constantaoana
Incredere fata - 58 ani, Braila, Romania
Florile Maicii Domnului
Aţi văzut vreodată cum se închină florile? Unele, de dimineaţă, îşi înalţă feţele către cer, altele nu-şi iau ochii de la soare toată ziua, acesta aducându-le aminte de Soarele Dreptăţii, iar altele veghează noaptea, înălţând tainic parfumul lor către stele.
Iar noi, oamenii, iubim florile pentru gingăşia şi puritatea lor, sufletul nostru însuşi năzuind mereu spre curăţie. Pe cei dragi nouă îi privim ca pe nişte flori. Copiii sunt florile părinţilor, iar soţiile sunt florile soţilor. Închinăm flori celor dragi inimilor noastre şi deseori le luăm cu noi la biserică şi le închinăm Maicii Domnului sau Mântuitorului.
Aţi fost vreodată atenţi la cât de plină e biserica de flori în timpul Sfintei Liturghii? Dacă nu, îngăduiţi-mi să mă bucur de dumneavoastră, că nu v-aţi oprit gândul şi inima la flori ci eraţi cu ele la Hristos şi la liturghie. Eu, însă, mărturisesc că în neatenţia mea, am văzut şi florile … crini, trandafiri, culori şi parfumuri…
Şi am văzut-o acolo şi pe cea mai frumoasă floare, pe cea mai gingaşă şi mai curată dintre toate. Cu chipul ei blând, uşor plecat înspre Domnul Domnilor, strălucea deasupra tuturor…ea – Floarea bineînmiresmată, curată, neveştejită a lui Dumnezeu, ea – dulcea Măicuţă a lui Hristos. Iar la picioarele ei, mulţime de flori se închina. Mulţime de tulpini se plecau înaintea Măicuţei şi ea le arăta tuturor pe Fiul ei, Soarele sub razele căruia creşte orice floare şi fără de care toată frunza s-ar veşteji şi toate petalele ar păli.
Şi am văzut cum se închinau frumos florile, scuturând petale de lacrimi înaintea Maicii Domnului şi înălţând către ea parfumul smereniei lor. Şi toate florile aveau chip de om, … şi toate florile erau oameni rugându-se, căci noi toţi suntem florile Maicii Domnului.
Carte de Oaspeti 34 Comentarii scurte:
Constanta Oana Incredere (ieri la 08:21)
Florile Maicii Domnului
Aţi văzut vreodată cum se închină florile?
Unele, de dimineaţă, îşi înalţă feţele către cer, altele nu-şi iau ochii de la soare toată ziua, acesta aducându-le aminte de Soarele Dreptăţii, iar altele veghează noaptea, înălţând tainic parfumul lor către stele.
Iar noi, oamenii, iubim florile pentru gingăşia şi puritatea lor, sufletul nostru însuşi năzuind mereu spre curăţie. Pe cei dragi nouă îi privim ca pe nişte flori. Copiii sunt florile părinţilor, iar soţiile sunt florile soţilor. Închinăm flori celor dragi inimilor noastre şi deseori le luăm cu noi la biserică şi le închinăm Maicii Domnului sau Mântuitorului.
Aţi fost vreodată atenţi la cât de plină e biserica de flori în timpul Sfintei Liturghii?
Dacă nu, îngăduiţi-mi să mă bucur de dumneavoastră, că nu v-aţi oprit gândul şi inima la flori ci eraţi cu ele la Hristos şi la liturghie. Eu, însă, mărturisesc că în neatenţia mea, am văzut şi florile … crini, trandafiri, culori şi parfumuri…
Şi am văzut-o acolo şi pe cea mai frumoasă floare, pe cea mai gingaşă şi mai curată dintre toate. Cu chipul ei blând, uşor plecat înspre Domnul Domnilor, strălucea deasupra tuturor…ea – Floarea bineînmiresmată, curată, neveştejită a lui Dumnezeu, ea – dulcea Măicuţă a lui Hristos. Iar la picioarele ei, mulţime de flori se închina. Mulţime de tulpini se plecau înaintea Măicuţei şi ea le arăta tuturor pe Fiul ei, Soarele sub razele căruia creşte orice floare şi fără de care toată frunza s-ar veşteji şi toate petalele ar păli.
Şi am văzut cum se închinau frumos florile, scuturând petale de lacrimi înaintea Maicii Domnului şi înălţând către ea parfumul smereniei lor. Şi toate florile aveau chip de om, … şi toate florile erau oameni rugându-se, căci noi toţi suntem florile Maicii Domnului.
ADAKALEH (marţi, 17 noiembrie 2009 la 09:49)
frumos scris despre psalmi ,poze si bloguri frumoase si interesante.Succes mai departe.Eu imi scriu impresiile din UCRAINA si apoi pe lea din EGYPT ,unde am fost 9 zile si respectiv 13 zile in toamna asta.
mutty j (sâmbătă, 24 octombrie 2009 la 04:49)
Buna ziua doamna Constanta,
va multumesc din suflet pentru mesajul lasat. Asa cum si dumneavoastra spuneati aici in anumite comentarii nu suntem singuri daca-L avem pe Dumnezeul, Mantuitorul si Izbavitorul nostru Iisus Hristos in inimile noastre. Domnul sa va binecuvanteze in aceasta lupta duhovniceasca, sa ne auda rugaciunile noastre, sa ne curateasca de toate faradelegile noastre si sa ne izbaveasca ca un Dumnezeu si in viata duhovniceasca sa petrecem, cugetand si facand toate cele ce sunt placute lui Dumnezeu . Ca El este luminarea si si sfintirea si mantuirea sufletelor noastre si noi sa-I aducem slava si inchinaciune, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
irina inke (duminică, 18 octombrie 2009 la 03:39)
Ma bucur ca am ajuns din greseala pe aceasta pagina, pozele sunt superbe,am fost la Sihla anul acesta si nu am vazut chilia cuvioasei Teodora, ma bucur ca am vazut`o totusi aici, si tot aici Ierusalimul unde toti dorim odata sa ajungem, Dumnezeu sa va binecuvanteze, Doamne ajuta!!!
Constanta Oana Incredere (miercuri, 7 octombrie 2009 la 11:01)
Candela
In coltisorul de rugaciune trebuie sa avem neaparat o candela, in fiecare casa trebuie sa existe cel putin o candela. Se va folosi candela cu ulei si fitil.
Nu este potrivit sa se foloseasca -— beculete, pentru ca adevarata candela, ca si lumanarea, trebuie sa foloseasca spre ardere ulei curat sau ceara curata.
Beculetul este de frumusete.
Candela nu este pentru frumusete ci pentru lucrare. Candela este lumina de veghere, de priveghere, pe care ar trebui sa o tinem tot timpul aprinsa in casa.
Va amintiti pilda fecioarelor din Evanghelie, care asteptau pe Mantuitorul cu candelele aprinse. Cele care nu au avut suficient untdelemn pentru a arde continuu candelele au pierdut venirea Mantuitorului.
Arderea continua a candelei este raspunsul crestinului la indemnul Mantuitorului: "Privegheati ca nu stiti ziua, nici ceasul cand vine Fiul Omului." (Matei 25,13).
Cum spuneam, crestinul aprinde lumanarea sau candela ori de cate ori vine in fata lui Dumnezeu, ori de cate ori, in vreun fel anume, merge sa se intalneasca cu Dumnezeu. Candela aprinsa este semn al nadejdii pe care noi ne-o punem in Dumnezeu, ca El sa fie ocrotitorul nostru si al casei noastre. Cine nu poate pastra candela mereu aprinsa, este bine sa o aprinda seara, sau ori de cate ori se roaga. De asemenea, ardem candela in zilele de sarbatoare, incepand de seara din ajunul sarbatorii respective.
Batranii, mai ales, tin candela aprinsa, pentru ca nu cumva sa le vina ceasul sfarsitului pe neasteptate si sa moara fara lumina, sa mearga la Hristos fara lumina. Lumina este semn al alegerii noastre pentru Dumnezeu si pentru Imparatia luminii. Alegem lumina pentru ca lumina este semnul ca vrem sa ajungem la Dumnezeu.
Exista candele la magazinele de obiecte bisericesti, la biserici si la manastiri. O candela este compusa dintr-un suport - de obicei metalic - in care se aseaza un pahar special de candela, colorat si o pluta speciala sau un alt suport, cu fitil de bumbac sau vata. La caz de nevoie, se poate improviza o candela foarte usor intr-un paharel sau in orice alt vas mic. Este bine, totusi, sa ne ingrijim de o candela frumoasa, care sa fie si podoaba de pret in casa noastra.
Se mai obisnuieste o candela in bucatarie, acolo unde gospodina isi petrece foarte mult timp si chiar familia intreaga.
Este foarte frumoasa si draga aceasta insotire a luminii candelei in jurul nostru. Ea ne pastreaza sau ne duce gandul la Dumnezeu si ne aduce aminte de rugaciune.
Constanta Oana Incredere (luni, 28 septembrie 2009 la 04:23)
"Mai presus de toate, iubeste tacerea, ca ea te apropie de rod. Caci limba e slaba in talcuirea celor dumnezeiesti. Intai sa ne silim sa tacem. Si din tacere se naste in noi ceva ce ne conduce spre tacere... De incepi aceasta vietuire, nu stiu cata lumina iti va rasari tie de aici".
(Sf.Isaac Sirul)
Constanta Oana Incredere (luni, 14 septembrie 2009 la 05:41)
Gândeşte frumos!
Mă îndemn şi vă îndemn să gândim frumos pentru că, ne place ori ba, suntem ceea ce gândim. Cele bune şi cele rele ale noastre se nasc în gând şi (abia) apoi devin atitudini, cuvinte, fapte. Haideţi să fim atenţi la fiecare fir de gând. Să gândim frumos, ca să trăim frumos!
Constanta Oana Incredere (luni, 7 septembrie 2009 la 12:49)
PSALMUL 132
Un psalm al lui David. O cântare a treptelor.
1. Iată acum ce este bun şi ce este frumos, decât numai a locui fraţii împreună!
2. Aceasta este ca mirul pe cap, care se coboară pe barbă, pe barba lui Aaron, care se coboară pe marginea veşmintelor lui.
3. Aceasta este ca roua Ermonului, ce se coboară pe munţii Sionului, că unde este unire acolo a poruncit Domnul binecuvântarea şi viaţa până în veac.
__________________________________________________- ________________
purshesymplu eu (duminică, 6 septembrie 2009 la 12:26)
- purshesymplueu:
nu stiu ce are asta nu apare in cartea mea de oaspeti mesajul tau
doar atntionarea ca ai trimis ceva
nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu
Constanta Oana Incredere (duminică, 6 septembrie 2009 la 11:59)
Azi nu mă rog pentru mine
Mi se pleacă genunchii la rugă…cu sfiala dar şi râvnă de ceresc. Parcă actul în sine mă copleşeşte. Azi…azi nu mă rog pentru mine. Azi Domnul mi-a cuprins inima în palmele sale de crin şi ţi-o dăruieşte ţie. Azi mă rog pentru tine. Şi parcă e un vis tainic şi smerit… şi cuvintele din rugă parcă nu sunt ale mele. Îmi vorbeşte inima. Murmurul ei se îmbie cu tremurul milenar al lumânării şi cuvinte neştiute până acum se desprind uşor…În liniştea asta covârşitoare Îi povestesc despre tine. Îi vorbesc Veşniciei, mă împrietenesc cu Ea, iar cuvintele se scrijelesc în eternitate.
Domnul îmi atinge ochii şi face să picure pe obraji rouă şi focul inimii se înteţeşte….Când zic iartă- mă, Domnul te iartă şi pe tine, când zic vindecă-mă, El te vindecă şi pe tine…pentru ca eu sunt de o fiinţă cu tine… pentru ca eşti aproapele meu… pentru că îmi eşti drag. Stau în faţa Lui şi plâng şi pentru tine, zâmbesc şi pentru tine… trăiesc şi pentru tine… dar toate astea numai prin El.
Scrie un mesaj: