Blogul lui cuore008

Intelepciune amerindiana

cuore008 — Mon, 02 Nov 2009 00:42:13 UT

Intelepciune amerindiana

Nu ma intereseaza ce faci tu pentru a-ti castiga existenta.

Vreau sa stiu ce foc arde in tine si daca ai cutezanta sa visezi la realizarea a ceea ce porti in inima ta.

Nu ma intereseaza cati ani ai,

Vreau sa stiu daca iti asumi riscul sa pari nebun

in numele iubirii tale, viselor tale si aventurii care este viata ta.

Nu ma intereseaza care planeta este in careu cu luna ta,

Vreau sa stiu daca ai atins cerul propriei tale tristeti, daca te-ai deschis datorita tradarilor vietii,

sau daca te-ai asprit si daca te-ai inchis de teama unui necaz viitor.

Vreau sa stiu daca poti sa te asezi cu durerea, a mea, sau a ta, fara sa incerci sa o ascunzi, sa o micsorezi sau sa o opresti.

Vreau sa stiu daca poti sa simti fericirea, a mea, sau a ta, daca poti dansa cu fervoare si te poti lasa complet cuprins de extaz pana in varful degetelor de la maini si de la picioare, fara sa spui ca trebuie sa fim atenti si realisti ca sa nu cumva sa uitam care sunt limitele fiintelor umane.

Nu ma intereseaza daca ceea ce-mi spui este adevarat,

Vreau sa stiu daca esti gata sa-i deceptionezi pe ceilalti ca sa ramai sincer cu tine insuti si daca poti suporta sa fi acuzat de tradare, dar sa nu-ti tradezi propriul suflet.

Vreau sa stiu daca poti sa fi fidel si deci demn de incredere.

Vreau sa stiu daca poti vedea frumosul chiar daca nu-i tocmai dragut in fiecare zi si daca tu poti simti ca sursa vietii tale rezida in prezenta Sa.

Vreau sa stiu daca poti trai esecurile, ale mele, sau ale tale, si totusi sa continui sa stai drept pe marginea lacului si sa strigi catre argintata luna plina: “Da!”

Nu ma intereseaza unde locuiesti si cat castigi,

Vreau sa stiu daca te poti trezi dupa o noapte de tristete si de disperare, de indoiala sau durere si sa faci ceea ce trebuie facut pentru copii.

Nu ma intereseaza cine esti si cum ai ajuns pana aici,

Vreau sa stiu daca poti sa stai in mijlocul focului alaturi de mine si sa nu renunti.

Nu ma intereaza ce ai invatat sau unde ai invatat si cine te-a invatat ceea ce stii,

Vreau sa stiu ce te hraneste din interior cand totul se prabuseste in jurul tau.

Vreau sa stiu daca poti sa ramai singur cu tine insuti si daca esti fericit intradevar in propria ta companie in aceste momente de vid.

Visatorul din Oriah, Intelept amerindian

CrisAlev - Sensart

Adevărul despre Facebook , hi5 s.a.

cuore008 — Thu, 24 Sep 2009 18:22:49 UT

Iata ce am primit:

Adevărul despre Facebook, hi5 s.a.

Afla adevărul despre Facebook: din nefericire, de lucrurile bune pe care le fac unii, altii profita ca să facă rău ...

În această săptămână la televiziunea argentiniana a fost difuzat zilnic un reportaj cu Joaquin Lopez Doriga (jurnalist mexican) pe tema Facebook, hi5, Myspace, Sonic, etc, şi cât de periculoase sunt. Exista si un reportaj-jurnal în ziarul Milenio, cu privire la modul in care diversi terorişti au avut ca sursă de informaţii sigure şi directe blogurile, Facebook şi hi5.
Intervievaţi anumiti hoti si răpitori spun că au intrat pe net şi au vazut portretele, casa, masinile, poze de călătorie situatia socială şi economică si nivelul la care triesc persoanele acelea. La televizor, unul dintre ei a declarat că inainte, pierdea mult timp înainte de a actiona pentru a identifica candidatii pentru răpire, dar acum cu Facebook şi informaţiile pe care oamenii le pun de bunăvoie în reţea, nu mai sunt confuzii sau dificultati in a investiga modul în care ei trăiesc, sau cum se deplaseaza copiii la scoala şi care sunt părinţii lor, fratii si prietenii. Asa s-a întâmplat cu Alejandro Marti (tanar mexican ucis de răpitorii lui). Familia a închis blogul său după ce au realizat ce informaţii potenţial periculoase da tineretul, care socializeaza acolo cu bucurie şi fără a bănui că unul dintre contacti poate fi un ucigas. Protejaţi-vă copiii, şi nu puneti informaţii periculoase în reţea!

Adevarul cu privire la "Facebook"
Facebook vinde informaţii utilizatorilor cu cea mai mare oferta. Citez: "Ceea ce mulţi utilizatori nu ştiu este că, în conformitate cu termenii contractului, făcând clic pe rubrica"accept" , practic ofera Facebook exclusiv şi perpetuu drept de proprietate asupra tuturor informaţiilor şi imaginii sale publice. "
De fapt, spune expertul, cei inscrisi, autorizeaza automat utilizarea de catre Facebook perpetuu şi transferabil, impreuna cu drepturile de distribuţie publicului si toate atasamentele de pe site-ul lor. Conditiile de utilizare arata ca Facebook isi rezerva dreptul de a acorda şi sublicenţiere cu tot "continutul paginii web a utilizatorului" , pentru alte afaceri ...
Fără consimţământul lor, mai multor utilizatori li s-au transformat imaginile în publicitate pentru comertul privat.
Dintr-o data totul este publicat, inclusiv fotografiile personale, înclinaţia politica, starea de spirit, şi interesele individuale chiar si adresa de acasa, si accesibile fără permisiune miilor de utilizatori.

Trebuie să credem, cum spune domnul Melba, că mulţi angajatori, pentru a evalua pretendentii, cauta pe Facebook informatii intime despre solicitanţi. Testul pentru o pagina de pe Facebook nu este privat, fapt pus in evidentă în cazul celebru cand John Brown University a expulzat un student, dupa ce a descoperit o imagine pe Facebook unde acesta era imbracat ca un travestit. O altă dovadă - cazul în care un agent al Serviciului Secret a vizitat Universitatea din Oklahoma, pentru un student din anul doi, Saul Martinez- pentru un comentariu publicat de acesta impotriva presedintelui. Si culmea rautatii, problema nu se încheie în cazul în care utilizatorul decide să se retragă.
Chiar şi atunci când utilizatorul anulează statutul de membru, fotografiile şi informaţiile rămân la bord, în conformitate cu Facebook, pentru cazul că decide sa-si reactiveze contul. Mai mult, utilizatorul nu este îndepărtat nici chiar atunci când moare. În conformitate cu "termenii de utilizare," urmasii nu pot legalmente sa-i oblige sa stearga de pe Facebook date şi imagini ale rudelor lor, pentru că atunci când a acceptat clauzele virtualului contract, Facebook a dat dreptul de a "menţine starea activă, în cadrul unui comemorari speciale, pentru o perioadă de timp, pentru a permite altor utilizatori sa posteze comentarii şi note asupra decedatului. "
Utilizatorii Facebook nu ştiu că sunt participanti indiferenti ai unui scenariu pe care academicieni cunoscuti il descriu ca cel mai mare caz de spionaj din istoria omenirii. Intamplator devin in mod inconştient precursori ai fenomenului "Big Brother" unde stau cu ochii pe tine. Este o trimitere directa la intromisia abuziva a statului în mediul afacerilor private ale cetăţenilor obişnuiţi, pentru a controla comportamentul lor social, un subiect de roman profund premonitoriu scris în 1932 de britanicul Aldous Huxley: "Brave New World." sau "Happy new World" - "Fericita lume noua"

Informeaza-i si pe altii !!!!

Rudyard Kipling : RISTI?...

cuore008 — Sat, 22 Aug 2009 04:22:17 UT

Motto:
"Vapoarele sunt mai in siguranta in port, dar nu acesta este scopul pentru care au fost construite." Michael Lille

Rudyard Kipling : RISTI?...

Râzând,
Rişti să pari nebun.
Plângând,
Rişti să pari sentimental.
Întinzând o mână cuiva,
Rişti să te implici.
Arătându-ţi sentimentele,
Rişti să te arăţi pe tine însuţi.
Vorbind în faţa mulţimii despre ideile şi visurile tale,
Rişti să pierzi...
Iubind,
Rişti să nu fii iubit la rândul tău.
Trăind,
Rişti sa mori...
Sperând,
Rişti să disperi,
Încercând măcar,
Rişti să dai greş...
Dar dacă nu rişti nimic,
Nu faci nimic,
Nu ai nimic,
Nu eşti nimic...

Iubirea nu ia ostatici

cuore008 — Sun, 02 Aug 2009 07:52:43 UT

Motto:
"Cel mai important moment este clipa prezenta, cel mai important om este cel de langa tine, iar cea mai importanta opera este iubirea." Meister Eckehart

Iubirea nu ia ostatici
de Paul Ferrini

Cel ce iubeste fara conditii nu impune nicio limita libertatii sale si nici libertatii altcuiva. El nu incearca sa pastreze iubirea - intrucat a incerca sa o pastrezi, inseamna a o pierde.
Iubirea este un dar care trebuie oferit in mod constant, intrucat este cerut in fiecare clipa. Iubirea nu ia ostatici, nu se targuieste si nu poate fi compromisa de frica.

Orice obstacol in calea iubirii salasluieste in inima - si acolo trebuie el dizolvat. Nu astepta ca cerul sa vina ca sa-ti raspandeasca iubirea. Fa-o tu acum. Asta, pentru ca cerul este in ochii tai, atunci cand privesti cu acceptare si compasiune. Este in mainile tale, atunci cand le intinzi ca sa ajuti. Este in mintea ta , atunci cand vezi "bine" in loc de "rau".
Felul in care vezi lumea determina ce va fi lumea pentru tine. Asadar, nu cauta sa-i schimbi pe ceilalti, sau lumea din jurul tau. In schimb, uita-te la tine. Priveste-ti convingerile - si vei vedea unde e nevoie sa te deschizi. Priveste in inima ta - si vei sti unde anume e nevoie sa aduci iubire.

Michael Jackson , de Mircea Cartarescu

cuore008 — Mon, 20 Jul 2009 19:24:20 UT

http://www.youtube.com/watch?v=rlRWtWFtaCg&feature=related

Michael Jackson
de Mircea Cartarescu

"Ce figură tragică şi grotescă acest Jacko!

Voi vorbi cu milă şi groază despre bietul, hidosul Michael Jackson, nefericitul rege al muzicii pop, pe care America l-a creat, America l-a distrus, sadic şi cu bună ştiinţă, iar acum America îl plânge ipocrit, totul în cadrul unui show colosal care aminteşte flagrant de pâinea şi circul Romei antice.
E drept, în zilele noastre gladiatorii nu mai sunt spintecaţi în arenă sub ochii cetăţenilor, ai matroanelor şi-ai clienţilor la o simplă întoarcere în jos a degetului mare. Dar circul merge mai departe, cu poleiala lui de glorie şi cu ploaia de aur revărsată peste capetele vedetelor, venerate ca zeii şi sfâşiate apoi cu aceeaşi fervoare.
Nicăieri ca în showbiz nu e mai vizibilă barbaria de fond a lumii noastre, lipsa ei de umanitate, de compasiune, de proiect, de orizont. Tinerii artişti, un val după altul, sunt antrenaţi şi aruncaţi în arenă, în groapa cu lei a unei uzuri şi a unei concurenţe sufocante. Sunt storşi literalmente de talentul pe care-l au şi, când cedează, când devin epave ciuruite de alcool, sex şi droguri, sunt aruncaţi afară, pur şi simplu, şi vin alţii în locul lor.
Sunt gladiatorii, cytarezii şi pugiliştii vremii noastre, mirosind a "blood, sweat and tears", şi care-şi distrug viaţa în locul nostru, al tuturor. Ce figură tragică şi grotescă acest Jacko! Muzica lui aproape că n-are legătură cu efigia sa, cu personajul pe care, asemenea lui Pygmalion, l-a sculptat în propria lui carne.
Într-o piesă a lui Camus, împăratul Caligula era întrebat ce-şi mai poate dori, el, care avea totul şi totuşi era monstruos de nefericit. "Vreau luna de pe cer", a spus el. Şi Michael pare să fi vrut luna. Frumosul adolescent cu păr cârlionţat care vânduse mai multe discuri decât oricine în istorie simţea o nelinişte existenţială adâncă.
Primul tabu biologic, psihic şi social pe care l-a transgresat în asaltul său nesăbuit asupra limitelor umane a fost cel al rasei. A devenit negrul alb, un hibrid nemaivăzut şi neclasificabil, mai curând un idol sau un arhetip decât ceva ce poate cu adevărat exista.
Graniţa sexului n-a rezistat mult nici ea: pe faţa văruită ca a gheişelor sau a clovnilor albi, şi-a pictat trăsături femeieşti. Scandalurile sexuale din acea epocă nu par să fi avut vreun fundament real.
Au fost mai curând fantasme psihice ale acestui om care a vrut să fie everyman şi a ajuns de fapt no one.
A dormit în pat cu copii şi, dacă i-a atins necuvenit, până şi asta trebuie să fi fost nesexual, dintr-o curiozitate copilărească. Fiindcă negrul-alb-bărbat-femeie era şi matur-copil, fără să fie, de fapt nici una, nici alta.
Ultima limită a acestui mare melancolic ce alerga după lună a fost însăşi umanitatea sa. Negrul-alb-bărbat-femeie-matur- copil a devenit - în propriii lui ochi - om-zeu când a cântat "History" în cupa făcliei din mâna Statuii Libertăţii. Din acea clipă, deloc întâmplător, a început prăbuşirea.
Cel mai îndrăzneţ (dar şi mai grotesc) hybris al epocii noastre avea să decadă apoi cu o viteză fantastică. La cincizeci de ani, Michael Jackson nu mai era nici cântăreţ, nici om, ci un idol în sensul primitiv al cuvântului, un idol înspăimântat de sine însuşi. Lumea spectacolului îl schimbase într-un freak de bâlci asemenea femeii-păianjen sau omului-elefant.
Fusese târât în procese de o rea-credinţă evidentă, fusese deposedat de bunuri şi de glorie. Nu mai făcea decât tirajul tabloidelor care-l sfârtecau de viu pentru consumul gospodinelor. Cum trebuie să fi fost viaţa lui, cu cimpanzeul lui, cu falsele lui neveste, cu problematicii lui copii, cu domeniul lui, Neverland, unde se simţise o dată un Peter Pan înconjurat de prieteni micuţi, cu tonele lui de medicamente, cu doctorii şi avocaţii care l-au stors de bani cu fundamentaliştii islamici care-l manipulau?
Cum trebuie să fi suportat, în ultimii ani, să fie nimeni, după ce fusese două decenii totul? Cum îşi mai suporta corpul, pe care-l batjocorise ca nimeni altul? Vestea morţii lui azguduit lumea. Fireşte, lumea noastră de carton şi steluţe aurite. Pe posturile de televiziune ("Tv makes it, tv even brakes it, tv makes the superstar wherever you are..." n-a mai fost loc, câteva zile, pentru ştirile despre revoltele din Iran , nici pentru tragicele accidente aviatice. Au beneficiat de moartea lui tirani, companii multinaţionale, senatori corupţi
Toate fraudele au fost ascunse sub preş, toţi şobolanii au putut să se fofileze neobservaţi. E efectul paradoxal al unei lumi ludice, în care showul e mai important ca viaţa şi tinde să se substituie realităţii.

Rămân, după Michael, câteva videoclipuri de neuitat şi o mască grotescă şi tristă. Tot restul, gloria şi turpitudinea, ţin de showbiz.

John Lennon, ucis tot de această lume neiertătoare, spunea în cel mai trist cântec al său: "Toată lumea te iubeşte când eşti la doi stânjeni sub ţărână"...

Newsletter SENSART

Nota:
- personal nu sunt de acord cu tot ceea ce spune acest articol si nici cu un anume cinism / bascalie ce razbate din el - din respect pentru opinia autorului si din respect pentru voi, nu l-am trunchiat - dar un lucru imi este clar: traim intr-o societate de consum care ne consuma ...nu mai suntem fiinte umane, ci simple obiecte de consum !

http://www.youtube.com/watch?v=9iPWeu33s34&feature=related

Michael Jackson a "ars" daruind lumina si iubire ...
...el n-ar fi putut trai altfel decat arzand...
...o flacara vie si eterna si de neegalat...

Copiii învaţă ceea ce trăiesc

cuore008 — Sun, 12 Jul 2009 05:23:53 UT

Poem

COPIII INVATA CEEA CE TRAIESC (1954) , de Dorothy Law Nolte si Rachel Harris

Dacă trăiesc în critică şi cicăleală, copiii învaţă să condamne;

Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învaţă să fie agresivi;

Dacă trăiesc în teamă, copiii învaţă să fie anxioşi;

Dacă trăiesc înconjuraţi de milă, copiii învaţă autocompătimirea;

Dacă trăiesc înconjuraţi de ridicol, copiii învaţă să fie timizi;

Dacă trăiesc în gelozie, copiii învaţă să simtă invidia;

Dacă trăiesc în ruşine, copiii învaţă să se simtă vinovaţi;

Dacă trăiesc în încurajare, copiii învaţă să fie încrezători;

Dacă trăiesc în toleranţă, copiii învaţă răbdarea;

Dacă trăiesc în laudă, copiii învaţă preţuirea;

Dacă trăiesc în acceptare, copiii învaţă să iubească;

Dacă trăiesc în aprobare, copiii învaţă să se placă pe sine;

Dacă trăiesc înconjuraţi de recunoaştere, copiii învaţă că este bine să ai un ţel;

Dacă trăiesc împărţind cu ceilalţi, copiii învaţă să fie generoşi;

Dacă trăiesc în onestitate, copiii învaţă respectul pentru adevăr;

Dacă trăiesc în corectitudine, copiii învaţă să fie drepţi;

Dacă trăiesc în bunăvoinţă şi consideraţie, copiii învaţă respectul;

Dacă trăiesc în siguranţă, copiii învaţă să aibă încredere în ei şi în ceilalţi;

Dacă trăiesc în prietenie, copiii învaţă că e plăcut să trăieşti pe lume.

NOTA: analizati-va propria copilarie....ce dati mai departe....?
Cris A L
-newsletter sensart

O POVESTE CU O PIATRA

cuore008 — Sun, 21 Jun 2009 16:13:59 UT

O POVESTE CU O PIATRA

Era odata o femeie care cauta sa afle cat mai multe despre lume si despre ea. Asa ca a plecat intr-o calatorie. Era vara, foarte cald, asa ca femeia s-a oprit langa un rau, sa-si potoleasca setea. In apa a zarit ceva stralucitor si, curioasa, a vrut sa vada ce e. A scos din apele raului o piatra mare cat pumnul ei, care stralucea puternic in soare. S-a bucurat de ea si a bagat-o in geanta, mergand mai departe.

In alta zi, pe cand se oprise undeva la umbra sa manance, un calator cu un aer tare obosit i-a cerut ceva de mancare. Femeia l-a poftit sa manance impreuna. Pe cand femeia strangea masa si baga ce mai ramasese inapoi in geanta, calatorul a zarit piatra care sclipea in razele soarelui.

A intrebat-o ce straluceste asa si femeia i-a povestit cum a gasit piatra in rau, i-a placut si a luat-o cu ea. Calatorul si-a dat seama ca era vorba despre o piatra pretioasa si care, probabil, valora multi bani. Si-a mai dat seama ca femeia habar n-avea de asta. Asa ca i-a cerut piatra.

Femeia i-a dat-o. Apoi drumurile lor s-au despartit.

Calatorul s-a bucurat mult ca a obtinut asa usor piatra care urma sa-i asigure un trai excelent. Asta pana au inceput sa apara gandurile....

Asa ca a cautat-o pe femeia cea generoasa si i-a spus:

“Uite, ia piatra inapoi si da-mi altceva si mai pretios. Da-mi acel lucru din tine care te-a facut sa-mi daruiesti piatra imediat ce ti-am cerut-o.”

PRAJITURI SI SUCCES

cuore008 — Sun, 21 Jun 2009 15:32:59 UT

PRAJITURI SI SUCCES

Autor: Daniela David

Intre prajituri si succes exista o relatie direct proportionala: mai multe prajituri, mai mult succes. Pe bune.

S-a facut un studiu care a urmarit un lot de copilasi de la gradinita pana la varsta adulta, timp de 14-18 ani si a demonstrat acest lucru: daca ai rabdare primesti mai multe prajituri si ai mai mult succes.

O prajitura… sau doua?
Pe la sfarsitul anilor ‘60, psihologul american de origine austriaca Walter Mischel (Stanford University) a testat importanta autocontrolului emotional pe un lot de copilasi de 4-5 ani.

Copiilor li s-a pus pe masa o prajitura si li s-a spus ca daca au rabdare pana se intoarce examinatorul, in 20 de minute, o vor primi pe a doua. Daca nu, sa sune dintr-un clopotel si, la intoarcerea examinatorului, vor putea manca prajitura de pe masa. Recapitulare: o prajitura acum sau doua peste douazeci de minute. Cu tentatia (adica prajitura) in fata ochilor. Si cu varsta de 4 ani.

Se testa astfel capacitatea de a amana rasplata de moment pentru una si mai mare, care urma sa vina mai tarziu. Autocontrolul emotional, adica, pe care Daniel Goleman il considera “cel mai important talent psihologic”.

Cand stransul din dinti e de bine
Urmarindu-i peste ani pe acesti copii, Walter Mischel a constatat urmatoarele: cei care avusesera suficienta rabdare cat sa astepte si a doua prajitura au devenit tineri echilibrati emotional, increzatori in propriile capacitati, cu initiativa, perseverenti in urmarirea scopurilor propuse. Genul de oameni care reusesc sa treaca peste frustrarile inerente si ajung la succes, indiferent daca asta inseamna trecerea unui examen, patru ani de facultate uneori grei si dezamagitori sau primul an de la fondarea propriei afaceri.

In schimb cei care nu au rezistat impulsului de a manca acea prajitura ATUNCI au devenit adolescenti si tineri nehotarati, incapabili sa faca fata frustrarilor si esecurilor, nesiguri pe ceea ce pot face, deloc perseverenti. Genul care abandoneaza cand le e greu. Care nu se pot tine de un regim de viata sau alimentar mai sanatos si care abandoneaza programul de exercitii fizice stabilit la inceput de an.

Ca orice competenta de inteligenta emotionala, autocontrolul este educabil. Actualul tau nivel de autocontrol nu este un dat, o fatalitate. Impulsurile pot fi controlate.

Cum? Doar cateva idei.
1. Spune-ti si nu, din cand in cand. Oricand vrei iti poti schimba un obicei care iti aduce mai degraba neajunsuri. Ca sa primesti mai multe prajituri e nevoie in primul rand sa nu o mananci pe prima!

2. Povesteste si celorlalti. Daca te-ai hotarat ca de maine te apuci sa faci jogging de trei ori pe saptamana, vorbeste despre asta. Povesteste-le membrilor familiei, prietenilor, colegilor de la locul de munca. Si asteapta-te sa fii intrebat: “Si… cum mai merge cu alergatul?” Angajamentul asumat in ochii celorlalti te va face sa te gandesti de doua ori inainte sa te dai batut.

3. Fa experimente de amanare a unei gratificari la… scara mica. Abtine-te sa rasfoiesti pe drum revista pe care tocmai ti-ai cumparat-o. Asteapta pana ajungi acasa. Cumpara-ti doar o bucata din produsul tau preferat de patiserie. Ia-l la pachet si du-te sa faci o plimbare. Partea grozava e ca atunci cand vei ajunge acasa ti se va parea si mai bun.

4. Mergi cu pasi mici. Doar astazi faci asa. Iar la sfarsitul lunii se vor fi adunat intre 20 si 30 de “astazi”.

Daca vrei sa vezi cateva secvente dintr-o reeditare mai recenta a testului, iata un clip:

http://www.youtube.com/watch?v=amsqeYOk--w&eurl=http%3A%2F%2Fwww%2Eempower%2Ero%2Finteligenta%2Demotionala%2Fprajituri%2Dsi%2Dsucces%2F&feature=player_embedded

http://ro.netlog.com/go/explore/videos/videoid=...

Concert Stradivarius la statia de metrou Piata Victoriei (vi

cuore008 — Mon, 20 Apr 2009 23:09:14 UT

Concert Stradivarius la statia de metrou Piata Victoriei (video)

http://www.romanialibera.ro/a151515/experiment-rl-concert-stradivarius-la-statia-de-metrou-piata-victoriei-video.html

Sursa: "Romania libera"

Despre experimentul din statia de metrou din Washington: http://ro.netlog.com/cuore008/blog/blogid=74483...

LECTII

cuore008 — Sun, 29 Mar 2009 13:42:47 UT

LECTII

Nu stiu ce s-ar putea spune...

http://www.ozibuna.net/2009/28-martie.html

MUZICOTERAPIA II

cuore008 — Sat, 07 Feb 2009 09:05:12 UT

MUZICOTERAPIA II

Gheorghe Iovu

Gheorghe Iovu este un timisorean cu adevarat inspirat de Dumnezeu, care traieste prin muzica si pentru muzica. Aceasta muzica e izvorâta din suflet, e cântata cu sufletul si daruita pentru suflet. Este un refugiu al nostru, al tuturor în care ne putem regasi cu adevarat în fiecare zi.

Fiu al Banatului, nascut la 23 Iunie 1952, Gheorghe Iovu este absolvent al Scolii Populare de Arta din Timisoara - Sectia canto si chitara. Din anul 1976 se preocupa intens de muzica terapeutica, fiind efectiv unicul compozitor de acest gen din România.

Muzica sa a fost testata si este folosita ca si terapie cu foarte bune rezultate în numeroase clinici, centre de îngrijire si cabinete medicale din tara si din Statele Unite ale Americii, Germania, Austria si Elvetia.

În 1998 deschide în Timisoara primul Centru de meloterapie din tara, iar în 2005 il deschide pe cel de-al doilea.

Gheorghe Iovu este un deschizator de drumuri nu numai datorita muzicii sale ci si a modului în care o daruieste. În perioada Mai 2005 – Septembrie 2006 initiaza un proiect / turneu cu peste 150 de concerte gratuite, în aer liber, în multe orase din tara.

Albumele sale lansate pâna în prezent, precum si prezenta la Conferintele nationale si internationale de psihologie si terapii complementare sunt o confirmare a faptului ca muzica lui Gheorghe Iovu este o muzica complexa si completa pentru suflet, minte si trup.

Este o calatorie în universul propriei fiinte, ajutându-ne sa devenim mai buni, mai întregi, mai noi însine.

Albume Gheorghe Iovu:

Imnul speranţei
Paşi prin Univers
Raza de Soare
Revelatie
Simfonia sufletului
Spre Infinit...
Trecerea timpului
Trepte de lumina

http://ro.netlog.com/go/explore/videos/videoid=...
http://ro.netlog.com/go/explore/videos/videoid=...
http://ro.netlog.com/go/explore/videos/videoid=...
http://ro.netlog.com/go/explore/videos/videoid=...
http://ro.netlog.com/go/explore/videos/videoid=...
http://ro.netlog.com/go/explore/videos/videoid=...

Sursa:YouTube, Wikipedia, Ed. Adevar Divin

SA ZICEM, UN ALT EXPERIMENT

cuore008 — Mon, 02 Feb 2009 13:21:31 UT

SA ZICEM, UN ALT EXPERIMENT

(din sursa necunoscuta)

Un grup de oameni de stiinta au pus intr-o cusca cinci maimute si, in mijlocul custii, o scara, iar deasupra scarii, o legatura de banane. Cand o maimuta se urca pe scara sa ia banane, oamenii de stiinta aruncau o galeata cu apa rece pe celelalte care ramaneau jos.
Dupa ceva timp, cand o maimuta incerca sa urce scarile, celelalte nu o lasau sa urce. Dupa mai mult timp nici o maimuta nu se mai suia pe scara, in ciuda tentatiei bananelor.
Atunci oamenii de stiinta au inlocuit o maimuta. Primul lucru pe care l-a facut aceasta a fost sa se urce pe scara, dar a fost trasa inapoi de celelalte si batuta. Dupa cateva batai, niciun membru al noului grup nu se mai urca pe scara.
A fost inlocuita o a doua maimuta si s-a intamplat acelasi lucru. Prima maimuta inlocuita a participat cu entuziasm la baterea novicelui.
Un al treilea membru al grupului a fost schimbat si lucrurile s-au repetat. Al patrulea si, in fine, al cincilea au fost schimbati. In final, oamenii de stiinta au ramas cu cinci maimute care, desi nu primisera niciodata o baie cu apa rece, continuau sa loveasca maimutele care incercau sa ajunga la banane.
Daca ar fi fost posibil ca maimutele sa fie intrebate de ce ii bateau pe cei care incercau sa se catere pe scara, raspunsul ar fi fost:
"Nu stim. Lucrurile intotdeauna au fost asa aici..."

MUZICOTERAPIA

cuore008 — Mon, 26 Jan 2009 23:50:08 UT

MUZICOTERAPIA

Muzicoterapia ne pune în rezonantã cu energii specifice din Macrocosmos influentând benefic, atât structura psihicã cât si cea fizicã. Sedinta de muzicoterapie se compune din audierea uneia sau mai multor melodii, fraze muzicale sau anumite sunete, care se se repetã, în asa fel încât vibratiile lor sã fie mai tot timpul constante. Chiar dacã uneori melodiile, frazele muzicale sau sunetele par monotone, ele exprimã si imprimã celor care le ascultã, anumite stãri benefice (de ex. de iubire, de curaj, de fericire etc.).

Meloterapia este terapia care are la bazã o melodie.
Sonoterapia este acea terapie care foloseste sunete speciale.
Vocaloterapia foloseste sunetele emise vocal.
Muzicoterapia le integreazã pe toate.

Chiar dacã nu ne concentrãm atentia asupra muzicii, ci doar o ascultãm, efectele apar instantaneu, dar de scurtã duratã. Dacã reusim sã ne concentrãm atentia asupra muzicii, atunci efectele sunt uriase si ele ne aduc beneficii imense.

Metodã de tratament prin muzicoterapie

Cel mai bine ar fi dacã audiem aceastã muzicã stând pe un scaun, cu coloana vertebralã dreaptã, cu palmele asezate în jos pe genunchi si cu ochii închisi (pentru o mai bunã interiorizare). În acest mod se realizeazã o mai bunã perceptie în plan subtil. Cei care sunt obositi sau bolnavi se pot aseza pe podea, pe spate, cât mai relaxati, cu picioarele usor depãrtate si mâinile pe langã corp, cu palmele orientate în sus si cu ochii închisi.

Tratamente - muzicã specialã pentru tratarea unor afectiuni

• anxietate, psihastenie - http://www.youtube.com/watch?v=d99Rsq8KCHY
• astenie - http://www.youtube.com/watch?v=eG2Yu1RDC_Y
• nevrozã - http://www.youtube.com/watch?v=uc1e_E1l5pM
• dureri de cap, migrene - http://www.youtube.com/watch?v=rGs08lY8TIk
• surmenaj - http://www.youtube.com/watch?v=BhdoaYWR-kU
• agitatie mentalã, stres, tensiuni nervoase - http://www.youtube.com/watch?v=RXRk2ewNPco
• insuficientã cardiacã, palpitatii, aritmie - http://www.youtube.com/watch?v=NaVuldFBp_A
• hipertensiune arterialã - http://www.youtube.com/watch?v=mZ7Cqcxi0iI
• depresie - http://www.youtube.com/watch?v=fQwpgfr3YNQ
• insomnie - http://www.youtube.com/watch?v=D00o97-vrjI

Exemplificãri prin compozitii culte

Pentru relaxare
• Claude Debussy - Sonata pentru pian si harpã ;
• Nicolo Paganini - Concert nr. 4 in re minor ;
• Piotr Ilici Ceaikovski - Prologul baletului „Frumoasa din padurea adormitã”

Pentru liniste interioarã
• Ludwig van Beethoven - Concertul pentru pian nr. 5 „Imperialul”, Adagio din Sonata pentru violoncel si orchestrã în sol minor;
• Franz Schubert - „Rosamunda”, „Ave Maria”;
• Piotr Ilici Ceaikovski - „Lacul lebedelor”;
• Robert Schumann - „Reverie”;
• Wolfgang Amadeus Mozart - Concertul nr. 21 pentru pian si orchestrã

Pentru reglarea nivelului tensiunii arteriale
• Wolfgang Amadeus Mozart - „Don Juan”;
• Franz Liszt - „Rapsodia ungarã”

Pentru surmenaj intelectual
• Johann Sebastian Bach - Fugi

Pentru ameliorarea unor dureri fizice
• Ludwig van Beethoven - Simfonia a VI-a „Pastorala”;
• Maurice Ravel - „Bolero”;
• Frédéric Chopin - Concertul nr. 1 în mi minor

Pentru stimularea si energizarea organismului
• Giuseppe Verdi - Marsul din opera „Aida”
• Johann Sebastian Bach - Concertele Brandenburgice

Newsletter Cris A Lev

EXPERIMENT...

cuore008 — Mon, 26 Jan 2009 23:19:27 UT

EXPERIMENT...

Experiment despre perceptie, gust si prioritatile oamenilor

Statia de metrou Washington DC intr-o dimineata friguroasa de ianuarie 2007. Un om canta la vioara 6 piese de Bach timp de 45 de minute. In acest timp, aproximativ 2 milioane de oameni trec prin statie in toate directiile, majoritatea mergand spre serviciu...
Dupa 3 minute, un barbat intre doua varste il observa pe violonist cantand. Se opreste pentru cateva secunde dupa care pleaca mai departe, grabit.
4 minute mai tarziu, violonistul primeste primul dolar: o femeie ii arunca un dolar in cutia viorii si isi continua drumul, fara sa se opreasca.
Dupa 6 minute, un tanar se opreste, sprijinindu- se de zid si il asculta. Apoi se uita la ceas si pleaca grabit.
Dupa 10 minute, un baietel de 3 ani se opreste dar mama lui il impinge mai departe.. Copilul se opreste iar si se uita la violinist. In final, mama il prinde de mana si il trage dupa ea. Copilul merge, dar tine capul intors si se uita la cel care canta. La fel s-a intamplat cu mai multi copii care au trecut pe acolo. Dar toti parintii, fara exceptie, i-au tras pe copii dupa ei si si-au continuat drumul.
45 de minute violonistul a cantat. Doar 6 oameni s-au oprit pentru o perioada putin mai lunga sa il asculte. Cam 20 de persoane i-au dat bani din mers. A strans in total 32 de dolari.
Dupa aproape o ora si-a strans lucrurile si a plecat, fara sa fie bagat in seama de cineva. Nimeni nu l-a aplaudat sau l-a laudat.
Niciunul dintre cei care au trecut prin statie nu a stiut ca violonistul era Joshua Bell, unul dintre cei mai mari muzicieni din lume, cantand unele dintre cele mai frumoase melodii scrise vreodata, la o vioara a carei valoare este estimata intre 3 si 5 milioane de dolari. Cu doua zile inainte, Joshua Bell a concertat cu casa inchisa la un teatru din Boston, unde un bilet costa de la 100 de dolari in sus.
Aceasta e o poveste adevarata. Joshua Bell cantand singur in statia de metrou, o actiune organizata de Washington Post, ca parte a unui experiment social despre perceptie, gust si prioritatile oamenilor.
Intrebarea care s-a impus: intr-o ambianta si la o ora nepotrivite, putem distinge ceva frumos ? Ne oprim pentru a aprecia frumusetea ?
Recunoastem talentul intr-un context neasteptat ?
Una dintre posibilele concluzii care au reiesit din acest experiment, ar putea fi: daca nu avem un moment in care sa ne oprim si sa il ascultam pe unul dintre cei mai buni interpreti din lume, cantand unele dintre cele mai frumoase melodii scrise vreodata, la unul dintre cele mai fine instrumente… cate alte lucruri trecem cu vederea ?

Preluare anila.serban

http://www.youtube.com/watch?v=7HY5Nn0XRAw&feature=related

DESPRE CREATIVITATE....

cuore008 — Sat, 17 Jan 2009 22:51:14 UT

DESPRE CREATIVITATE...
dupa Jack Canfield

Intr-o zi un baietel s-a dus la scoala. Baietelul era mic, iar scoala era mare. Dar, cand baietelul a vazut ca intrarea in clasa lui se facea printr-o usa direct din curte, a fost foarte fericit… iar scoala nu i s-a mai parut atat de mare ca la inceput.
Intr-o dimineata, cand baietelul se afla in clasa, profesoara le-a spus copiilor:
-Astazi o sa facem un desen.
-Grozav, a spus baietelul, caci ii placea foarte mult sa deseneze.
Stia sa deseneze o multime de lucruri: lei si tigri, pui si vaci, trenulete si vapoare. Si si-a scos cutiuta cu creioane colorate si a inceput sa deseneze…
Dar profesoara a zis:
-Asteptati! Nu incepeti inca! Si a asteptat pana cand toti copiii au fost pregatiti.
-Acum o sa desenam o floare, a zis profesoara.
-Grozav, s-a gandit baietelul, caci ii placea sa deseneze flori. Si a inceput sa deseneze flori frumoase, si le-a colorat in roz, portocaliu, albastru.
Dar profesoara le-a zis copiilor:
- Asteptati, va voi arata eu cum sa colorati. Si a desenat o floare rosie cu o tulpina verde.
- Acum puteti incepe, a zis profesoara.
Baietelul a privit floarea profesoarei, apoi s-a uitat la floarea sa. A lui era mai frumoasa decat a profesoarei; dar n-a spus nimic. A intors doar pagina si a desenat o floare ca aceea a profesoarei… Era
rosie, cu o tulpina verde.
Intr-o alta zi, cand baietelul intrase in clasa prin usa din curte, profesoara le-a spus copiilor:
- Astazi o sa facem ceva din argila.
- Grozav, a spus baietelul, caci ii placea sa lucreze cu argila. Stia sa faca tot felul de lucruri din argila: serpi si oameni de zapada, elefanti si camioane. Dar a asteptat pana ce toti copiii au fost gata.
- Acum o sa facem o farfurie, a zis profesoara.
- Grozav, s-a gandit baietelul caci ii placea sa faca farfurii de toate formele si marimile. Si a inceput sa faca farfurii de toate formele si marimile.
Dar profesoara le-a spus copiilor:
- Asteptati, va arat eu cum se face! Si le-a aratat cum sa faca o farfurie adanca.
- Asa! Acum puteti incepe!, a zis profesoara.
Baietelul s-a uitat la farfuria profesoarei si apoi la ale sale. Ii placeau mai mult farfuriile lui, decat farfuria adanca a profesoarei. Dar n-a spus nici un cuvant. Si-a transformat farfuriile lui intr-o bila mare de argila din care a facut o farfurie adanca si mare ca aceea facuta de profesoara.
Si, foarte curand, baietelul a invatat sa astepte si sa priveasca si sa faca lucruri ca acelea facute de profesoara si foarte curand n-a mai facut nimic de unul singur.
Si s-a intamplat intr-o zi ca baietelul si familia lui s-au mutat intr-o alta casa, intr-un alt oras. Si baietelul a trebuit sa mearga la scoala. Scoala cea noua era si mai mare si nu mai avea nici o usa prin care sa intre direct din curte in clasa lui. Trebuia sa urce niste trepte inalte si sa mearga de-a lungul unui coridor lung pana ajungea in clasa lui.
In prima zi de scoala profesoara le-a zis copiilor:
- Astazi o sa facem un desen!
- Grozav, a zis baietelul, si a asteptat sa-i spuna profesoara ce sa faca…
Dar ea n-a zis nimic. S-a plimbat prin clasa. Cand a ajuns langa baietel i-a spus:
- Tu nu vrei sa desenezi?
- Ba da, a zis baietelul. Ce desen facem?
- Nu stiu pana nu-l faci, a zis profesoara.
- Cum sa-l fac? zise baietelul.
- Cum iti place tie! raspunse ea.
- Sa-l colorez cum vreau eu? a mai intrebat baietelul.
- Cum vrei tu!, a fost raspunsul ei. Daca toti ati face acelasi desen si l-ati colora la fel, cum sa stiu eu cine l-a facut?
- Nu stiu, zise baietelul.
Si a inceput sa deseneze o floare rosie cu o tulpina verde…

Morala?
Creativitatea umana este un dar nepretuit. Iti aduci aminte de usurinta cu care puteai sa iti imaginezi jocuri cand erai copil, sau sa vezi in jucaria de carpe cea mai frumoasa papusa din lume? Cine spune ca floarea trebuie sa aiba petale rosii si frunze verzi?
Puterea de a fi creativi este ceea ce ne defineste ca oameni.

Einstein spunea: “Mintea intuitiva este un dar sacru iar mintea rationala este servitorul ei de incredere. Am creat o societate care onoreaza servitorul si a uitat darul."

Cris A Lev
Newsletter sensart

INVATATURA MAESTRULUI ZEN

cuore008 — Tue, 13 Jan 2009 22:33:28 UT

INVATATURA MAESTRULUI ZEN

Un carturar extrem de erudit merge la un maestru Zen pentru a capata invatatura. Maestrul ii ofera o ceasca cu ceai si continua sa toarne ceai si dupa ce ceasca este deja umpluta. Ca raspuns la uimirea carturarului, Maestrul ii spune:
--Tu esti asemenea acestei cesti pline. Daca nu te golesti, invatatura mea va curge pe afara.

SCOPUL VIETII

cuore008 — Sun, 04 Jan 2009 02:02:52 UT

SCOPUL VIETII

(diferenta dintre “a fi” si “a face”)
autor necunoscut

Povestea ilustreaza diferenta intre gindirea occidentala si cea orientala, prima e centrata pe verbul “a face” a doua pe verbul “a fiinta”.

Un om de afaceri american statea langa chei, intr-un mic sat mexican de coasta, cand un pescar isi trage barca la mal. In barca erau cativa pesti frumosi. Americanul il felicita pentru pestele prins si il intreaba cat timp i-a luat sa-l pescuiasca.
- Foarte putin, a raspuns mexicanul.
- De ce nu stai mai mult pe mare sa prinzi mai mult peste ? a intrebat atunci americanul.
- Mi-ajunge sa-mi intretin familia, i-a raspuns pescarul.
- Si ce faci in restul timpului ? a vrut sa stie omul de afaceri.
- Dorm pana tarziu, pescuiesc putin, ma joc cu copiii, imi fac siesta impreuna cu nevasta-mea, in fiecare seara ma plimb prin sat, beau un pahar de vin si cant la chitara cu prietenii. Domnule, am o viata plina si sunt foarte ocupat, a incheiat pescarul.
- Uite, il ia peste picior americanul. Am studiat Economia la Harvard si te pot ajuta. Ar trebui sa pescuiesti mai mult si cu banii pe care-i castigi in plus sa-ti cumperi o barca mai mare. Cu ceea ce castigi
de pe urma barcii mai mari iti poti cumpara cateva barci si mai tarziu chiar o flota de pescuit. In loc sa vinzi pestele prin intermediari, il poti vinde direct la o fabrica, iar mai tarziu iti poti cumpara propria
fabrica de prelucrare a pestelui. Ai putea astfel controla produsul, procesarea si distributia. Va trebui sa pleci din sat, sa te muti in Mexico City, apoi la Los Angeles si, mai tarziu, la New York, de unde iti
vei conduce afacerea tot mai infloritoare.
- Si cat va dura sa fac toate astea , senor ? intreaba pescarul.
- Vreo 15-20 ani, raspunde americanul.
- Si apoi ?
- Apoi vine partea cea mai buna, rase americanul. Iti vinzi afacerea si devii foarte bogat ? ai lua cateva milioane.
- Milioane, senor ? se mira pescarul. Si dupa asta ?
- Dupa asta te retragi din afaceri, te muti intr-un satuc de pescari pe malul oceanului si te scoli tarziu, pescuiesti putin, te joci cu copiii, iti faci siesta impreuna cu sotia, te plimbi seara prin sat, bei un pahar de vin cu prietenii, cantati la chitara….

CASA CELOR 1000 DE OGLINZI

cuore008 — Sun, 04 Jan 2009 01:54:19 UT

CASA CELOR 1000 DE OGLINZI

(din folclorul japonez)

Cu mult timp in urma, intr-un satuc, se gasea un loc cunoscut drept “Casa celor 1000 de oglinzi”. Un catelus mititel, vesel din fire, afland de acest loc, s-a hotarat sa-l viziteze. Cand a ajuns, sarea fericit pe scari si a intrat in casa. S-a uitat pe hol cu urechiusele ridicate si dand din coada.Spre marea sa surpriza, s-a trezit privind la alti 1000 de catelusi fericiti, care dadeau din coada ca si el. A zambit, si a primit inapoi 1000 de zambete, la fel de calde si prietenoase. Cand a plecat, s-a gandit: “Este un loc minunat. Ma voi intoarce sa-l vizitez!”
In acelasi sat, alt caine, care nu era la fel de fericit ca primul, s-a hotarat si el sa viziteze casa. A urcat cu greu scarile, cu coada intre picioare, si capul lasat. Cand a vazut 1000 de caini neprietenosi uitandu-se la el, s-a speriat si s-a zbarlit pe spate, maraind. Cand ceilati 1000 de caini au inceput si ei sa maraie, a fugit speriat. Odata iesit afara, s-a gandit: “E un loc ingrozitor, nu ma mai intorc acolo niciodata”.

Toate chipurile sunt oglinzi. Ce fel de reflexie vezi pe chipurile celor pe care-i intalnesti?

CAT VALOREZ

cuore008 — Sun, 04 Jan 2009 01:20:37 UT

Prietenului bobbysolo1950

CAT VALOREZ

autor necunoscut

Un tanar s-a dus la un batran intelept pentru a-l ajuta cu un sfat.
- Inteleptule, am venit la tine pentru ca ma simt atat de mic, de neinsemnat, nimeni nu da doi bani pe mine si simt ca nu mai am forta sa fac ceva bun. Ajuta-ma, invata-ma cum sa fac sa fiu mai bun? Cum sa le schimb oamenilor parerea despre mine?
Fara ca macar sa se uite la el, batranul ii spuse:
- Imi pare rau, baiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personala. Poate dupa aceea.
Apoi, dupa o mica pauza adauga:
- Daca insa m-ai putea ajuta tu pe mine, atunci poate ca as rezolva problema mea mai repede si as putea sa ma ocup si de tine.
- Aaa. incantat sa va ajut - baigui tanarul cam cu jumatate de gura, simtind ca iarasi e neluat in seama si amanat.
- Bine - incuviinta batranul invatat.
Isi scoase din degetul mic un inel si-l intinse baietanului adaugand:
- Ia calul pe care-l gasesti afara si du-te degraba la targ. Trebuie sa vand inelul acesta pentru ca am de platit o datorie. E nevoie insa ca tu sa iei pe el cat se va putea de multi bani, dar ai grija ca sub nici in ruptul capului sa nu-l dai pe mai putin de un banut de aur. Pleaca si vino cu banii cat mai repede.
Tanarul lua inelul, incaleca si pleca. Odata ajuns in targ incepu sa arate inelul in stanga si-n dreapta, doar-doar va gasi cumparatorul potrivit. Cu totii manifestau interes pentru mica bijuterie, pana cand le spunea cat cere pe ea. Doar ce apuca sa le zica de banutul de aur unii radeau, altii se incruntau sau ii intorceau imediat spatele. Un mosneag i-a explicat cat de scump este un ban de aur si ca nu poate sa obtina un asemenea pret pe inel. Altcineva s-a oferit sa-i dea doi bani, unul de argint si unul de cupru, dar tanarul stia ca nu poate vinde inelul pe mai putin de un banut de aur, asa ca refuza oferta. Dupa ce batu targul in lung si-n lat, rapus nu atat de oboseala, cat mai ales de nereusita, lua calul si se intoarse la batranul intelept.
… Flacaul si-ar fi dorit sa aiba el o moneda de aur pe care s-o poata da in schimbul inelului, ca sa-l poatã scapa pe invatat de griji si, astfel, acesta sa se poata ocupa si de el.
Intra cu capul plecat.
- Imi pare rau - incepu el - dar n-am reusit sa fac ceea ce mi-ati cerut. De-abia daca as fi putut lua doi sau trei banuti de argint pe inel, dar nu cred sa pot pacali pe cineva cu privire la adevarata valoare a inelului.
- Nici nu-ti imaginezi cat adevar au vorbele tale, tinere prieten! - spuse zambitor inteleptul. Ar fi trebuit ca mai intai sa cunoastem adevarata valoare a inelului. Incaleca si alerga la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cat face. Spune-i ca ai vrea sa vinzi inelul si intreaba-l cat ti-ar da pentru el. Dar, oricat ti-ar oferi, nu-l vinde. Intoarce-te cu inelul! Flacaul incaleca si pleca in goana.
Bijutierul examina atent micul inel, il privi atent prin lentila prinsa cu ochiul, il rasuci si apoi zise:
- Spune-i invatatorului ca daca ar vrea sa-l vanda acum, nu-i pot oferi decat 58 de bani de aur pentru acest inel.
- Cuuum, 58 de bani de aur?!? - exclama naucit tanarul.
- Da, raspunse bijutierul. Stiu ca-n alte vremuri ar merita si 70, dar daca vrea sa-l vanda degraba, nu-i pot oferi decat 58.
Tanarul multumi si se intoarse degraba la invatat, povestindu-i pe nerasuflate cele intamplate.
- Ia loc, te rog - ii spuse acesta dupa ce-l asculta. Tu esti asemenea acestui inel, o bijuterie valoroasa si unica. Si, ca si in cazul lui, doar un expert poate spune cat de mare este valoarea ta.
Spunand acestea, lua inelul si si-l puse din nou pe degetul mic.

Cu totii suntem asemenea lui, valorosi si unici, perindandu-ne prin targurile vietii si asteptand ca multi oameni care nu se pricep sa ne evalueze.

Amintiti-va mereu cat de mare este valoarea voastra, chiar daca multi din jur va ignora sau par sa nu-si dea seama cat sunteti de pretiosi.

NE CEREM IERTARE...

cuore008 — Fri, 26 Dec 2008 00:10:34 UT

APOLOGIES,
by Donald Walsh and Marianne Williamson

NE CEREM IERTARE ....

Le cerem iertare bãrbaţilor :

„Iubirea din mine salutã iubirea din tine.
Vouã, care sunteţi fraţii, taţii şi fiii noştri, soţii şi iubiţii noştri,
Prietenii şi preaiubiţii noştri, vã spunem:

În numele fiecãrei femei care v-a rãnit vreodatã, în numele fiecãrei femei care v-a agresat vreodatã, în vreun fel,

pentru tot ce vi s-a întâmplat, care v-a lezat bãrbãţia, v-a invalidat puterile şi v-a diminuat din mãreţie…

dacã eu, am fost aceasta, sau orice femeie care a fãcut acestea – ea se aflã acum lângã mine şi rostesc urmãtoarele în numele amândurora: ne pare foarte rãu, va rugam sã ne iertaţi.

Nu am vãzut întotdeauna ceea ce vedem acum – forţa spiritului tãu, frumuseţea sexului tãu, puterea şi mãreţia lui Dumnezeu exprimate prin tine.

Te respectãm, te onorãm, te îndrãgim şi te binecuvântãm.
Fie sã te vindeci de ce ţi s-a greşit în trecut, fie sã primeşti o nouã viaţã,

fie sã cunoşti noi începuturi, din partea noastrã şi a tuturor femeilor – fie ca inimile noastre sã reprezinte pântecele din care poţi sã renaşti.

Aleluia.

Sunteţi minunaţi, sunteţi curajoşi, puternici şi buni. N-am ştiut întotdeauna aceste lucruri.

Ne rugãm sã ne amintim de ele. Acum ştim.

Dumnezeu sã binecuvânteze pe toţi bãrbaţii. Amin.”

Le cerem iertare femeilor :

„Astãzi, în acest moment sfânt, vã vãd sfinţenia şi îmi amintesc în aceastã zi, zilele în care nu am vãzut-o şi multele moduri în care am crezut, într-un fel, cã sunteţi mai prejos de mine.

Îmi amintesc, în aceastã zi, cu mare şi profund regret, de multele moduri în care am crezut cã sunt mai bun decât voi. Astãzi, vãd mai clar decât oricând, minunãţia a ceea ce sunteţi.

Vãd câtã forţã am, vãd ce curaj revendic ca fiind al meu, vãd cã minunãţia ce sunt, se naşte în voi şi a venit de la voi.

Vãd cã dacã îmi revendic natura de fiinţã a puterii, o pot face datoritã puterii din voi şi recunosc, în aceastã zi, cã tot ce am învãţat vreodatã despre compasiune, despre blândeţe, înţelegere şi rãbdare, am învãţat de la voi.

Vãd cã sunteţi ocrotitoarele şi învãţãtoarele tuturor – ale bãrbaţilor şi ale femeilor – şi recunosc asta în voi, acum.

Îmi cer iertare în aceastã zi, în numele meu şi al tuturor bãrbaţilor de pretutindeni, pentru cruzimea ce v-am arãtat-o, pentru orice, pentru oricare dintre noi, care v-a lezat si v-a rãpit din minunãţia a cine sunteţi, inocenţa sufletului şi mãreţia fiinţei voastre.

Îmi pare rãu cã v-am dorit vreodatã într-un mod mai puţin sfânt şi mãrturisesc cã, de acum înainte, dorinţa de a ma contopi, va porni mereu dintr-un spaţiu sacru.

Vã cer astãzi sã pãşiţi în partea cea mai bogatã şi mai profundã a cine sunteţi voi, în centrul fiinţei voastre, pentru a ne accepta cerinţa de a primi iertarea voastrã, pentru a ne accepta sfinţenia, chiar şi atunci când nu o pot accepta pentru mine însumi.

Vãd acum cã asta aţi fãcut mereu şi, în aceastã zi, onorez ceea ce aţi fãcut pentru noi, mai mult ca niciodatã...

Iertaţi-mã, iertaţi-ne.

Astãzi, sã conştientizãm împreunã mãreţia – a mea şi a ta – cã putem fi cu adevãrat Una împreunã, aşa cum am fost sortiţi sã fim, dintotdeuna.

Aleluia şi Amin.”

Newsletter sensart

PENTRU FEMEI FENOMENALE

cuore008 — Mon, 17 Nov 2008 22:04:41 UT

PENTRU FEMEI FENOMENALE

"Nu uita niciodata ca pielea se increteste, parul incarunteste, iar zilele se aduna in ani... Dar ce e mai important se conserva; forta si determinarea ta nu au varsta. Spiritul tau e cel care indeparteaza panzele de paianjen.
Dincolo de orice punct de sosire, e unul de plecare. Dincolo de orice reusita, e o alta incercare.
Cat timp traiesti, simte-te vie.
Daca ti-e dor de ce faceai, fa-o din nou. Nu te pierde printre fotografii ingalbenite de timp ...
Mergi mai departe atunci cand toti se asteapta sa renunti. Nu lasa sa se toceasca taria pe care o ai in tine.
Fa astfel ca in loc de mila, sa impui respect. Cand nu mai poti sa alergi, ia-o la trap. Cand nu poti nici asta, ia-o la pas. Cand nu mai poti sa mergi, ia bastonul. Insa nu te opri niciodata."

Madre Teresa de Calcutta

SUFLETE CURAJOASE, Robert Schwartz

cuore008 — Wed, 13 Aug 2008 14:39:32 UT

"Pe masura ce extindem conceptul de sine, de la personalitate la suflet, ne oferim o intelegere de sine mai corecta. De asemenea, ne transferam atentia de la durerea cauzata de incercarile vietii, la intelepciunea si evolutia spirituala pe care le ofera ele. Acolo unde vedeam lipsa de sens, acum vedem un scop. Acolo unde vedeam o povara, acum vedem o sansa. Incetam sa mai fim vreodata victimele vietii si devenim recipientele nenumaratelor sale binecuvantari."

De tinut minte!

cuore008 — Mon, 21 Jul 2008 00:26:26 UT

DUMNEZEU E UNUL SINGUR, IAR ACELA NU ESTI TU!

CELE TREI PORTI

Un rege avea un fiu destept si curajos. Ca sa-l pregateasca pentru a infrunta viata, il trimise la un batran intelept.

- Lumineaza-ma: ce trebuie sa stiu in viata?

- Vorbele mele se vor pierde precum urmele pasilor tai pe nisip, dar o sa-ti dau totusi cateva sfaturi. In drumul tau prin viata vei intalni trei porti. Citeste ce scrie pe fiecare dintre ele. O dorinta mai puternica decat tine te va impinge sa le urmezi. Nu incerca sa te intorci, caci vei fi condamnat sa retraiesti din nou si din nou ceea ce incerci sa eviti. Nu pot sa-ti spun mai mult. Tu singur trebuie sa treci prin asta, cu inima si cu trupul. Acum du-te! Urmeaza drumul acesta drept din fata ta.

Batranul intelept disparu si tanarul porni pe drumul vietii.

Nu dupa mult timp, se gasi in fata unei porti mari, pe care se putea citi:

SCHIMBA LUMEA.

Asta era si intentia mea, gandi printul, caci chiar daca sunt lucruri care imi plac pe aceasta lume, altele nu-mi convin deloc. Atunci incepu prima sa lupta. Idealul sau, abilitatea si vigoarea sa il impinsera sa se confrunte cu lumea, sa intreprinda, sa cucereasca, sa modeleze realitatea dupa dorinta sa. El gasi placerea si betia cuceritorului, dar nu si alinarea inimii. Reusi sa schimbe cateva lucruri, dar multe altele ii rezistara. Anii trecura. Intr-o zi il intalni din nou pe batranul intelept care-l intreba:

- Ce-ai invatat tu pe acest drum?

- Am invatat sa deosebesc ceea ce e in puterea mea de ceea ce imi scapa, ceea ce depinde de mine de ceea ce nu depinde de mine.

- Bine, zise batranul. Utilizeaza-ti fortele pentru ceea ce sta in puterea ta si uita ceea ce-ti scapa printre degete. Si disparu.

Putin dupa aceasta intalnire, printul se gasi in fata celei de-a doua porti pe care statea scris:

SCHIMBA-I PE CEILALTI.

Asta era si intentia mea, gandi el. Ceilalti sunt sursa de placere, bucurii si satisfactii, dar si de durere, necazuri si frustrari. El se ridica deci contra a tot ce-l deranja sau nu-i placea la cei din jurul sau. Incerca sa le patrunda in caracter si sa le extirpeze defectele. Aceasta fu a doua lupta a sa. Intr-o zi, pe cand medita asupra utilitatii tentativelor sale de a-i schimba pe ceilalti, il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:

- Ce ai invatat tu, deci, pe acest drum?

- Am invatat ca nu ceilalti sunt cauza sau sursa bucuriilor sau necazurilor, a satisfactiilor sau infrangerilor mele. Ei sunt doar prilejul, ocazia care le scoate la lumina. In mine, prind radacina toate aceste lucruri.

- Ai dreptate, spuse batranul. Prin ceea ce ceilalti trezesc in tine, ei te descopera in fata ta. Fii recunoscator celor care fac sa vibreze in tine bucuria si placerea, dar si celor care fac sa se nasca in tine suferinta sau frustrarea, caci prin ei viata iti arata ce mai ai inca de invatat si calea pe care trebuie s-o urmezi.

Nu dupa multa vreme, printul ajunse in fata unei porti pe care scria: SCHIMBA-TE PE TINE INSUTI.

Daca eu sunt cauza problemelor mele, atunci inseamna ca asta imi ramane de facut, isi zise el si incepu lupta cu el insusi. El cauta sa patrunda in interiorul sau, sa-si combata imperfectiunile, sa-si inlature defectele, sa schimbe tot ce nu-i placea in el, tot ce nu corespundea idealului sau. Dupa cativa ani de lupta cu el insusi, dupa ce cunoscu cateva succese, dar si esecuri si rezistenta, printul il intalni iarasi pe batranul intelept, care-l intreba:

- Ce ai invatat tu pe acest drum?

- Am invatat ca exista in noi lucruri pe care le putem ameliora, dar si altele care ne rezista si pe care nu le putem invinge.

- Asa este, spuse batranul.
- Da, dar m-am saturat sa lupt impotriva a tot, a toti si chiar impotiva mea! Oare nu se termina niciodata? Imi vine sa renunt, sa ma dau batut si sa ma resemnez.

- Asta va fi ultima ta lectie, dar inainte de a merge mai departe, intoarce-te si contempla drumul parcurs, raspunse batranul si apoi disparu.
Privind inapoi, printul vazu in departare spatele celei de-a treia porti pe care statea scris:

ACCEPTA-TE PE TINE INSUTI. Printul se mira ca n-a vazut cele scrise atunci cand a patruns prima data prin acea poarta, dar in celalalt sens. In lupta devenim orbi, isi spuse el. Si mai vazu zacand pe jos, peste tot in jurul lui, tot ce a respins si a invins in lupta cu el insusi: defectele, umbrele, frica, limitele sale. Le recunoscu pe toate si invata sa le accepte si sa le iubeasca. Invata sa se iubeasca pe el insusi, fara sa se mai compare, sa se judece, sa se invinovateasca. Il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:

- Ce-ai invatat in plus pe acest drum?

- Am invatat ca urand sau detestand o parte din mine inseamna sa ma condamn sa nu fiu niciodata de acord cu mine insumi. Am invatat sa ma accept in totalitate, neconditionat.

- Bine, acesta este primul lucru pe care nu trebuie sa-l uiti in viata, acum poti merge mai departe.

Printul zari in departare cea de-a doua poarta, pe spatele careia scria ACCEPTA-I PE CEILALTI. Si in jurul lui recunoscu toate persoanele pe care le-a intalnit in viata sa, pe cei pe care i-a iubit si pe cei pe care i-a urat, pe cei pe care i-a ajutat si pe cei pe care i-a infruntat. Dar spre surpriza sa, acum era incapabil sa le vada imperfectiunile, defectele, lucrurile care altadata il deranjau enorm si impotriva carora luptase. Batranul intelept aparu din nou si-l intreba:

- Ce-ai invatat mai mult decat prima data pe acest drum?

- Am invatat ca fiind in acord cu mine insumi, nu mai am nimic de reprosat celorlati si nici nu ma mai tem de ei. Am invatat sa-i accept si sa-i iubesc asa cum sunt.

- Bine, acesta este cel de al doilea lucru pe care trebuie sa-l tii minte. Continua drumul.

Printul zari prima poarta, prin care trecuse cu mult timp in urma, si vazu ceea ce era scris pe spatele ei: ACCEPTA LUMEA. Privi in jurul sau si recunoscu acea lume pe care a dorit s-o cucereasca, s-o transforme, s-o schimbe. Fu izbit de lumina si frumusetea tuturor lucrurilor, de perfectiunea lor. Era totusi aceeasi lume de alta data. Oare lumea se schimbase, sau privirea sa? Atunci se ivi batranul, care-l intreba:

- Ce-ai invatat pe drumul acesta?

- Acum am invatat ca lumea este oglinda sufletului meu. Ca eu nu vad lumea, ci ma vad in ea. Cand sunt fericit, lumea mi se pare minunata, cand sunt necajit, lumea imi pare trista. Ea nu este nici vesela, nici trista. Ea exista, atat. Nu lumea ma necajea, ci starea mea de spirit si grijile pe care mi le faceam. Am invatat sa o accept fara sa o judec, fara nici o conditie.

- Acesta este cel de al treia lucru important pe care nu trebuie sa-l uiti. Acum esti impacat cu tine, cu ceilalti si cu lumea! Esti pregatit sa pornesti spre ultima incercare: trecerea de la linistea implinirii, la implinirea linistii, spuse el si disparu pentru totdeauna.

EDITURA FOR YOU

LEGILE OGLINZII

1. Tot ceea ce ma deranjeaza la altul, nu-mi place, cred ca eu as face mai bine, l-as schimba, etc.-TOTUL ESTE IN MINE, deci tot ceea ce eu critic in celalalt, luptand impotriva lui-TOTUL ESTE IN MINE.

2. Tot ceea ce altii critica in mine, lupta sa ma schimbe, iar acest lucru ma enerveaza, ma deranjeaza, ma irita, etc – inseamna ca NU E REZOLVAT IN MINE. Egoul este cel jignit, deoarece am un ego foarte puternic.

3. Tot ceea ce altii critica in mine incercand sa ma schimbe, dar daca pe mine nu ma deranjeaza, atunci ESTE PROBLEMA LOR, neputinta lor pe care o reflecta asupra mea, pentru ca ei nu pot, nu au curajul sa se recunoasca in ei insisi. Nu le convine, le e frica.

4. Tot ceea ce iubesc in celalalt, IUBESC IN MINE, exista in mine,pentru ca ma recunosc in persoana celuilalt, pentru ca stiu ca toti suntem unul.

5. LUMEA CARE MA INCONJOARA E O OGLINDA.
Daca ma uit in ea, ma vad pe mine.
Daca zambesc si lumea imi zimbeste.
Daca ma uit urat si ea ma priveste urat.
Permanent lumea ma oglindeste.

Octavian Paler - Interviu cu Dumnezeu

- Ai vrea sa-mi iei un interviu ? deci…..zise Dumnezeu.
- Daca ai timp... am raspuns eu.
Dumnezeu a zambit, spunând:
- Timpul meu este eternitatea. Ce intrebari ai vrea sa-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu a raspuns:
- Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca, apoi iarasi tanjesc sa fie copii; ca îsi pierd sanatatea ca sa faca bani si apoi îsi cheltuiesc banii ca sa-si refaca sanatatea; faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.
Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp. Apoi am intrebat:
- Ca un parinte, care sunt câteva din lectiile de viata, pe care ai dori sa le învete copiii Tai?
- Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc si ca dureaza mai multi ani ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa invete ca exista oameni care ii iubesc dar pur si simplu nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit; sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca de asemenea trebuie sa se ierte pe ei insisi.
- Multumesc pentru timpul acordat..am zis umil. Ar mai fi ceva: ce ai dori ca oamenii sa stie?
Dumnezeu m-a privit zambind si a zis:
- Doar faptul ca sunt aici, intotdeauna...