-mi întinde tot felul de curse. Răspunse bătrânul: Este cu neputinţă să iubească cineva pe cel ce-l necăjeşte, chiar dacă se arată a se fi lepădat de materia lumii, dacă nu cunoaşte cu adevărat scopul Domnului. Iar dacă din darul Domnului va putea să-l cunoască şi se va sili să umble potrivit cu el, va putea să iubească din inimă pe cel ce-l urăşte şi-l necăjeşte, precum şi Apostolii, cunoscându-l, l-au iubit.
 Ştiind aşadar Domnul că toată legea şi prorocii atârnă în aceste două porunci ale legii: ''Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi'', s-a grăbit să le păzească întocmai ca un om de la început până la sfârşit. Dar diavolul, care a amăgit de la început pe om şi avea de aceea stăpânirea morţii, văzându-L mărturisit la botez de Tatăl şi primind ca om pe Duhul înrudit din ceruri şi mergând în pustie ca să fie ispitit de el, a pornit împotriva Lui tot războiul, doar va putea cumva să-L facă şi pe El să pună materia lumii mai presus de iubirea lui Dumnezeu. Ştiind prin urmare diavolul că trei sunt lucrurile în jurul cărora se învârteşte tot ce-i omenesc, adică mâncările, avuţia şi slava, prin care a prăvălit totdeauna pe om în prăpastia pierzării, cu aceste trei l-a ispitit şi pe El în pustie. Dar Domnul nostru, arătându-se mai presus ca ele, a poruncit diavolului să plece îndărăt.
 Diavolul îndemna pe nelegiuiţii Farisei şi Cărturari la feluritele meşteşugiri împotriva Lui, ca neputând răbda încercările, cum credea el, să înceapă a urî pe cei ce-i întindeau viclenii şi aşa să-şi ajungă ticălosul scopul lui, făcându-L să calce porunca iubirii de-aproapelui.
Dar Domnul, ca un Dumnezeu, cunoscând gândurile lui, nu a urât pe Fariseii puşi la lucru de el (căci cum ar fi făcut-o, fiind prin fire bun, ci prin iubirea faţă de ei, bătea pe cel ce lucra prin ei, iar pe cei purtaţi de el nu înceta să-i sfătuiască, să-i mustre, să-i osândească, să-i plângă ca pe unii ce puteau să nu se lase purtaţi de el, ci răbdau de bunăvoie să fie purtaţi din pricina nepăsării. Blestemat de ei se purta cu îndelungă răbdare, pătimind se arăta îngăduitor şi le arăta toate faptele iubirii. Iar pe cel ce lucra prin ei îl bătea cu iubirea de oameni faţă de cei purtaţi de el. O, minunat război! În loc de ură arată iubirea şi răpune pe tatăl răutăţii prin bunătate. În acest scop, răbdând atâtea rele de la ei, sau mai adevărat vorbind pentru ei, s-a străduit până la moarte în chip omenesc pentru porunca iubirii şi, dobândind biruinţa deplină împotriva diavolului, a primit cununa învierii pentru noi. Astfel noul Adam a înnoit pe cel vechi. Acestea este ceea ce zice dumnezeiescul Apostol: ''Aceasta să o cugetaţi întru voi, ceea ce şi în Hristos Iisus'' ş.a.m.d. Acesta a fost aşadar scopul Domnului, ca pe de o parte să asculte de Tatăl până la moarte, ca un om, pentru noi, păzind porunca iubirii, iar pe de alta să biruiască pe diavol, pătimind de la el, prin Cărturarii şi Fariseii puşi la lucru de el. Astfel prin faptul că s-a lăsat de bunăvoie învins, a învins pe cel ce nădăjduia să-L învingă, şi a scăpat lumea de stăpânirea lui. În felul acesta ''Hristos a fost răstignit din neputinţă'', neputinţă prin care a omorât moartea şi ''a surpat pe cel ce avea stăpânirea morţii'', în ţelul acesta era şi Pavel slab prin el însuşi şi ''se lăuda întru neputinţele, ca să se sălăşluiască în el puterea lui Hristos''. Cunoscând chipul acestei biruinţe, el zicea scriind Efesenilor: ''nu este lupta noastră împotriva sângelui şi a trupului, ci împotriva începătoriilor, stăpâniilor ş. a. m. d. '' Şi le porunceşte ''să îmbrace platoşa dreptăţii, coiful nădejdii, pavăza credinţei şi sabia Duhului'', ca cei ce poartă războiul cu vrăjmaşii nevăzuţi să poată atinge toate săgeţile cele aprinse ale vicleanului. Arătând cu fapta chipul războirii zice: ''Eu deci aşa alerg şi nu orbeşte. Aşa mă lupt, nu bătând văzduhul, ci strunesc şi supun trupul meu, ca nu cumva vestind altora, eu însumi să ajung de lepădat''. Şi iarăşi: ''Până în ceasul de faţă, flămânzim şi însetoşăm, goi umblăm şi primim bătăi''. Sau iarăşi: ''În osteneală şi în muncă, în privegheri prin adesea, în frig şi dezbrăcaţi, lăsând la o parte cele din afară''. Astfel luptă împotriva dracilor, care lucrează în trup plăcerile, alungându-i prin neputinţa trupului său. El ne arată însă prin fapte şi chipul biruinţei împotriva dracilor care luptă ca să aducă pe credincioşi la ură şi de aceea stârnesc împotriva lor pe oamenii mai nebăgători de seamă, ca ispitiţi fiind prin aceştia, să-i urască şi să calce porunca iubirii. Zice aşadar Apostolul: ''Ocărâţi fiind, binecuvântăm; prigoniţi noi răbdăm; huliţi, noi mângâiem; ca nişte lepădături ale lumii ne-am făcut, ca gunoiul tuturor până astăzi''. Dracii au pus la cale ocărârea, hulirea şi prigonirea lui, ca să-l mişte la ura celui ce-l ocărăşte, îl huleşte şi-l prigoneşte, având ca scop să-l facă să calce porunca iubirii. Iar Apostolul, cunoscând gândurile lor, binecuvânta pe cei ce-l ocărau, răbda pe cei ce-l prigoneau şi mângâia pe cei ce-l huleau, ca să depărteze pe dracii care lucrau acestea şi să se unească cu bunul Dumnezeu. iar pe dracii care lucrau acestea îi bătea prin acest chip al luptei, biruind pururi răul prin bine, după asemănarea Mântuitorului. Astfel a slobozit toată lumea de sub puterea dracilor şi a unit-o cu Dumnezeu el şi ceilalţi Apostoli, biruind prin înfrângerea lor pe cei ce nădăjduiau să învingă. Dacă deci şi tu, frate, vei urmări acest scop, vei putea să iubeşti pe cei ce te urăsc. Iar de nu, este cu neputinţă.
 Dar te rog, Părinte, să-mi spui cum pot să dobândesc trezvia atenţiei? Şi răspunse bătrânul: Negrija totală de cele pământeşti şi ocuparea neîntreruptă cu Sfânta Scriptură aduce sufletul la frica lui Dumnezeu. Iar frica lui Dumnezeu aduce trezvia atenţiei. Atunci sufletul începe să vadă pe dracii care îl războiesc prin gânduri şi începe să se apere. Despre aceasta a zis David: ''Şi a străbătut ochiul meu în vrăjmaşii mei''. Spre această faptă îndemnând şi Petru, corifeul Apostolilor, pe ucenici, le-a zis: ''Fiţi treji, privegheaţi, că potrivnicul vostru, diavolul, umblă răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită; căruia staţi-i împotrivă, vârtoşi în credinţă''. De asemenea Domnul ne spune: ''Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită''. Ecleziastul încă zice: ''Dacă se va urca peste tine duhul stăpânitorului, să nu-ţi părăseşti locul tău''. Iar locul minţii este virtutea, cunoştinţa şi frica lui Dumnezeu. Minunatul Apostol, luptând cu mare trezvie şi vitejie, zice: ''Umblând în trup, nu ne oştim trupeşte. Căci armele cu care luptăm nu sunt trupeşti, ci puternice înaintea lui Dumnezeu ca să dărâme întăriturile; noi surpăm cugetările şi orice înălţare care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu, şi tot gândul îl robim spre ascultarea lui Hristos; şi gata suntem să pedepsim orice neascultare''. Dacă aşadar vei imita şi tu pe sfinţi şi desfăcându-te de toate vei sluji cu osteneală numai lui Dumnezeu, vei dobândi trezvia atenţiei.
 Părinte, spune-mi ce însemnează a avea îndelungă răbdare? Şi răspunse bătrânul: A sta neclintit în împrejurări aspre şi a răbda relele; a aştepta sfârşitul încercării şi a nu da drumul iuţimii la întâmplare, a nu vorbi cuvânt neînţelept, nici a gândi ceva din cele ce nu se cuvin unui închinător al lui Dumnezeu. Căci zice Scriptura: ''Până la o vreme va răbda cel cu îndelungă răbdare şi pe urmă i se va răsplăti lui cu bucurie; până la o vreme va ascunde cuvintele lui, şi buzele multora vor spune înţelepciunea lui.'' Acestea sunt semnele îndelungii răbdări. Dar nu numai acestea, ci propriu îndelungii răbdări mai este şi a se socoti pe sine pricina încercării. Şi poate că aşa şi este de fapt. Fiindcă multe dintre cele ce ni se întâmplă, ni se întâmplă spre îndrumarea noastră sau spre stingerea păcatelor trecute, sau spre îndreptarea neatenţiei prezente, sau spre ocolirea păcatelor viitoare. Cel ce socoteşte aşadar că pentru una din acestea i-a venit încercarea, nu se răzvrăteşte când e lovit, mai ales dacă e conştient de păcatul său, nici nu învinovăţeşte pe acela prin care i-a venit încercarea, căci fie prin acela fie prin altul, şi a avut să bea paharul judecăţilor dumnezeieşti. Ci el priveşte spre Dumnezeu şi-I mulţumeşte Lui care a îngăduit încercarea, şi se învinovăţesc pe sine şi primeşte certarea cu inimă bună, purtându-se ca David cu Semei, sau ca Iov cu soţia sa. Nebunul însă roagă pe Dumnezeu să-l miluiască; dar mila nu o primeşte, fiindcă nu a venit precum a voit el, ci precum doftorul sufletelor socotit că e de folos. Şi de aceea se face nepăsător şi se tulbură şi uneori se războieşte aprins cu dracii, alteori huleşte pe Dumnezeu; astfel arătându-se nemulţumit, nu primeşte decât bâta.
 Căci plăcerea şi săturarea de mâncări şi băuturi încălzeşte stomacul şi aprinde dorinţa spre poftă de ruşine, împingând întreg animalul spre amestecare nelegiuită. Acesta nu mai este atunci decât ochi neruşinaţi, mână desfrânată, limbă vorbitoare de lucruri care nu desfată auzul, ureche care primeşte cuvinte deşarte, minte dispreţuitoare de Dumnezeu şi suflet care desfrânează cu înţelegerea şi stârneşte trupul spre fapta neîngăduită.
 Şi zise fratele: Dar cum poate mintea să se roage neîncetat? Căci cântând şi cetind, întâlnindu-ne mai mulţi şi slujind, o tragem spre multe gânduri şi vederi. Şi răspunse bătrânul: Dumnezeiasca Scriptură nu porunceşte nimic din cele cu neputinţă, căci şi Apostolul cânta, cetea şi slujea şi totuşi se ruga neîncetat. Rugăciunea neîntreruptă stă în a avea mintea alipită de Dumnezeu cu evlavie multă şi cu dor şi a atârna pururi cu nădejdea de El şi a te încrede în El în toate, orice ai face şi ţi s-ar întâmpla. Aflându-se în această dispoziţie, Apostolul zicea: ''Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea7'' ş. a. m. d. Şi după puţin: ''Sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii''. Sau iarăşi: ''În toate obijduiţi, dar nu striviţi, în mare cumpănă, dar nu deznădăjduiţi, prigoniţi, dar nu năpăstuiţi, trântiţi jos, dar nu nimiciţi. Totdeauna purtăm în trup moartea Domnului Iisus, ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru muritor''. În astfel de dispoziţie aflându-se Apostolul, neîncetat se ruga. Căci în toate cele ce făcea şi i se întâmpla, atârna cu nădejdea de Dumnezeu. De aceea toţi Sfinţii când se aflau în necazuri se rugau neîncetat, ca să dobândească aptitudinea dragostei. Şi de aceea zicea Apostolul: ''Deci cu dulceaţă mă voi lăuda întru neputinţele mele, ca să locuiască întru mine puterea lui Hristos''. Iar puţin mai departe: ''Când sunt slab, atunci sunt tare''. Dar vai nouă, netrebnicilor, că am părăsit calea Sfinţilor Părinţi şi de aceea suntem pustii de orice rod duhovnicesc.
 Cel ce iubeşte pe Dumnezeu preţuieşte cunoştinţa Lui mai mult decât toate cele făcute de El şi stăruieşte pe lângă ea neîncetat cu mare dor.
 Dacă viaţa minţii este lumina cunoştinţei, iar aceea e născută de dragostea către Dumnezeu, bine s-a zis că nimic nu este mai mare decât dragostea dumnezeiască.
 Cel ce îşi păstrează trupul nesupus plăcerii şi sănătos îl are împreună slujitor spre lucrarea celor bune.
 Cel ce fuge de toate poftele lumeşti se aşează pe sine mai presus de toată întristarea lumească.
 Dragostea se face cunoscută nu numai prin dăruirea de bani, ci cu mult mai mult prin împărtăşirea cuvântului lui Dumnezeu şi prin slujirea trupească.
 Cel ce s-a lepădat cu adevărat de lucrurile lumii şi slujeşte nefăţarnic aproapelui prin iubire se slobozeşte degrabă de orice patimă şi se face părtaş de iubirea şi cunoştinţa dumnezeiască.
 Când vei fi ocărât de cineva, sau dispreţuit în vreo privinţă oarecare, fii cu luare aminte dinspre gândurile mâniei, ca nu cumva, despărţindu-te de dragoste din pricina supărării, să te aşezi în ţinutul urii.
 Când vei suferi pentru vreo ocară sau necinste, să ştii că te alegi cu un folos. Căci prin ocară e alungată de la tine slava deşartă.
 Nepătimirea este o stare paşnică a sufletului, care face ca sufletul să se mişte cu anevoie spre răutate.
 Roadele iubirii sunt: a face bine aproapelui din toată inima, a răbda îndelung, a fi cu îngăduinţă şi a folosi lucrurile cu dreaptă judecată.
 Cel ce iubeşte pe Dumnezeu nu întristează pe nimeni şi nu se întristează pentru cele vremelnice. Întristează şi se întristează însă cu singura întristare mântuitoare, cu care şi fericitul Pavel s-a întristat şi a întristat pe Corinteni.
 ''Iar Eu zic vouă: să nu staţi împotriva celui rău, ci celui ce te va lovi peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt; şi celui ce vrea să se judece cu tine ca să-ţi ia haina, lasă-i lui şi cămaşa; şi celui ce te sileşte să mergi cu el o stadie, mergi cu el două'' de ce? Ca pe tine să te păzească nemânios, netulburat şi neîntristat, iar pe acela să-l îndrepteze prin răbdarea ta, şi pe amândoi să vă aducă, ca un Bun, sub jugul dragostei.
 Lucrurile faţă de care am simţit vreodată vreo patimă ne fac să le purtăm după aceea închipuirile pătimaşe. Cel ce a biruit aşadar închipuirile pătimaşe dispreţuieşte desigur şi lucrurile ale căror închipuiri le purta. Căci lupta cu amintirile e cu atât mai anevoioasă, că lupta cu lucrurile înseşi, cu cât este mai uşoară păcătuirea cu cugetul, ca cea cu fapta.
 Mai anevoie de biruit sunt patimile iuţimii decât ale părţii poftitoare. De aceea a şi dat Domnul, ca o doctorie mai tare împotriva ei, porunca dragostei.
 Toate patimile ţin sau numai de iuţimea sufletului, sau numai de partea poftitoare a lui, sau de cea raţională, cum e uitarea sau neştiinţa. Dar moleşeala, făcându-se stăpână peste toate puterile patimile. De aceea este şi cea mai grea dintre toate celelalte patimi. Bine zice aşadar Domnul, când dă doctoria împotriva ei: ''întru răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre''.
 Să nu loveşti vreodată pe vreunul dintre fraţi, mai ales fără pricină şi fără judecată, ca nu cumva, nerăbdând jignirea, să plece şi să nu mai scapi niciodată de mustrarea conştiinţei, aducându-ţi pururea întristare în vremea rugăciunii şi răpindu-ţi mintea de la dumnezeiasca îndrăznire.
 Smerenia şi reaua pătimire slobozesc pe om de tot păcatul. Cea dintâi taie patimile sufletului, cea de-a doua pe ale trupului. Aceasta se arată făcând-o şi fericitul David, când se roagă lui Dumnezeu zicând: ''Priveşte la smerenia mea şi la osteneala mea, şi iartă poate păcatele mele''.
 Prin porunci Domnul face nepătimaşi pe cei ce le împlinesc; iar prin dumnezeieştile dogme le dăruieşte luminarea cunoştinţei.
 Mai întâi amintirea aduce gândul simplu în minte; acesta zăbovind, se stârneşte patima. Aceasta, la rândul ei, nefiind scoasă afară, încovoaie mintea la învoire; întâmplându-se aceasta, se ajunge, în sfârşit, la păcatul cu fapta. Prea înţeleptul Apostol, scriind către cei din neamuri, porunceşte aşadar ca mai întâi să despărţim rezultatul păcatului, apoi, păşind pe rând spre început, să sfârşim cu pricina păcatului. Iar pricina este, cum s-a zis mai înainte, lăcomia, care naşte şi face să crească patima. Şi socot că aici este arătată lăcomia pântecelui, care este maica şi doica curviei. Căci lăcomia nu este rea numai când se îndreaptă spre avuţie, ci şi când se îndreaptă spre mâncări, precum şi înfrânarea nu e bună numai când se reţine de la mâncări, ci şi când se reţine de la avuţie.
 Dacă mintea e curată când primeşte înţelesurile lucrurilor, acestea o stârnesc spre contemplarea duhovnicească a lor. Dar dacă din trândăvie s-a făcut necurată, rămâne simplu la înţelesuri, când e vorba de alte lucruri; iar când e vorba de oameni, le preface în gânduri spurcate şi viclene.
 Când sufletul începe să-şi simtă sănătatea proprie, începe să vadă şi nălucirile din visuri ca nişte lucruri deşarte ce nu-l mai tulbură.
 Mare lucru este să nu fii cuprins de patimă faţă de lucruri. Dar cu mult mai mare este să rămâi fără patimă şi faţă de nălucirile lor. Căci războiul dracilor împotriva noastră prin gânduri e mai cumplit ca războiul cel prin lucruri.
 Cel ce a dobândit virtuţile şi s-a îmbogăţit în cunoştinţă, privind de aici înainte lucrurile în chip natural, pe toate le face şi le spune după dreapta jucată, nealunecând nicidecum de la aceasta. Căci după cum întrebuinţăm lucrurile cu dreaptă judecată sau fără judecată, devenim virtuoşi sau răi.
 Prin împlinirea poruncilor, mintea se dezbracă de patimi; prin contemplarea duhovnicească a celor văzute, se dezbracă şi de înţelesurile pătimeşte ale lucrurilor. În sfârşit, prin cunoaşterea celor nevăzute, leapădă şi contemplarea celor văzute. Iar de acestea se dezbracă prin cunoştinţa Sfintei Treimi.
 Precum soarele, răsărind şi luminând lumea, se arată şi pe sine şi arată şi lucrurile luminate de El, tot aşa şi Soarele dreptăţii, răsărind minţii curate, se arată şi pe sine, dar arată şi raţiunile tuturor celor ce au fost făcute sau vor fi făcute de El.
 Semnul celei mai depline nepătimiri stă în aceea că totdeauna se urcă la inimă numai înţelesurile simple ale lucrurilor, fie în vremea de veghe a trupului, fie în vreme de somn.
 Nu ajunge făptuirea morală pentru a se slobozi mintea cu desăvârşire de patimi, ca să poată să se roage neîmprăştiat, dacă nu vin în ea unele după altele contemplaţiile duhovniceşti. Căci aceea slobozeşte mintea numai de neînfrânare şi de ură, pe când contemplaţiile duhovniceşti o izbăvesc şi de uitare şi de neştiinţă. Şi numai aşa va putea să se roage cum trebuie.
 Dacă pe unii îi urăşti, pe alţii nici nu-i iubeşti nici nu-i urăşti, pe alţii iarăşi îi iubeşti dar potrivit, şi în sfârşit pe alţii îi iubeşti foarte tare, din această neegalitate cunoaşte că eşti departe de dragostea desăvârşită, care cere să iubeşti pe tot omul dimpotrivă.
 ''Fugi de rău şi fă binele'', adică războieşte pe vrăjmaş ca să-ţi micşorezi patimile, apoi ţine-te treaz ca să nu crească. Şi iarăşi: luptă ca să dobândeşti virtuţile, şi după aceea ţine-te treaz, ca să le păstrezi. Aceasta înseamnă a lucra şi a păstra.
 Cei ce ne ispitesc cu îngăduinţa lui Dumnezeu, sau încălzesc partea poftitoare, sau tulbură iuţimea, sau întunecă partea raţională, sau înveselesc trupul în dureri, sau ne jefuiesc de cele trupeşti.
 Dracii sau ne ispitesc prin ei înşişi, sau înarmează împotriva noastră pe cei ce nu se tem de Domnul. Prin ei înşişi ne ispitesc când vieţuim despărţiţi de oameni, ca pe Domnul în pustie; prin oameni, când ne aflăm împreună cu oamenii, ca pe Domnul prin Farisei. Dar noi, căutând la Cel ce ne este pildă, să-i respingem din amândouă părţile.
 Când începe mintea să înainteze în dragostea de Dumnezeu, atunci şi dracul hulirii începe să o ispitească, şi-i şopteşte astfel de gânduri, pe care nu le poate născoci nici un om, ci numai diavolul, tatăl lor. Iar aceasta o face pentru că pizmuieşte pe cel iubitor de Dumnezeu. El vrea ca aceasta, venind la deznădejde, pentru că a cugetat unele ca acestea, să nu mai îndrăznească să se avânte către Dumnezeu prin rugăciunea obişnuită. Dar cu nici un folos nu se alege din aceasta ticălosul pentru scopul său, ci şi mai tari ne face. Căci războiţi fiind de el şi războindu-ne împotriva lui, ne aflăm mai cercaţi şi mai adevăraţi în dragostea lui Dumnezeu ''Iar sabia lui va intra în inima lui şi săgeţile lui se vor zdrobi''.
 Sau iarăşi păcătoşenia este o judecată greşită cu privire la înţelesurile lucrurilor, căreia îi urmează reaua întrebuinţare a lucrurilor (abuzul de lucruri). De pildă când e vorba de femeie, judecata dreaptă cu privire la împreunare trebuie să vadă scopul ei în naşterea de prunci. Deci cel ce urmăreşte plăcerea greşeşte în judecată, socotind ceea ce nu e bine ca bine. Aşadar unul ca acesta face rea întrebuinţare (abuzează) de femeie, împreunându-se cu ea. Tot aşa este cu celelalte lucruri şi înţelesuri.
 Când dracii scot mintea ta din neprihănire, învăluind-o în gânduri de curvie, strigă cu lacrimi către Domnul: ''Scoţându-mă afară, acum m-au înconjurat''. Făcând aşa, vei fi mântuit.
 Apăsător este dracul curviei şi năpraznic năvăleşte asupra celor ce luptă împotriva patimii, mai ales când nu sunt cu băgare de seamă la felul de hrană şi în întâlnirile cu femeile. Furând pe nebăgate de seamă mintea prin vraja plăcerii, pe urmă năvăleşte prin amintire asupra isihastului, aprinzându-i trupul şi înfăţişând minţii felurite forme, îndemnându-l astfel să consimtă la păcat. Dacă nu vrei să zăbovească acestea în tine, apucă-te de post, de osteneală, de priveghere şi de bună isihie unită cu rugăciune stăruitoare.
 Slujbă de diacon împlineşte cel ce-şi găteşte mintea pentru luptele sfinte şi depărtează cugetările pătimaşe de la ea; slujbă de preot cel ce o luminează spre cunoaşterea lucrurilor şi alungă cunoştinţa mincinoasă; iar slujbă de episcop cel ce o desăvârşeşte prin sfântul Mir al cunoştinţei sfintei şi închinatei Treimi.
 Vrând să cunoşti pe Dumnezeu, să nu cauţi raţiunile din El (căci nu le va afla vreo minte omenească), dar nici pe ale altei existenţe de după Dumnezeu, ci cercetează-le pe cele din jurul Lui, atât cât se poate; de pildă pe cele privitoare la veşnicie, nemărginire şi nehotărnicie, la bunătate şi înţelepciune, ca şi pe cele privitoare la puterea creatoare proniatoare şi judecătoare a făpturilor. Căci acela este între oameni mare teolog care află raţiunile acestora întrucâtva.
 Dracii iau prilejurile de-a stârni în noi gândurile pătimaşe din patimile aflătoare în suflet. Pe urmă, războindu-ne mintea prin aceste gânduri, o silesc la consimţirea cu păcatul. Astfel biruitor fiind, o duc la păcatul cu cugetul. Iar acest păcat săvârşindu-se, o duc în sfârşit, ca pe o roabă, la faptă. După aceasta cei ce au pustiit sufletul prin gânduri se depărtează împreună cu ele şi rămâne în minte numai idolul păcatului, despre care zice Domnul: ''Când veţi vedea urâciunea pustiirii stând în locul cel sfânt, cel ce ceteşte să înţeleagă'' că loc sfânt şi biserică a lui Dumnezeu este mintea omului în care dracii, după ce au pustiit sufletul prin gânduri pătimaşe, au aşezat idolul păcatului. Iar că acestea s-au petrecut şi istoriceşte, cred că nu se va îndoi nici unul dintre cei ce au cetit cărţile lui Iosif. Unii însă zic că acestea se vor întâmpla şi pe timpul lui Antihrist.
 Trei sunt iarăşi cele ce ne mişcă spre cele rele: Patimile, dracii şi hotărârea cea rea. Patimile, atunci când dorim vreun lucru împotriva raţiunii, de pildă mâncare fără vreme şi fără trebuinţă, femeie fără scopul naşterii de prunci, sau nelegitimă; sau iarăşi când ne mâniem sau ne supărăm fără să se cuvină, ca de pildă atunci când, din neatenţia noastră, folosind prilejul, stârnesc deodată cu multă furie patimile pomenite şi cele asemenea lor. Iar hotărârea cea rea când, cunoscând binele, alegem răul.
 Dracul mândriei e plin de o îndoită răutate: căci sau înduplecă pe monah să pună în socoteala sa isprăvile şi nu în ale lui Dumnezeu, este şi dătătorul celor bune şi ajutătorul spre izbutirea în ele, sau, neputându-l îndupleca la aceasta, îi insuflă gândul să dispreţuiască pe cei mai puţin desăvârşiţi dintre fraţi. Iar cel ce primeşte acest gând nu-şi dă seama că şi pe el îl face să se lepede de ajutorul lui Dumnezeu. Căci dacă dispreţuieşte pe aceia, ca pe unii ce nu sunt în stare de isprăvile lui, vădit este că se socoteşte pe sine ca unul ce-a înfăptuit asemenea isprăvi din proprie putere. Dar aceasta n-o poate nimeni, căci însuşi Domnul a zis: ''Fără de Mine, nu puteţi face nimic!''. Fiindcă slăbiciunea noastră, mişcată spre cele bune nu poate ajunge la ţintă, fără Dătătorul celor bune.
 Numai cine a cunoscut slăbiciunea firii omeneşti a făcut experienţa puterii dumnezeieşti. Iar unul ca aceasta - izbutind prin ea în unele lucruri, iar în altele silindu-se să izbutească, nu va dispreţui niciodată pe nici un om. Căci ştie că precum i-a ajutat lui şi l-a slobozit din multe şi grele patimi, poate să ajute tuturor dacă vrea, şi mai ales celor ce se nevoiesc de dragul Lui, deşi pentru anumite judecăţi nu izbăveşte pe toţi deodată de patimi, ci, ca un doctor bun şi de oameni iubitor, vindecă pe fiecare dintre cei ce se străduiesc, la timpul său.
 Când patimile îşi încetează lucrarea, fie pentru că se ascund pricinile lor, fie pentru că se depărtează dracii în chip viclean, se strecoară mândria.
 Aproape tot păcatul se face dragul plăcerii. Iar desfiinţarea lui se face prin reaua pătimire şi întristare, fie de bunăvoie, fie fără de voie, prin pocăinţă, sau prin vreo certare adusă de Providenţa dumnezeiască. ''Căci dacă ne-am judeca pe noi înşine, n-am fi judecaţi; iar judecaţi fiind de Domnul ne pedepsim ca să nu fim osândiţi împreună cu ea''.
 Când îţi va veni vreo încercare pe neaşteptate, nu învinovăţi pe cel prin care a venit; ci întreabă pentru ce a venit? Şi vei afla îndreptare. Deoarece fie prin acela, fie prin altul, trebuie să bei amărăciunea judecăţii lui Dumnezeu.
 Dacă ai purtări rele, nu ocoli reaua pătimire, ca smerindu-te prin ea, să verşi trufia din tine.
 Unele ispite aduc oamenilor plăceri, altele întristări, şi iarăşi altele dureri trupeşti. Căci după pricina patimilor aflătoare în suflet, aduce şi doctorul sufletelor prin judecăţile Lui.
 Necazurile încercărilor sunt aduse peste unii pentru ştergerea păcatelor săvârşite, peste alţii pentru oprirea celor ce vor avea să le facă. Dar afară de acestea mai sunt şi cele ce vin pentru dovedire, ca de pildă cele venite asupra lui Iov.
 Omul cuminte, gândindu-se la puterea tămăduitoare a judecăţilor dumnezeieşti, poartă cu mulţumire necazurile care-i vin prin ele, nefăcând pe nimeni vinovat pentru ele decât păcatele sale. Iar cel nebun, necunoscând Providenţa atotînţeleaptă a lui Dumnezeu, păcătuieşte şi când e mustrat, socotind fie pe Dumnezeu, fie pe oameni ca pricinuitori ai relelor sale.
 Sunt unele lucruri care opresc patimile din mişcarea lor şi nu le lasă să sporească în creştere; şi sunt altele care le împuţinează şi le duc spre micşorare. De pildă postul, osteneala şi privegherea nu lasă pofta să crească; iar singurătatea, contemplaţia, rugăciunea şi dragostea de Dumnezeu o împuţinează şi o sting cu totul. La fel se întâmplă cu mânia. De pildă îndelunga răbdare, nepomenirea răului şi blândeţea o opresc şi nu o lasă să crească; iar iubirea, milostenia, bunătatea şi iubirea de oameni o micşorează.
 Dacă mintea cuiva caută pururi spre Dumnezeu, pofta lui de asemenea creşte covârşitor după dragostea dumnezeiască, iar iuţimea i se întoarce întreagă spre iubirea dumnezeiască. Căci prin însoţirea îndelungată cu strălucirea dumnezeiască, omul a ajuns întreg chip de lumină. Acela, strângând la sine partea pătimitoare a sa, s-a întors spre iubirea dumnezeiască neîncetată, mutându-se cu totul de la cele pământeşti spre cele dumnezeieşti.
 Cel ce nu pizmuieşte şi nu se mânie pe cel ce l-a întristat şi nu ţine minte răul de la el, prin aceasta încă nu are şi dragoste faţă de acela. Căci poate să nu răsplătească răul cu rău chiar dacă nu are încă dragoste, pentru că aşa e porunca. Dar încă nu poate răsplăti răul cu bine fără silă. Căci a face bine din îndemn lăuntric celor ce ne urăsc este propriu numai dragostei duhovniceşti desăvârşite.
 Când vezi mintea ta ocupându-se cu plăcere cu cele materiale şi zăbovind pe lângă chipurile lor, cunoaşte că le iubeşti pe acestea mai mult decât pe Dumnezeu. ''Căci unde este comoara ta, acolo e şi inima ta'', zice Domnul.
 Dragostea către Dumnezeu înduplecă pe cel ce se împărtăşeşte de ea să dispreţuiască toată plăcerea trecătoare şi toată osteneala şi întristarea. Convingă-te despre acestea toţi sfinţii, care au pătimit atâtea pentru Hristos.
 Patima iubirii de sine insuflă monahului gândul să-şi miluiască trupul şi să îndrăznească la bucate peste ceea ce se cuvine. Şi o face aceasta aducând ca motiv buna grijă şi chivernisire ca, atrăgându-l puţin câte puţin, să-l facă să cadă până la urmă în prăpastia iubirii de plăceri. Iar mireanului îi insuflă ca grija de trup să şi-o prefacă în poftă.
 Precum nopţile urmează zilelor şi iernile verilor, la fel şi întristările şi durerile urmează slavei deşarte şi plăcerii, fie în timpul de faţă, fie în cel viitor.
 Precum minţii celui flămând i se năluceşte numai pâine, iar celui însetat numai apă, la fel celui lacom i se nălucesc tot felul de mâncări, iubitorului de plăceri forme de femei, iubitorului de slavă deşartă cinstiri de la oameni, iubitorului de argint câştiguri, celui ce ţine minte răul răzbunare asupra celui ce l-a supărat, pizmaşului necazuri venite asupra celui pizmuit, şi aşa mai departe în toate celelalte patimi. Căci mintea tulburată de patimi primeşte cugetări pătimaşe, fie că veghează trupul, fie că doarme.
 Partea poftitoare a sufletului, întărită mai des, aşează în suflet deprinderea anevoie de clintit a iubirii de plăcere; iar iuţimea tulburată continuu face mintea fricoasă şi fără bărbăţie. Pe cea dintâi dintre acestea o tămăduieşte nevoinţa statornică cu postul, privegherea şi cu rugăciunea; pe cea de-a doua bunătatea, iubirea de oameni şi mila.
 Lucrurile sunt afară de minte, dar ideile lor stau înăuntru. În minte este prin urmare puterea de-a se folosi bine sau rău de ele. Căci folosirea greşită a ideilor este urmată de reaua întrebuinţare a lucrurilor.
 Prin acestea trei primeşte mintea înţelesuri pătimaşe: prin simţire, prin schimbări în starea organică şi prin amintire. Prin simţire, când lucrurile de care suntem împătimiţi, venind în atingere cu ea, o mişcă spre gânduri pătimaşe. Prin schimbări în starea organică, când mustul trupului, schimbându-şi amestecarea printr-o hrană neînfrânată, sau prin lucrarea dracilor, sau prin vreo boală, mişcă mintea iarăşi spre gânduri pătimaşe sau împotriva Providenţei. Iar prin amintire, când aceasta, aducând în legătură cugetările sale cu lucrurile faţă de care am simţit vreo patimă, de asemenea mişcă mintea spre gânduri pătimaşe.
 Nu întrebuinţa rău ideile, ca să nu fii silit să întrebuinţezi rău şi lucrurile. Căci de nu păcătuieşte cineva mai întâi cu mintea, nu va păcătui nici cu lucrul.
 De vrei să afli calea ce duce la viaţă, caut-o în ''Cale'' şi acolo o vei afla pe ea, adică în ''Calea'' care a zis: ''Eu sunt Calea, viaţa şi adevărul''. Dar caut-o cu mare osteneală, căci ''puţini sunt care o află pe ea''; şi nu cumva rămânând pe din afara celor puţini, să te afli cu cei mulţi.
 Unele dintre gânduri sunt simple, altele complicate. Simple sunt cele nepătimaşe. Iar compuse sunt cele pătimaşe, ca unele ce constau din patimă şi idee. Aşa fiind, se pot vedea multe din cele simple urmând celor compuse, când încep să fie mişcate spre păcatul cu mintea. Să luăm de pildă aurul. În amintirea cuiva s-a iscat gând pătimaş despre aur, iar acest fapt l-a dus cu mintea la furt şi la săvârşirea păcatului în cuget. Amintirii aurului i-a urmat deci îndată amintirea pungii, a lădiţei, a vistieriei şi cele următoare. Amintirea aurului era compusă, căci avea în ea patima. Dar a pungii, a lădiţei şi a celor următoare era simplă. Căci mintea nu nutrea nici o patimă faţă de ele. La fel stau lucrurile cu orice gând, cu slava deşartă, cu femeia şi cu celelalte. Căci nu toate gândurile care urmează gândului pătimaş sunt şi ele pătimaşe, cum am arătat mai sus. Din acestea putem cunoaşte care sunt înţelesurile pătimaşe şi care cele simple.
 Unii spun că dracii, atingându-se în somn de anumite părţi ale trupului, stârnesc patima curviei. Pe urmă patima stârnită aduce în minte forma femeii, prin amintire. Iar alţii zic că aceia se arată minţii în chip de femeie şi atingând părţile trupului, stârnesc dorinţa, şi aşa se ivesc nălucirile. Alţii iarăşi spun că patima, care domneşte în dracul ce se apropie, stârneşte patima şi aşa se aprinde sufletul spre gânduri, aducând înainte formele prin amintiri. De asemenea despre alte năluciri pătimaşe, unii spun că se produc într-un fel, alţii într-alt fel. Dar în nici unul din modurile amintite nu pot dracii să mişte nici un fel de patimă, dacă se găsesc în suflet iubirea şi înfrânarea, fie că se află trupul în stare de veghe, fie în stare de somn.
 Unele dintre poruncile legii trebuie păzite şi trupeşte şi duhovniceşte; altele numai duhovniceşte. De pildă: să nu curveşti, să nu ucizi, să nu furi şi cele asemenea, trebuie păzite şi trupeşte şi duhovniceşte. Iar duhovniceşte în chip întreit. Dar tăierea împrejur, păzirea Sâmbetei, junghierea mielului şi mâncarea azimei cu lăptuci amare şi cele asemenea, numai duhovniceşte.
 Trei sunt stările morale cele mai generale la monahi. Cea dintâi stă în a păcătui cu lucrul. A doua, în a nu zăbovi în suflet gândurile pătimaşe. Iar a treia, în a privi cu mintea formele femeilor şi ale celor ce i-au întristat, fără patimă.
 Sărac este cel ce s-a lepădat de toate avuţiile şi nu mai are nimic pe pământ afară de trup; iar de acesta nu-l mai leagă nici o afecţiune, ci toată grija de sine a încredinţat-o lui Dumnezeu şi creştinilor evlavioşi.
 În ce priveşte lucrurile posedate, unii le posedă fără patimă; de aceea când le pierd nu se întristează. Aşa sunt cei ce primesc cu bucurie răpirea bunurilor lor. Alţii le posedă cu patimă; de aceea la gândul că le vor pierde se întristează, ca bogatul din Evanghelie, ''care a plecat întristat''; iar când le pierd de fapt, se întristează până la moarte. Prin urmare pierderea lor dă pe faţă atât dispoziţia celui fără patimă cât şi a celui pătimaş.
 Dracii războiesc pe cei ce se ridică pe cea mai înaltă treaptă a rugăciunii, ca să nu primească simple înţelesurile (chipurile) lucrurilor sensibile; pe cei ce se îndeletnicesc cu cunoaşterea, ca să zăbovească în ei gândurile pătimaşe; iar pe cei ce se nevoiesc cu făptuirea, ca să-i înduplece să păcătuiască cu lucrul. În tot felul îi războiesc pe toţi, ca să îi despartă, nemernicii pe oameni de Dumnezeu.
 Cei ce se nevoiesc în viaţa acestora spre evlavie sub îndrumarea Providenţei dumnezeieşti sunt probaţi prin aceste trei ispite: sau li se dăruiesc cele plăcute, ca sănătate, frumuseţe, belşug de prunci, bogăţie, slavă şi cele asemenea; sau vin asupra lor pricini de întristare, ca lipsa de prunci, de avuţie şi de slavă; sau le vin pricini de dureri în trup, ca boli, chinuri şi cele asemenea. Către cei dintâi zice Domnul: ''De nu se va lepăda cineva de toate câte le are, nu va putea să fie ucenicul Meu''. Iar către cei de-al doilea şi de-al treilea: ''Întru răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre''.
 Acestea patru zic unii că schimbă starea organică a trupului şi dau minţii prin ea gânduri, fie pătimaşe, fie fără patimi: Îngerii, dracii, aerul şi hrana. Îngerii, zic, o schimă prin cuvânt, (raţiune); dracii prin atingere; aerul prin ardere (metabolism); iar hrana, prin felurite mâncărilor şi băuturi lor, prin înmulţirea sau împuţinarea lor. Mai sunt, apoi, schimbările care se ivesc prin amintire, auz şi vedere, când pătimeşte întâi sufletul din pricina unor lucruri de întristare sau de bucurie. Pătimind din pricina acestora mai întâi sufletul, schimbă starea organică a trupului. Cele mai înainte înşirate, însă, schimbă întâi starea organică, iar aceasta insuflă apoi minţii gândurile.
 Moartea înseamnă propriu zis despărţirea de Dumnezeu. Iar boldul morţii este păcatul, pe care primindu-l Adam a fost izgonit şi de la pomul vieţii şi din Rai şi de la Dumnezeu. Acestei morţi i-a urmat în chip necesar şi moartea trupului. Căci viaţa este propriu zis Cel ce a zis: ''Eu sunt viaţa''. Acesta coborându-se în moarte, l-a adus pe cel omorât iarăşi la viaţă.
 ''Locul păşunii'' este virtutea lucrătoare; iar ''apa odihnei'', cunoştinţa lucrurilor.
 ''Umbra morţii'' este viaţa omenească. Dacă prin urmare cineva este cu Dumnezeu şi Dumnezeu este cu el, acela poate spune limpede: ''Chiar de voi umbla în mijlocul umbrei morţii, nu mă voi teme de rele, căci Tu cu mine eşti''.
 Mintea curată vede lucrurile drepte; raţiunea exercitată aduce cele văzute sub privire; iar auzul clar le primeşte. Cel lipsit însă de acestea trei ocărăşte pe cel ce îi vorbeşte de ele.
 ''Toiagul'' spun unii că însemnează Judecata lui Dumnezeu; iar ''varga'' Providenţa. Cel ce s-a împărtăşit de cunoştinţa lor poate să zică: ''Toiagul şi varga Ta, acestea m-au mângâiat''.
 Folosindu-ne cu dreaptă judecată de înţelesurile lucrurilor, dobândim cumpătare, iubire şi cunoştinţă. Iar folosindu-ne fără judecată, cădem în necumpătare, ură şi neştiinţă.
 ''Gătit-ai înaintea mea masă'' şi cele următoare. ''Masă'' aici însemnează virtutea lucrătoare. Căci aceasta ne-a fost gătită de Hristos ''împotriva celor ce ne necăjesc''. Iar ''untul-de-lemnul care unge mintea'' este contemplaţia făpturilor. ''Paharul'' e cunoştinţa lui Dumnezeu. Iar ''mila Lui'' Cuvântul Său şi Dumnezeu. Căci acesta, prin întruparea Lui, ne ''urmăreşte în toate zilele'', până ce ne va prinde pe toţi cei ce ne vom mântui, ca pe Pavel. Iar ''casa'' însemnează Împărăţia în care sunt reaŗezaţi toţi sfinţii. În sfârşit ''îndelungarea de zile'' este viaţa veşnică.
 Păcatele ne vin prin reaua întrebuinţare a puterilor (facultăţilor) sufletului, a celei poftitoare, irascibile şi raţionale. Neştiinţa şi nechibzuinţa vin din reaua întrebuinţare a puterii raţionale. Ura şi necumpătare din reaua întrebuinţare a puterii irascibile (iuţimea) şi poftitoare. Iar din buna întrebuinţare a acestora ne vine cunoştinţa şi chibzuinţa, iubirea şi cumpătarea. Dacă e aşa, nimic din cele create şi cumpătarea. Dacă e aşa, nimic din cele create şi făcute de Dumnezeu nu este rău.
 Răul din draci stă în acestea, zice fericitul Dionisie: în mânia fără judecată, în poftirea fără minte, în închipuirea pripită. Iar lipsa de judecată, lipsa de minte şi pripirea la fiinţele raţionale sunt scăderi ale raţiunii, ale minţii şi ale chibzuirii. Scăderile însă vin după aptitudini. Aşadar a fost odată când era în ei raţiune, minte şi chibzuială cuviincioasă. Iar dacă-i aşa, nici dracii nu sunt prin fire răi, ci prin reaua întrebuinţare a puterilor fireşti s-au făcut răi.
 Unele dintre patimi pricinuiesc necumpătare; altele ură; şi iarăşi altele şi ură.
 Multa mâncare şi mâncarea cu plăcere sunt pricini de necumpătare; iubirea de argint şi slava deşartă sunt pricini de ură faţă de aproapele. iar maica acestora: iubirea trupească de sine este pricină a amândoura.
 ''Nimeni, zice Apostolul, nu şi-a urât trupul său'', dar ''îl struneşte şi târăşte robit'', nedându-i nimic mai mult afară de hrană şi îmbrăcăminte, iar din acestea numai atâta cât este de trebuinţă pentru a trăi. Aşa îşi iubeşte cineva fără patimă şi-l hrăneşte ca pe un slujitor al celor dumnezeieşti şi-l încălzeşte numai cu cele ce-i împlinesc cele de trebuinţă.
 Dacă păzeşti deplin porunca dragostei faţă de aproapele, pentru ce laşi să ne nască în tine amărăciunea întristării? Vădit este că, făcând astfel, pui mai presus de dragoste lucrurile vremelnice şi pe acestea le cauţi, luptând împotriva fratelui.
 Nu din trebuinţă e atât de râvnit aurul de către oameni, cât pentru faptul că mulţimea îşi împlineşte prin el plăcerile.
 Trei sunt pricinile dragostei de bani: iubirea de plăcere, slava deşartă şi necredinţa. Cea mai rea dintre acestea este necredinţa.
 Iubitorul de plăceri iubeşte argintul, ca să-şi procure dezmierdări printr-însul; iubitorul de slavă deşartă, ca să se slăvească printr-însul; iar necredinciosul, ca să-l ascundă şi să-l păstreze, temându-se de foamete, de bătrâneţe, de boală, sau de ajungerea între străini. Acesta nădăjduieşte mai mult în argint decât în Dumnezeu, Făcătorul tuturor lucrurilor şi Proniatorul tuturor, până şi al celor mai de pe urmă şi mai mici vietăţi.
 Patru sunt oamenii care se îngrijesc de bani: cei trei de mai înainte şi cel econom. Dar numai acesta se îngrijeşte în chip drept, ca să nu înceteze adică niciodată de-a ajuta pe fiecare la trebuinţă.
 Toate gândurile pătimaşe sau aţâţă partea poftitoare a sufletului, sau tulbură pe cea irascibilă (raţiunea), sau întunecă pe cea raţională. De aceea orbesc mintea, împleticind-o de la contemplarea duhovnicească şi de la călătoria prin rugăciune. Din această pricină monahul şi mai ales cel ce se linişteşte este dator să ia aminte la gânduri şi să cunoască şi să taie pricinile lor. Astfel poate cunoaşte, de pildă, cum partea poftitoare a sufletului e aţâţată de amintirile pătimaşe ale femeilor şi cum pricina acestora este necumpătarea la mâncări şi băuturi şi întâlnirea deasă şi neraţională cu femeile înseşi. Dar le taie pe acestea foamea, setea, privegherea şi retragerea în singurătate. Iuţimea e tulburată de amintirile pătimaşe ale celor ce ne-au supărat. Iar pricina acestora este iubirea de plăcere, slava deşartă şi iubirea de cele materiale. Căci pentru acestea se supără cel pătimaş, fie că le-a pierdut, fie că nu le-a dobândit. Şi le fac pe acestea dispreţuirea şi nesocotirea lor, pentru dragostea de Dumnezeu.
 Necurăţia minţii constă întâi în a avea o cunoştinţă mincinoasă; al doilea, în a ignora ceva din cele universale (zic acestea despre mintea omenească, căci Îngerului îi e propriu să nu-i fie necunoscut nimic din cele particulare); al treilea, în a avea gânduri pătimaşe; iar al patrulea, în a consimţi cu păcatul.
 Iubeşte liniştea şi singurătatea (isihia) cel ce nu se împătimeşte de lucrurile lumii. Iubeşte pe toţi oamenii cel ce nu iubeşte nimic omenesc. Şi are cunoştinţa lui Dumnezeu şi a celor dumnezeieşti cel ce nu se sminteşte de cineva, fie că greşeşte, fie că nutreşte gânduri bănuitoare.
 Mare virtute este să nu te împătimeşti de lucruri. Dar cu mult mai mare decât aceasta este să rămâi fără patimă faţă de înţelesurile (chipurile) lor.
 Mintea celui iubitor de Dumnezeu nu luptă împotriva lucrurilor, nici împotriva înţelesurilor acestora, ci împotriva patimilor împletite cu înţelesurile. De pildă nu luptă împotriva femeii, nici împotriva celui ce l-a supărat, nici împotriva chipurilor acestora, ci împotriva patimilor împletite cu ele.
 Tot războiul monahului împotriva dracilor urmăreşte să despartă împletite cu ele.
 Altceva este lucrul, altceva înţelesul lui, şi altceva patima. Lucrul este de pildă: bărbat, femeie, aur şi aşa mai departe. Înţelesul (chipul) este amintirea simplă a ceva din cele de mai sus. Iar patima este iubirea neraţională sau ura fără judecată a ceva din cele de mai înainte. Deci lupta monahului este împotriva patimii.
 Virtuţile despart mintea de patimi; contemplaţiile duhovniceşti de înţelesurile simple; în sfârşit, rugăciunea curată o înfăţişează lui Dumnezeu însuşi.
 De vom iubi pe Dumnezeu cu adevărat, vom lepăda patimile prin însăşi această iubire. Iar iubirea faţă de El stă în a-l preţui pe El mai mult decât lumea şi sufletul mai mult decât trupul şi în a dispreţui lucrurile lumeşti şi a ne îndeletnici cu El pururi prin înfrânare, dragoste, rugăciune, cântare cu psalmi şi cele asemenea.
 De ne vom îndeletnici cu Dumnezeu vreme îndelungată şi vom avea grijă de partea pătimitoare (pasională) a sufletului, nu vom mai fi atraşi de momelile gândurilor, ci înţelegând mai exact pricinile lor şi tăindu-le de la noi, vom deveni mai străvăzători şi aşa se va împlini cu moi cuvântul: ''Şi a văzut ochiul meu în duşmanii mei; şi între cei vicleni ce se scoală asupra mea va auzi urechea mea''.
 Când vezi mintea ta petrecând cu evlavie şi cu dreptate în ideile lumii, cunoaşte că şi trupul tău rămâne curat şi fără de păcat. Dar când vezi mintea îndeletnicindu-se cu păcatele şi nu o opreşti, cunoaşte că nu va întârzia nici trupul să alunece în ele.
 Precum trupul are ca lume lucrurile, aşa şi mintea are ca lume ideile. Şi precum trupul desfrânează cu ideea femeii prin chipul trupului propriu. Căci vede în gând forma trupului propriu, amestecată cu forma femeii. De asemenea se răzbună în gând cu chipul celui ce l-a supărat, prin chipul trupului propriu. Şi acelaşi lucru se întâmplă şi cu alte păcate. Căci cele ce le face trupul cu fapta în lumea lucrurilor, acelea le face şi mintea în lumea gândurilor.
 Nu trebuie să ne cutremurăm, să ne mirăm şi să ne uimim cu mintea de faptul că Dumnezeu şi Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o ''Fiului''. Căci zice Fiul: ''Nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi, nu osândiţi ca să nu fiţi osândiţi''. Iar Apostolul la fel: ''Nu judecaţi ceva înainte de vreme, până ce nu va veni Domnul'', şi: ''Cu judecata cu care judeci pe altul, te judeci pe tine însuţi''. Dar oamenii, lăsând grija de a-şi plânge păcatele lor, au luat judecata de la Fiul şi se judecă şi se osândesc unii pe alţii, de pare că ar fi fără păcat. ''Cerul s-a uimit de aceasta şi pământul s-a cutremurat''. Ei încă nu se ruşinează, ca nişte nesimţiţi.
 Iubirea trupească de sine, cum s-a spus adeseori, e pricina tuturor gândurilor pătimaşe. Căci din ea se nasc cele trei gânduri mai generale ale poftei: al lăcomiei pântecelui, al iubirii de argint şi al slavei deşarte. La rândul lor, din lăcomia pântecelui se naşte gândul curvie; din iubirea de argint gândul lăcomiei şi al zgârceniei; iar din slava deşartă, gândul mândriei. Şi toate celelalte gânduri izvorăsc din aceste trei: al mândriei, al întristării, al pomenirii răului, al deznădejdii, al pizmei, al bârfirii, şi celelalte. Aceste patimi leagă mintea de lucrurile materiale şi o ţin la pământ, stând cu toate deasupra ei asemenea unui bolovan foarte greu, ea fiind prin fire mai uşoară şi mai sprintenă ca focul.
 Începutul tuturor patimilor este iubirea trupească de sine, iar sfârşitul este mândria. Iubirea trupească de sine este iubirea neraţională faţă de trup. Cine a tăiat-o pe aceasta, a tăiat deodată toate patimile care se nasc din ea.
 Precum părinţii trupurilor sunt împătimiţi de dragostea faţă de cei născuţi din ei, la fel şi mintea se alipeşte prin fire de cuvintele sale. Şi precum celor mai împătimiţi dintre aceia, copiii lor, chiar de vor fi în toate privinţele cei mai de râs, li se vor părea cei mai drăgălaşi şi mai frumoşi dintre toţi, la fel minţii nebune îi vor părea cuvintele ei, chiar de vor fi cele mai prosteşti, cele mai înţelepte dintre toate. Înţeleptului însă nu-i apar aşa cuvintele sale, ci când i se va părea că e mai sigur în judecata lui. El ia pe alţi înţelepţi ca judecători ai cuvintelor şi gândurilor sale, ca ''să nu alerge sau să nu fi alergat în deşert''; şi prin ei primeşte întărirea.
 Când birui vreuna din patimile mai necinstite, de pildă lăcomia pântecelui, sau curvia, sau mânia, sau lăcomia, îndată se repede asupra ta gândul slavei deşarte. Iar de birui şi pe acesta, îi urmează cel al mândriei.
 Toate patimile necinstite, când stăpânesc sufletul, alungă din el gândul slavei deşarte. Iar când toate cele mai înainte înşirate sunt biruite, îl trimit pe acela.
 Slava deşartă, fie că e alungată, fie că e de faţă, naşte mândria. Când e alungată, naşte părerea de sine; când e de faţă, îngâmfarea.
 Slava deşartă e alungată de făptuirea într-ascuns; iar mândria de voinţa de-a pune pe seama lui Dumnezeu toate isprăvile.
 Cel ce s-a învrednicit de cunoştinţa lui Dumnezeu şi se împărtăşeşte de dulceaţa ei cu adevărat dispreţuieşte toate plăcerile născute din poftă.
 Cel ce pofteşte cele pământeşti, sau poftele mâncări, sau cele ce satisfac pe cele de sub pântece, sau slava omenească, sau bani, sau altceva din cele ce urmează acestora. Şi dacă nu află mintea ceva mai înalt decât acestea la care să-şi mute pofta, nu poate fi înduplecată să le dispreţuiască pe acestea până la capăt. Dat mai bună decât acestea fără de asemănare este cunoştinţa lui Dumnezeu şi a celor dumnezeieşti.
 Cei ce dispreţuiesc plăcerile le dispreţuiesc datorită sau fricii, sau nădejdii, sau cunoştinţei, sau dragostei de Dumnezeu.
 Cunoştinţa fără pasiune a celor dumnezeieşti încă nu înduplecă mintea să dispreţuiască până la capăt cele materiale, ci ea se aseamănă înţelesului simplu al unui lucru ce cade sub simţuri. De aceea se găsesc mulţi dintre oameni, care au multă cunoştinţă, dar care se tăvălesc în patimile trupului ca nişte porci în mocirlă. Căci curăţindu-se pentru puţină vreme cu sârguinţă şi dobândind cunoştinţă, nemaiavând pe urmă nici o grijă se aseamănă lui Saul, care învrednicindu-se de Împărăţie dar purtându-se cu nevrednicie, a fost lepădat cu mânie înfricoşată din ea.
 Precum înţelesul simplu al lucrurilor omeneşti nu sileşte mintea să dispreţuiască cele dumnezeieşti, aşa nici cunoştinţa simplă a celor dumnezeieşti nu o înduplecă deplin să dispreţuiască cele omeneşti, deoarece adevărul se află acum în umbre şi ghicituri. De aceea este nevoie de fericita pasiune a sfintei iubiri, care leagă mintea de vederile (contemplaţii) duhovniceşti şi o înduplecă să preţuiască cele nemateriale mai mult decât pe cele materiale şi cele inteligibile şi dumnezeieşti mai mult decât pe cele supuse simţurilor.
 Cel ce a tăiat patimile de la sine şi şi-a făcut gândurile simple prin aceasta încă nu le-a întors spre cele dumnezeieşti, şi poate să nu fie împătimit nici de cele omeneşti nici de cele dumnezeieşti. Aceasta se întâmplă însă numai celor aflători pe treapta făptuirii, care nu s-au învrednicit încă de cunoştinţă şi care se reţin de la patimi mai mult de frica chinurilor, decât din nădejdea Împărăţiei.
 ''Prin credinţă umblăm, nu prin vedere''; şi în oglinzi şi în ghicituri avem cunoştinţă. De aceea avem lipsă de multă îndeletnicire cu aceasta ca, prin îndelungata cercetare şi pătrundere a lor, să ne câştigăm o deprindere anevoie de abătut de la aceste vederi (contemplaţii).
 Dacă tăiem pricinile patimilor pentru puţin timp şi ne îndeletnicim cu vederile duhovniceşti, dar nu petrecem în de-a pururi, ocupându-ne anume cu acest lucru, cu uşurinţă ne întoarcem iarăşi la patimile trupului, nedobândind alt rod de-acolo decât cunoştinţa simplă împreunată cu părerea de sine. Iar sfârşitul acesteia este întunecarea treptată a cunoştinţei şi totala abatere a minţii spre cele materiale.
 Patima de ocară a dragostei ocupă mintea cu lucrurile materiale; iar patima de laudă a dragostei o leagă de cele dumnezeieşti. Căci în care lucruri zăboveşte mintea, în acelea ce şi lărgeşte. Şi cu lucrurile în care se lărgeşte, cu acelea îşi nutreşte şi pofta şi iubirea, fie cu cele dumnezeieşti şi proprii şi inteligibile, fie cu lucrurile şi cu patimile trupului.
 Dumnezeu a zidit şi lumea nevăzută şi pe cea văzută; deci El a făcut şi sufletul şi trupul. Dacă lumea văzută este aşa de frumoasă, cu cât mai mult nu va fi cea nevăzută? Iar dacă aceea este mai frumoasă şi mai bună decât aceasta, cu cât nu le va întrece pe amândouă Dumnezeu, care le-a făcut pe ele? Dacă prin urmare Făcătorul tuturor bunurilor e mai bun decât toate cele făcute, pentru care pricină părăseşte mintea pe Cel ce e mai bun decât toate şi se ocupă cu cele mai rele decât toate, adică cu patimile trupului? E vădit că pentru faptul că a petrecut şi s-a obişnuit cu trupul de la naştere, iar experienţa Celui mai bun şi mai presus de toate încă n-a făcut-o desăvârşit. Dacă prin urmare printr-o deprindere îndelungată cu înfrânarea de plăceri şi printr-o îndeletnicire cu cele dumnezeieşti rupem puţin câte puţin această legătură şi afecţiune, mintea se lărgeşte în cele dumnezeieşti, înaintând treptat în ele, şi-şi descoperă demnitatea proprie. Iar sfârşitul este că îşi mută tot dorul spre Dumnezeu.
 De vrei să fii cu pătrundere şi cu dreaptă măsură şi să nu slujeşti patimii închipuirii de sine, caută totdeauna să cunoşti ce ascund lucrurile bune pentru cunoştinţa ta. Şi aflând foarte multe şi felurite cunoştinţe ascunse de tine, te vei mira de neştiinţa ta şi-ţi vei înfrâna cugetul. Iar cunoscându-se pe tine, vei înţelege multe mari şi minunate lucruri. Fiindcă socotinţa că ştii nu te lasă să sporeşti în a şti.
 Slava deşartă şi iubirea de argint se nasc una pe alta. Căci cei ce iubesc slava deşartă se silesc să se îmbogăţească; iar cei ce s-au îmbogăţit doresc să fie slăviţi. Dar aceasta se întâmplă la mireni. Căci monahul tocmai când e sărac suferă mai mult de slava deşartă, iar când are argint îl ascunde, ruşinându-se că are un lucru nepotrivit cu schima.
 Propriu slavei deşarte a monahului este că se întemeiază pe virtute şi pe cele ce urmează acesteia. Propriu mândriei lui este că se făleşte cu biruinţele sale morale, punându-le pe seama sa, nu pe a lui Dumnezeu, iar pe alţii îi dispreţuieşte. Iar propriu slavei deşarte şi mândriei mireanului este că se făleşte cu frumuseţea, cu bogăţia, cu puterea şi chibzuinţa lui.
 Izbânzile mirenilor sunt decăderile monahilor; iar izbânzile monahilor sunt decăderile mirenilor. De pildă izbânzile mirenilor sunt bogăţia, slava, puterea, desfătarea, bunăstarea trupească, belşugul de prunci şi cele asemenea, la care ajungând iubitorul de lume, împotriva voii, le socoteşte o mare decădere, fiind adeseori chiar în primejdie să se spânzure, cum s-au şi spânzurat unii.
 Mâncările s-au făcut pentru două pricini: pentru hrană şi pentru tămăduire. Prin urmare cei ce se împărtăşesc de ele în afară de aceste pricini, se vor osândi ca unii ce s-au dedat desfătărilor, folosind rău cele date de Dumnezeu spre trebuinţă. Şi în toate lucrurile reaua folosire este păcat.
 Altceva este a lupta împotriva gândului simplu, ca să nu se stârnească patima; şi altceva este a lupta împotriva gâ

Dă-mi o şansă!

dicuoctavian — Sun, 27 Sep 2009 19:48:27 UT

Daite mne uspehu!

DESPRE TRADIŢIA ORTODOXĂ

dicuoctavian — Tue, 22 Sep 2009 13:07:35 UT

DESPRE TRADIŢIA ORTODOXĂ

Iubiţi prieteni, să continuăm a face cunoscută învăţătura creştin ortodoxă şi să discutăm azi despre tradiţia ortodoxă.

2.1. Unde putem găsi tradiţia ortodoxă a apostolilor şi a părinţilor bisericeşti timpurii?

Pretenţia bisericii asupra ortodoxiei derivă din convingerea că a primit credinţa apostolilor aşa cum este conţinută în tradiţia apostolică, interpretată în consens de către părinţii bisericeşti timpurii la sinoade şi aşa cum a fost trăită de biserica adevărată de-a lungul timpului, fără schimbări sau adăugiri.

Conform învăţăturii ortodoxe principalele criterii care stabilesc tradiţia corectă sunt următoarele:
- să nu conţină contradicţii cu Tradiţia Apostolică, cu Sfânta Scriptură sau cu sine însăşi;
- să fi fost acceptată şi păstrată de bisericile apostolice;
- să fie acceptată de majoritatea părinţilor bisericeşti şi învăţători timpurii;

Dacă vreo tradiţie nu îndeplineşte aceste criterii nu poate fi corectă şi, de aceea, nu poate fi acceptată sau ţinută.

Prin urmare, un credincios ortodox trebuie să verifice atent fiecare învăţătură în conformitate cu aceste principii şi să accepte numai ceea ce aparţine cu adevărat Tradiţiei Apostolice aşa cum au făcut primii creştini:

“...Au primit cuvântul cu toată osârdia în toate zilele cercetând Scripturile dacă ele sunt aşa.”
(Faptele Sfinţilor Apostoli 17:11)

Vom menţiona câteva exemple de învăţături ortodoxe importante care nu sunt în conformitate cu criteriile mai sus menţionate cu privire la tradiţia adevărată.

2.2. Închinarea la icoane

Respectul pentru icoane nu are nici o bază biblică sau sprijin în scrierile creştine până în anul 300, de aceea apărătorii icoanelor trebuie să susţină că acestea au fost sprijinite de credinţa simplă şi de tradiţia nescrisă a bisericii şi să se bazeze mai mult pe liturghie. Astfel autoritatea “sfintei tradiţii” este pusă peste autoritatea Bibliei şi constituie temeiul existenţei icoanelor. Se pare că practica bisericii este mai importantă pentru ei decât ceea ce spune Hristos :

“Dar vine ceasul, şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, că şi Tatăl astfel de închinători Îşi doreşte. Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.” (Sfânta Evanghelie după Ioan 4:23-24)

Dumnezeu este duh, de aceea Hristos spune că putem să ne închinăm cu adevărat Tatălui numai în duh şi în adevăr. Închinarea noastră este strâns legată de viaţa practică. Natura lui Dumnezeu este sfinţenie şi dreptate. La rândul nostru suntem chemaţi la străduinţă pentru a ne lăsa schimbaţi în asemănarea caracterului Său. Aceasta necesită o totală dăruire lui Dumnezeu, până la sfârşitul vieţii.

“…Iar noi toţi, privind ca în oglindă, cu faţa descoperită, slava Domnului, ne prefacem în acelaşi chip din slavă în slavă, ca de la Duhul Domnului…” (A doua epistolă către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel 3:18)

“Vă îndemn deci, fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfăţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, ca închinarea voastră cea duhovniceasă, şi să nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit.” (Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel 12:1-2)

Mai mult decât atât, cultul icoanelor este o mărturie clară a înţelegerii greşite a naturii lui Dumnezeu. Unele icoane prezintă Trinitatea ca pe un bătrân, un tânăr şi un porumbel. Fiinţa lui Dumnezeu este mai presus de orice este creat. El este duh, de aceea nu putem nici măcar în imaginaţie să-I dăm o formă, pentru că prin aceasta L-am limita înţelegerii omeneşti.

“…Oare adevărat să fie că Domnul va locui cu oamenii pe pământ? Cerul şi cerul cerurilor nu Te încap, cu atât mai puţin acest templu pe care l-am zidit numelui Tău…” (3 Regi 8:27)

Dintre toate icoanele, cea a lui Andrei Rubliov care reprezintă Trinitatea este culmea acestei practici, arătând cât de departe se poate merge în direcţie greşită. Deşi icoana este păstrată în Galeria Tretakov din Moscova şi nu într-o „biserică ortodoxă”, putem găsi reproduceri ale acesteia în multe locuri. Pictorul—un călugăr rus din secolul al XV-lea care este venerat ca sfânt de către „Biserica ortodoxa” rusă—a vrut să reprezinte misterul Sfintei Treimi prin ilustrarea întâmplării din Geneza (cap. 18) când trei îngeri l-au vizitat pe Avraam. În pictură apar trei oameni cu aripi stând în jurul unei mese.
Dar este o diferenţă esenţială între ceea ce Avraam a experimentat din Dumnezeu vorbind cu îngerii şi ceea ce Hristos ne-a revelat în persoana sa şi prin Duhul Sfânt despre Dumnezeu, despre Trinitate. Nu putem spune că Dumnezeu s-a descoperit lui Avraam ca Trinitate prin cei trei îngeri.

“Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.” (Sfânta Evanghelie după Ioan 1:18)

Biblia îl numeşte pe Hristos “chipul Dumnezeului invizibil”, pentru că El este singurul care L-a descoperit pe Tatăl.

“Acesta este chipul (în greacă: eikwn - eikon) lui Dumnezeu celui nevăzut, mai întâi născut decât toată făptura.” (Epistola către Coloseni a Sfântului apostol Pavel 1:15).

Nu înseamnă că Hristos ne-a făcut cunoscut trupul material al Tatălui, pentru că Dumnezeu nu are trup material. Revelaţia Sa a fost una spirituală, El ni L-a descoperit pe Dumnezeu.

“...fericitul şi singurul Stăpânitor, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, cel ce singur are nemurire şi locuieşte întru lumină neapropiată; pe Care nu l-a văzut nimeni dintre oameni, nici nu poate să-L vadă; a Căruia este cinstea şi puterea veşnică! Amin.” (Epistola întâia către Timotei a Sfântului Apostol Pavel 6:15-16)

Iisus i-a spus lui Toma: "Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine. Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, şi pe Tatăl Meu l-aţi fi cunoscut; Dar de acum Îl cunoaşteţi pe El şi L-aţi şi văzut. Filip I-a zis: "Doamne, arată-ne nouă pe Tatăl, şi ne este de ajuns."
Iisus i-a zis: "De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut a văzut pe Tatăl. Cum zici tu: "Arată-ne pe Tatăl?" Nu crezi că Eu sunt întru Tatăl, şi Tatăl este întru Mine? Cuvintele, pe care vi le spun, nu le vorbesc de la Mine, ci Tatăl-care rămâne întru Mine-face lucrările Lui. Credeţi Mie că Eu sunt întru Tatăl, şi Tatăl întru Mine, iar de nu, credeţi-Mă pentru lucrările acestea. (Sfânta Evanghelie după Ioan 14:6-11)

Este vreo contradicţie între aceste pasaje? Pe de o parte, nimeni nu-L poate vedea pe Tatăl, pe de alta parte, Hristos ni L-a arătat pe Tatăl. Atunci înseamnă că se referă la moduri diferite de a vedea. Pasajele arată faptul că, prin credinţă, credincioşii pot să-L vadă pe Dumnezeu într-un mod spiritual. Această vedere a fost mijlocită de Hristos , care a reflectat natura Tatălui, dragostea Lui. El nu a vrut să spună că prin forma Sa fizică Îl putem vedea pe Dumnezeu, ci că întreaga Sa viaţă şi cuvintele Sale sunt în conformitate cu voia Tatălui şi Îi reflectă natura spirituală. Dăruirea lui Hristos a reflectat dragostea necondiţionată a lui Dumnezeu pentru oameni.

„Căci umblăm prin credinţă, nu prin vedere” (A doua epistolă către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel 5.7)

“Dar cum vor chema numele Aceluia în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela de care n-au auzit? Şi cum vor auzi, fără propăvăduitor? (...) Prin urmare, credinţa este din auzire, iar auzirea prin Cuvântul lui Hristos.” (Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel 10:14.17)

Cei care l-au urmat s-au străduit să dea mai departe ceea ce au auzit de la El—parţial aceasta ne-a fost transmis în Noul Testament—şi niciodată nu au făcut vreo aluzie la înfăţişarea Sa.
Hristos a promis mântuire celor care cred în cuvintele lui, el nu a vorbit despre înfăţişarea sa. Biblia accentuează credinţa în opoziţie cu vederea.

“Iar credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute. Prin credinţă înţelegem că s-au întemeiat veacurile prin cuvântul lui Dumnezeu, de s-au făcut din nimic cele ce se văd. neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.”
( Epistola către Evrei 11:1,3)

Hristos I-a spus lui Toma: "Tomo, pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut." (Evanghelia după Ioan 20:29)

Condiţia pentru a fi mântuit menţionată de Hristos este adevărata credinţă în Dumnezeu, adică ascultarea de cuvintele Sale în vederea punerii în practică.

“Adevărat, adevărat zic vouă: cel ce ascultă cuvântul Meu, şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viaţă.” (Sfânta Evanghelie după Ioan 5:24)

Mulţi ortodocşi au icoane în casele lor, dar puţini dintre ei citesc şi cunosc Sfânta Scriptură şi mai puţini sunt aceia care trăiesc conform acesteia.

“Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată, dar de ne iubim unul pe altul, Dumnezeu rămâne întru noi şi dragostea Lui în noi este desăvârşită.” (Întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Ioan 4:12)

“Domnul este Duh, şi unde este Duhul Domnului, acolo este libertate. Iar noi toţi, privind ca în oglindă, cu faţa descoperită, slava Domnului, ne prefacem în acelaşi chip din slavă în slavă, ca de la Duhul Domnului.” (A doua Epistolă către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel 3:17-18)

2.3. Închinarea la Maria

Ca şi închinarea la icoane, închinarea la Maria şi închinarea la Sfinţi se află în centrul practicii „Bisericii ortodoxe” şi reprezintă de asemenea lucruri esenţiale în mântuire în ciuda faptului că mărturiile istorice din primele patru secole nu menţionează nimic despre acestea. Nu există nici o mărturie scrisă în legătură cu rugăciuni adresate Mariei sau vreo referire la ajutorul şi puterea ei protectoare care să fi fost căutate de creştini. Rolul ei este văzut mai degrabă într-un cadru mai larg al planului de mântuire al lui Dumnezeu. În afară de Evanghelii, Pavel o menţionează pe Maria doar odată în Gal. 4:4 şi atitudinea scrierilor apostolice timpurii este aceeaşi.

“Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu, a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca pe cei de sub Lege sã-i rãscumpere, ca sã dobândim înfierea.”
(Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel 4:4-5)

În planul de mântuire al lui Dumnezeu accentul nu este pe mijlocul prin care Dumnezeu s-a întrupat ci ceea ce El a adus pentru omenire.

Pentru mai multe detalii despre acest subiect vezi tratatul nostru despre Maria.

Tradiţia ortodoxă susţine că iconografia marianică a fost inaugurată de Luca, primul care ar fi pictat o icoană a Mariei şi aceasta ar constitui apostolicitatea iconografiei marianice. Însă nu există vreo astfel de icoană pictată de Luca care să fi fost păstrată, iar icoana Fecioarei Umilinie nu are alte exemplare mai vechi de secolul al X-lea [ vezi Ouspensky, Teologia icoanei]. Astfel, este discreditată ideea apostolicităţii iconografiei marianice.

Din punct de vedere istoric, cultul Mariei a început în acelaşi timp cu apariţia cultului sfinţilor şi al iconelor.

2.4. Închinarea la sfinţi

Deşi poziţia ierarhică a sfinţilor este considerată mai mică decât cea a Mariei, totuşi ei ocupă un loc important în practica şi teologia ortodoxă, mai ales în legătură cu uzul icoanelor. În ciuda faptului că sfinţii au un rol important în închinarea ortodoxă, li s-a dat puţină atenţie în teologie. Valoarea lor dogmatică şi ecleziastică a fost afirmată de Sinodul de la Niceea (787) unde s-a declarat rolul lor ca mijlocitori alături de Maria.

“Cine nu mărturiseşte că toţi sfinţii, care au fost plăcuţi lui Dumnezeu, fie cei de dinainte de lege, fie cei de sub har, sunt vrednici de a li se da lauda, cine nu se roagă la sfinţi ca la unii care vor să mijlocească pentru oameni potrivit tradiţiei bisericii să fie anatemizaţi.” (Al VII-lea Sinod ecumenic – Nicea 787)

Aceasta a fost tradiţia apostolilor şi a creştinilor din primele secole?

Cine sunt sfinţii cărora Pavel le adresează epistolele? De exemplu în Epistola către Filipeni 1,1: „Pavel şi Timotei, robi ai lui Hristos Iisus, TUTUROR SFINŢILOR întru Hristos Iisus, celor ce sunt în Filipi, împreună cu episcopii şi diaconii”. Vezi şi pasajele din 1Corinteni 1:2; Romani 1:7 etc.

Este evident că aceştia sunt creştini din timpul lui Pavel. De fapt, sfinţenia este condiţia ca cineva să poată fi numit creştin.

“Ca fii ascultători, nu vă potriviţi poftelor de mai înainte, din vremea neştiinţei voastre,
Ci, după Sfântul Care v-a chemat pe voi, fiţi şi voi înşivă sfinţi în toată petrecerea vieţii. Că scris este: "Fiţi sfinţi, pentru că Eu sunt Sfânt". (Întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru 1:14-16)

Da, este adevărat că unii creştini sunt mai ascultători, dar aceasta nu le dă dreptul de a fi veneraţi de ceilalţi credincioşi care sunt mai puţin ascultători. Şi, de altfel, nici apostolii, nici îngerii nu au acceptat să fie veneraţi; ei au respins categoric astfel de încercări.

“Şi când a fost să intre Petru, Corneliu, întâmpinându-l, i s-a închinat, căzând la picioarele lui.
Iar Petru l-a ridicat, zicându-i: Scoală-te. Şi eu sunt om. “ (Faptele Sfinţilor Apostoli 10:25-26)

Atunci când oamenii din Listra au vrut să se închine lui Pavel şi Barnaba, ei au respins aceasta foarte clar:

„Şi zicând: Bărbaţilor, de ce faceţi acestea? Doar şi noi suntem oameni, asemenea pătimitori ca voi, binevestind să vă întoarceţi de la aceste deşertăciuni către Dumnezeu cel viu, CARE A FĂCUT CERUL ŞI PĂMÂNTUL, MAREA ŞI TOATE CELE CE SUNT ÎN ELE”. (Faptele Sfinţilor Apostoli 14:15)

Îngerul a respins închinarea apostolului Ioan:

“Şi am căzut înaintea picioarelor lui, ca să mă închin lui. Şi el mi-a zis: Vezi să nu faci aceasta! Sunt împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, care au mărturia lui Iisus. Lui Dumnezeu închină-te, căci mărturia lui Iisus este duhul proorociei.” (Apocalipsa Sfântului Ioan 19:9)

Numai lui Dumnezeu trebuie să ne închinăm!

"Pleacă, Satan", i-a răspuns Iisus. "Căci este scris: "DOMNULUI, DUMNEZEULUI TĂU SĂ TE ÎNCHINI ŞI NUMAI LUI SĂ-I SLUJEŞTI."
(Sfânta Evanghelie După Matei 4,10)

Dumnezeu nu are nevoie de alţi mijlocitori, Hristos este singurul mijlocitor.

„Căci unul este Dumnezeu, unul este şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: omul Hristos Iisus”.
(Epistola Întâia Către Timotei A Sfântului Apostol Pavel 1 Timotei 2:5)

Faptul că Hristos este mijlocitorul nostru nu înseamnă că omul nu putea să se întoarcă la Tatăl ca să primească ajutor sau mântuire, ci că El i-a îndemnat pe oameni să-L caute pe Dumnezeu, le-a arătat calea către El. A fost planul lui Dumnezeu ca omul să aibă relaţie cu El şi să se poată întoarce direct la El. El este îndurător cu aceia care Îl căută cu inima deschisă şi le ascultă rugăciunea. Numai El este atotputernic şi poate să intervină în viaţa oamenilor.

După moarte nici chiar sfinţii nu mai pot face ceva pentru cei care sunt pe pământ aşa cum este exprimat în pilda cu Lazăr şi Avraam:

“Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu, Căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin. Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei. Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi.” (Sfânta Evanghelie după Luca 16:27-31)

În Vechiul Testament a fost clar pentru evrei că nici chiar cei mai mari strămoşi ai lor nu-i mai pot ajuta după moartea lor, ci numai Dumnezeu:

“Dar Tu eşti Părintele nostru! Avraam nu ştie nimic, Israel nu ne cunoaşte. Tu, Doamne, eşti Tatăl nostru, Mântuitorul nostru: acesta este numele Tău de totdeauna.” (Isaia 63:16)

Iubiţi prieteni,
Vă mulţumesc pentru răbdarea cu care citiţi blogurile trimise de mine, dar, în acelaşi timp, vă reamintesc faptul că în cele 5 grupuri ale mele s-au strâns multe materiale pe care nu am reuşit să le trimit către voi şi vă rog să întraţi singuri în grupuri şi să le căutaţi.
Vă mulţumesc pentru mulţimea mesajelor şi comentariilor pe care mi le trimiteţi şi vă asigur că voi încerca să vă ţin, cât voi putea, la curent cu tot felul de noutăţi, sau aduceri aminte, după caz, în grupurile mele tematice.
Comunicaţi şi prietenilor voştri de existenţa acestor grupuri, dar, explicaţi-le că pentru a accede în acestea trebuie mai întâi să fie prieteni cu mine sau cu fratele meu geamăn, după preferinţă şi abia după ce obţin această calitate să solicite accesul în unul sau mai multe grupuri tematice; este necesar să se respecte acest traseu întrucât grupurile sunt private!
Toate cele bune!
Doamne ajută!

ANUNŢ INVITAŢIE

dicuoctavian — Mon, 21 Sep 2009 15:48:03 UT

ANUNŢ INVITAŢIE

Iubiţi prieteni,
Este din ce în ce mai greu să vă putem oferi informaţii din cele 5 grupuri tematice ale mele şi ale fratelui meu geamăn pentru că pierdem mult timp cu transmiterea blogurilor respective către voi.
Vă invităm pe cei ce nu sunteţi încă membri ai acestor grupuri să solicitaţi primirea, iar pe cei ce sunteţi membri să accesaţi zilnic paginile grupurilor pentru a citi blogurile postate acolo.
Vă reamintim denumirea celor 5 grupuri tematice:
- CREŞTIN ORTODOX PRACTICANT;
- REŢETE ALIMENTARE DE POST;
- ALIMENTELE: SĂNĂTATE SAU BOALĂ;
- MUZICĂ PE TOATE GUSTURILE;
- SFATURI UTILE.
Pentru a putea accede în aceste grupuri accesaţi pagina fiecărui grup şi solicitaţi prin apăsarea butonului din dreapta sus a paginii.
Mulţumim pentru înţelegere!
Totodată mulţumim pe această cale pentru mesaje, comentarii şi alte trimiteri!
Toate cele bune!
dicuoctavian şi teiu46

ÎNŢELEPCIUNI 26

dicuoctavian — Mon, 21 Sep 2009 06:13:58 UT

ÎNŢELEPCIUNI 26

• Dacă va începe să te stăpânească mândria, adu-ţi aminte cum din cauza ei pier toate roadele virtuţii şi ea va fugi de la tine. Avva Isaac Pustnicul.
• Acela care are o desăvârşită nepătimire nu e împătimit nici faţă de lucruri, nici faţă de amintirile legate de ele. Avva Talasie.
• Iuda a jignit pe Domnul mai puţin vânzându-L, decât îndoindu-se de bunătatea Lui; el a pierdut nu atât din pricina nelegiuirii sale, cât din pricina deznădejdii sale. Fericitul Augustin.
• Patimile sunt aidoma munţilor vulcanici, care repede lasă în jurul lor un pustiu îngrozitor. Nimic nu ne pricinuieşte atâta suferinţă ca o patimă activă în suflet. Toate celelalte lucrări acţionează din afară, dar patimile se nasc dinlăuntru, de aici provine o tortură deosebit de mare. Sfântul Ioan Hrisostom.
• Dacă eşti răbdător, pururea te vei ruga cu bucurie. Avva Evagrie Ponticul.
• Alege-ţi tăcerea, pentru că ea te înfrânează de la multe rele. Sfântul Isaac Sirul.
• Păcatul face pe oameni neruşinaţi. Sfântul Ioan Hrisostom.
• Păcatul învechit cere nevoinţă îndelungată. Căci obişnuinţa învârtoşată nu poate fi clintită din loc dintr-o dată. Sfântul Talasie Libianul.
• Păcatul înşală cu o falsă dulceaţă. Fericitul Augustin.
• Pofta cea rea este în om un duşman vrăjmaş sau o unealtă a demonului. Avva Ahile.
• Săgeata diavolului este pofta cea rea şi vătămătoare. Sfântul Ioan Hrisostom.
• Păcatul pătruns în om este un fel de putere raţională a satanei, care a pus stăpânire pe tot. Sfântul Macarie cel Mare.
• Păcatul taie nervii sufletului. Sfântul Chiril al Ierusalimului.
• Păcatul spre moarte este tot păcatul nepocăit. Chiar de s-ar ruga un sfânt pentru un asemenea păcat al altuia, nu este auzit. Sfântul Marcu Ascetul.
• Sufletul poate să se împotrivească păcatului, dar nu poate birui sau dezrădăcina răul, fără Dumnezeu. Sfântul Macarie cel Mare.
• Bolile cronice se vindecă numai printr-o mare stăruinţă, statornicie şi silinţă; acelaşi lucru trebuie să spunem şi despre deprinderile păcătoase. Sfântul Vasile cel Mare.
• Cel care nu vede cât de pierzător este păcatul este un orb cu ochi. Sfântul Grigorie Teologul.
• Deprinderea păcatului este boala sufletului, iar păcatul cu lucrul este moartea lui. Sfântul Talasie Libianul.
• Sileşte-te să nu cazi în păcat, dar dacă ai căzut, dă dovadă de bărbăţie, scoală-te repede. Sfântul Nil Sinaitul.
• Păcatul biciuieşte conştiinţa, rupe inima şi o umple de îndoială şi de frică. Sfântul Ambrozie.
Iubiţi prieteni, ieri am luat parte la Sfânta Liturghie la Biserica Sfânta Maria din cartierul meu şi, pentru că s-au înmulţit cazurile când enoriaşii nu respectă anumite reguli vin cu aceste poveţe către toţi:
• Înainte de a merge la Biserică, împacă-te cu toţi care eşti certat;
• Lasă şi tu din inimă şi iartă tuturor celor ce ţi-au greşit cu ceva;
• Îmbracă-te într-o ţinută curată, dar modestă, ba chiar smerită, ştiind că nu mergi la teatru, ci ca să te rogi lui Dumnezeu;
• Înainte de a intra în Biserică închide telefonul mobil; nu se dărâmă lumea dacă nu vorbeşti la telefon pe perioada slujbei;
• Sileşte-te să duci un dar, cât de mic: lumânări, tămâie şi un pomelnic, pentru a fi pomenit, tu şi toţi ai casei tale, la Sfânta Liturghie;
• Stând în Bisercă, nu privi în dreapta şi în stânga, căci aceasta te sustrage de la gândirea către Dumnezeu;
• Vorbirea în Biserică e un păcat foarte mare; nici tu nu te rogi şi împiedici şi pe altul să se roage;
• Urmăreşte cu mintea tot ce se citeşte şi se cântă şi repetă şi tu în minte rugăciunile, măcar cele mai însemnate;
• Când te închini fă semnul crucii complet şi cu luare aminte; făcând semnul crucii în batjocură, înseamnă că batjocoreşti pe Stăpânul ei, în numele căruia te închini;
• Sfânta Evanghelie, Apostolul şi Predica ascultă-le cu luare aminte, ca să poţi spune şi tu altora despre folosul şi învăţătura lor;
• Când te închini icoanelor, sărută chipul sfântului la picioare, sau cel mult mâinile, nu pe faţă;
• La sfârşitul slujbei aşteaptă cu răbdare să fii miruit: întâi se miruiesc bărbaţii în ordinea descrescătoare a vârstei şi apoi femeile, tot aşa;
• Plecând din Biserică mergi întins acasă, ferindu-te să te abaţi pe la cârciumi sau alte locuri unde se spun palavre şi vorbe nefolositoare.
Iubiţi prieteni, rostiţi această rugăciune şi veţi vedea cum Dumnezeu vă va răspunde:
Doamne, te iubesc şi am nevoie de Tine, vino în inima mea şi binecuvântează-mă pe mine, pe familia mea, casa mea, prietenii mei, în numele Domnului nostru Iisus Hristos. Amin.