Pagina profil a lui chinceacalin

chinceacalin

baiat - 67 ani, Romania
1 fan - 658 vizitatori

Blog 41


  • Lili şi Costin

    Et moi aussi je suis un admirateur de Lili et Costin. Ils ont un trait commun, une horizontalité, une sélection des éléments d'un paysage , qui assis dans le tableau devienne une source de euphorie sémantique, qui ouvre les portes du symbole. Les tableaux émanent une fascination qui vient de l’intérieur, une clarté des intentions exprimées par des moyens apparemment simples, mais d'un raffinement de la couleur surprenante. ,,Calme, luxe et volupté". Ils sont aussi des managers artistique d'exceptions. Et ils vivent ... avec l’âme en Caraş dans des localités d'un charme exotique et inoubliable.
    partie d'une conversation vers Eric Baude.

  • Nicolae Ungar la Nurnberg

    Nicolae Ungar chiar merită o expoziţie în străinătate fiindcă a rămas fidel unei tehnici (moderne) pe care a exploatat-o cu succes o întreagă carieră. O tehnică, este puţin spus, e vorba aici de o gândire plastică asumată, care i-a permis să fie mereu contemporan cu toate răsturnările de situaţii din viaţa artei de azi ce urmează teorii şi atitudini critice filozofice, comunicaţionale, experimente, în general fructuoase , dacă omul talentat le personalizează. Pictorul acordă profunzime superficialităţii lucrurilor, privirii grăbite, unei oglindiri emotive a realului. E o tentaţie irezistibilă de a fi cotropit de frumosul din lumea asta. Cu o gestualitate pătrunsă de emoţiile provocate de frumusețea lumii, pictorul trece peste detalii şi semnează un autoportret al vederii, care devine viziune. Culoarea nu e doar ecoul emoţiei, ci şi conceptul de creare a unui jurnal de picturi a experienţelor sentimentale, aparent emoţionale, dar în fond, certificând o măiestrie la care s-a ajuns printr-o îndelungă exersare.Superficialiatea emoţiei devine astfel profunzime a percepţiei, încrederea în formele ieşite din experienţa personală, nu atât ca emoţie, care e un constituent al tabloului, ci ca organizare plastică vizând miraculosul. Eu vă mulţumesc pentru creditul acordat artistului pe care şi eu l-am acordat prin anii 70. Nicolae Ungar e un pictor care ştie să-şi exploateze benefic destinul artistic.

  • Árnyas Koppány Ákos, un pictor la Budapesta

    Árnyas Koppány Ákos
    hincea Calin Am avut ocazia să-l cunosc pe tânărul pictor Árnyas Koppány Ákos cu ocazia unor relaţii de colaborare între artiştii din regiunea de vest din România şi cei din regiunea limitrofă din Ungaria. Ce e de admirat este talentul său pentru managementul cultural, prin seriozitatea cu care priveşte destinul artistic al tinerilor din Ungaria pe care a reuşit să-i facă cunoscuţi în România şi poate în alte părţi. Natură dinamică, optimistă, generoasă, înzestrat cu simţul măsurii şi arta de a se împrieteni Árnyas Koppány Ákos pare hărăzit succesului. Am descoperit prin el şi pe profesorii pe care i-a avut şi care au certificat dotarea profesională a pictorului. După exerciţii diverse ce asociază cu îndrăzneala viziunii postmoderne expune lucrări de o certă sensibilitate plastică în abordarea peisajului. Erau lucrări de şcoală în care exprima strălucit disponibilitatea de a răspunde la ofertele societăţii, capacitatea de asimilare a experienţelor contemporane, dar şi cunoaşterea străvechii meserii de a reflecta natura aşa cum e, un înveliş miraculos pe care îl colorează emoţional,subliniind tonuri preţioase, evidenţiind armonii plastice rafinate. De la această lume fericită, supusă omului, pictorul trece la una ce scapă dimensiunilor convenienţei. Plăcerea de a trăi în limitele clasicităţii deschide calea contradictorie a interogaţiei, a uimirii în faţa unei realităţi ce îşi pierde conturul material. Uimirea, teama, compasiunea sunt răspunsuri la semnele de întrebare ce nu neagă realitatea , ci o exprimă în limitele deriziunii a unui proces de erodare ce deschide cărările fantasticului. E un fantastic bănuit, presupus, resimţit ca o formă stranie, dar care nu duce la o intruziune între lumea fioroasă a imaginarului şi a unei realităţi ce nu şi-a pierdut definitiv farmecul . E un timp revolut ce acţionează distructiv asupra habitatului uman. Casa e pierdută într-un spaţiu indecis. Hotarele ei, pereţii sunt bine ocupate de cerul albastru. E un fel de colivie părăsită de păsări, unde doar amintirea mai străbate cu vântul uitării. Viaţa ce s-a consumat e întreruptă. Rămân elemente ale unei decorații ce ar trebui să umple cu bucurie viaţa unei familii. Decoraţiile sfâșiate de scurgerea timpului şi a nepăsării trădează o refugiere în teritoriul meditaţiei, al unei lumi ce a ajuns la un nivel al distrucţiei şi în care nu se întrevede speranţa. Poate e gloria apusă a unei societăţi care demolate, vilele părăginite părând a fi cele din vechea tabără internaţională de tineret. Răspunsurile de genul acesta nu contează în limitele propuse de artistul care nu a depăşit limitele realului. E vorba aici despre o meditaţie în sine asupra extincţiei şi părăginirii, a pierderii idealurilor, ce devin urme triste ale unor vechi entuziasme. Timpul e cel mai puternic factor ce permite instalarea pură a melancoliei. Sigur, mai e şi minciuna, falsele iluzii, dar acestea nu sunt căile propuse de artist. E o lume ce priveşte de sus artistul, nu îl aşează pe un piedestal. Vocaţia distructivă este una superioară, e o lume ce pluteşte şi nu constrânge, nu chinuie. Opera lui Árnyas Koppány Ákos , incontestabil talentat, exprima capacitatea de a contura ferm o propunere un, un proiect ideatic şi pictural perfect conturat. Prezenţa umană este redusă, sugerată la limita între iluzie şi realitate; transpar personaje, ivite în decor prin miracol, parcă, băiatul ce pictează, sugestia unui boschetar cu geamantane. Una din elementele ce accentuează straniul este existenţa unui vârtej ca o centralitate a tabloului , dar şi a ideii. Este oare cauza, motorul transformării lumii reale în pustiirea dezagregării. E o formă de externă de transfer dintr-o lume într-alta, sau e simbolul deșertificării. Ideile se dezlănţuie şi expoziţia este o propunere de meditaţia asupra vieţii, dar şi a metaforelor din care se constituie ideea de tablou. Experienţa manageriatul artistic se reflectă şi prin organizarea propriei deveniri pe o linie stilistică aparţinând unui melanj între diverse tentaţii ale artei contemporane şi tendinţe generale, motive acceptate în spaţiul artei prin intruziunea dintre ficţiune şi realitate. Îl felicităm pentru expoziţia din Budapesta centru important al artei contemporane şi aşteptăm continuarea propunerilor ce evidenţiază maturizarea artistului. Am cunoscut artişti tineri capabili de o o evoluţie surprinzătoare precum Esther Toth, Joseph Toth, Katona Mark, Ianoş Simonics, dar şi mari artişti precum Halla Tibor şi Attila Balla. Dar despre profesori şi artiştii pe care i-am cunoscut , cu altă ocazie.

  • Expoziţie Igor Isac la Oraviţa

    Expoziţie Igor Isac

    Igor Isac a pornit din satul Şoldăneşti, Republica Moldova. După absolvirea Liceului de Artă din Chişinău este profesor de desen într-o şcoală din Moldova. Iar apoi după o perioadă de studiu la Institutul de Cinematografie din Moscova, urmează cursurile Facultăţii de Arte Plastice din Tallin. Pe când era în Basarabia a făcut cu elevii de la şcoala unde preda un film despre Eminescu, poet naţionalist, acţiune ce a declanşat o interdicţie din partea securităţii şi l-a urmărit prin toate şcolile pe unde a umblat. După absolvirea facultăţii din Tallin ajunge în România unde expune în aproape toate marile oraşe şi se stabileşte în Oraviţa. Expoziţia de la Muzeul de Artă din Timişoara nu este o retrospectivă, ci una care exprimă o nouă etapă de creaţie, pictorul descoperă valoarea materială a formei, trăieşte viaţa reală cu bucurie şi seninătate. Culorile îl îmbie spre o aşezare sentimentală, nimic nu pare artificios şi calofil. Petele de culoare se așează cameleonic în structuri ce mimează realitatea. E totuşi o lume a culorii ce rechemă peisajul văzut, plăcut şi demn de a fi admirat. Pictura nu este o fotografie, ci o reprezentare. E o emblemă. Ea defineşte un spaţiu foarte legat de cer, câmpie, iarbă, flori, munţi şi pietre. Ceea ce se întrevede dincolo de aceste însemnări colorate este o construcţie imaginară, o proiecţie a egoului. E un simbolism ale cărui rădăcini trimit spre sinele artistului exprimând-ul într-o înşiruire de forme ce sugerează natura, dar în care sunt notate emoţiile privirii ivite din subconştient. Autoportretul artistului este acea fugară impresie ascunsă în luminile şi umbrele propriei idealităţi. Ele fac parte dintr-o suită de imagini biografice.
    Recenta expoziţie e diferită de o suită de lucrări prezente în multele expoziţii avute în ţară şi în străinătate. În ele Igor Isac îşi exprima cu o vădită încărcare emotivă, căutarea. Artistul a călătorit mult, şi aş spune premeditat, fugise din locul natal spre o călătorie în care urmele trecutului îl măcinau, calcinau o realitate ce nu o putea suprapune. Nu trăia în spaţiul acela. Fugea în acel spaţiu. Destinul era parcă reîntâlnirea cu obsesiile adolescenţei, evaziunea în ficţiune, într-un imaginar coşmaresc. Zbuciumul trecutului aduce o ruptură cu toposul firesc. Suferinţa, durerea, despărţirea de matricea românească adaugă un mister peste imaginile colecţionate în această emigraţie voită. Formele reprezentate aparţin expresionismului, uneori forţa privirii se simte înlănţuită de imaginea reală ca un fel de magică răscolire a rătăcirilor. Trecutul este resimţit cu o imperioasă tendinţă spre evaziune. Unde duce drumul… Niciunde, aş spune. E o călătorie în sine. Există acolo o foame de asimilare personalizată a tot ce privirea atinge. Lucrurile par emaciate, sunt rezumatul stării de efervescentă creatoare a fugii de sine. Atitudinile culturale sunt nişte asocieri metaforice, culturale cu o realitate ce refuză să iasă dintr-un deja-vu. Se întrevede acolo buna lecţie a şcolii de artă din Tallin, unde tânărul artist a asimilat lecţiile de expresivă figurare a existenţei. Tema călătoriei, a căutării este şi expresia dorinţei de a recâştiga solidaritatea pierdută, starea firească a obiectului. Există o căutare aproape sacră în aceste fulgerări văzute în lunga călătorie a unui prizonier ce se caută mereu, aproape frenetic. Forţa expresivă a liniei, vertijul sugerat de obsesiva căutare a adevărului frust, unic, spectacular al vieţii, dau impresia unei sugestii alegorice. Fiecare lucrare este o reprezentare a unei istorii, a unei experienţe de viață acumulate în timp. Seducţiile fugii din realitate în realitate, din realitate prin realităţi, din realitate prin ficțiune, vocaţia tabloului de a spune şi altceva decât ce se vede recheamă imaginea unui don Quijote îmbătat de lumină şi încercat de dragostea pentru o iubită imaginară. Ea face parte dintr-un joc al ielelor. În decorul atelierului sau în decorul straniu al feeriei naturii femeia îşi păstrează imaginea, forma, dar își pierde materialitatea., planează deasupra lucrurilor, este o imagine de vis ce îl urmăreşte pe bărbatul victorios în peregrinările lui în lumea ideilor. Lumina de acum, ce aparţine oricum culorilor e o regăsire a unui loc visat. Astfel că, deşi în culori neobişnuite situate în paradigma şcolii nordice, pictorul afirmă împăcarea cu sine. A obosit să alerge în ipostazele oferite de pictură. Se retrăieşte pe sine, cu artă şi meşteşug, dar fără acel iscoditor neastâmpăr.
    Pasionalitatea personajului se întrevede în imaginile arse cuprinzând un foc ce vine din interior, din arhaicitatea definitorie a cuvântului. Asemenea ipostaze poartă în ele scrieri de foc care arată că dincolo de obiect există cuvântul ce îl face să explodeze superlativ, revelând prin scris tocmai ceea ce el reprezintă, aşa cum condamnaţilor din opera lui Kafka li se scrie cu ace tot mai profunde denumirea crimei lor, până când sunt transformaţi într-un morman de carne. Forţa cuvântului alterează mortifiant existenţa obiectului, îl aprinde conform legilor firii şi rămâne doar un obiect derizoriu, semn al unei acţionări cu final distructiv. În rest ceea ce aduce nou această expoziţie e un nou tip de colorare, ce exaltă virtuţile ingenue ale vederii. Aceasta e sensibilă la prospeţimea organicului, la nuanţele stranii ale peisajului şi la o ardentă deformare prin apropierea de spaţiul crud al ideii. E o exprimare frenetică a verdelui crud, o beţie a emanaţiilor vegetalului şi otrăvita stare de veghe a materialităţii pietrei, a unei mineralităţi ce atentează la euforia organicului. Vocaţia monumentalului pietrificat este una din momentele de meditaţie mortificatoare a artistului sensibil la expresivitatea explicită a vieţuirii. Scrierea cu litere de foc a ideilor transformă lumea obiectelor într-o lozincă, un portdrapel , o scenă, cadre pentru a dovedi că ceea ce e scris se împlineşte. Viaţa e o ardere, epopeea unor evenimente ce afirmă o învăţătură, este o lectură a unei cărţi sfinte, o retrăire a esenţialei învăţături. De aici ce este vie emană o forţă hipnotică, o vitalitate încărcată de sugestiile forţei vitale, o nostalgie spre începuturile îndrăgostite ale creaţiei. E o trecere tulburătoare între mineral şi biologic, încărcată de întrebări tulburătoare ale cărei răspunsuri se regăsesc în afirmaţiile scrise în făcliile aprinse ale ştergarelor.
    Igor Isac este acelaşi artist îndrăgostit de ordinea dintre lucruri şi înţelesurile vieţii, încercând cu fiecare pas al vieţii, prin fiecare expoziţie să pună semne de întrebare spre a marca lumea pacifică a vieţii de cea tulburătoare a formei.

  • Carmen Brayer este o fată frumoasă şi un experiment îndr

    1
    2
    3
    4
    5
    6
    7

    Sufletul artistei Carmen Bayer vibrează pe lungimea de undă a culturii. Participând cu consecvenţă la saloane artiştilor plastici, având în palmares expoziţii de grup şi personale, artista îşi conturează cercetarea în pictură prin studii doctorale în cadrul Facultaţii de Arte din Timişoara.

    “Figuration-Féminine” este o colecţie de lucrări de artă unitar-armonioasă, discretă, în care acurateţea imaginii feminine este conturată de versurile poetului Nichita Stanescu. Acurateţea acestor lucrări este atât de provocatoare, este un curaj al enunţului ilustrativ încercând cu mijloace discrete să creeze personaje, ne întoarcem în trecut şi totuşi nu. Din această lume apare portetul sublim al femeii care se înfăţişează graţioasă, diafană, foarte aproape de ceea ce ne imaginăm în vis ca fiind existentul sublim al idealităţii în ipostaza feminină. Asistăm la un experiment plastic, la un joc de-a adevărul în spaţiul graţios al privirii în oglindă, unde se vede jocul cu cuvintele definitorii şi umbrele colorate.

    Portretul feminin se află undeva între iluzie şi adevăr, între poezie şi umbră. Linia este o caligramă, un poem... Ceea ce vezi este o creaţie ambiguă, ce pare naivă şi sentimentală, dar care este o ieşire experimentală spre lumină. Din lumea visurilor, poemul iese ca o creaţie delicată şi toşi foarte lucidă, căci descoperi că lumea este scrisă ca un poem, iar febra notaţiei este transparenţa acestuia. Lumea din litere devine o îmbrăţişare celestă.
    Sunt cuvinte spuse la un vernisaj la galeria Calpe din Timişoara.

    “Dincolo de aspectul absolut încântător al colecţiei, lucrările artistei Carmen Bayer te îndeamnă la meditaţie, meditaţie asupre felului în care realitatea se transferă în lumea artei, dar, mai ales, cum din lumea artei descoperi jocul pur, inocenţa copilăriei, acea stare de admiraţie a vederii adevărului, prin spiritul ludic”. – Călin Chincea

  • Cosmin Chincea , 9 ani, compunere

    Cosmin Chincea, 9 ani, clasa a III-a D, Şcoala cu clasele I-VIII nr. 1, Bocşa, învăţător: Birta Felicia

    Satul Românesc

    A fost odată un sat românesc după un deal. L-am văzut eu pe Internet la Imagini de la Biblioteca Naţională. Erau acolo băieţi şi fete, de vârsta mea, flăcăi şi fete de măritat, bărbaţi şi femei în floarea vârstei, ba chiar şi moşnegi cu barbă şi cu mustăţi, femei mai în vârstă, cu caiere de lână şi un fotograf neamţ ascuns după aparatul cu ochi care vede tot. Dar cred că era o păsărică în aparat, căci copiii din poză care aveau pantaloni albi, foarte albi şi un pieptar alb şi călduros, vedeau cu gura căscată o păsărică ce a ieşit din aparat. Şi eu am văzut păsărica la nuntă la Heger, când fotograful a spus: Atenţie păsărica şi a ieşit o flacără albă, care era o pasăre frumoasă ce a scăpat la cer. Avem un cer românesc foarte frumos. Cerul este albastru. Sub cer se află un steag. Steagul este tricolor. El este roşu, galben şi albastru. Iar lângă steagul românesc este aşezat satul românesc. La nunta lui Heger satul românesc mănâncă foarte bine şi bea suc Coca –Cola. Mai sunt şi sucuri de culoare roşie - fructe de pădure, galbene - de lămâie, şi albastre Pepsi - Cola. Am mâncat aperitive naţionale: cârnaţi , brânză, roşii, cartaboşi. Iammm… şi multe, multe alte bunătăţi. Am mâncat şi supă, apoi sarmale, apoi am adormit, fiindcă nu mai ştiu ce s-a mai mâncat. Era acolo un flăcău din sat, grăsan şi el, care agita un steag de toate culorile. Făcut dintr-o faţă de masă ţesută cu flori. Deasupra ţesăturii de lână era un ştergar lung alb brodat cu roşu, şi mai arau acolo flori şi spice, în vârf. Ca să fie mai frumos au pus şi un batic din caşmir. Ce frumos este satul românesc, steagul de nuntă românesc, steagul naţional românesc, obiceiul românesc de a face nunţi. La cămin era şi o orchestră românească făcută din ţigani care cântau frumos în toate limbile. Oamenii dansau în cerc. Eu am alergat după fete. Am ieşit în curte şi m-am dat pe tobogan. Mi-ar fi plăcut şi mie să fie o nuntă românească cu cămăşi albe lungi, cu bărbaţi care au chimire late, pieptare albe, o pălărie neagră. Mi-a plăcut de verişoara mea Miruna, care avea o rochie albă, fiindcă era domnişoară de onoare. Doar cântăreaţa era în costum popular. A cântat multe melodii din Banat. Apoi, când nu mai ştiam ce era cu mine, am văzut o prinţesă foarte tristă, care era pe deal cu nişte miei. Iar o păsărică a început să cânte duios. Era o melodie din Ciocârlia pe care eu am auzit-o, cântată de un domn rus. Vitas. Dar ciocârlia cânta din nai. Oamenii din satul alb, cu costume albe, alcătuiau imaginea unui sat fericit. Chiar vreau să fiu şi eu într-un asemenea sat. Noi, la Berzovia, nu mai avem nici un deal. Nu mai avem acasă nici oi, nici vacă, nici car cu boi. Dar mai ascultăm pe Internet muzica românească. Şi poate că am visat odată o nuntă cu cămăşi albe şi un deal înalt pe care era un steag tricolor. Roşu, galben şi albastru, Era şi un cer acolo.

  • Artişti la Gârnic. 29 iulie 2012

    Expoziţia de pe pereţii cabanei din data de 29 iulie, ultima zi a taberei, a fost o revelaţie. Lumea de fiecare zi, obişnuită pentru localnici, devine izvor de fascinaţie pentru locuitorii veniţi să retrăiască clipele care, prin cadrările artei, devin evenimente unice. Îşi pierd efemeritatea genuină… Ceea ce transfigurează lumea/lumina este măiestria, ştiinţa reprezentării în forme seducătoare. Aş vorbi despre artiştii ce cultivă virtuozitatea şi chiar maniera, dar care nu pierd miracolul comunicării. Adevărul devine fascinant prin măiestria reprezentării, însă în cazul nostru, mai ales, prin situarea lui în orizontul misterului. O îndepărtare de lume, cu o privire îndrăgostită. Lucrurile văzute în acest fel capătă aură stranie prin perfecţiunea lor. Viorel Toma, cel ce sublimează imaginea obiectelor din interiorul casei în lucrări ce l-au consacrat, propune un peisaj surprinzător prin tonurile crude ale verdelui, prin frumuseţea nostalgică şi totodată vie a pâlcului de copaci profilaţi în peisajul din jurul Gârnicului. E o lumină vie, ce dă strălucire şi culoare, dar şi creează o punere în cadru spectaculoasă. Însă forţa inefabilă a tabloului o aduce emanaţia discretă a fundalului cu o casă ce parcă ar fi fost ascunsă în pământ, construcţie neostentativă, de se integrează ritmurilor vegetale. Viaţa umană este în planul doi. Natura şi strălucirea pe care o emană este propunerea de acum. Cum preţiozitatea devine manieră prin obturarea sensurilor imediate, a evenimenţialului cotidian, accentul cade pe expresivitatea obiectului, prin accentuarea frumuseţii lui intrinseci. În locul surprinderii transformărilor clipei, artistul exprimă şi disponibilitatea pentru o reprezentare transfigurată, spre o ideogramă a fiinţării obiectuale, asumarea acestuia ca obiect de adoraţie. Accentul comunicării nu mai este dat de asemănarea cu realitatea, ci pe modul cum aceasta este selectată din context şi reprezentată conform emoţiilor artistului şi, mai ales, a virtualităţii impuse de capacitatea acestuia de reprezentare formală,. Viorel Toma devine unul dintre cei mai importanţi pictori români prin capacitatea de a exersa dezinvolt şi strălucitor, un stil, o manieră care nu-şi pierde prin repetare semnificaţia valorică. O întreagă serie de pictori din zonă fac parte dintr-o matrice stilistică asumată, performantă din punctul de vedere a aşezării imaginii în tablou şi a culorilor preţioase. E vorba de Petru Galiş, fostul şef al mişcării reşiţene pe care a adus-o cu sine la Timişoara. Lucrările sale pornesc de la o aşezare subtilă a petelor de culoare în armonii rafinate, mărginite de o dungă albă, dând impresia unei ieşiri din abis a culorii şi aşezării ei într-o structură compoziţională inedită. În timp, spectacolul a evoluat, fiind mai aproape de imaginarul realităţii, vorbesc despre imaginar, căci arta lui Petru Galiş constă în realizarea unui citat din ceea ce se vede, în care un motiv existent în proximitate devine o experienţă estetică supusă admiraţiei şi nu atât emoţiei. Astfel că, în spectacolul pictării, peste masă se aşează dantela, în dantelă se aşează modelele care par făcute cu acul şi nu cu pensula, marginile realităţii colorate se umplu de culoare, şi încetul cu încetul, tabloul e un nucleu de armonizarea virtualităţii din sine cu realul. Paharul cu vin este şi o emblemă a picturalităţii dar şi a bucuriei de a trăi. Un artist spectacular este şi Nicolae Ungar, la care artificialitatea gesticulaţiei vine din seducţie, din arta de a juca aparenţele încântătoare. Spectacolul pictării este foarte interesat, prin suprapunerea de ecrane colorate, din care se naşte o lume ce trăieşte prin culoare şi farmecele acesteia. E o lume strălucitoare cu transparenţa sticlei… Constantin Răducan, descoperă şi el misterul din lucrurile pictate, a căror frumuseţe şi eleganţă ascunde un nebănuit ce adânceşte forma în dimensiune simbolică. Lumea aşa cum se vede ascunde nebănuite contrarieri pe care le bănuieşti, dar pe care artistul le afirmă. Picturalitatea devine o sursă a misterului. La Flora Răducan, aceeaşi măiastră utilizarea culorii descoperă farmecul ascuns al locului, adânceşte condiţia dramatică a referinţei. Simţi pulsiunea umană a casei, sufletul care a mai rămas în casele părăsite de cei pribegiţi. Este o pictură, în egală măsură, sentimentală şi preţioasă. Chiar s-a întâmplat ceea ce un artist interesant ca Adrian Ioniţă postula. Acţiunea artistului în faţa naturii este bazată pe emoţie sinceră şi chiar naivă. Adică o iubire pură, lipsită de prejudecăţi: văzut, plăcut, pictat… Vasile Ioniţă e un artist polivalent: sculptor care ne-a convins de vocaţia de teoretician dobândită în cei douăzeci şi cinci de ani petrecuţi în mediul artistic american. E vorba de acea ,,naivitate” a artistului care e văzută ca o declanşare emoţională irepresivă ce se iveşte indiferent de modalitatea artistică abordată. Costin Brăteanu l-a ajutat pe doctorul Tiberiu Nicola să organizeze această desfăşurare de energii artistice prin serviciile de manageriat ale firmei Axe Art pe care o conduce. Pictorul reprezintă o realitate ce devine imagine arhetipală, scotocind prin ascunzişurile memoriei, devoalând fragmentele din obiectelor adorate, cu semnificaţia lor personală, devenind secvenţe dintr-o lume trăită cu iubire.. Memoria involuntară reţine elementele vieţii pe care le aşează în receptacolul tabloului ca o succesiune de momente memorabile, dar, mai ales ca un muzeu al unor embleme afectuoase. Nisipul mării, obiectele aruncate la mal, frunzişul pădurii, rumeguş,.. sunt relicve ascunse în pasta ce are materialitate, şi alcătuiesc un jurnal al evenimentelor importante ale vieţii trăite ca bucurie. Tabloul ce se poate extinde pe dimensiuni mari conţine fragmentele de viaţă ce se aşează într-un discurs despre intimizare într-un spaţiu în care sufletul se armonizează cu natura culorii. Seducţia sa vine din şansa pe care artistul o întrupează, descoperind ce ne leagă, acel substrat străvechi în care limbajul izvorăşte atunci când amintirile se unesc, răspund la provocările artei şi ale vieţii. Întrebări în care atunci când eşti singur ţi se pare că nu mai eşti, fiindcă întotdeauna există rămăşiţe cu valoare emoţională şi simbolică, fragmente ce denumesc amintiri pe care le descoperi comune. Interesantă este ideea lui Adrian Ioniţă care a colorat patru tablouri în consonanţă cu pereţii caselor din Gârnic şi a imprimat cu ,,rolul”, roletul, sau trafaletul, modele care circulau în zonă, în mare parte importante din Cehia. Peste ele a proiectat imaginea unei lăcuste pe care eu am vrut să o strivesc, dar pe care obştea taberei a salvat-o prin proteste care m-au convins. N-am ucis bietul animal, ce făcea dintr-o imensă mulţime ce pregătea o invazie, fiindcă artistul a introdus-o într-un pachet de ţigări şi a uitat –o acolo… după ce a fotografiat-o şi a transformat-o în obiect artistic. Lucrarea sa conţine un discurs de două ore, patru cadre vopsite în culorile din casele Gârnicului, peste care sunt imprimate cu rolul motive locale, dar şi proiecţia.
    Pereţii caselor au oferit sursă de inspiraţie şi Marinelei Măntescu Isac care urmăreşte exuberanţa petelor de culoare care se aşează precum florile de leandru. Spectacolul nu este doar al unei linii aerate, ci unul la care se asociază şi translaţia spaţiului spre euforiile culorii. Imaginea realistă, devenind picturală se prelungeşte, alunecă imprevizibil, deformând statutul imaginii iniţiale, suportând mai multe puncte de fugă. Expresionismul este una din tentaţiile inconştiente ale sinelui. Însă nu coşmarul este vizat, ci jocurile minţii ce sunt induse de o fiinţare sortită bucuriilor. Rezultatul unei pictări necenzurate, încremenirea în stare datorată unei priviri emoţionale, cauzează stranietatea transpunerii în tablou, o deformare prin vederea îndrăgostită. Elevă a lui Corneliu Baba, Marinela Măntescu foloseşte o gamă de culori senină, euforică, surprinzând clipa devenită unică, sublimă în unicitatea ei. Seducţia este o proiecţie a sinelui pe un ecran al expresiei ce se dezvoltă în timpul pictării, ca o exuberanţă a comunicării empatice adresate unui posibil partener, un fel de vorbire de unul singur, ca un cântec al pasării în slăvile cerului, o afirmare a disponibilităţii expansive. Aceeaşi seducţie a spaţialităţii, redată în linii sigure însă, venite din amintirile şcolii de la Baia- Mare o prezintă şi Nicolae Suciu, profesor la Facultatea de Arte din Baia - Mare. Artistul a adus cu sine două apariţii editoriale legate de activitatea sa, un catalog cu lucrări şi o prezentare monografică a învăţământului artistic din Baia-Mare cu reproduceri ale lucrărilor de diplomă ale absolvenţilor acestei instituţii. E o corespondenţă incredibilă între doi artişti ce lucrează pe aceleaşi coordonate artistice, unul în sudul ţării şi celălalt în nord. Aceeaşi sugestie amoroasă faţa de realitate, o adevărată declaraţie de dragoste faţă de loc şi faţă de oferta generoasă a luminii şi formelor munţilor, a naturii transformate în obiect pictural oferă şi lucrările lui Vasile Sandu. Absolventă a Universităţii de Arte ,,Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, Teodora Chinschi o organizează spectaculos spaţiului tabloului. Linia sigură, dar mai ales procesul asumării intime, tandre a spaţiului. O culoare bine temperată şi totodată sensibilă, exprimă o sensibilitate armonică. Artista exprimă cu emoţie reţinută, însă cu efect elocvent, contururile unui spaţiu simbolic, bine delimitat ca linie şi volume, cu o atmosferă vetustă, fără de timp, de dintotdeauna. Oraviţa e un oraş paradoxal, centru cultural al Banatului şi emblemă a unei lumi marginale. Lucrările propun un topos în care viaţa umană e lipsită de artificiozitate, intimă, subtilă. Structura compoziţională este arhitecturală, cu linii sigure, accentuând monumentalitatea construcţiilor. Artista expune două lucrări în care este prezentat podul cel mai vechi din ţară. Printre stâlpii acestuia se întrevede organizarea umană a oraşului câteva case, vegetaţia ce cotropeşte construcţiile, nu numai prin culoare, ci, mai ales prin semnele existenţei umane. Doina Moisescu, artista din Bucureşti îndrăgostită de localitate, fermecată prin culorile satului, de vocaţia lui intimă, reuşind să propună un spectacol feeric al semnelor culese din natură şi expuse la ferestre şi în grădiniţele din faţa caselor. Lumea aceasta supusă însingurării are farmecul ei potenţat de stranietate precum la Eduardo de Chirico, dar şi de asocierea absenţei locuitorilor cu o vitalitate exuberantă, o răbufnire a vegetalului. Doina Moisescu vede frumosul într-o lume în care acesta nu mai are cine să-l vadă. E vorba de case, de peisaje, de flori, de toată splendoarea, care există superb, iar frumuseţea lor vine din sentimentul acut că vederea lor e supusă trecerii, iar acum e o excepţie, e artificioasă, fiindcă omul menit bucuriei nu mai este. E doar artistul, care le redă umbra, imaginea , copia, chiar fascinantă, dar nu vie… Florile aduc un rafinament aparte, o anume virulenţă a naturii în spaţiul minim, o explozie de culoare puternică, în care spaţiul colorat vibrează intens tocmai prin aşezarea în spaţiu, prin forţa culorii ce nu se diluează prin spectacolul integrării, a unei panoramări, precum la peisaj. Lucrările au forţa lor seducătoare superlativă, absolută, tocmai prin acest control al volumelor, prin aşezarea culorii ca spectacol. Casele sunt aceleaşi, construcţii suave, frumoase în sine, părăsite, obiecte a căror emoţie e sporită prin strălucirea culorii, Dezeroizarea casei este accentuată prin această existenţă fovă, strălucitoare a culorii. Culoarea nu mai este un ecran cu transparenţe seducătoare, ci semnul unei întrebări asupra existenţei fiinţei din afara acesteia. Cel care a părăsit locul unde putea fi fericit şi nu e. E o expunere a strălucirii absenţei. A unei desfigurări prin intensitatea culorii.

    Maria Pelmuş descoperă spaţiul Banatului ca istorie personală. Lucrările propun un joc chiar prin evoluţia lucrărilor... Scurgerea colorată devine un fel de cortină, se transformă apoi într-un gard, iar dealul se iveşte misterios, magic, din spatele gardului aducând misterul vieţii, a formei vii ce conţine germinaţia existenţei. Este aici un fior al suprarealităţii ce se resimte ca formă şi devine încărcat de emoţie prin semnificaţia vitalistă a formei. Evoluţia de la fantasmă spre lumea reală impune interogaţia ca reflecţie asupra veridicităţii formei. Sunt oare forme construite, în sine, acele trunchiuri de con, sunt oare însemne ale vieţii şi culorii, viziuni în plină vară, snopi de lumină… Forţa de expresie a lucrărilor Mariei Pelmuş vine prin această deconspirare a realului ieşit din asemănarea cu viaţa. Astfel formele fascinante din matricea reprezentării plastice intră în lumea formelor vii, unde se încarcă, absorb semnificaţii.

  • Cărţile copiilor din Berzovia

    APARIŢII ÎN VOLUME ALE ELEVILOR ŞCOLII DIN BERZOVIA ŞI A MEMBRILOR CERCULUI ,,MIRCEA SÂNTIMBREANU", condus de prof. dr. Călin Chincea

    1) ,,Berzoviana", Rareş Cârpean şi Cristian Daniliuc, Bucureşti, Ed. ProTransilvania, 2003, 40 pag., ISBN 973 8463 21 1, cu o prefaţă de prof. dr. Tudor Opri, preşedintele Cenaclului Naţional al Elevilor României ,,Săgetătorul" sub egida Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi a Uniunii Scriitorilor din România.
    2) (Cristian Daniliuc) ,,Cântecele Arcaşului", Tabăra Naţională de Creaţie Literară a tinerelor condeie din România, ediţia a XXXVII-a -2003 Arbănaşi, Buzău, ediţia XXXVII-a, antologie prefaţată şi întocmită de prof. dr. Tudor Opriş, ed. Pro Transilvania, Bucureşti, 2003, Elevul Cristian Daniliuc publică poeziile: Umbra lunii, Eseul la p. 22
    3) (Rareş Cârpean) ,,Săgetătorul", 2003, Antologia cenaclului naţional al elevilor ,,Săgetătorul", cenaclu junior al Uniunii Scriitorilor din România, ed. XXXVII, Antologie prefaţată şi întocmită de prof. dr. Tudor Opriş, Bucureşti, ed. ProTransilvania, 2003, Rareş Cârpean - Berzovia: "-2003, Creştere, Eroii, Prin cer timpul, Ce-oi face? (p 36-37)
    4) (Cristian Daniliuc) ,,Râul- Ramul", Antologia Festivalului Naţional de Poezie Tânără ,,Eminescu" Călăraşi, Antologia Festivalului, Cristian Daniliuc, Cercul de Teatru şi Creaţie în Cultură ,,Mircea Sântimbreanu", Berzovia, Premiul III, secţiunea Şcoli generale: Noapte, Gând, Adevăr, Stelele şi Timpul, Etc.. Etc..., Trandafirul uitării, Satul pe înserate, Columna Infinitului, Vis, Suflet, Ploaia de stele, p.81-91, Andra Gajevszky: Când eşti nebunul mării..., p. 92,93
    5) (Radu Cobzaş) Corolă de minuni, Lugoj, Biblioteca Municipală Lugoj, sub egida Festivalului de poezie ,,Lucian Blaga", (grupaj de versuri între p. 23-28 cuprinzând versurile: Plutea o floare, Organ fără nume, Poezia ca o călătorie, Plecare, Pe stradă rumorile nopţii, Întrebare.
    6) (Cristian Daniliuc) ,,Râul- Ramul..."Antologia Festivalului Naţional de Poezie Tânără ,,Eminescu"-2005, Călăraşi, 2005, p. 60-71, (fiind laureat cu premiul al II-lea, secţiunea elevi de liceu) Ploaia legendei, p. 61, Matematică, p. 62, Suferinţe, p. 63, Lume abisală, p. 64, Apa, p. 65, Lumina de dincolo, p. 66, Doar o metaforă, p. 67- 68, SOS, 69-70, Fluturii, p. 71
    7) (Cercul ,, Mircea Sântimbreanu,&quot:) Plume ou cl@vier, Les lettres, Correspondances, Caen, Bibliothèque de Caen, mars 2004, 67 pag,. 18 martie 2005. Culegerea editată cu prilejul concursului ,,Plumes ou Cl@vier" cuprinde textele elevilor participanţi la concursul ,,Correspondaces– Plume ou cl@vier": Marcu Radu, Cher ami inconnu, p. 14, Petcu Anca, Mon cher ami inconnu, p. 48, Bonţilă Miroslav, Mon cher ami, p. 48, Grecu Daniel, Mon ami, p. 46, Ziroş Cosmin, Mon cher ami, p. 47, alături de cele ale profesorului lor Călin Chincea, Bonjour, mon ami, p. 11, Claudia Udoviţă, p.28, Odile Saint Aubert, p. 15. Culegerea are 67 de pagini şi este editată de Biblioteca din Caen, martie, 2004.
    8) (Cercul ,, Mircea Sântimbreanu&quot:) Mirabila sămânţă, Biblioteca Municipală Lugoj, Festivalul de poezie ,,Lucian Blaga", Lugoj, 2005, copertă şi redactare computerizată, Adriana Weimer, redactor Ion Ardeleanu, 93 pag. ( Culegerea cuprinde poemele elevilor prezentate şi premiate la concurs: Cristian Daniliuc, Premiul I şi Premiul special al revistei ,,Banat", p. 11-18, Radu Cobzaş, Premiul al III-lea, p. 33-35, Felicia Marc, premiul al III-lea, p. 39-40, Daniel Grecu, premiul al II-lea, p. 63-66, Ziroş Cosmin, Premiul al II-lea, p. 71-72, Alexandra Chisăliţă, premiul al III-lea, p. 75-76, Luciana Ogârlaci, Premiul al III-lea, p. 77, Sevastian Gherasim Ologu, Menţiune, p.83
    9) ( Radu Cobzaş), Săgetătorul, (2005) Antologia Cenaclului Naţional al Elevilor ,,Săgetătorul", cenaclu - junior al Uniunii Scriitorilor din România" ediţia a XXXIX - antologie prefaţată şi întocmită de prof. dr. Tudor Opriş, Bucureşti, ed. Pro Transilvania, 2005, p. 60-61- Radu Cobzaş: Turnul Eiffel, Plutea o floare, Trecută noapte
    10) ( Cercul Mircea Sântimbreanu), O dorinţă împlinită, antologie de teatru scurt a cercului de teatru şi de creaţie în cultură ,,Mircea Sântimbreanu” al Şcolii din Berzovia: Ziroş Cosmin ,,Un enfant qui n’a pas été sage, p. 9-14 Eunice Alexandra Chisăliţă, p. 17-23, L’amour des extraterrestres, Marc Felicia, O dorinţă împlinită şi Sida - Un sentiment purificator, p. 23-46 Cristian Daniliuc, Nevoie de nărozi, p. 47-51, Bucureşti, ed. Pro Transilvania, 2005, colecţia ,, Săgetătorul”, coordonator, prof. dr. Călin Chincea, Redactor de carte prof. dr. Tudor Opriş, Prefaţă prof. dr. Tudor Opriş tehnoredactor, I. S. Mircea, Procesare computerizată Lucia Ioniţă, bun de tipar 19 oct. 2005, coli de tipar 3, Format 16/ 61- 86, Tiparul executat la Tipografia Pro Transilvania, ISBN, 973- 715-079-1
    11) (Cercul ,,Mircea Sântimbreanu”), Tous à vos plumes (recueil de poèmes), Caen, Bibliothèque de Caen, 2005, p. 30, versuri în limba franceză (şi) ale membrilor cercului: ,,Mircea Sântimbreanu” din Berzovia care au participat la concursul ,,Tous à vos plumes” organizat de Biblioteca din Caen pe tema ,,Passeurs de mémoire” cu o prefaţă de Noella Duplessis. În culegere Sebastian Gherasim Ologu ,,Le plus aimé poète du Monde”, Premier Prix enfants, p. 1-2, Cosmin Ziroş, Berzovia, Prix mention spéciale enfants, ,,Le vieillard et la belle journée”, p. 4, Odile Saint- Aubert, Caen, 4 - me Prix adultes, Călin Chincea ,, Pour Prévert », p 15 Anca Petcu, ,,Mon Poète dans la rue”, p. 19-20, Radu Cobzaş ,,Rencontre avec le poète”, p. 21,
    12) (Cercul ,, Mircea Sântimbreanu » ), Plumes ou cl@vier. Mon journal, mon blog, Bibliothèque de Caen - Centre ville, Mars 2006, p.46, Cosmin Ziroş, p. 6, ,,Tout nu devant le cahier » , Ion Daniel Grecu, p. 43, ,,Journal dans le Paradis de la Poésie », p. 43
    13) ( Cristian Daniliuc) Săgetătorul 2006, Antologia cenaclului naţional al elevilor ,,Săgetătorul”, cenaclu-junior al uniunii Scriitorilor din România şi centru naţional de excelenţă al celor mai talentaţi creatori literari din rândul elevilor , CNEST, ediţia XL, Ed. Univers Ştiinţific, Bucureşti, 2006, p.136, Cristian Daniliuc, p.51-56, piesa ,,Nevoie de nărod”
    14) Rareş Cârpean, Exerciţii de aripi, Reşiţa, ed. Tim, 2006, cu o prefaţă de Dimitrie Costa şi text pe coperta a IV-a de Gheorghe Jurma
    15) (Cercul de creaţie Mircea Sântimbreanu: Aleksandar Stoicovici, Cristian Daniliuc, Cosmin Alexandru Ziroş, Daniel Grecu, Rusalin Tânjeleu, Cărăbaş Daciana, Paula Florea, Glăvan Roxana, Vasilica Cimpoeşu) Festivalul de Poezie ,, Lucian Blaga” Lugoj, Paşii profetului, antologie cuprinzând versurile premiate la concursul de poezie ,,Lucian Blaga”, Lugoj, Biblioteca Municipală Lugoj, 2007, p. 143
    16) (Cristian Daniliuc şi Aleksandar Stoicovici,) ,,Săgetătorul 2007”, antologia Cenaclului Naţional al Elevilor ,,Săgetătorul”, Centru naţional de excelenţă al celor mai talentaţi scriitori din rândul elevilor din România, CNEST, şi Cenaclul Junior al Uniunii Scriitorilor din România, Ediţia XLI, Bucureşti, ed. Univers Ştiinţific, 2007, 180 p.
    17) 18 martie, 2008, O vizită în ţara poeziei. Antologie cuprinzând textele publicate la Concursul Naţional de poezie ,, Vreme trece, vreme vine, la a X-a ediţie, în care apar Rusalin Tânjeleu, p. 39-42, Ziroş Cosmin, p. 35-38, 43-47, Daniel Grecu, p. 31-38, Bălaş George ,,Clubul Mitteleuropa, Oraviţa, 2008, p. 50, fiecare elev beneficiază de o prezentare de criticul Ionel Bota. ISSN 1843-004X, Oraviţa, Biblioteca Publicaţiilor Caraşul, Seria Poezie, p. 50
    18) Florin Donţu, Emilia Ghiţan, Tulburarea apelor, versuri, ed. Pro Transilvania, Bucureşti, 2008, p. 48
    19) Alexandru Bribete, versuri ,, Tornada de hârtie”, Timişoara, ed. Marineasa, 2008
    20) 15 iunie 2008 Caen- France, Apariţia Culegerii ,,Plume ou Cl@vier’’, ,,Un rêve ,un cauchemar’’, Bibliotheque Caen –Centre –Ville, Mars 2008, ed. Bibliotheque de Caen, Caen la mer, Communauté d’Agglomération’’, în care apar : Tânjeleu Rusalin, ,,La rencontre, l’événement ‘’, p. 41, 42, Petcu Emanuela, Princesse Palabre, p. 50, Cosmin Alexandru Ziroş, Dans le territoire du beau rêve, p. 42, Daniel Grecu, Rêves ou cauchemars, p. 42, Mihai Florin Donţu, Le chemin vers un monde divin et incroyable, p. 48, Emilia Ghiţan, Tentative de libération, p.47
    21) 25 iunie, 2008, Lansarea cărţii ,, Poemele luminii”, antologie, Festivalul de poezie ,,Lucian Blaga”, Lugoj, 2008, Lugoj, ed. Biblioteca Municipală Lugoj, ediţia a V-a a Concursului de Poezie şi a II-a ediţie internaţională, p.88. În antologie, ,, Poemele luminii”, Festivalul de poezie ,,Lucian Blaga”, Lugoj, 2008: Rusalin Ionel Tânjeleu, Berzovia, Generaţiile care au fost sunt doar o mică amintire, p. 63, Îngeraşul, p. 64, Poezie, p. 65, In antologie, ,,Poemele luminii”, Festivalul de poezie ,,Lucian Blaga”, Lugoj, 2008: Daciana Cărăbaş, Berzovia, Iubirea poetului, p. 66,În antologie, ,,Poemele luminii”, Festivalul de poezie ,,Lucian Blaga”, Lugoj, 2008: Vasilica Cimpoeşu, Berzovia, Poetul, p. 67, Nu mă satur, p. 68 , În antologie ,,Poemele luminii”, Festivalul de poezie ,,Lucian Blaga”, Lugoj, 2008: Lavinia Berzescu, Berzovia, Curcubeul, p. 97, Dirigintele, p. 75 În antologie ,, Poemele luminii”, Festivalul de poezie ,,Lucian Blaga”, Lugoj, 2008: Emilia Ghiţan, Reşiţa, Liceul ,, Traian Lalescu”: Metafizica tălpii tale, p. 12-13, Sfera de hârtie, p. 14, Pe muchiile cercului, p. 15, Palma pământului, p. 16, În antologie ,, Poemele luminii”, Festivalul de poezie ,,Lucian Blaga”, Lugoj, 2008: Florin Mihai Donţu, Amintire, p. 24, Ascuns, p. 25, Chipul divin, p. 26
    22) 15 iunie 2008 , Reşiţa, apariţia cărţii ,, Cartea clasei X C”, volum coordonat de prof. Dimitrie Costa. Ed. Tim, Reşiţa, 2008,p. 158, unde sunt publicaţi elevii Cârpean Darius (Dacă ai putea să trăieşti, unde, când şi cum ai vrea să trăieşti, Dacă ai întâlni peştişorul de aur, care ar fi cele trei dorinţe care ai dori să ţi se împlinească prin tine însuţi, eseuri, Cântec de toamnă, versuri, Zorro, proză, p. 62-65) şi Brânzei Ovidiu (Corupţia , Locul unde aş vrea să mă nasc, eseu, Peştişorul de aur, poem, p. 32-34)
    23) Rusalin Tânjeleu ,,Îngerul de smarald, versuri, Bucureşti, Ed. Pro Transilvania, 2008, cu o postfaţă de prof. Dr. Tudor Opriş pe coperta a IV-a, p. 32
    24) ,, Désert à la carte. Invitation à l’écriture”, recueil de textes, Bibliothèque Municipale de Caen, Janvier, Novembre 2008-Janvier 2009, f.p, lucrare îngrijită de Nadine Guéroult, Grecu Alina, Petcu Emanuela, Drăgan Iasmina, Stepan Olivia
    25) 19 iunie 2009, Lugoj, apariţia antologiei ,, Inscripţie” , Antologia Festivalului de poezie ,, Lucian Blaga” Lugoj, ediţia a VI-a a Concursului de Poezie şi a III-a ediţie internaţională, editată de Biblioteca din Lugoj, în urma Festivalului Internaţional de Poezie ,, Lucian Blaga” din Lugoj, în care sunt prezenţi elevii: Glăvan Roxana, Premiul I, Premiul special al Bibliotecii din Lugoj, p. 56,57,58,59, Iubire, Ochii tăi, Pentru că el, o zi de toamnă, Inima mea, Poezie, Poezia, Plouă, Când scriu, Iubirea noastră, Poetul ca o albină, Cărăbaş Daciana, Premiul II, p. 63-64-6: Poetul, Pragul iubirii, Gânduri fugare despre uitare, Apropierea morţii poetului, Cosmin Traleş, p. 70-71, Cerul, copacii şi frunzele, Primăvara, Mama, Premiul III, Tudor Valentin Ursu, Menţiune specială I, România, p. 73, Sebastian Bejan, Magia nopţii, Menţiune specială II, p. 76, Absente: Emanuela Petcu, Menţiune specială I, p. 72, Prietenul, Iubirea este un sentiment puternic, Mai puternică este adierea de vânt, Şest Sara, Premiul III, p. 69, Copacul, Copilul, Andra Mădălina Plopeanu, Bumerangul amorului, p. 74, Menţiune specială II, NICOLE LAVINIA COSMA, Caransebeş, Cenaclul ,,Săgetătorul”, Menţiune specială I, Poem într-un vers, p. 41
    26) ,, Plumes ou clavier, Biographie, autobiographie’’, Caen, Bibliothèque de Caen, Mars 2010, 42 p. la p. 2 premianţii concursului, Bejan Sebastian, p. 27, Sara Şest, p. 30, Alina Veronica Grecu, p. 28, Miron Liviu, p. 29
    27) Adriana Weimar, antologie, Biblioteca Municipală Lugoj, Festivalul de poezie ,, Lucian Blaga” , Lugoj, 2010, ,, În marea trecere” ed. Nagard, 2010, 152 p. ISBN 978-973-1900-97-1 , Daciana Cărăbaş, Berzovia, Premiul II, Viziune, E încă pustiu, p. 34, 35 în Adriana, Roxana Glăvan, Berzovia, premiul III, Liceul Teoretic ,, Mircea Eliade” Reşiţa, Îngerii, Aripi de îngeri, p. 47, 48, Ana Truican, Berzovia, Premiul III, Soarele, p. 100, 101, Sara Şest, Berzovia, Premiul III, Copacii, Petale de cireş în bătaia vântului, p. 102-103, Emanuela Petcu, Berzovia, Menţiune specială, Coboară un înger, p.105, Sebastian Trufea, Berzovia, Menţiune specială, Pietre şi lacrimi, …, p. 108, 109, Tudor Valentin Ursu, Berzovia, Menţiune specială, Îngerul Fericirii, Cerul, p. 110, Denisa Madina, Berzovia, Menţiune specială, Memorie de primăvară, Primăvara a venit, Întrebare de primăvară, p. 119,120, 121
    28) Lugoj , Adriana Weimer, Laudă somnului, Antologia Festivalului de Poezie ,, Lucian Blaga” , ed a XVII-am, a VIII-a ediţie a Concursului de Poezie şi a V-a ediţie internaţională, ed. Nagard, Lugoj, 2011, 94 pag.: Tudor Valentin Ursu, Premiul II, Reînvierea naturii, Îngerul Fericirii, p. 62-63, Denisa Madina, Premiul II, Botezul, Soarele încălzitor, p. 73,74 , Sara Şest, Premiul III, Eroii, Natură, p. 75,76, Ana Truican, premiul III, Botezul Sfânt, Hristos a înviat, p. 72-73, Georgiana Şest, Menţiune Specială, Eroii, p.79, Sebastian Trufea, Menţiune Specială, Botezul, Eroii, p. 80,81
    29) mai 2012, ,,Gânduri către Dumnezeu” .2012 , sub egida Liceului Bocşa, ed. Timpul reşişa POP IOANA DIANA, Gânduri palpabile, în ,,Gânduri pentru Dumnezeu”, sub egida Bibliotecii Orăşeneşti Bocşa, Reşiţa, ed. Tim, 2012, ISBN, 978-973-696-236-3, p 57-59 Premiul II la Concursul ,,Gânduri către Dumnezeu” concurs organizat de Biblioteca orăşenească ,, Tata Oancea”,din Bocşa, ŞUTU RAMONA, Gând de Paşte, în ,,Gânduri pentru Dumnezeu”, sub egida Bibliotecii Orăşeneşti ,, Tata Oancea”, Bocşa, Reşiţa, ed. Tim, 2012, ISBN, 978-973-696-236-3, p 59-60, Premiul II la Concursul ,,Gânduri către Dumnezeu”, organizat de Biblioteca Orăşenească ,,Tata Oancea” Bocşa,
    30) 1 iunie 2012, Reşiţa, ,,Povestea mea”, creaţii literare, clasele I-IV, ed. Casa Corpului Didactic Caraş Severin, culegere cuprinzând creaţii ale copiilor participanţi la concursul de scris poveşti pentru clasele I-IV, ,,Povestea mea”, în volum: Chincea Cosmin, clasa a II-a D, Şcoala cu clasele I-VIII nr. 1, Bocşa, p., Reşiţa, 2012, p. 39-41, supliment al revistei ,,Şcoala Caraş-Severineană”, ISSN 1583-5529, 66 p.
    31) Credinţă, culoare şi cânt, revărsate într-un gând, Carte în format electronic, avizat de MECTS, în CAEN-anul 2012, poziţia 10, secţiunea A2, în urma concursului,, Lumină din lumina Învierii”, ed. Neutrino, Reşiţa, 2012, ISBN 978-6o6-6250-42-7, elevii: Madina Denisa, Trufea Sebastian, Culcsar Laurenţiu

  • Premiile cercului Mircea Sîntimbrean" în anul şcola

    Premii în anul şcolar 2011-2012

    1. Bocşa , 11 11 2011, Diplomă de merit domnului Călin Chincea din Berzovia pentru pasiunea, dăruirea şi implicarea în promovarea Festivalului ,, Tata Oancea” ediţia 2011 Manager Casa Orăşenească de cultură Bocşa, LS ŞI SS, Fundaţia Culturală Tata Oancea, LS şi SS, Preşedintele Juriului, SS
    2. Premiul I , Primăria Bocşa, Casa Orăşenească de Cultură, Asociaţia Culturală ,, Tata Oancea” Festivalul de creaţie şi interpretare de poezie în grai ediţia XXXV-noiembrie 2011, Diplomă, Se acordă premiul I, la secţiunea Recitare în grai bănăţean pentru dl. Raul Pânzariu din SC cu clasele I-VIII din Berzovia, Manager, preşedintele, LS ŞI SS, Fundaţia Culturală Tata Oancea, LS şi SS, Preşedintele Juriului, SS.
    3. Premiul I , Primăria Bocşa, Casa Orăşenească de Cultură, Asociaţia Culturală ,, Tata Oancea” Festivalul de creaţie şi interpretare de poezie în grai ediţia XXXV -noiembrie 2011, Diplomă, Se acordă premiul I, la secţiunea Recitare în grai bănăţean pentru Gaspar Chiodan Laura din Şcoala cu clasele I-VIII din Berzovia, Manager, preşedintele, LS ŞI SS, Fundaţia Culturală Tata Oancea, LS şi SS, Preşedintele Juriului, SS.
    4. Premiul I , Primăria Bocşa, Casa Orăşenească de Cultură, Asociaţia Culturală ,, Tata Oancea” Festivalul de creaţie şi interpretare de poezie în grai ediţia XXXV-noiembrie 2011, Diplomă, Se acordă premiul I, la secţiunea Recitare în grai bănăţean lui Teliciac Andreea din Şc. cu clasele I-VIII din Berzovia, Manager, preşedinte, LS ŞI SS, Fundaţia Culturală Tata Oancea, LS şi SS, Preşedintele juriului, SS.
    5. Premiul I , Primăria Bocşa, Casa Orăşenească de Cultură, Asociaţia Culturală ,, Tata Oancea” Festivalul de creaţie şi interpretare de poezie în grai ediţia XXXV- noiembrie 2011, Diplomă, Se acordă premiul I, la secţiunea Recitare în grai bănăţean pentru Socel Alexandru din Şc. cu clasele I-VIII din Berzovia, Manager, preşedintele, LS ŞI SS, Fundaţia Culturală Tata Oancea, LS şi SS, Preşedintele Juriului, SS.
    6. Premiul I , Primăria Bocşa, Casa Orăşenească de Cultură, Asociaţia Culturală ,, Tata Oancea” Festivalul de creaţie şi interpretare de poezie în grai ediţia XXXV- noiembrie 2011, Diplomă, Se acordă premiul I, la secţiunea Recitare în grai bănăţean pentru Truican Ana din Şc. cu clasele I-VIII din Berzovia, Manager, preşedintele, LS ŞI SS, Fundaţia Culturală Tata Oancea, LS şi SS, Preşedintele Juriului, SS
    7. Premiul I , Primăria Bocşa, Casa Orăşenească de Cultură, Asociaţia Culturală ,, Tata Oancea” Festivalul de creaţie şi interpretare de poezie în grai ediţia XXXV-noiembrie 2011, Diplomă, Se acordă premiul I, la secţiunea Creaţie în grai bănăţean pentru Truican Ana din Şc. cu clasele I-VIII din Berzovia, Manager, preşedintele, LS ŞI SS, Fundaţia Culturală Tata Oancea, LS şi SS, Preşedintele Juriului, SS
    8. Premiul I , Primăria Bocşa, Casa Orăşenească de Cultură, Asociaţia Culturală ,, Tata Oancea” Festivalul de creaţie şi interpretare de poezie în grai ediţia XXXV-noiembrie 2011, Diplomă, Se acordă premiul I, la secţiunea Recitare în grai bănăţean pentru Truican Angel din Şc. cu clasele I-VIII din Berzovia, Manager, preşedintele, LS ŞI SS, Fundaţia Culturală Tata Oancea, LS şi SS, Preşedintele juriului, SS
    9. Premiul I , Primăria Bocşa, Casa Orăşenească de Cultură, Asociaţia Culturală ,, Tata Oancea” Festivalul de creaţie şi interpretare de poezie în grai ediţia XXXV-noiembrie 2011, Diplomă, Se acordă premiul I, la secţiunea Creaţie în grai bănăţean pentru Truican Angel din Şc. cu clasele I-VIII din Berzovia, Manager, preşedintele, LS ŞI SS, Fundaţia Culturală Tata Oancea, LS şi SS, Preşedintele juriului, SS
    10. Premiul II , Primăria Bocşa, Casa Orăşenească de Cultură, Asociaţia Culturală ,, Tata Oancea” Festivalul de creaţie şi interpretare de poezie în grai ediţia XXXV-noiembrie 2011, Diplomă, Se acordă premiul I, la secţiunea Recitare în grai bănăţean pentru Petrache Alexandra din Şc. cu clasele I-VIII din Berzovia, Manager, preşedintele, LS ŞI SS, Fundaţia Culturală Tata Oancea, LS şi SS, Preşedintele Juriului, SS
    11. Premiul II , Primăria Bocşa, Casa Orăşenească de Cultură, Asociaţia Culturală ,, Tata Oancea” Festivalul de creaţie şi interpretare de poezie în grai ediţia XXXV-noiembrie 2011, Diplomă, Se acordă premiul I, la secţiunea Recitare în grai bănăţean pentru Secoşan Anamaria din Şc. cu clasele I-VIII din Berzovia, Manager, preşedintele, LS ŞI SS, Fundaţia Culturală Tata Oancea, LS şi SS, Preşedintele juriului, SS
    12. Premiul III, Primăria Bocşa, Casa Orăşenească de Cultură, Asociaţia Culturală ,, Tata Oancea” Festivalul de creaţie şi interpretare de poezie în grai ediţia XXXV-noiembrie 2011, Diplomă, Se acordă premiul I, la secţiunea Recitare în grai bănăţean pentru Lucacec Darius Valentin din Şc. cu clasele I-VIII din Berzovia, Manager, preşedintele, LS ŞI SS, Fundaţia Culturală Tata Oancea, LS şi SS, Preşedintele juriului, SS
    13. Menţiune , Primăria Bocşa, Casa Orăşenească de Cultură, Asociaţia Culturală ,, Tata Oancea” Festivalul de creaţie şi interpretare de poezie în grai ediţia XXXV- noiembrie 2011, Diplomă, Se acordă premiul I, la secţiunea Recitare în grai bănăţean pentru Drăgoi Roxana din Şc. cu clasele I-VIII din Berzovia, Manager, preşedintele, LS ŞI SS, Fundaţia Culturală Tata Oancea, LS şi SS, Preşedintele juriului, SS
    14. Reşiţa 19 martie 2012, Marele Premiu al concursului ,,Dix mots pour la francophonie” se acordă elevei Madina Denisa de la Şcoala Berzovia, premiu acordat de Asociaţia Caen Calvados Roumanie, prin preşedintele ei, poetul Hughes Labrusse.
    15. Premiul I la Concursul ,, Dix mots pour la Francophonie” organizat de Biblioteca Judeţeană ,,Paul Iorgovici” se acordă elevei Truican Ana de la şcoala cu clasele I-VIII Berzovia
    16. Se acordă Diplomă pentru merite la organizarea concursului ,, Dix mots pour la Francophonie” profesorului Călin Chincea de la Şcoala din Berzovia
    17. 26 martie 2012, Fizeş, Şcoala cu clasele I-VIII Fizeş, Diploma de participare la activitatea : ,,Simboluri creative ale francofoniei” din cadrul proiectului ,, De prin sate adunate” an şcolar 2011-2012, Fizeş, prof. coordonator Burghardt Ştefania –Antuanela, director prof. Dan Miholcea ( Şest Sara, cls VIII, Şest Georgiana, cls .VI-a, Pavel Rebeca, cls a V-a)
    18. 3 aprilie, 2012, Berzovia, Festivitate de premiere a concursului ,,Omagiu lui Doru Popovici” , organizat de Cercul Mircea Sântimbreanu de la şcoala din Berzovia: Premiul I, Chiodan –Gaşpar Laura , Clasa a VII-a, Premiul al II-lea, Şest Sara, Drăgan Pătruţa, clasa a VIII-a, Premiul al III-lea Vida Bianca, clasa a VIII-a
    19. Diplomă de participare elevului Socel Alexandru, la Concursul ,, Drag mi-i graiul bănăţean”
    20. Diplomă de participare elevei , Truican Ana, la Concursul ,, Drag mi-i graiul bănăţean”
    21. Diplomă de participare elevei , Teliceac Andreea, la Concursul ,, Drag mi-i graiul bănăţean”
    22. Premiul II la Concursul ,, Gânduri pentru Dumnezeu”, Pop Diana, Ioana, Liceul ,,Tata Oancea” din Bocşa
    23. Premiul II la Concursul ,, Gânduri pentru Dumnezeu”, Şutu Roxana, Liceul Tata Oancea, Bocşa
    24. 3 aprilie, 2012, Berzovia, Festivitate de premiere a concursului de eseuri pe teme de istorie culturală locală- muzică : ,,Omagiu lui Doru Popovici” , premiul I, Chiodan –Gaşpar Laura Clasa a VII-a, Premiul al II-lea, Şest Sara, Drăgan Pătruţa, clasa a VIII-a, Premiul al III-lea Vida Bianca, clasa a VIII-a
    25. 20 iunie , Bozovici, Liceul ,, Eftimie Murgu” au apărut rezultatele de la concursul de creaţie literară, ,,Lumină din Lumina bucuriei”, Organizat de Liceul din Bozovici Trufea Alexandru, menţiune, creaţie literară
    26. Culcsar Laurenţiu Diplomă de participare
    27. Socel Alexandru, Diplomă de participare
    28. profesor Chincea Călin, Diplomă de participare
    29. Trufea Alexandru , Premiul pentru Literatură la Faza Naţională a concursului Tinere Condeie’’
    30. Benjean Andrei, Premiul pentru Literatură la Faza Naţională a concursului ..Tinere Condeie’’
    31. Miron Liviu , Premiul pentru Literatură la Faza Naţională a concursului ,,Tinere Condeie’’
    32. Tînjeleu Ionel, Premiul pentru Literatură la Faza Naţională a concursului ,,Tinere Condeie’’
    33. Denisa Madina, Premiul pentru Literatură la Faza Naţională a concursului ,,Tinere Condeie’’
    34. Ana Truican, Premiul pentru Literatură la Faza Naţională a concursului ,,Tinere Condeie’’

  • Tabăra de pictură de la Gîrnic în 2012. Descrierea locu

    Gârnic 2012. Un topos ce fascinează prin misterul vieţii şi al artei. Tabăra domnului doctor Nicola.

    Gârnicul este un sat de munte. În 1826 au venit aici vestiţii pemi, boemi, cehi, aduşi aici spre a trăi în codrii Banatului. De la Moldova Nouă o iei pe o scurtătură şi în faţa ochilor apare o ruină străveche, de pe vremea comuniştilor: Mina, Întreprinderea minieră. O iei pe drumul care continuă pitoresc, mărginit de pietriş, nisip, un fel de deşert din rezidduuri minerale, dar prin care ţâşneşte vegetaţie, şi ajungi la Padina Matei, un sat atârnat de şosea, dar cu sălaşe şi animale, undeva pe dealuri. Oamenii numesc ,,sălaşe”, acolo unde stau vacile, oile, animalele. De la ,,Păgină” (cu accentul pe silaba a doua) o iei spre Gârnic, dai de un teren de fotbal şi, după curbă se iveşte în faţa ta, minunea numită Gârnic. Începe cu Pensiune:, Penzion: Gernik 100. Suta e vechiul număr al unei case cumpărate de domnul Gabriel Lungu, a cărui pasiune extraprofesională e turismul montan. Satul şerpuieşte printre dealuri unde pe culmi curge domol ceaţa. Satul e cu capul în nori. Anul trecut avea peste 500 de locuitori şi acum are doar 290. I-am văzut, sunt oameni bătrâni care nu mai pot merge în Cehia fiindcă au Cehia lor aici, în suflet. O Cehie românească… De-abia mai merg, sunt delicaţi, fragili, rostesc pios o cehă muzicală, şi, îmbrăcaţi în straiele lor vechi, privesc nostalgic din înălţimea unei lumi ce se duce. N-am văzut leandrii mai frumoşi ca la Gârnic. Porţi mai frumoase nu sunt. Femeile poartă fuste lungi, şorţuri largi şi ,,pocike’’ în picioare, adică un fel de pantofi din gume şi lână. Doctorul Nicola, cel care prin Asociaţia Banat Art a organizat tabăra, primeşte pictori cu jovialitatea recunoscută, dăruindu-le exemplare din cele patru cărţi de panseuri apărute recent, amabilitate asociată şi cu vinul şi cu vinul casei, parfumat, licoros, adus de la Recaş. E plăcut la gust, dar pentru artiştii plastici, vederea vinului e o bucurie. I-am văzut aşezaţi comod pe fotoliile ,,penziunii” admirând strălucirea rubinie în luminile paharului. Câţiva au pictat naturi statice cu pahare de vin. Dar Gârnicul nu e făcut numai din bătrâni. Mai sunt şi familii de oameni blonzi, cu copii delicaţi şi băţoşi, zâmbăreţi, care vorbesc şi ei, frumos, cu accent bănăţean, româna. La şcoală învaţă şi ceha, dar şi engleză. E vară şi secerişul ovăsului e în toi. Pe după porţi se aude duduitul batozelor. Clacă… Familiile se ajută între ele. Căruţe trase de caii mici şi puternici, cu coamă şi coadă ondulate vârtos defilează maiestos pe uliţele înguste. Bărbatul şi băieţii îndeamnă caii. Satul miroase a muncă, a mâncare bună pentru oamenii de la lucru, a leşie, a rufe spălate cu săpun de casă, şi, mai ales, a bălegar, fân şi flori. Îndemnurile sunt universale, cele din filme. Pe la satele româneşti mai vezi cai, dar, parcă, lărgimea străzilor nu mai lasă auzite sunetele de înfrăţire dintre om şi animal. Copiii sunt fericiţi. Că muncesc, că recolta e acasă, că văd şi ei sărbătoarea recoltei. În depărtare dealurile sunt brăzdate de lungi fâşii de terenuri presărate cu arbuşti care străluceau decorativ în lumina soarelui; omul e deplin stăpân peste acest pământ de rai. Picturalitatea lumii e sporită de figura nobilă a cosaşului. A învins greutăţile muncii, poverile, truda grea, potrivniciile vieţii şi acum se întoarce acasă, într-o aureolă eroică ce e sublimată de beatitudinea aurie a cerului în apus. El e viu şi fericit, cu copii şi cu nevasta lui. Mergi pe străzile din care răzbat zgomote şi mirosuri ale activităţii cazaniere, mirosul de leşie ce-mi aduce aminte de spălatul rufelor, mirosul de cal şi de vaci, mirosul secerişului, praf , paie şi transpiraţie, mirosul dulce al fructelor ce fermentează în căzi, mirosul fânului şi al unei vieţi tihnite… Culoarea ce subliniază această stare de spirit şi este prezentă e albastrul. Un albastru intens, strălucitor, ce subliniază vocaţia apolinică a a locului.
    Artiştii savurează această viaţă fericită şi au tentaţia să lucreze cam ceea ce au făcut şi acasă. Transportă atelierul în plein air. Nu toţi sunt insensibili la tentaţiile lumii idilice. Ies cu greu dintr-o mentalitate a lucrului desăvârşit în spaţiul atelierului. Acolo sunt stăpâni peste tot. Se construiesc pe sine. Aici, supuşi unei naturi excentrice, frumoase şi rebele în faţa modelor, coboară din eul creator şi reacţionează uman la seducţiile unei vieţi pe care nici nu îndrăznesc să o imagineze. Aşa că Gârnicul devine un paradis vegetal, teluric, suprareal, prin viaţa ce se iveşte din forţa evidentă a lucrurilor de când lumea, în forma lor potrivită, neschimbătoare, perfectă şi arhaică. Organismele vieţii rurale ce răzbat din secole, reînvie satul etern, fantastic, în naivitatea şi adevărul sincer oferit artiştilor… ce se pun pe treabă.
    Liniştea satului de munte, vinul parfumat şi, de ce nu aş spune, amabilitatea gazdelor, femeile din sat care gătesc: Iohanna şi Anca, mâncarea tradiţională, îi fac pe artişti să uite erorile civilizaţiei şi să trăiască deplin alături de săteni. Expoziţia de pe pereţii cabanei din data de 29 iulie, ultima zi a taberei a fost o revelaţie. Lumea de fiecare zi, obişnuită pentru locuitorii preafericiţi ai satului devine izvor de fascinaţie pentru locuitorii veniţi din afară spre a scoate din timpul prezent clipele ce devin, prin cadrările artei, evenimente unice. Aş vorbi despre pictorii ce cultivă virtuozitatea şi chiar maniera, dar care nu pierd miracolul comunicării, care devine fascinantă prin măiestrie, dar mai ales prin transfigurarea desăvârşită a tabloului în orizontul misterului.

1 2 3 4 5