Blogul lui cami hegyi

Sertare prafuite - Decizii timpurii

camely12 — Sun, 19 Jul 2009 20:24:31 UT

Adormeam cu greu seara, de multe ori plangand innabusit in perna. Mi-era dor de tata, de vremurile de demult cand eram doar noi doi, cand era doar al meu si eu eram micuta lui printesa .Era plecat de ceva vreme in Algeria, iar eu ramasesem cu sotia lui, cu fiica acesteia ,si baietelul ce-l avea cu tata. Cand s-a casatorit, tata a avut o lunga discutie cu mine, in care eu ii spuneam ca nu avem nevoie de mama, si ii promiteam sa am mai multa grija de el, iar el imi arata avantajele unui copil cu doi parinti.Nimic nu l-a induplecat , nici promisiunile, nici lacrimile. Hotararea era luata, mai ales ca era pe drum un copil. In sfarsit ma conformasem, dar stiam ca nu va mai fi niciodata la fel, si totul era din cauza acestei femei, careia ii mai spuneam si mama. Facea tot posibilul sa se faca placuta, dar era femeia ce mi-a luat tatal. Cu timpul m-am mai inmuiat, mai ales dupa ce si-a adus si ea fetita la noi.Faptul sa mai am o surioara, ma incanta. Cand a venit pentru prima data Angela, faceam niste exercitii pe salteaua mea de acasa, si tocmai stateam in maini, cu picioarele sprijinite de perete.Am vazut-o intrand in camera si o analizam asa...cu capul in jos.
-Uite, Cameluta, ea e surioara ta, Angela.
Fata era mai mare decat mine cu trei ani.Imi placea parul ei cret si lung.Se uita la mine , apoi se apleca si isi intoarse si ea capul dupa mine.
-Servus, cum te cheama?
-Camelia...vrei sa te invat sa faci gimnastica?
-Da, invata-ma!
Curand ne jucam fara probleme.Angela era o fire prietenoasa si grijulie.
-Stii ca vom avea un fratior sau o surioara?
-Da, mi-a zis mama.Tu ce ai vrea sa fie?
-Surioara, normal.
-Si eu! Hai sa-i zicem ca noi am hotarat.
Angela ma urma pana in cealalta camera, unde ne-am anuntat parintii ce am hotarat.Amandoi au pufnit in ras, si incercau sa ne convinga ca si un baietel e frumos si ca ne va apara pe amandoua.
-Dar nu va fi mai mic decat noi?
-Ba da, dar va creste!
Dupa ce mi-am facut niste socoteli si am stat bine sa ma gandesc, i-am anuntat!
-Eu tot fata vreau, m-am hotarat. Pana creste baiatul nu mai avem nevoie sa ne apere, Si apoi mie nu mi-e frica de nimeni.
Mare ne-a fost surpriza peste cateva luni, cand Marika a adus pe lume un baiat. La aflarea vestii Angela a lesinat. Nici nu a vrut sa-l vada la inceput. Eu eram deasemenea suparata, si eram convinsa ca noua mea mama e din nou de vina, probabil ea il convinse pe tata sa fie baiat. Daca eram numai noi doi, tata mi-ar fi respectat dorinta. In timp am iertat-o, baietelul era minunat, radea tot timpul, si ne placea sa mergem afara cu caruciorul.
Intr-o zi, parintii nostrii ne-au chemat pe amandoua in camera si ne-au spus ca avem de discutat niste lucruri serioase.
-Fetelor, ne-am hotarat ca tati sa plece la lucru in strainatate, sa faca bani multi sa avem de toate.
-Cat vei sta?
-Cam un an.
Am simtit ca mi se taie genunchii, ca se invarte totul cu mine. Ma parasea! Poate ca nici nu se va mai intoarce! Ea e de vina! Nu ar fi plecat daca eram doar amandoi! Lacrimile incepura sa-mi curga pe obraji, si agatata de gatul lui, o acuzam printre suspine pe nevasta lui.
-Mai bine nu...te cunostea...niciodata! Numai tu...esti...de vina!
Mai cu vorba buna, mai rastit tata imi spuse ca hotararea ii luata si ca va trebui sa fiu cuminte si sa o ascult pe mami, ca ea ma iubeste, si numai pe ea o sa o am.
Venise ziua cand isi lua ramas bun de la noi. Sufletul meu era plin de durere, frustrare, lacrimi.
I-am spus sa ma ia cu el, l-am implorat, am plans, a plans si el, dar a plecat.
A plecat cu sufletul meu, cu zambetele mele...
Viata mea incepuse sa se schimbe incetul cu incetul, am aflat cum e sa ai restrictii la mancare, cum e sa speli scutece, sa fii respinsa, batuta. Dimineata cand ma trezeam, intarziam sa-mi deschid ochii. Razele soarelui se jucau pe fata mea, la fel ca si cand stateam la bunica. Asteptam in orice clipa sa o aud vorbind cu animalele.Cu greu ma lasam smulsa din acest vis.
Timpul trecea, iar eu ma transformam. Mamica mea se razbuna pe mine pentru tot ce-i spusesem, pentru tote momentele in care tata imi lua apararea, iar eu deveneam din ce in ce mai salbatica, mai frustrata.
Atunci a aparut in viata mea adevarata mea mama. Venise sa ma viziteze la scoala.Cu o punga de pufuleti in mana, se straduia sa ma lamureasca ca ea este.
-Camelia, eu sunt, mama ta, nu-ti mai amintesti? Mai stii ca am mers in parc, ne-am dat cu barca, am facut poze?
-Tati a zis sa ma feresc de tine!
Vocea ei ma atragea ca un magnet, simteam ca o iubesc fara sa o cunosc, si in curand am cedat tentatiei si m-am lasat luata in brate de ea.De mult nu mai simtisem dragoste.
Asa azi, asa maine, si in curand imi deschisem sufletul in fata ei, mai din dorinta de a ma descarca, mai trasa de limba!
-Of, Doamne, ingerasul lui mama...imi raspundea ea uneori suspinand.
-Ce zici, ti-ar place sa stai cu noi?Ai avea camera ta, jucarii...Cum ti-ar place sa zugravim?
-Roz!
Am inceput sa discutam despre asta, sa punem la cale toate amanuntele. Ma simteam fericita. Cand mergeam insa acasa, eram speriata, ma simteam ca o infractoare. Apoi ma gandeam la tata...Nu, nu pot sa plec! Ce va face tata cand se intoarce? Va fi foarte suparat. Si apoi, daca are dreptate in privinta lui mama? Mi-a zis de atatea ori sa ma feresc de ea...Nu, trebuie sa-l ascult! Maine am sa-i zic lui mama ca raman acasa, sa nu ma mai caute.
A doua zi ,insa, era destul sa o vad si sa uit ce mi-am promis, Asa ca mi-am pus la cale fuga.
-Cameluta, ce vrei sa iei cu tine?
-Rochita rosie...atat!
Am pus apoi cheia in posta, iar viata mea acolo lua sfarsit.Aceeasi durere si speranta traiam ca si in urma cu cativa ani, cand o paraseam pe draga mea bunica, pentru a ma muta cu tata!
- Asta va fi camera ta...Iti place?
Imi invarteam ochisorii prin camera, strangand la piept papusa ce am primit-o de la mama.Peretii erau roz, asa cum mi-au promis ca vor fi. Aveam un birou langa geam , un pat de o persoana si o biblioteca plina de carti, si cateva jucarii.Casa era curata si mirosea bine. Un amestec de fericire si teama se strecura in sufletul meu. Mama ma privea din usa.Eram fetita la care renuntase cu ani in urma.Acum se realizase, avea un apartament cu trei camere si se recasatorise. Dupa indelungi discutii cu sotul ei, hotarasera ca ar fi bine sa ma ia langa ei.
-Cum sa-ti spun?...Mami?
-Binenteles, ingerasul meu, si se grabi sa-mi ia trupusorul plapand in brate.Era uimita de cat de slaba eram.Fata , incadrata de doua codite blonde, imi era de o paloare neobisnuita, iar ochii albastrii erau bagati in orbite. Isi stapanii cu greu lacrimile si isi promise in sinea ei ca se va revansa fata de mine.

Puiul lui Şomu

camely12 — Sun, 10 Aug 2008 12:38:33 UT

M-am trezit in toiul nopţii si am privit pe geam. Văzusem la ştiri ca urmează două zile ploioase, iar noi urma să mergem a doua zi la băi la Turda. Afară era intr-adevar innorat si aerul rece.
-Ce faci?
-Ma uit dacă plouă.
-Nu cred ca mergem noi la Turda, o sa plouă până duminecă seara.
M-am strecurat inapoi in pat .In general mă enervez cand soţul meu este pesimist, dar acum eram ori prea somnoroasă, ori nu eram sigură ca vreau să mergem.
Dimineaţa ramase la fel de noroasa si rece, si chiar incepuse sa plouă putin.Am iesit in bucătărie să îmi beau cafeluta. Soacră-mea era deja trează, ca de obicei. O simteam puţin tensionată, si mi-am dat seama ca sotul meu i-a spus deja ca nu e vreme de mers. Ştiam ca isi doreste mult sa meargă, mai ales ca socru era acolo cu bilet de tratament, si-apoi in tot concediul ei nu a fost plecata aproape nicaieri.
Femeie simplă , loiala familiei, si cu un spirit de sacrificiu ieşit din comun, m-a cucerit in anii aceştia de cand o cunosc, si mai mult de cand stăm impreună.A incercat să mă răsfeţe incă de la inceput, tratându-mă ca şi când aş fi fost fiica ei, şi chiar dacă la inceput am protestat, omul repede se invaţă cu binele.
Ne-am imbarcat in dubă , eu stând in faţa lângă Laci, iar soacra-mea in spate.Drumul a fost scurt, nu facem mai mult de o jumătate de ora până acolo. Am ajuns acolo fără să-mi atragă ceva privirea.Nu vedeam nimic deosebit, Turda fiind un oras mic, iar centrul deloc spectaculos.In partea de sus, zona devine insă mai frumoasă, cu case mari, construite cu gust, iar drumul până la hotelul unde era cazat socrul meu, semăna cu o alee din grădina botanică.
Ne-am amuzat de câţiva oameni ce stăteau la soare plini de nămol, am trecut pe lânga ştrandul unde ştiam ca ne vom intoarce mai târziu, si am văzut un lac neamenajat, in care făceau baie câţiva oameni ce aveau cortul instalat in apropiere.
-Cum e apa?
-Foarte buna, dar nu e aşa curata ca in bazin şi mult mai adânca!
Domnul a ieşit din apă, si mă miram ca nu-i e frig.
Am ajuns si la hotel.Modest, dar frumos, crescut parcă între copaci, părea liniştit si primitor. Am urcat la etajul unde era cazat socrul şi l-am găsit in faţa televizorului . Am facut o inspecţie scurtă a camerei. Intr-adevăr modest!
-Haideţi că mergem la ştrand pe cealaltă parte, să vi-l arăt pe Şomu!
Am mers pe o alee prin pădure, şi intr-o poieniţă am găsit-o pe Şomu, o măgăriţă mică şi blândă.După burta părea gestantă. Am privit-o cum mănâncă frunze din mâna socrului meu. M-aş fi apropiat, dar nu ştiam dacă nu se sperie sau cine ştie, mă muşcă.Se clătina pe picioare, si se oprea din mestecat destul de des.La inceput m-am gândit ca-i bolnavă, dar am vazut cum i se mişca burta, şi îi curge laptele.
-Eu cred ca o să fete...
Măgăriţa se lăsă jos, şi începu să geamă, şi să dea puţin din picioare. Se vedea ca are dureri. Imi era milă de ea, si totodată eram fascinată de acest moment inedit.
-Oare nu ar trebui să anunţăm pe cineva?
Socrul mă asigură că se descurcă singură. Am mai stat puţin,şi am văzut cum începe să iasă puiul, de fapt placenta. Mai ca aş fi rămas acolo până la capăt, dar băieţii nu m-au lăsat. Mi-au zis ca poate dura cateva ore, să nu fiu copil.
-Hai să o lăsăm sa fete în linişte, şi ne întoarcem sa-i vedem puiuţul când venim de la ştrand!
Am plecat cu greu de acolo. La caţiva metrii, puteam vedea din afară, gradina zoologica. Primii care au venit la gard, au fost un cerb si o caprioara. Cu toate că am rămas cu gândul la măgăriţa, nu am putut să nu mă minunez. Nu mai văzusem incă in realitate. Erau frumoşi, in special cerbul.
Am ajuns apoi langa o familie de capre, pe care binenţeles ca i-am hrănit cu biscuiţi, iar eu şi soacra nu mai conteneam sa-l criticam pe ţap, care isi impungea ieduţii sa aiba el loc la mâncare.Nu avea deloc simţul paternităţii!
De la distanţă am văzut şi struţii.
-Nu putem merge şi acolo?
-Ba da, dar nu pe aici, trebuie sa intrăm la zoo.
-Păi hai să mergem...ce animale mai sunt?
-Lei, tigrii, urşi...
-Vreau să mergem!
Şi cum rămâne cu ştrandul?
-Mergem după, si aşa incă nu îi soare!
Mă bucuram din tot sufletul că am venit.Nu am fost niciodata la o gradină zoologică, nu am vazut cum se naşte un pui, si abia aşteptam să fac şi baie, chiar daca vremea nu promitea.
Am grăbit pasul.Socrii mei au intrat la ştrand, iar noi ne-am dus sa vedem animalele.Am văzut pitonul negru, babuinul cu fundul roşu, lei, urşi, tigrii, tot soiul de păsări, de câini, şi binenteles şi struţul pe care îl văzusem de la distanţă.
Mi-a plăcut, şi m-am bucurat şi minunat ca un copil , de fiecare noutate.
Ne-am dus şi noi apoi la ştrand, am facut baie, şi am ingheţat până ce s-au dus norii.Am reuşit apoi chiar să fac şi plaja.
După câteva ore, ne-am întors la hotel, şi am fost să vedem ce face măgăriţa.Lânga ea stătea puiul, nesigur pe picioruşe.Era aşa de drăgălaş ca am simţit că imi dau lacrimile.De această dată am fost mai curajoasă, şi am mers să o mângâi pe prospăta mămică, la început cu grijă, apoi văzând cât e de blândă, m-am apropiat şi i-am dat să mănânce celălalt pachet de biscuiţi cel mai aveam la mine.Când a terminat tot pachetul, m-a lins pe mână, în semn de recunoştinţă, sau poate doar pentru că simţea gustul de biscuiţi.
Am atins şi puiuţul, care era la fel de blând ca şi mămica lui, doar mai plăpând şi mai fin. Măgăriţa s-a apropiat încet, lingându-şi puiul, dar şi pe mine. Era un accept din partea ei.
I-am mai privit o vreme, apoi ne-am luat rămas bun.
A fost o zi deosebită, cum nu m-aş fi aşteptat!

Sertare prafuite-Tabara la mare

camely12 — Wed, 25 Jun 2008 20:11:38 UT

Mergeam la mare!!! Eram foarte fericita. Pana in ultima clipa mi-a fost frica sa nu se razgandeasca mama. Terminasem scoala cu o medie bunicica,insa primisem un 1 la purtare pentru cine stie ce nazbatie,binenteles doar in carnet. Mama mi-a semnat nota, dar nu inainte sa-mi croiasca cateva curele peste fund si picioare, sa imi tina o prelegere de vreo ora,apoi sa planga si sa se vaiete ca are in loc de o fetita, zece baieti.
-Ma faci de rusine!! Care dintre fetele din clasa se mai bate cu baietii? Numai eu sunt chemata la scoala pentru asa ceva. Azi maine esti domnisoara si inca te sui pe toate gardurile, te bagi pe oriunde te poti murdari sau rupe hainele, te bati...Ce fata mai face asa ceva?!
-Roxana...
-Mai esti si obraznica!! Ti-am zis sa nu-mi mai comentezi! Treci in camera ta,esti pedepsita!
M-am dus fara nici un cuvant. As fi intrebat-o in ce sens eram pedepsita, dar nu indrazneam. Inainte cu cateva zile imi platise un avans pentru tabara la mare, dar fara tragere de inima.
-Nu sunt deloc impacata sa mergi singura. La cat de neastamparata esti, mi-e frica sa nu patesti ceva.
-Nu te lua dupa cum sunt aici, mami, ca acolo voi fi foarte cuminte!
-Numai spune,serios?Si de ce ,ma rog?
-Pai aici sunt acasa...
Am stat cuminte in camera mea.Nu intelegeam ce am facut asa rau.Adica, da, stiam ca nu e bine sa te bati, dar ce vina aveam eu daca eram diferita de celelalte fete.Nu plangeam niciodata cand ma impingea un baiat, nici nu-l spuneam la profesor daca imi arunca cartile pe jos, nici nu zbieram daca ma pisca cu elastic sau incerca sa ma prinda in brate, eu doar il bateam...
Seara am iesit timida din camera, aproape pe varfuri, manata de foame. Oricat eram de suparata, pofta de mancare nu-mi disparea. O priveam pe mama printre gene, dar ea nu-mi vorbi nici un cuvant. M-am dus cu inima grea la culcare. Ma durea cand o vedeam asa, mai mult decat bataia pe care o primisem, si aproape la fel de tare cat gandul ca poate nu ma mai lasa in tabara.De ce oare trebuia sa se intample chiar acum?!
M-am perpelit cateva zile pana cand a trebuit sa duc si restul de bani la scoala. Atunci am fost nevoita sa deschid subiectul. Cu inima cat un purice, m-am infatisat in fata mamei. M-a privit incruntata.
-Vrei ceva?
-Trebuie sa duc la scoala restul de bani pentru tabara...
Inima imi batea nebuneste in asteptarea raspunsului.
-Crezi ca meriti sa mai mergi?
Ce puteam sa raspund?! Ochii mi se umplura de lacrimi,iar eu ii tineam larg deschisi de frica sa nu curga vreo lacrima. Normal trebuia sa spun ca are dreptate, dar mi-era greu, nu eram convinsa de asta. Ok, am gresit ,dar poate ca ratez singura mea sansa de a vedea marea.
-Acuma te las ca ti-am promis, dar din toamna sa nu vad nota sub 8, si nu vreau sa mai fiu chemata pentru prostii dintr-astea la scoala! Ne-am inteles?
Am dat din cap fericita, iar lacrimile imi curgeau siroaie.
-Gata...nu plange...acuma plangi?
Abia ma trezisem din somn, cand auzisem pe unul dintre copii strigand ca vede marea. Somnul imi disparu intr-o clipa si fugi la geam, cautand-o cu privirea. Am privit-o lung,fara sa respir.Soarele tocmai se pregatea sa rasara, iar norul de deasupra lui se rosi, iar marea straluci in lumina lui. Era infinita, pustie si vie. O vedeam pentru prima data si ma indragostisem pe loc de ea. Am lasat-o in urma, cu promisiunea tacita ca ne vom vedea mai tarziu. Trenul intra in gara. Am fost cazati la Navodari, intr-un camping pentru elevi, in corturi mari de armata. Abia spre amiaza am ajuns pe plaja. Draga mea mare era deja aglomerata si isi impartea valurile cu o multime de copii si oameni mari deopotriva. Am pasit pe nisipul fierbinte si m-am strecurat printre oamenii intinsi, pana ce am ajuns in mare. Am simtit-o, am ascultat-o si ghiar am gustat-o! Era superba...ce-i drept cam rea la gust!
Zece zile de distractie, de mare, de soare, dar si de foame. Mancam la o cantina din apropiere, si mereu mergeam flamanzi de acolo. Dimineata ne dadeau un patratel de unt si doua lingurite de gem. Noroc ca ne dadeau paine la discretie.Ne-am invatat repede sa ne facem provizii si fiecare aveam sub perna,sau in geamantane felii de paine. La amiaza primeam supa si felul doi,si din nou ne indopam cu paine ca sa ne saturam, Iar la cina primeam gris in lapte sau mamaliguta cu branza.
Imi era dor de mancarea buna si portiile mari de acasa, si imi promiteam ca nu am sa mai las in farfurie nimic.Aveam bani la mine, insa trebuia sa am grija sa-mi ajunga pe toata perioada taberei, si-apoi oricum cheltuiam mult cumparandu-mi sucuri si prajituri, si aici trebuie sa amintesc deliciosul ecler pentru care stateam la coada in fiecare zi.
Programul nostru era stabilit de profesori si organizatori. Fiecare avea in grija un numar de elevi, iar noi trebuia sa ascultam de ei daca nu vream sa fim lasati la cort. In general ne petreceam ziua pe plaja, dar am fost sa vedem si delfinii ,marile acvarii cu pesti, unde ne-am minunat de pisicile de mare,de simpaticii caluti de mare, de serpi, de pestii viu colorati, mari sau mici, si alte vietuitoare ale marilor!
La Planetarium am fost impresionata de toate planetele si stelele pe care le vedeam ca intr-o noapte senina la tara, iar o voce ne-a povestit despre fiecare in parte lucruri pe care nu le stiam.
In oras se tineau spectacole, concursuri, concerte, si la unele dintre ele mergeam si noi, iar seara, binenteles discoteca in aer liber! Dansuri, priviri cu subinteles, strangeri de mana, pupicuri furate, soapte si rasete, toate sub privirile mai mult sau mai putin severe ale supraveghetorilor!
Seara tarziu, cand eram trimisi la corturi,baietii mai curajosi se furisau in corturile noastre, ori pentru vreo fata la care visa, ori pentru distractie! Apropiam cateva paturi si ne aranjam in cerc,jucand carti pe pedepse.
Timpul a zburat insa repede si a venit vremea sa ne despartim unii de altii,si toti de mare si de plaja,intorcandu-ne la familiile noastre.Am ramas fiecare cu amintiri frumoase,iar eu aveam un subiect minunat pentru compunerea din toamna!

Sertare prafuite-Micuta Nadia

camely12 — Sat, 24 May 2008 15:29:43 UT

-Cum te cheama,fetito?
-Cameluta...Seichei Camelia si am 5 ani!
-Bine,Cameluta,sa-i dai mamei tale acest bilet!
-Stau numai cu tata.
-Bine,atunci da-l tatei.
-Dar ce srie acolo?
-Scrie ca poate sa te inscrie la gimnastica,imi zise doamna zambind si mangaindu-ma pe crestet.
Abia am asteptat sa ajung acasa.Eram asa fericita,si mai mult de atata,stiam ce mandru va fi tata.Imi povestea de multe ori de Nadia Comaneci.
-Asa vei ajunge si tu!
Se lauda oricui il asculta cat de talentata as fi si cat de elastica!Era adevarat ca puteam face sfoara pana jos si cu genunchii intinsi,ca ma lasam in pod in orice moment,dar nici nu era de mirare la cat exersasem,iar daca am fost si incurajata,am avut un motiv in plus sa perseverez.
-Tatiiii,tatiiii,uite ce ti-am adus!
Frematam de nerabdare sa-i vad reactia cand va termina de citit.
-Stiam eu ca vei fi selectionata,zise el mandru.Hai aici,micuta mea gimnasta.
Ma stranse la piept si imi spuse ca a doua zi va merge la liceul *Nicolae Balcescu* sa vorbeasca cu antrenorii.Am intrebat putin nedumerita.
-Scrie asta in bilet?!
-Da!
Oare de ce nu mi-a spus doamna aceea?Doar am intrebat-o ce scrie in bilet!
Am intrat cu tata in sala de gimnastica.La aparate,pe spalier sau pe saltele,se antrenau fetitele imbracate in costume de gimnastica rosii.Am ramas cu ochii la ele,vrajita.Abia ma stapaneam sa stau cuminte de mana tatei.Nici nu am observat cand s-a apropiat de noi doamna care ma selectionase.
-Camelia...nu stii sa saluti?
Tata imi scutura putin mana,rusinat de atitudinea mea.
-Saru'mana,reusi eu sa spun fara sa imi intorc privirea de la fete.
Amandoi rasera,apoi facura cunostinta si incepura sa vorbeasca despre gimnastica,program,conditii.Doamna Rodica,viitoarea mea antrenoare,se lasa la nivelul meu si ma prinse de manute,facandu-ma sa-mi intorc privirea.
-Iti place gimnastica?
-Daaa,foarte mult.Tata zice ca voi ajunge ca Nadia Comaneci!
-Dar pentru asta trebuie sa fii foarte cuminte,sa ma asculti si sa faci numai ce zic eu.
Am privit-o lung,nehotarata daca sa o ascult sau nu.Era o femeie tanara,cu un corp atletic, satena cu parul scurt si cu cercei de aur mari si rotunzi.
-Bine,am zis cu jumatate de gura.Tot ce-mi doream era sa ma zbengui pe acolo si nu stiam sigur in ce masura va trebui sa ascult de aceasta persoana straina.
Spre dezamagirea mea,am plecat atunci fara sa pot sa dau macar o raita prin sala.Binenteles ca am plans,cu toate ca tata imi explica ca trebuie sa mergem la cumparaturi,sa-mi ia costumul,si ca la sala voi putea merge de luni.
-Lasa ca te mai antrenezi acasa pana atunci,ai si tu saltea.
Imi era ciuda,si nici macar nu vream sa aud de salteaua mea dupa ce am vazut la sala.
Tata vazand ca nu o scoate la capat cu mine, folosi artileria grea.
-Daca nu incetezi,nu mai mergem nici la cumparaturi,si nici la gimnastica nu te mai las! Cu un oftat prelung, mi-am sters ochii de lacrimi,straduindu-ma sa nu mai plang.
Veni si prima mea zi de antrenament.Totul se derula mult mai incet decat imi inchipuisem.Ma uitam la paralele,la sol,la fetele mai mari,si nu ma puteam concentra deloc la ce-mi spunea doamna Rodica.Eram mai lipsita de atentie ca toate la un loc.Nu ma atrageau exercitiile de incalzire,vream sa fac lucruri mari,ca Nadia Comanici.Reusisem sa o enervez pe antrenoare din prima zi.Tata afla si imi spuse ca daca nu o ascult asa cum ne-am inteles,nu voi mai fi primita.M-am potolit si mi-am propus sa fiu cuminte,asa ca din a doua ora am fost ochi si urechi la antrenoare si reusisem sa-i schimb parerea.
Cu putina rabdare,am invatat fiecare aparat in parte.Iubeam solul si paralelele,insa ma inspaimanta barna.Invatasem sa fiu disciplinata,atat cat puteam.
Timp de patru ani,gimnastica facuse parte din viata mea.Nu am fost cum prevazuse tata vreun mare talent,dar iubeam gimnastica,imi placea sa ma epuizez,sa incerc lucruri noi,si imi amintesc cu placere cum am participat la primul concurs,desi a fost doar o aparitie de grup la sol,ca inroducere.

Sertare prafuite-Vacanta la tara

camely12 — Sun, 06 Apr 2008 11:25:59 UT

Ne trezisem cu noaptea in cap.Imi simteam ochii arzand de oboseala si cascam de ma dureau falcile.Stateam pe un scaun si o priveam pe bunica cum se invarte prin casa.Daduse deja de mancare la animale,iar acum pregatea pachetul pentru noi.Urma o zi de munci agricole,dupa care nu ma prea dadeam in vant,ce-i drept.
-Eu nu inteleg ce-i cu graba asta!Puteam sa mai dormim macar inca o ora,doar nu se duce pamantul de acolo!
-Hai,hai,nu te mai plange,si asa suntem in intarziere.Voi,astia de la Cluj nu stiti ce-i aia munca.La varstra ta...
Urma o prelegere pe care o cunosteam deja,si de care nu aveam chef.O ascultam totusi,gandindu-ma ca doar nu va dura o vesnicie.
Afara ma intampina un aer rece de dimineata,care ma inviora putin,dar nu intr-atat incat sa nu-mi para rau dupa culcusul cald.Eram in vacanta si abia asteptasem sa vin la tara,insa nu intelegeam de ce trebuie sa muncim atat.
-Mica,de ce trebuie sa lucrati atata pamant?Nu va ajunge gradina de langa casa,doar saunteti numai voi doi!
-Eeei,te plangi acum,dar ce bine ii cand duci acasa fasolica,cartofii,si o jumatate de porc, si nu trebuie sa mergi la piata!
Adevarul e ca nici asta nu-mi placea.De cate ori plecam de la ea,ma incarca prea mult.Venea cu mine pana la autobuz,imi aranja bagajele,si ii spunea soferului sa ma ajute sa le dau jos cand ajungem la Cluj.
Mergeam deja de o jumatate de ora,si eu gafaiam in spatele bunicii ,care urca sprintena dealul.
-Mai avem mult?
-Pai daca nu intinzi pasul,mai avem mult si bine.
Ma simteam ca la maraton,si am izbucnit in ras.M-am oprit putin sa-mi trag sufletul.
-Stai,Mica...doar 5 minute.
-Stai tu,eu ma duc inainte,altfel ne apuca amiaza.
Am ajuns in sfarsit la parcela de pamant,si fara prea multa vorba ,ne-am apucat de lucru.Soarele se ridica incet,si il simteam din ce in ce mai puternic.Am inceput sa dau cate o haina jos de pe mine,si ma minunam de bunica cum rezista cu baticul in cap si cu hainele cernite cu maneca lunga de pe ea.Am ramas intr-un maieu,pe care l-am sufulcat,si in pantaloni scurti.Transpiram,iar frunzele si crengutele se lipeau de mine.Imi simteam toata pielea iritata,dar ma alinam la gandul ca dupa atata munca,sigur o voi indupleca pe bunica sa ma lase la lac.
Ne-am oprit sa mancam.Bunica intinse fata de masa,scoase slanina,branza,niste oua fierte,ceva carne afumata,ceapa verde,castraveti si rosii.Mi-am spalat mainile pline de pamant,atat cat am putut,si m-am asezat pe jos cu o pofta de lup.Aerul tare si munca pot inlocui orice vitamine se dau copiilor pentru pofta de mancare.Nu mai trebuia sa se roage nimeni de mine sa mananc,nu mai eram mofturoasa,si mancam pana si slanina,de care la Cluj nici nu vream sa aud.Intotdeauna mergeam de la tara cu cateva kilograme in plus,si cu obrajii de un rosu sanatos,chiar daca nu aveam ore fixe de masa,de somn,si nici igiena cu care eram invatata.Cu burta plina,mai mult decat era cazul,am lasat-o pe bunica sa stranga masa.
-Tu pune-te putin la somn,dormim o jumatate de ora.M-am asezat cu capul la umbra,am bombanit putin de cat de tare e pamantul,si m-am lasat furata de un somn dulce,in adierea placuta a vantului si ciripitul pasarelelor.
-Cameluta...hai,trezeste-te!Hai ca mai avem mult de lucru si imediat ii seara aici.
M-am trezit buimaca,prea brusc,si am privit-o derutata.
-Cat am dormit?
-O ora buna,hai,spala-te fuguta pe fata cu apa rece,sa-ti fuga somnul!
Am executat fara nici un chef,niciodata nu m-am dat in vant dupa apa rece pe fata.De ce sa fuga somnul?Eu il las sa mearga incetut, si ma spal cu apa calda!
Am continuat cu munca de unde am ramas,iar timpul se scurse rapid,cand bunica incepu sa-mi povesteasca de pe vremea ei.Ii povesteam si eu despre ce stiam,filme,muzica,moda,si radeam in hohote cand bunica isi facea cruci,mirata si spunea ca vine sfarsitul lumii.
Ziua de lucru se sfarsi placut pana la urma.Am adunat ce era de adunat,si ne-am pornit la vale.Ma pregateam in gand cum sa-i spun sa ma lase la lac,asa ca o buna bucata de drum am mers tacute una langa alta!In ultimul moment,cand drumul spre dreapta ducea spre casa,iar cel spre stanga spre lac,am indraznit.
-Ma lasi sa merg la lac?Nu stau mai mult de o jumate de ora...
-Nici sa nu te gandesti!!!I-auzi...fata singura ce vrea!
-Dar nu-s singura,am vazut din deal multi copii acolo.
-Doamne ferste,sa patesti ceva,sa te ineci sau ...nici nu ma gandesc!!!
-Hai Mica,vezi cum esti,eu nu te-am ajutat astazi toata ziua?Oricum stiu sa inot,dar stau numai pe margine.
-Am zis odata ca nu,si gata!
Stiam ca nu mai are nici un rost sa insist,asa ca am tacut cu un mare nod in gat de ciuda.Am hotarat ca nu mai vorbesc.Imi plangeam de mila cand ma gandeam cat sunt de murdara,lipicioasa,prafuita si nu primesc nici o recompensa..Ce sa fac?Sa merg acasa,sa ma spal ,sa mananc si sa dorm deodata cu ea?Pai asta-i vacanta?Plansul batea la usa,dar ma abtinusem.
Acasa ma astepta in gradina o covata mare,in care toata ziua se incalzise apa de la soare.
-Uite-ti lacul,zise bunica razand,hai,nu mai fi suparata,te las maine sa mergi toata ziua cu varul tau ,Marius si merg singura la fasole!
Supararea imi trecu pe data!M-am bagat in covatica,putin cam mica pentru mine,apoi m-am intins pe patura la soare,care ma usca si incalzi cu ultimele lui puteri.Nu era ceasul nici opt,iar eu picam deja de somn.Am adormit asa cum prevazusem,deodata cu gainile.

Camelia Hegyi

Sertare prafuite-Cantecul trenului

camely12 — Sat, 29 Mar 2008 17:17:28 UT

-Mama,ma lasi si pe mine?
-Lasa-ne ,Camelia sa povestim!Zi,Gicule,cat o sa stati,unde?
-Nu-ti mai face probleme,fata ii in siguranta,doar sunt taica-so,nu?Avem o batranica,aproape de statiune,pe care am sunat-o,si vom sta acolo.Ne da si mancare.
Asteptam cu nerabdare raspunsul mamei.Tata,impreuna cu familia lui,se hotarasera sa mearga in concediu la "Baile 1 Mai",si ma cereau si pe mine.El se recasatorise inca pe vremea cand inca stateam la el.Sotia lui mai fusese casatorita,si avea o fata cu 3 ani mai mare decat mine,Angela care crescuse mai mult la internat.Curand familia se inmulti cu inca un membru,un baietel dragalas ,Tibi.Gurile rele spuneau ca doar acesta era motivul pentru care tata o luase de nevasta,dar adevarul il stiu doar ei.
Tibi abia ca implinise anul,pentru el era chiar primul concediu.Spre bucuria tutror,mama incuvinta intr-un final,iar eu i-am sarit de gat de bucurie.
-Dar vezi... mananci trei mese pe zi, nu stai pana noaptea tarziu, nu te bagi in apa mare!Ai grija sa nu te indepartezi de taicat-o,sa te pierzi pe acolo!Gicule,ochii si fata,ca te strang de gat!
-Mai lasa-ma,Dina,crezi ca nu stiu sa am grija de ea,am crescut-o si singur cand era mai greu si m-am descurcat!zise tata vizibil afectat de sfaturile si grija in exces a mamei!
-Iar va certati?sari eu ca arsa,si ii imbratisaram pe amandoi,maimutarindu-ma si facandu-i sa rada.Tensiunea disparu,bagajul imi era facut,si curand ne luasem ramas bun.Scapand cu greu de imbratisarea mamei,porniseram spre gara.
Ajunsi pe peron,cu bagajele langa noi,asteptam sa vina trenul.Agitatia din jur imi amintea de prima data cand am mers cu trenul,impreuna cu bunica.Mergeam la unchiu Nelu,la Timisoara.Am intrebat-o atunci de ce scoate trenul sunetele acelea.
-Nu auzi ce zice?"Te duc,te duc,si-napoi nu te aduc!"
M-am speriat atunci si am inceput sa plang nebuneste,la gandul ca voi ramane in Timisoara.Abia reusise saraca bunica sa ma linisteasca,rusinata de oamenii din gara care priveau curiosi.
Ne-am urcat in tren,iar Angela ma lasa pe mine la geam.Priveam cum fuge natura ,acum era un lan de porumb,acum o padure,mai incolo o apa,un sat,si din nou o gara.Totul mi se parea interesant,frumos.
Seara am ajuns in Oradea.Am avut de mers pe jos o buna bucata de vreme.Am trecut pe langa strandul"Baile 1 Mai,unde am incercat sa vedem cum e inauntru,cocotandu-ne pe gard..Am lasat statiunea si am intrat intr-un satuc.Acolo am ajuns la o casa batraneasca,modesta dar draguta si curata.Tanti ne-a intampinat si ne-a dus in camera noastra,o camera aranjata ca la tara,cu presuri pe jos,iar paturile si pernele erau cladite pe paturi sub o cerga taraneasca.In mijlocul camerei era asezata o masa cu patru scaune.Ne-am desfacut bagajele,si dupa o cina usoara si rapida,ne-am bagat in paturi.Asternuturile aveam miros de proaspat,asa cum il au hainele uscate afara.
Dimineata ne-am trezit cu cantecul cocosului,am mancat micul dejun,si ne-am pornit la drum,sa gasim loc pentru patura.In fata strandului era adunata multa lume.La inceput ne-am gandit ca va trebui sa stam la o coada lunga,dar apoi am vazut ca era acolo si o ambulanta,iar lumea povestea cum un baiat a sarit gardul in timpul noptii sa faca o baie scurta..Abia venise impreuna cu mama lui,iar el nu avusese rabdare sa astepte pana dimineata,zicand ca vrea doar sa dea o raita si sa faca o baie.Se pare ca sarind in bazin,se lovise la cap si ramase inconstient in apa,innecandu-se si murind.Intamplarea imi taiase putin din avant,si ma gandeam a noi am trecut pe acolo seara,si poate ca el era deja mort in bazin..Intr-un tarziu,am intrat si noiNe-am pus patura intr-un loc potrivit pentru toata lumea,cu soare pentru noi si umbra pentru Tibi.Acesta dormea linistit!Isi dorea doar mancare si sa fie schimbat,iar in rest era cel mai fericit.Cand nu dormea,gangurea si radea intr-una.Noi fetele,insa,aveam o mie de probleme si intrebari,agitandu-ne in jurul paturii.Am fi mers in apa,insa eram inca marcate de moartea baiatului,si nu ne doream sa intram in bazinul acela.O vreme ne-am multumit sa ne balacim in bazinul mic,alaturi de cei mai mici,insa plictiseala si caldura ne dobori,si incurajandu-ne una pe alta ca apa a fost schimbata in bazinul mijlociu,si ca si altii au intrat fara probleme,ne-am bagat si noi.Alta viata,,apa ne ajungea pana la piept,puteam sa ne jucam cu mingea.Angela stia sa inoate,si tare mult isi dorea sa mearga in bazinul mare,dar nu ma putea lasa singura,primise dispozitii clare.
Odata intrate in apa,greu am mai putut fi scoase,si numai stomacelele noastre ne convinsera sa mergem la paturaDupa ce terminaram de mancat,ne pregatiram sa mergem inapoi,dar ne opri sotia lui tata.
-Mai stati si la patura,nu numai in apa,ca vi s-a incretit pielea deja.E randul nostru sa mergem,stati cu Tibike.
Ne parea rau ca ne-a fost foame!Stateam in picioare,privind in directia in care mersera parintii nostri,sa nu pierdem momentul in care se intorc.Cand se apropiau la un metru ,deja noi ne ceream voie de la distanta,si o roiam spre bazin.
Prima zi se incheie,si noi ne intoarseram la casuta,obositi,cu fata si umerii piscate de soare.Am cinat aproape dormind.Noaptea trecu pe nesimtite,si din nou cantecul cocosului ne trezi .Oboseala trecu ca prin farmec,iar noi eram din nou veseli si gata de strand.
Ajunsi devreme,am avut noroc de un loc pentru patura mai bun decat in ziua precedenta.Apa inca era rece,sau soarele prea slab ca sa ne incumetam,asa ca am mai asteptat putin.Strandul se umplu repede de oameni.In sfarsit in apa!Cu toate ca ne erau buzele vinete,si tremuram chiar daca dadeam din maini si picioare,ne simteam excelent.Ne-am imprietenit si cu alti copii,cu care ne-am jucat prinselea in apa,sau jocuri cu mingea.Cand copii se dusera la patura,Angela ma chema la bazinul mare,sa poata si ea sa inoate,macar cinci minute.
-Tu sa stai la margine,si nu te lasi de bara.Nu stau mult!
Zis si facut.Ea savura momentele insa eu ma plictiseam.Imi veni atunci o idee,sa invat sa inot.Cat de greu poate fi?M-am lasat de margine,si am inceput sa-i imit pe cei de langa mine,dar incet-incet am simtit cum ma scufund.Am inceput sa ma agit,sa beau apa.Aveam ochii deschisi sub apa,si incercam sa ma prind de ceva.In disperarea mea,m-am agatat de chilotii cuiva,tragandu-i in jos.Cumva am ajuns inapoi la margine.Eram speriata si hotarata sa nu spun nimanui.Aparu si Angela.
-Te-ai plictisit?
-Am stat pe aici,zic eu,incercand sa par nepasatoare.
Ideea ca nu stiu sa inot nu-mi dadea pace,mi-era ciuda si priveam la ceilalti cum inoata si sar de la trambulina.Atunci am hotarat ca trebuie sa invat.De cate ori se indeparta Angela,exersam,lasandu-ma de margine.Beam apa,ma scufundam,si nu odata am crezut ca ma inec,dar intr-un final am descoperit secretul inotului. Ma indepartam tot mai mult de margine.La un moment dat ma observase Angela,care inghetase de spaima si striga la mine sa ies imediat de acolo.I-am spus ca am invatat sa inot.
-Tu nu stii sa inoti,bine ca nu te-ai inecat.
O vreme nu am mai mers la bazinul mare,dar exersam in apa mica.Angela se lamuri ca ma descurc,si se indupleca sa ne intoarcem la bazinul mare,
-Sa nu-i spui lui tata ca ne duce acasa !
Eram fericita ca am invatat,ma simteam mandra,si curand ma rugam de Angela sa ma lase sa sar de la trambulina.
-Nu,asta in nici un caz!!!!
Si totusi ma lasa...Traiam emotii de nedescris,fiecare moment era palpitant.
Distractia se incheie mai repede cu o zi,dupa ce Angela facuse otita.Degeaba ma rugasem de ea sa spuna ca nu o doare asa tare,in timpul noptii facuse febra,asa ca parintii hotarara sa ne intoarcem.
Dimineata,cu bagajele dupa noi,ne porniram spre gara.In tren ,am avut din nou loc la geam,asa ca priveam cum ne indepartam,ascultand cantecul trenului,"Te duc,te duc,dar si inapoi te aduc!"

Camelia Hegyi

Sertare prafuite-Mama pentru o zi

camely12 — Sun, 23 Mar 2008 09:53:07 UT

Afara ningea,Eu alergam prin toata casa,fericita ca era ziua mea.Tata radea de mine,desi probabil il obosisem de dimineata de cand nu mai taceam o clipa,si nici nu stateam locului .In casa mirosea bine,a mancare gatita si prajitura..Stiam ca vor veni musafiri,si abia asteptam sa primesc cadouri.Imi placea sa le deschid si sa descopar ce se ascunde inauntru.Ma bucuram de orice,fie jucarie sau ceva de imbracat!Urma sa vina unchiul Picu si matusa Ani,cu verisoarele mele,care erau inca mici.Imi aduc aminte cum il criticau mereu pe tata.
-Gicule,de ce nu iumbraci mai gros fata...nu o lasa sa manance atata...nu lasa dupa pofta ei...pune-o sa doarma de amiaza!
Eu ma duceam instinctiv langa tata,spunandu-i parca sa nu ii bage in seama,stie el mai bine ce sa faca.Tata ma lua in brate si zise razand
-Numai o printesa are tata,nu-i asa,Cameluta?
Eu incuvintam,binenteles,si ma uitam triumfatoare spre unchiul si matusa.Desi frate cu tata,unchiul era diferit,si se potrivea de minune cu nevasta lui.Amandoi erau increzuti,pretentiosi si rigizi.Mai degraba imi era teama de ei decat sa ii iubesc.
Auzisem batai in usa.Aproape ca daramasem peretele holului in graba mea de a deschide usa.Oare cine sa fie?In fata mea statea o femeie frumoasa,inalta,cu un par lung,saten deschis,dat dupa urechi.O priveam nedumerita.Imi parea cunoscuta,ma vizitase cand stateam la tara.Imi adusese atunci un pachet mare,cu un set intreg de vase de jucarie,si mobila de bucatarie.Am privit-o lung,incurcata si am facut un pas in spate.
-Tati...
Tata lasa farfuria in chiuveta,si cu mainile pline de spuma,se grabi sa vada cine ii.
-Dina...intra!Cameluta,e mama ta!
Femeia aceea frumoasa,imbracata elegant si mirosind a flori,facu un pas inauntru,si se lasa la nivelul meu,zambindu-mi si intinzand bratele..Nu stiam ce sa fac,desi eram prietenoasa,acum nu eram in stare sa fac nici un gest.Cu ochii atintiti asupra femeii,am intins mana catre tata.Abia cand l-am simtit langa mine,m-am lasat luata in brate de mama..Mi-am intins mainile in jurul gatului ei,si am inchis ochii,impregnandu-mi pentru totdeauna acel moment in toata fiinta mea.Blana cu care era imbracata,si parul bogat si ondulat,erau ude de la ninsoare,iar ea mirosea a zapada si flori.Ma indeparta putin,atat cat sa ma poata privi.Ochii ei caprui si frumosi,erau aproape inchisi intr-un zambet cald.Ma saruta de cateva ori pe ochi,pe frunte,pe obraji,ma mai stranse putin in brate,apoi se ridica sa-l salute pe tata.
O priveam fara sa-mi pot lua ochii de la ea,serioasa si tacuta.Tata ii lua haina de blana,iar mama ramase intr-o bluza si o fusta de lana.In picioare avea niste cizme lungi,cu toc inalt,la care renunta imediat,facandu-se comoda!
In acea zi am simtit ca ma maturizasem.Eram fericita si trista ,o iiubeam si o dispretuiam in acelasi timp pe femeia aceea frumoasa,care zicea ca e mama mea.Imbratisarea ei ma facea sa ma topesc,si fugeam de ea,doar ca sa ma intorc in cateva clipe!Seara veni pe nesimtite,lumea isi lua ramas bun,la fel si mama.Aceleasi sarutari fierbinti,imbratisarea si zambetul cald,si se indeparta in noapte.Nu indrazneam sa plang,doar priveam pe geam locul unde am vazut-o ultima oara.Era doar un cadou de ziua mea...

Camelia Hegyi

Sertare prafuite-Tati,nu plange

camely12 — Sun, 09 Mar 2008 15:27:17 UT

Aveam un program destul de liber.Stand numai cu tata,ma obisnuisem sa ma descurc singura de micuta.
Tata lucra pe santier,asa ca mergea dimineata si se intorcea seara,iar eu aveam cheia de gat si mergeam singura la scoala,inca din clasa intai.
Mergeam la autobuz si ma inghesuiam si eu alaturi de oamenii mari.Uneori,cand oamenii uitau de mine si ma prideau intre ei,iar eu simteam ca mi se opreste respiratia si ma dor coastele,ma apucam sa pitig in stanga si dreapta,facandu-mi loc,si as ajungeam intreaga la scoala,.Desi in clasa intai,eram o eleva slaba.Acasa nu se ocupa nimeni de mine,iar eu de buna voie nu intelegeam de ce ar trebui sa ma straduiesc.Temele imi erau vesnic nefacute,si uneori ma bateam la scoala,in special pentru a apara pe cei slabi,sau sopteam in timpul orelor celor carora nu se descurcau singuri.Nici eu nu stiam,dar macar eu aveam caietul deschis.

-Domnule Seichei,fetita dumneavoastra imi creaza probleme,si singurul motiv pentru care o trec in clasa a doua,este ca stiu ca o cresteti singur si ca va este greu.Dar trebuie sa va ganditi la o solutie,trebuie sa se ocupe cineva de ea.
Fusese sedinta,si tata asculta cuvintele invatatoarei fara sa scrasneasca.Cand plecaram,am simtit ca e suparat pe mine.Ma tinea de mana,tacut si cu capul plecat.Ajunsi acasa,imi spuse ca trebuie sa vorbim.
-Cameluta,stii ca mi-e greu si asa,incearca sa te maturizezi si sa fii mai cuminte.Trebuie sa te descurci si singura,eu nu cred ca am o fetita prostuta.
Abia imi tineam lacrimile,imi parea rau ca l-am suparat.As fi vrut sa ma ia in brate,dar stiam ca am gresit si trebuie sa astept sa-i treaca.Vream sa-i spun ca nu-mi place la scoala,ca nu-mi place invatatoarea,ca unii copii sunt rai si nedrepti,si ca mai bine m-ar lua cu el la santier,asa cum facea cand eram in vacante.Secretarele de acolo nu se plansera niciodata de mine.
Nu am zis nimic din toate astea,doar am oftat ca un om mare,si am adormiit repede,ca poate maine nu va mai fi suparat.
Dimineata am simtit in somn cum tata ma mangaie pe par inainte sa mearga,asa ca m-am trezit vesela,stiind ca inca ma iubeste.M-am dus la scoala,si am fost cuminte,atat cat am putut.Cand am iesit,am mers impreuna cu o fetita in piata.Mai bine zis am dus-o cu mine.Cunosteam bine orasul,si deseori ma opream pe acolo.Vanzatorii imi dadeau fructe,zambindu-mi .Ii cunosteam si ma cunosteau.Petrecusem cateva ore pe acolo,apoi ne-am plimbat pe langa magazine,uitandu-ne in vitrine.Imi placea sa fac astea,imi placeau in special bibelourile,papusile,bijuteriile.
Intr-un tarziu,cand incepu sa se intunece,am dus-o pe fetita in statie.Statea in Someseni,aproape de santierul unde lucra tata.
-Stai cu mine pana vine masina,ca mi-e frica.
-Nu te teme,sunt cu tine.
Asteptand masina,ma strafulgera o idee,ce ar fi daca i-as face tatei o surpriza si as merge dupa el la lucru.
Cand veni ,am sarit si eu in masina spre surprinderea fetitei,care se lumina la fata,vesela ca nu merge singura.
Ne-am dat jos la aceeasi statie,ea rupand-o la fuga spre casa,probabil fiindu-i frica sau cu gandul ca o va certa acasa.
Ajunsa pe santier,aflasem ca tata deja plecase.Usor dezamagita,m-am intors in statie.Intunericul se cobori de-a binelea,dar nu ma speriam eu asa usor.
O tanti ma privea de la distanta,din curtea casei sale.Dupa vreun sfert de ora,se apropie de mine.
-Fetito,tu ce astepti aici?
-Masina,optule.
-Dar unde stai tu?
-In Zorilor.
Ma interoga o vreme,iar eu ii raspunsem politicos la intrebari.Intr-un final imi spuse ca la ora aceea nu mai circula nici un autobuz.
-Vino in casa la mine,sa vedem ce putem face
-Nu,nu pot,tata sigur e ingrijorat,trebuie sa ajung acasa.Am vrut sa-i fac o surpriza.
Incerca sa ma lamureasca ca degeaba stau in statie,insa am ramas neinduplecata.
Se indeparta,si isi cauta de lucru prin curte,nescapandu-ma din ochi..
Dupa un alt sfert de ora,veni din nou,chemandu-ma in casa.De aceasta data,am cedat.Eram obosita,mi-era foame si putin frig,si apoi parea de treaba,chiar daca tata mi-a zis sa nu merg cu nimeni nicaieri.
-Aveti copii?
-Am,patru!
Cand am intrat in casa,ma umpluse un miros imbietor de mancare si foc de lemne.Imi amintea de vremea cand stateam la tara!Imi placea.M-am imprietenit cu copii,am mancat si tanti ne-a pus la culcare pe toti cinci intr-un pat imens!
Dimineata auzisem ca intr-un vis vocea tatei.Sari ca arsa din pat si fugi in directia de unde auzisem vocea.I-am sarit bucuroasa in brate,turuind intr-una despre aventura care am avut-o .
Incerca sa ma certe,dar nu putu decat sa ma stranga in brate si sa planga.
-Tati,cum m-ai invatat?Concentreaza-te,inchide ochii,trage aer in piept si nu te mai doare!

Camelia Hegyi

Sertare prafuite-8 Martie

camely12 — Sat, 01 Mar 2008 15:17:06 UT

Adunasem cu greu niste banuti pentru ziua mamei de 8 Martie.Aveam o pusculita in care puneam aproape fiecare leut pe care il primeam ,si asta nu se intampla prea des.Eram emotionata si agitata.M-am dus la bunicu,care a contribuit si el cu niste banuti,si am dat o raita prin magazine.Ma uitam nehotarata la toate posibilele cadouri,incercand sa ghicesc daca i-ar placea mamei mele..Am gasit o felicitare,cu un catelus foarte dragalas,pufos si cu fundite,care tinea un cos plin cu flori.Nu era foarte scumpa,asa ca ma invarti sa mai gasesc ceva.Vazusem o scrumiera mov,foarte frumoasa,de care ma gandeam ca se va bucura,odata fiind fumatoare,si pentru ca era culoarea ei preferata.Si apoi si pentru ca i-am spart o frumoasa scrumiera de rubin,din greseala.
Fugi apoi sa cumpar nelipsitele flori.Am cumparat cateva buchetele,pe care aveam de gand sa le desfac,si sa fac unul mai mare.Ma intorsesem la bunicul,unde am inceput sa impachetez cadoul cu grija..Am desfacut felicitarea,si am stat o gramada de vreme cu pixul in mana,incercand sa scriu cele mai frumoase randuri.
Cand terminasem,ma uitam la pachet,care era asa de micut,si imi veni o idee.Bani nu mai aveam,asa ca trebuia sa imi folosesc imaginatia.Aveam inca timp,mama era la servici.M-am bagat intre sculele bunicului care ma privea amuzat.
-Ce vrei sa faci?
-Un tablou la mama!
-Din ce?
-Vad ca ai niste scanduri,le tai si fac o rama.
Zis si facut.Nu ma prea lasam ajutata,in schimb nu ma scapa din ochi,ca nu cumva sa ma tai sau sa-mi dau cu ciocanul peste degete,dandu-mi din cand in cand indicatii,fara a fi pisalog.
Rama si spatele tabloului era gata.
-Si acum ce bagi acolo?
Il priveam incruntata si gandita.Talent la desen nu aveam,ar fi fost pacat sa ma apuc sa-l mazgalesc.Deodata ma luminai la fata si incepui sa cotrobaiesc in debara,unde vazusem eu o bucata de etamina.Cu acul si cu lanita rosie,faceam x-uri de cu zor,pana ce ii dadusem o forma de floare.Deasupra scrisesem tot cu ac si ata,ziua,luna si anul.Am desfacut cuitele ce tineau spatele tabloului,,apoi am lipit etamina.
Eram fericita si mandra..Am plecat acasa,mai mult fugind.Mama ajunse deja.Ma apropie de ea cu mainile la spate,toata zambet si imbujorata.
-Ce ai acolo?
I-am intins mai intai,buchetul de flori,si i-am spus cu emotie in glas.
-La multi ani!I-am dat apoi cadoul,urmarandu-i fiecare gest,privire sau sclipire din ochi.
Ii placu scrumiera,ma stranse in brate dupa ce citi felicitarea,si se minuna de tablou,de care eram cel mai mandra.
-Mai am un cadou pentru tine!
-Ce mai ai?ma intreba zambind.
-Am invatat un cantec pentru tine.
-Ia zi-l!
-E ziua ta ,mamico
In dar ti-am adus inima
Si crede-ma mamico
Un dar mai frumos
Nu se putea!

Am vrut sa-ti culeg
O floare
Un mic ghiocel frumos
Dar cine nu stie,oare
Ca nu e de folos!

Am vrut sa-ti culeg
Din soare
O raza sa-ti prind in par
Dar tu stralucesti mai tare
de dragoste si dor!

Camelia Hegyi

Sertare prafuite-Poveste de seara

camely12 — Fri, 01 Feb 2008 18:45:29 UT

Stateam toti in bucataria de la tara.Imi fusese dor de tata,nu-l vazusem de mult timp,chiar daca nu stiam sa apreciez daca trecuse o saptamana sau o luna,asa ca nu mai conteneam din povestit,incercand parca sa recuperez timpul.Ma cocotam in bratele lui,unde ma foiam,alunecam,sau il strangeam de gat cu bratele amandoua,ca demonstratie de iubire.
-Lasa-l copila pe taica-to sa respir ,!imi zicea bunica,deranjata de ciripitul meu si vrand si ea sa povesteasca si sa afle noutati de la Cluj.
Cum simteam ca pierd atentia tatalui meu,ii cuprindeam obrajii cu amandoua mainile,si il intorceam catre mine.Radea cu pofta si ma strangea la piept,apoi ma mangaia pe par.
-Spune-mi ,Cameluta,ti-a fost dor de tati?
-Mult...mult,vrei sa-ti arat?
-Sa vedem,zise el,si se incorda,lasandu-se din nou strans de gat.
Eu ,sa nu creada ca glumesc,il strangeam pana imi tremurau manutele!
-Gata...te intreci cu gluma!Du-te afara si te joaca,altadata nu te pot baga in casa!
Promiteam ca stau cuminte,numai sa ma lase sa stau cu tati al meu.Ma cuibaream si ii luam mana mare si ma inveleam cu ea.Acolo,la piptul lui,puteam sa-i simt inima cum ii bate,si cum pieptul vibreaza cand respira sau vorbeste.Imi ascundeam fata in palma lui ,si strangeam tare ochii,incercand sa opresc timpul.Mana ii mirosea a tutun dulce.Imi placea.
Seara se apropia pe nesimtite,iar eu speram sa nu imi simta nimeni prezenta,sa pot sta peste program,insa tot eu ma dadeam de gol cu vreo nazbatie!
-Tu ar trebui sa mergi la culcarica,nu crezi?
-Nuuu,incercai eu
-Hai,hai ca e noapte deja,pijamalele s-au impartit la copii.
Stiam ca are dreptate si nu aveam nici un argument,asa ca am inceput sa plang incetisor.
-De ce plangi,ma intreba tata cu un ton bland ,asa te-am invatat eu?
Dadeam din cap a negatie,insa lacrimile se incapatanau sa iasa.
-Vreau sa stau cu tine.
-Mai sta tati putin cu bunica,apoi vin si eu langa tine.
-Dar nu putem merge deodata?
Bunicul veni cu o idee salvatoare.
-Cameluta,hai sa mergem noi sa-ti citesc o poveste,care vrei tu,pana ce taica-to cu bunica povestesc ca oamenii mari.Apoi ne intoarcem!
-Povestea cu *Scufita rosie*?
Cartea de povesti era preferata mea.Mare,cartonata,si cu poze pe fiecare pagina,nu ma mai saturam sa o rasfoiesc,si umblam cu ea dupa bunicul sa-mi citeasca cate o poveste.Le stiam pe derost,insa o retraiam de fiecare data.
L-am pupat pe tati si m-am dus in camera dupa bunicul.M-am bagat sub plapuma grea,iar el s-a asezat la margine cu cartea in mana.
-A fost o data o fetita...
Incepu sa depene povestea,incet si cu rabdare.Cu ochii tintiti pe poza alaturata textului,o animam,facand-o pe Scufita sa alerge vioaie prin padure.
-Dormi?
-Nu,ascult povestea.
Bunicul continua sa citeasca,abia tinandu-si ochii deschisi.Casca si se oprea din ce in ce mai des
-Si??
-Si atunci Scufita...
Povestea se termina cu sforaituri de ale lui bunicul.M-am ridicat cu grija din pat,si,ocolindu-l,m-am dus in bucatarie.Cand am deschis usa,tata si bunica ramasera mirati,nu se asteptau sa ma vada pe mine.
-Tu ce cauti aici?
-Sst...bunicul doarme!
Incepura amandoi sa rada,si tata ma lua in brate,unde ,mai tarziu am adormit fericita!

Camelia Hegyi

Sertare prafuite-Sarut de clopotel

camely12 — Sun, 20 Jan 2008 13:57:13 UT

-Lasa fereastra si fii atenta la ce vorbesc!
Mi-am intors rusinata capul ,si am incercat sa ma concentrez.Eram in clasa a opta,si chiar era importanta materia pentru viitorul meu,insa cu greu ma puteam concentra.Eram indragostita...Visam cu ochii deschisi,roseam fara motiv,si mi se parea o tragedie cand il vedeam ca nu ma baga in seama.Imi amintesc ca l-am placut de micuta,insa nu avea ochi pentru mine,o fetita baietoasa,tunsa scurt,ci pentru Claudia,o blonda draguta,cu parul lung si gropite in obraji.Mi-o amintesc cum rosea de cate ori era chemata la raspuns,desi era cea mai buna din clasa.Chiar daca eram putin geloasa,nu puteam sa nu o admir,si chiar sa o plac.Imi placea felul ei retinut si finetea ei.Imi dadeam seama de ce o place Mita.
Anii au trecut,si am suflat usurata cand Claudia s-a mutat la alta scoala,mai cu pretentii.Eu ma transformam incet din baietelul bataus,intr-o adevarata domnisoara.Trasaturile mi se indulcira,parul imi crescuse,iar corpul prinse rotunjimi.Il vedeam de multe ori pe Mita privindu-ma printre gene.Daca-l surprindeam,se incruntra,imi cerea un creion,sau altceva,si,parca suparat pe el,se distanta de mine si ma evita.Binenteles ca nu ma lasam nici eu mai prejos,asa ca totul devenea un joc de-a soarecele si pisica.
-Cine urmeaza sa fie elevi de serviciu la poarta?Seichei<asta eram eu>...si cu Serbanescu!
-Serbanescu lipseste,am zis noi.
-Atunci cu... Anca Mihai,zise dirigintele nostru,luand catalogul de la inceput.
Am simtit cum imi vajaie urechiile,si cum inima sta sa-mi sara din piept!Am inceput amandoi sa protestam,ca si cum era important sa demonstram,si sa ne demonstram ca nu vrem sa stam sase ore impreuna.
-Nu vreau sa fiu de servici cu o fata...
-Sa faca el cu Boanca...
Dirigintele ne reteza orice protestare si ne expedie la poarta,spre bucuria noastra a amandoura,binenteles adanc ascunsa.
In prima ora,ne-am evitat,fiecare gasindu-si ceva de lucru.Eu citeam cu zor,fara sa vad vreun cuvant din aceea carte,iar el colinda coridoarele,uitandu-se pe panouri,fluierand usor.
In a doua ora,cautam motive sa ne certam macar,caci altfel nu stiam cum sa ne apropiem.Trecea prin spatele meu si ma tragea de par,sau ma pisca.Suparata,nevoie mare,l-am amenintat ca il bat,si fugeam dupa el.Eram fericita si ametita.Curand ne jucam,si abia asteptam sa se termine pauza ,sa ramanem din nou amandoi.Ne luptam,iar el ma strangea tare in brate
-Cine-i mai tare?
-Lasa-ma...sa vezi cand scap ce-ti fac!iar cand ma lasa din brate,fugeam dupa el,sa-l invat minte,si cadeam din nou in bratele lui.Radeam,aprinsa la fata,si de rusine si de placere..Ii simteam bratele puternicein jurul taliei.Incercai din nou sa ma eliberez.El tacu,si atunci imi ridicai privirea.Ma privea serios,iar inima ii batea puternic si tremura usor.Timpul s-a oprit in loc,si in acel moment eram doar noi doi,fara joc,fara sa ne ascundem.Ma saruta lung,facandu-ma sa mi se inmoaie genunchii.Am inchis ochii,lasandu-ma in voia lui.Doamne,de cand imi doream acest lucru!Cand s-a oprit,l-am simtit ca ma priveste,dar nu am putut deschide ochii,si am incercat sa-mi ascund fata .A ras,m-a lasat din brate,si s-a indepartat in fuga.Visul se destramase,si m-am simtit atat de vulnerabila,singura si in mintea mea incoltii o indoiala*Oare rade de mine?*
Nu l-am mai vazut toata ziua,iar a doua zi nu am putut sa-l privesc.
-Hai,Seichei la tabla,sa nu ai timp sa te uiti pe geam.Iti dau voie sa termini tu exercitiul.
Simteam privirile lui Mita atintite asupra mea,si mi-era ciuda ca am fost prinsa visand.Ma oprii in fata tablei,si incepui sa vorbesc in gand.*Fa un efort si fii atenta,doar stii materia bine,nu-i arata ca esti afectata*!In cateva clipe,intelesem despre ce-i vorba,si ,concentrandu-ma,terminasem exercitiul cu brio.
-Du-te la loc,si sa nu te mai vad visand.
M-am intors la loc si i-am intalnit privirea.Imi zambea,dar nu cu superioritate,cum avea obiceiul,ci cu admiratie!M-am felicitat in gand ca m-am descurcat!
Ajunsa acasa,fara prea multa introducere,m-am bagat in camera mea,sub pretextul ca am mult de invatat.Vream sa fiu singura,si apoi,imi promisesem ca ii voi scrie o scrisoare,in care sa-i spun ce simt.
*Draga Mihai,
Cred ca ti-ai dat seama ce simt pentru tine.Nu e bine ca imi dezvalui astfel sentimentele,insa nu are rost sa ma ascund,si nu imi place ca nu ne vorbim, de cand am fost impreuna de servici.Sa stii ca acel sarut a insemnat mult pentru mine...*iar scrisoarea incepu sa prinda contur.Ma simteam din ce in ce mai bine,cu fiecare fraza pe care o scriam,ca si cum o mare povara mi se dadea jos de pe umeri.Dupa vreo cinci pagini,incheiam scrisoarea.In acea seara,am adormit linistita.
A doua zi am asteptat momentul potrivit sa ii dau scrisoarea,si nu mi s-a mai parut asa o idee buna.Cand am vazut ca o baga in buzunar,regretam de-a dreptul !Stateam ca pe ghimpi,si imi inchipuiam tot felul de lucruri.*Nu am putut sa-mi vad de treaba?*
Dupa-masa,ma cerusem de la mama sa ma lase sa dorm la bunicul,care statea cateva blocuri mai sus de noi,si era vecin cu Mita.Statea singur,si intotdeauna se bucura sa merg acolo.Si mie imi facea placere,si nu odata stateam pana tarziu ascultandu-i povestiile din razboi,cand a fost in lagar la rusi.Nici bine ajunsa la el,coborai in fata blocului la fete.Ma cunosteam cu ele,si eram acceptata,deoarece imi petreceam mult timp pe acolo.In acea seara,gandul meu era insa doar la Mita.Nu am spus nimanui,doar ca il cautam cu privirea.Juca fotbal cu baietii.Ne-am privit si ne-am zambit,iar mintea mea urzea intrebari peste intrebari.
In curand se innoptase,si noi,fetele,ne-am luat ramas bun.M-am indreptat spre bloc,cand l-am auzit ca ma striga.M-am intors.De la distanta,scoase de la buzunarul de la piept scrisoarea de la mine.O duse la buze,in semn de sarut,apoi la inima.Am inteles!Fericita,am rupt-o la fuga,urcand cate trei scari de odata.Imi venea sa strig.Cand am intrat in casa,am incercat sa ma stapanesc.La televizor rula un film francez,muzical cred,iar acea melodie mi s-a parut cea mai frumoasa.*Am sa o tin minte toata viata!*...Si am tinut-o!

Camelia Hegyi

Sertare prafuite-Bucata de paine

camely12 — Sat, 19 Jan 2008 14:49:36 UT

Era dumineca dimineata!Bunica ma imbraca in rochita ,imi dadu ciorapei si sandalutele de lac.Imi pieptana parul lung si blond,si mi-l impleti strans in doua codite.Curata si imbracata de sarbatoare,asteptam sa mergem la biserica.
-Ma lasi in curte?
-Stai tu acolo cuminte pe scaun pana ce ma imbrac si eu.
-Dar nu ma murdaresc...
-Nici nu ma gandesc...si nu te mai foi ca rupi scaunul!
Plictisita de cele cateva minute in care nu facusem nimic,o privi pe bunica cum se imbraca!Pe marginea unui scaun,stateau hainele de sarbatoare,o fusta si o naframa mai colorate,o camasuta,un pieptar,ciorapi si jupon!.Si le puse cu miscari rapide,asa cum ii era felul, si isi lua pantofii in picioare,care,desi erau de pe vremea cand era fata,erau intacti.Am intrebat-o odata cum reuseste.
-Ei,pai cu pantofii merg doar la oras si la biserica.Cand ajung acasa,ii curat si ii bag in dulap.In rest am cizmele de cauciuc,iar vara umblu desculta!
In sfarsit ne pornisem la drum.Mana in mana cu bunica,incercai sa tin pasul,fara sa ma plang.
Bisericuta ortodoxa era destul de departe de casa,dar nu lipsea nimeni de la slujba de dumineca,ar fi fost o rusine.Pe drum ne intalniram cu altii din sat,cu putinii de aceasta religie.
Fiind un sat de unguri,biserica cea mare era catolica,aflata in mijlocul satului,iar cea ortodoxa,era mai micuta si cocotata pe un deal!Urcaram cu toti dealul.In usa ne astepta preotul,un om mare,cu burta si barba lunga.Femeile ii sarutara mana cu smerenie si intrara in biserica,inchinandu-se si facandu-si cruci,plimbandu-se de la o icoana la alta.Cautau apoi din priviri vecina cu care se intelegea mai bine si se indrepta intr-acolo.
-Ziua buna,lele...Ai ajuns?
-Mi-a ajutat Dumnezeu,ca-i mare si milostiv.
Se inchinara amandoua,ca la comanda,facandu-si cruci.Isi rotesc ochii prin biserica,si,ducandu-si coltul baticului la gura,incep sa susoteasca.Barfa este intrerupta de intrarea preotului.Ma pregatesc sa zic ceva,insa bunica imi taie orice avant.
-Sssst!Incepe slujba!
O privi nemultumita,dar neavand de ales,ma conformez.Nu-mi placea de nenea preot,si nici nu aveam rabdare sa ascult slujba,din carre nu intelegeam nimic.Ma plictiseam...Intorceam capul in toate directiile,uitandu-ma la icoanele pictate pe tavan si pereti,lasandu-ma pe spate,leganandu-ma sau intorcandu-ma.
-Stai cuminte si asculta,ca te vede Doamne-Doamne si se supara!
Ma cuminteam,mai mult la gandul ca se supara bunica.
Pe o tava argintie,erau soldatei de paine alba,altfel decat cea coapta de bunica in cuptor.Diaconul imparti celor din biserica.Fiecare lua o bucatica,facandu-si inainte cateva cruci!Ajunse si la noi,si,intinsem mana sa-mi aleg,insa bunica ma trase putin in spate.
-Fa-ti o cruce inainte!.
Ma conformez,apoi iau o bucatica care mi se paru mai mare,si o bag repede in gura.Imi placea gustul,si-apoi parca mi se facuse foame.Din doua inghitituri o termin,si ma uit dupa nenea diaconul cum se indeparta cu tava de noi.Imi ridic ochii spre bunica,si vad ca ea nu a mancat inca .
-Mica,imi dai mie painea?
O iau bucuroasa si o mananc,amintindu-mi de painea de Cluj ce o aducea tata.Plescai multumita,apoi ma uit la bunica.Aceasta privea inainte,senina,cu mainile impreunate in rugaciune.In momentul acela imi dau seama ca am lasat-o flamanda,ca i-am luat bucatica de paine,si ochii mi se umplura de lacrimi.Ma simteam atat de trista si imi parea rau ca nu i-am lasat-o ei.Ma gandeam ca sunt o pacatoasa,iar ea o sfanta.Puteam sa ma multumesc cu portia mea!Pieptul imi era plin de un plans stapanit,umerii lasati in jos,ca sub o grea povara.In momentul acela am inceput sa ma rog
-*Inger-ingerasul meu
Roaga-te lui Dumnezeu
Pentru sufletelul meu
Amin...Si mai roaga-te sa nu ajung in iad,ca nu ii voi mai lua de la gura mancarea,si voi fi mai cuminte!*

Camelia Hegyi

Sertare prafuite-Bulgarele

camely12 — Wed, 02 Jan 2008 17:17:07 UT

Blocul in care stateam era fata in fata cu un santier pustiu,si era locul nostru preferat de joaca,spre disperarea parintilor nostrii.Ne atrageau fiarele si varul stins,cusculiile din tabla si muntii de nisip.Nu odata unul dintre noi s-a ales cu cate o mana rupta,capul spart sau cu julituri,dar asta nu ne oprea nicidecum.
Putin mai spre dreapta,mai catre strada principala,era o portiune de teren libera,de care profitau circarii sau parcul de distractii.Ne imprieteneam repede cu ei si beneficiam de intrare gratuita.Nu ne mai saturam de numerele cu animale,sau de fata care invartea cercurile pe corp,si intotdeauna radeam de clovni,chiar daca isi repetau numerele.Intre spectacole mergeam la rulotele celor care ne bagau in seama si ne invitau inauntru.Stateam cu gura cascata cand ne povesteau aventurile lor.Un tanar dresor de lei,ne povesti cum un coleg de al lui a fost atacat si i-au mancat leii bratul,si cum acesta a plecat din circ si nu s-a mai intors.
-Si tie nu ti-e frica?intrebam noi,aproape soptind.
-Acesta-i riscul meseriei mele,dar nu as putea sa fac altceva,am crescut cu leii,parintii mei la fel!Avem in sange asta.
Ascultam cu sufletul la gura!Langa mine era costumul lui stralucitor.L-am atins,infiorandu-ma.
Seara tarziu abia reusea sa ne trimita acasa.Ajunsa in patutul meu,stateam cu ochii in tavan,si,pornind de la povestile lui,imaginatia mea inflori.Adormeam ,visandu-ma intre lei,intr-un costumas asemanator cu a tinerei ce isi invartea cercuri pe corp.Lumea ma ovationa,iar leii,desi ma maraiau,isi faceau exercitiile.

Cand plecau,eram tristi si ne intorceam la santierul nostru,dar nu dura mult si venea parcul de distractii.Nu aveam atatea bani pe cat am fi vrut,dar gaseam si aici intelegere,si cand era mai putina lume,ne lasau si pe noi sa ne urcam in caruselul cel mare,preferatul nostru.
Uneori si iarna era acolo,desi nu prea aveau clienti la carusel.Noi insa eram fideli,in ciuda faptului ca coboram ingheteti de acolo!
Imi amintesc ca era cu o zi inainte de ziua mea,cand printr-o intamplare mai putin placuta,am cunoscut un baiat.Dupa o tura in carusel,noi,fetele,ne-am apucat sa le multumim baietilor care ne-au invartit,bulgarindu-i.Vesela ,m-am intins spre un bulgar de zapada gata facut.Un baiat avusese aceeasi intentie,asa ca am strans amandoi de el.Am simtit o durere ascutita si mi-am tras mana,abia abtinandu-ma sa nu scot un tipat.In acel moment a aruncat si el bulgarele cat colo.Amandoi ne-am privit degetele aratatoare,care sangereau.A scos o batista si,uitandu-se la degetul meu,care sangera mai tare,mi-o intinse.
-Si tu?
-Eu ma descurc,nu e asa grav,dar tu te-ai taiat tare!
-Multumesc...oare care a fost asa nesimtit sa bage un ciob de sticla intr-un bulgare?Tu iti dai seama ce se intampla daca aruncam cu el in cineva?
-Bine ca am prins amandoi de el...Nu ca ma bucur ca ne-am taiat.dar...
Stateam amandoi cu aratatoarele in sus.Ne-am privit si am izbucnit in ras.
-Ce coincidenta...la acelasi deget!
-Daca tot am iesit amandoi din joc,hai sa facem cunostinta...Sandel ma cheama!
-Pe mine Cami!
Am intins amndoi mana dreapta,dar ne-am oprit razand.
-Lasa ca ne strangem altadata mainile!
Cunoscandu-ne de acum,ne-am pus pe povestit,si curand am uitat si de jocul lasat in urma,si de durerea de la deget.Cand ne-am despartit,eram deja prieteni buni.
-Auzi...maine e ziua mea,implinesc 13 ani,vrei sa vii la ziua mea?
-Da,mi-ar face placere!
-Pa,atunci ,ne vedem maine!
Am plecat vesela acasa,povestindu-i mamei intamplarea ,si in timp ce-mi pansa rana,am intrebat-o daca se supara ca l-am invitat la ziua mea!A ras si mi-a spus ca oricum trebuie sa-i dau batista inapoi.
Anii au trecut,in timp fiecare a pornit pe alta cale,doar o cicatrice la buricul degetului aratator si un bibelou lebada ce l-am primit a doua zi de la el,mai aminteste de aceata prietenie!

Camelia Hegyi

Sertare prafuite-Mosul

camely12 — Sat, 22 Dec 2007 08:52:47 UT

Bunica ma imbraca gros in ciuda protestelor mele.Era dimineata destul de devreme,iar eu abia avusem rabdare sa mananc.,chemata de zapada stralucitoare si saniuta.Aerul rece ma intampina.iar fulgii imi intrara in ochi.Abia paseam in zapada intacta.care imi ajungea pana la genunchi.Ma opream din cand in cand,unde era zapada mai mare,si ma aruncam pe spate,sau ma rostogoleam,lipind toata zapada de mine.Gustam din zapada neatinsa,faceam bulgari pe care ii aruncam cat mai departe,si chiar facusem un om de zapada,dar negasind imprejur nici morcov pentru nas,nici matura,nici oala,am renuntat,promitandu-mi ca voi face un om de zapada mai mare decat acesta ,in curte cand ma voi intoarce.
Am ajuns in sfarsit la dealul cel mare,unde erau adunati deja cativa copii.M-am bagat intre ei ,si am urcat impreuna ,facand intrecere.Ajunsi in varf,ne-am pregatit saniile si ne-am lasat sa coboram pe derdelus,strigand de placere si bucurie.Dealul vuia de tipetele noastre,rasetele sau plansetele scurte,cand ne ciocneam cu saniile si ne loveam,dar pentru ca nu aveam vreo mamica pe langa noi sa ne alinte,ne stergeam lacrimile si urcam dealul din nou,uitand de lovitura.Intr-o ora,dealul devenise neincapator.Incepusera sa vina si cei mari,si ca niste vechi stapani,ne alungara de la derdelusul cel mare.Ne-am resemnat,chiar daca fara placere,si ne-am mutat la un derdelus mai mic,la inceput abatuti si invidiosi pe cei mari,dar pentru ca eram niste ghemotoace de ras si voie buna,ne-am gasit jocuri noi si ne-am multumit si cu derdelusul mic.Treceau orele,iar noi nu ne-am fi dat seama de asta,daca nu ne-ar fi anuntat stomacelele noastre.Cei mai putin rezistenti,cedasera.Ceilalti mai ramasesem putin,dar parca ne era tot mai greu sa ne jucam,asa ca ne-am dat batuti si noi,si ne-am indreptat spre case.Aveam de mers cam o jumatate de ora,dar mi se paru o vesnicie pana acasa.Hainele imi erau inghetate pe mine si ma apucase frigul,iar foamea parca imi luase toata energia.Sania era tot mai greu de tras,si imi venea sa plang.
Ajunsa in casa,ma intampina caldura si mirosul imbietor de mancare,dar si mustrarea bunicii.
-Nu ai mai stiut drumul spre casa?Uita-te la tine cum areti,toate hainele ti-s ude si inghetate.Sper sa nu te racesti ca iti dau injectii!
Nu scoteam nici un cuvant,savurand caldura.Mainile incepeau sa se dezmorteasca,provocandu-mi dureri.La fel si picioarele.Bunica ma dezbraca pana la piele,si imi dadu haine uscate si incalzite langa soba.Ma baga sub plapuma groasa,tot bombanind.
-Incalzeste-te putin,apoi sa-ti pun sa mananci,cred ca esti rupta de foame.
Cu nasul sub plapuma,o privi cum se misca prin casa.Focul mocnea in sopa.Flacarile jucause imi atrasera atentia.Eram fascinata,ca si acum de altfel,de culoarea limbilor de foc ,si de jocul acestora.Mirosul de lemne imi gadila placut nasucul.Pleoapele imi devenisera grele facandu-ma sa inchid pentru o clipa,credeam eu,ochii.
M-a trezit foamea care imi facea stomacelul sa scoata sunete.Am deschis ochii si i-am rotit prin camera.Eram singura.
-Miica!!!...Miiica!
-No,no,nu striga asa,ca sunt aici!zise ea aparand din bucatarie.
-Hai sus de acolo sa mananci ,ca imediat vine Mos Craciun,si daca vede ca nu ai mancat,nu-ti lasa cadouri.
Ma ridicai vioaie,mai mult manata de foame decat de Mos Craciun.
-Mananca mai incet ca nu-ti ia nimeni mancarea din fata!zise bunica razand de pofta de mancare pe care o aveam.
Cu stomacul plin si incalzita,am inceput sa ciripesc ca o vrabiuta,povestind cum a fost la sanie.Apoi am inceput sa-i pun intrebari despre Mosul,de unde vine,cu ce,de ce?Cine ii spune lui daca noi,copiii am fost cuminti?Oamenii mari nu primesc cadouri?
Seara de Craciun veni pe nesimtite.Nu aveam in casa brad impodobit,dar se simtea mirosul de cozonac si de sarmale.Se auzi o bataie la usa.M-am oprit din povesti si am privit-o mirata pe bunica,la noi nu batea nimeni la usa!
-Du-te si vezi cine e,poate e Mosul!
M-am apropiat cu neincredere de usa,si am deschis-o.In fata mea,statea Mosul!Incremenita si fara sa scot vreun cuvant,il privi.Acoperit cu o mantie rosie,cu barba alba,si gluga trasa peste ochi,mi se paru putin inspamantator.Vocea lui groasa nu ma linisti.
-Spune-mi,copila,ai fost cuminte?
Fara sa-i raspund,fugi la bunica si o prinsem de poale.Aceasta rase si imi spuse sa nu-mi fie frica,Mosul e un om bun si a venit sa-mi aduca daruri.Acesta intinse mainile si imi zise pe nume.M-ar fi ajutat daca ii vedeam mainile macar,dar si acestea erau cu manusi.Arata ca o fantoma.Mosul scoase din sac,o sita mare,in care erau nuci si portocale.Vazand ca bunica avuse dreptate,ma apropie de el,si am acceptat darurile.Pe cand incepusem sa-l plac si chiar sa povestesc cu el,isi lua ramas bun de la mine,spunand ca mai are de mers la o gramada de copii.Am fugit la geam,sa ii vad sania si sa vad cum zboara.Mi s-a parut ca-l zaresc deasupra acoperisurilor.M-am bagat in pat,tacuta si impresionata de ceea ce am vazut,asteptand a doua zi,sa le povestesc copiilor.Ma simteam importanta!Gandurile mele s-au continuat si in noapte,de data aceasta,visandu-ma alaturi de el pe sanie,zburand deasupra satului,si chiar mai departe...

Camelia Hegyi

Sertare prafuite-Radacinile mele

camely12 — Sun, 16 Dec 2007 16:01:29 UT

-Asculta fato la mine!Nu am ce sa-ti dau zestre cand te-oi marita,dar tu sa fii ascultatoare si harnica cum te-am invatat.Pamantul sa-l iubesti ca pe copilul tau ca el iti va da de mancare!Sa mergi dupa legile lui Dumnezeu si sa nu iesi din cuvantul barbatului orice o zice,ca vezi tu ce greu ii daca ramai singura!Sa nu umbli dupa cai verzi pe pereti,ci cauta-ti un om harnic si gospodar,chiar daca nu-i el tanar si frumos.Poate ca va mai merge si la alte femei,dar tu sa inchizi ochii,ca asa sunt barbatii,insa tu sa nu calci vreodata stramb,ca eu te omor cu mana mea!In rest,cum ti-o fi norocul!
Genoveva nu era foartecurtata!Bonda si cu ochi albastrii ca cerul,era mult prea stearsa,si apoi toti stiau cat de saraca este.Ramasa orfana de tata de mica,si avand multi frati,abia isi duceau zilele.Era invatata cu munca,si pe cat era de maruntica,pe atat era de agera si puternica.La camp,lasa in urma si barbatii.
Dumineca la hora in sat,era la fel de fruntasa.Atunci se strangeau baieti din mai multe sate,si nu odata se termina cu vreo logodna.Cel mai vanat fecior,era un ungur din satul vecin.Inalt si mandru,facea orice fata sa roseasca sub privirea lui verde.Unde mai punem si faptul ca provenea dintr-o familie de grofi.Bunicii lui stapanisera satul in trecut,avand o avere si un conac de invidiat.Rascoala taranilor avusese un impact puternic asupra familiei,groful fugind in Ungaria,si lasand-o pe doamna singura in furia taranilor.Femeie puternica,caracter ce-l mostenise si nepotul ei, privi cu capul sus cum i se lua averea si i se darama conacul.Fara sa verse o lacrima,munci si isi ridica o casa,ce-i drept nu asa de grandioasa,pe locul conacului.Primi din pamanturi inapoi,iar taranii incepusera sa o placa si sa o admire pentru darzenia ei.Ura si furia lor se destrama,iar viata acesteia se indulcii.Munci cat doi barbati la un loc!Cand inchise ochii pentru totdeauna,copiii ei o plansera amarnic,si aveau de ce.
Putini mai vorbeau despre acest moment din trecut,majoritatea ii respectau si daca le aminteai de vremea cand taranii sufereau din cauza lor,dadeau vina pe grof.Gyuri puse ochii pe o unguroaica tanara si frumoasa,si pe deasupra ,familia ei aveau ce sa-i dea zestre.Asa incepuse o frumoasa poveste de dragoste intre ei,si,curand, isi aduse parintii in petit.Incepusera negocierile,iar tinerii,stateau afara si ii ascultau .Din casa se auzira vocile ridicate si certurile acestora,iar fata incepu sa planga incetisor.Se vedea treaba ca parintii ei ii reprosau parintilor lui ca vor fata pentru avere.
-Ildiko,sti ceva...noi nu ne vom casatorii din cauza alor tai,zise baiatul.
-Ce vorbesti,nu ii auzi pe ai tai?Nu vor sa lase nici cum!Au dreptate ai mei!
In cateva minute,discutile se mutara si afara,iar tinerii isi aruncara vorbe grele!
Tanarul o prinse
pe tanara de amandoua mainile si o stranse pana aceasta tacu.
-Asculta-ma...Mi-esti draga ca ochii din cap,si nu vreau nici o palma de pamant de la ai tai,dar nu ma las umilit asa de ei.Tu esti fata lor,si nimic nu se va schimba!Plec si nu ne vom mai vedea,iar eu ma voi insura cu cea mai saraca fata din satul tau,sa vad ce mai zici atunci.Ochii lui verzi se intunecara ,adunand parca norii grei deasupra capului fetei.O lasa de maini si se indeparta de ea,fara sa priveasca inapoi.Fata il privi neputincioasa si cu sufletul greu.Stia ca nimic nu-l va indupleca.
Genoveva merse la fantana din sat dupa apa,cand ii taia calea acel tanar chipes la care ea visa in taina.
-Ce faci Genovevo,hai sa te ajut.
O prinse de talia subtire,facand-o sa roseasca pana la lacrimi.
-Lasa-ma,Gyuri,nu-ti rade de mine.Du-te la fetele din neamul tau si de nasul tau.
El o trase puternic la piept si rase cand fata il lovi in piept cu putere,si fugi cand scapa din bratele lui,uitand de galeata.
Intra in curte,cu fata scaldata in lacrimi,rosie ca focul,si tremurand toata.Inima ii batea sa-i iasa din piept.In sufletul ei era un amalgan de sentimente.Corpul ei neprihanit,simti pentru prima data atingerea unui barbat,iar placerea ce o simti,se amesteca cu rusinea.Visa uneori la Gyuri,dar nu spunea la nimeni,si nici prin cap nu-i trecu ca el sa o observe.Sigur rade de ea!Capul ii vajaia si isi cauta de lucru in gradina,sa nu o vada maica-sa.
Focul se aprinse in sufletul fetei,si ,de slaba ce era,devenise mai slaba,de maica-sa o credea bolnava.
-Sa nu-mi mori,fato,auzi?Stai acasa ca merg eu la camp.
Degeaba protesta,maica-sa ramase neinduplecata.
Dorul o stingea incetul cu incetul,iar Duminicile erau un dulce ghin pentru ea.Abia astepta sa-l vada,si totusi fugea din calea lui.El o cauta din priviri si zambea victorios cand o vedea asa de tulburata.
-Ce zici...te iau de nevasta?
-Du-te in treba ta,nu-mi mai tine calea,stii bine ca-s saraca.
-S-apoi ce...,am eu destul.
-Nu-i bine sa razi de mine,Gyuri..
-Dar nu rad,o sa vezi!
Si el se tinu de cuvant.Isi anunta parintii ca vrea sa se insoare.Acestia protestara la inceput,ddar vazand ca nu o scot la capat cu el,se invoira,si mersera pentru a doua oara in petit.
Cand ii vazura in batatura,Genoveva simti ca lesina.Intra in casa fara sa scoata vreun cuvant .Mama ei o vazu alba si se sperie.
-Ce-i fato,ai vazut vreo stafie?
Auzi cainele latrand si iesi sa vada ce se intampla.Mare ii fu uimirea sa vada familia Szekely,din satul vecin,cu tot cu fecior.Isi sterse mainile de sort,si isi aranja naframa,curioasa de motivul vizitei.
-Ziua buna,oameni buni!Da' ce va aduce pe la noi,Doamne iarta-ma?
-D-apoi ce...ziua buna!Matale nu stii?Tinerii nostrii vor sa se ia laolalta.
-Apoi mereti voi,pre cum ati venit,noi nu suntem de nasul vostru,abia avem cu ce trai,de unde sa am atata zestre pentru fata?!S-o intors lumea cu susul in jos...
--Lasa matale zestrea...ei sa fie sanatosi!
-Apoi daca asa sta treaba,intrati in casa sa povestim,si-apoi ce a da Dumnezeu.Genovevaaaa!!Hai fato si ada o ulcica de vin,unde te-ai ascuns?
Destinul a facut ca bunicii mei sa se uneasca dintr-o intamplare,dar sa traiasca o viata impreuna!

Camelia Hegyi

Sertare prafuite-Rasaritul

camely12 — Sun, 02 Dec 2007 14:29:59 UT

Plecasem cu mama in vizita la niste cunostinte in satul Luncani,unde urma sa ne petrecem week-endul.Stapana casei,o tanti grasa si blanda,ne-a primit cu masa plina de bunatati.Am mancat cu mare pofta,pe deoparte datorita faptului ca gatea bine,pe de alta ,datorita aerului tare si zbenguieli.Dupa mancare am iesit in curte,de unde am mancat in voie mere,culese chiar de mine din pomii inca mici din curte.
-Mai incet cu merele ca iti va fi rau,inca nu-s coapte!
-Lasa fata sa manance cat pofteste,acolo la oras nu aveti voi dinastea.
-Eu o las,sa nu i se faca rau.Mananca toate verziturile!
Intradevar aveam obiceiul sa mananc tot ce era verde.Cel mai mult imi placeau merele padurete si corcodusele verzi,dar si agresele ,macrisul si coditele de la vie.De fapt si acum imi plac!
Privirea blanda si ingaduitoare a batranei,ma faceau sa ma alint si sa ma intrec,dar,cum intreceam masura,ma aducea mama cu picioarele pe pamant.
Ziua trecu repede si frumos.Dupa ce o indupleca pe mama,tanti ma duse "pe ulita" si ma prezenta copiilor,iar acestia ma acceptasera repede.Una dintre fetite,Cosmina,era cam de-o varstra cu mine,si pana seara am devenit de nedespartit.Am sarit elastic,coarda,ne-am jucat de-a v-ati ascunselea si jocuri cu mingea.Seara m-am intors in casa,fericita si cu o foame de lup.De cum am intrat in casa,ma intampina un miros imbietor de tocana de pui,cu mamaliguta.Am mancat pana ce mi-am facut o burtica ca somalezii.Cu toate astea am dormit bustean,in patul tare si asternutul cu miros de soare.
Dimineata m-a trezit cantecul cocosului si latratul cainelui.Am iesit in curte,imbracata in pijama,si am gasit-o pe tanti care se pregatea sa mulga vacuta.M-am tinut dupa ea,povestind intruna.Ea radea,scuturandu-si burta mare,minunandu-se de energia si veselia mea.Dupa ce am primit un pahar de lapte,am intrebat-o daca pot sa ma duc sa vad daca s-a trezit Cosmina.Daca a vazut ca nu poate sa ma convinga,m-a lasat.
-Nu sta mult ,ca ne cearta maica-ta pe amndoua!
Mi-am luat repede hainele pe mine,si am luat-o la fuga.Tanti avea dreptate,nimeni nu era pe ulita.Soarele abia daca rasarise.M-am uitat dupa el.Se vedea dincolo de padure ca o portocala uriasa."As putea ajunge la el,sa-l vad de aproape?"Padurea era destul de aproape,iar eu stateam langa poteca ce ducea spre ea."Daca ma urc pana in deal,voi vedea cu siguranta soarele!"Am pornit grabita pe poteca,hotarata sa nu-l las sa se ridice pe cer,inainte sa ajung la el.Mare mi-a fost dezamagirea cand ajunsa in varf,am vazut ca mai am de strabatut o vale si un deal pana la el."Sa nu pierd timpul!"Desi obosita,nu ma dadeam asa usor batuta.Din cand in cand,privi in spate,intrebandu-ma daca voi mai stii sa ma intorc.Mi-aduceam aminte de "Hansel si Gretel",doar ca eu nu aveam cum sa-mi las semne. Intr-un final,am ajuns in varful celui de-al doilea deal. Aveam emotii si abia asteptam sa vad marea portocala.Soarele devenise auriu si in nici un caz nu era acolo unde eu m-as fi asteptat.Se inalta semet pe cer si isi vedea de treaba.Lectia o invatasem,asa ca eram pregatita sa ma intorc acasa.Aveam putine emotii,speram sa nu ma fi ratacit.De altfel imi era si foame,nu mancasem nimic in afara unei cani de lapte.Am luat-o la fuga in jos ,si am incercat sa tin linia dreapta.In fata ochilor imi aparuse mama cu mainile in sold si incruntata,si eram convinsa ca ma va certa."Chiar si asa,numai sa ajung inapoi,altfel voi muri de foame sau ma va manca lupul."Incepuse sa-mi fie putin frica.Dupa primul deal,am vazut poteca pe care am urcat,asa ca m-am linistit si am coborat fericita.Am ajuns la casa si am auzit-o pe mama cum ma striga.Dupa vocea ei,imi dadeam seama ca nu-mi va fi usor."N-o sa ma inteleaga daca ii spun de soare!Va fi secretul meu!"
Cand dadu cu ochii de mine,fugi catre mine ,ma prinse de mana si ma scutura nervoasa,urland la mine.
-Unde ai fost??Cine ti-a dat voie?Un pic te scap din ochi si dispari!Ma lasi sa innebunesc aici si sa trezesc tot satul!Intra in casa,ne facem bagajele si plecam,m-ai facut de rusine...
Mama continua pe acelasi ton,si chiar ma abtigui.M-am abtinut sa scot vreun sunet,si chiar ma abtinui sa imi frec locul plesnit,cu toate ca simteam furnicaturi.
Tanti facu tot posibilul sa o linisteasca pe mama,care intr-un tarziu ceda,dar cu conditia sa nu ies din curte.
M-am asezat pe bancuta din curte,suparata."Soarele nu l-am ajuns,pe mama am suparat-o,am primit si o palma,si nici cu Cosmina nu ma voi putea juca azi..."

Camelia Hegyi

Sertare prafuite-Tweety

camely12 — Thu, 29 Nov 2007 20:13:45 UT

Treceam printr-o grea etapa din viata mea.Dezamagirile si greutatile ma facusera timida si introvertita.Aveam putin peste douazeci de ani,insa aratam ca un copil.Slabuta,pana in 42 kg,mereu palida si cu ochii bagati in orbite,luam mereu calciu si alte vitamine,incercand sa scap de crizele de spasmofilie,destul de urate si dese.
-Mananca,tu fata,esti ca o scandura!Asa de tanara si cu atatea probleme...ce vei face cand vei fi batrana?Ar trebui sa fi plina de energie si rosie in obraji,tu parca esti o stafie!
Asa ma critica lumea,iar eu chiar ma intrebam ce se va alege de mine peste ani...Din pacate,si sufletul imi era la fel de zbuciumat,iar eu ma simteam pierduta si singura.Uneori mai ieseam cu o prietena si intram in cercul ei de prieteni,desi nu mi se potrivea prea mult.Asa am cunoscut-o pe Geta.Ea cu sotul ei,stateau la casa,si se pare ca mai aveau obiceiul sa faca chefuri.La unul dintre ele,cel putin,am fost si eu.Multa bautura,dans,glume,certuri,din nou glume,lucruri pe care nu le intelegeam prea mult.
Geta era o frumoasa bruneta,cu parul lung si drept pana la fund,cu un corp de gazela si fata ovala si oachesa.Eleganta si finuta,starnea admiratie in jurul ei.
Sotul ei ,Blond cu ochi albastrii,un barbat deloc frumos,mereu neingrijit ,parea si mai vulgar in preajma ei..Se certau des si chiar ma intrebam daca se iubesc.Aveau un baietel care impletea armonios trasaturile celor doi parinti.
Au trecut cativa ani,iar Dani,prietena mea,ramase in relatii stranse cu Geta,iar eu ma intalneam uneori cu ele.Viata mea incepuse sa se schimbe ,sa prinda din nou contur,iar pasii mei sa nu mai fie atat de sovaielnici.
Intr-o zi,Dani m-a sunat si m-a intrebat daca vreau sa merg la spital la Geta.Imi spuse ca a fost internata de urgenta dupa un lesin,si ca inca nu e constienta.
-Dar ce au zis doctorii?
-II fac inca analizele.
Binenteles ca am vizitat-o.Se trezise,insa nu parea sa ne recunoasca,si nici nu putea vorbi.Corpul ii era paralizat.Mama ei imi spunea printre lacrimi ca doctorii i-au spus ca e posibil sa fie scleroza in placi.Zilele treceau,iar Geta avea zile mai bune si altele mai rele.Dani ramase in spital si o ingriji.Adusera un preot la spital,sa-i citeasca din biblie,si chiar a fost mama ei si la o clarvazatoare.
Dupa o luna de zile,Geta isi reveni,iar doctorii nu ii dadusera inca un diagnostic precis.Desi umbla inca greu,Geta se bucura sa iasa in sfarsit din spital.Cu punga de medicamente,statu o vreme la mama ei,departe de sot si copil,pentru a nu depune efort si sa evite stresul.
Timpul trecu in favoarea ei,spre bucuria tuturor,iar aceasta perioada aproape ca a fost data uitarii,cand Geta lesina din nou.Dani ma suna si imi spuse printre lacrimi ca au internat-o la hematologie si ca a fost diagnosticata cu leucemie.
-Fi serioasa,am raspuns eu in pofida socului,adu-ti aminte ca i-au spus si ca are scleroza si nu a fost asa.
Din pacate,de aceasta data,doctorii nu s-au inselat.A stat o vreme internata,apoi s-a intors acasa si si-a continuat viata.Doi ani,cred,a impartit timpul ei intre casa si spital.Anuntul ei aparuse pe postul nostru local,,dar banii se strangeau greu.Nu era un caz foarte induiosator,pe langa atatea copii bolnavi .Toata lumea din preajma ei se obisnuise cu ideea ca ea sufera de leucemie,si o vizitam la spital.Cand a inceput tratamentul cu citostatice,a trebuit sa renunte la parul de care avea atata grija si era atat de mandra.
-Am plans mai tare dupa par decat cand am aflat ce boala am.
-Lasa ca iti iau o peruca de care vrei tu,zicea zglobia Dani.Spune-mi cum vrei sa fie?
-Sa fie blonda,zambi Geta,
Cand am vazut-o prima data cu peruca,imi paru caraghioasa,dar m-am abtinut si am zis ca ii sta foarte bine.
La spital,statea in capul gol,sau cu un batic.Observasem ca incepe din nou sa-i creasca parul.Arata mai bine si era destul de vesela.Cand m-a vazut in usa salonului,imi arata tricoul cu degetul si exclama cu un zambet larg pe fata:
-Tweety!!!!
Ma uitam nedumerita si eu catre tricou,apoi m-am luminat.Era o mare admiratoare si colectionara de obiecte sau jucarii ce il infatisau pe Tweety!
Am deschis gura sa-i spun ca il dau ei,apoi ,strafulgerata de o idee,am renuntat.Stiam ca urmeaza sa fie ziua ei,si ma gandeam sa-i fac o surpriza.Am plecat acasa de la ea,felicitandu-ma ca m-am abtinut,si zambind inchipuindu-mi cum va decurge surpriza.
Era sfarsitul lui Aprilie,si,ca sa fiu sigura,deoarece stiam ca e la inceputul lunii mai nascuta,am hotarat sa o sun pe Dani sa-mi spuna exact.Pregatisem tricoul si ma gandeam la inca ceva.Cand iau telefonul in mana,vad ca am un mesaj de la Dani.Il deschid:"A murit Geta"!Atat...
M-am uitat la Tweety si am inceput sa plang.Nu am apucat sa ii fac aceasta bucurie!

Camelia Hegyi

Sertare prafuite-Jocul de noroc

camely12 — Sun, 18 Nov 2007 12:28:09 UT

Eram in clasa a patra,si era ultima excursie facuta cu invatatoarea noastra,inainte de despartire.Mi-aduc aminte ca ,pe cat am plans cand ni s-a schimbat invatatoarea,pe atat am ajuns sa o indragesc.Prima noastra invatatoare,iesise la pensie.Fiind in varstra,avea o rabdare si o caldura deosebita cu noi,copiii.O femeie uscativa,micuta si foarte ridata,rareori isi iesea din fire,ascutindu-si atunci vocea si lovind cu putere catedra cu un indicator de lemn.Pielea de pe gat i se rosea,fiind pentru noi un puternic semnal de alarma ca gluma se ingrosa.Asta se intampla insa foarte rar!Cand ni s-a prezentat viitoarea invatatoare,am fost speriati de vocea ei puternica si infatisarea impunatoare.Desi era trecuta de prima tinerete,avea o energie cu care nu eram obisnuiti.Era o femeie mai putin frumoasa,imbatranita inainte de vreme,cu un ten inchis si parul decolorat!Am fost reticenti cu ea,dar a stiut cum sa ne cucereasca, si sa ne stapaneasca.
Dimineata devreme ,ne intalnisem la gara !Nu eram singura clasa care mergeam in aceasta excursie,dar eram cei mai mici,asa ca ne-am retras timizi langa invatatoarea noastra,privindu-i curiosi si putini invidiosi pe cei mari.Ne-am urcat in tren si am mers la compartimentul nostru.Acolo eram doar noi,cei mici,asa ca nu ne-a fost rusine sa cantam sau sa recitam poezii.Cand ne-am apropiat de Predeal,invatatoarea ne-a pus sa ne echipam de iarna.Daca la noi in oras era o vreme frumoasa de primavara,aici era zapada si frig.Ne-am luat caciulile si fularele,si inca o bluza groasa.Am chicotit cu toti cand am dat de zapada si greu ne-a adunat,fiecare fugind ca la comanda in alta directie.Cu greu am ajuns la pensiunea unde am fost cazati,de care imi amintesc doar ca semana cu un vechi castel,sau scoala.In camere am fost cazati cam zece persoane.Camera era saracacioasa,cu paturi supraetajate,cam murdare,si cateva dulapuri cu usile zgariate.Singurul calorifer nu reusea sa faca fata,asa ca a trebuit sa dormim imbracati.Unde eram eu,erau fete din clase mai mari,adevarate domnisoare,care ma priveau cu superioritate ,si isi vorbeau mereu la ureche,ca si cand aveau cele mai mari secrete.Dupa ce ne-am instalat,am mers la cantina unde am primit mancare putina,pe cat eram eu obisnuita acasa,si cam fara gust,insa nu am lasat nimic in farfurie.Ne-am plimbat apoi,bucurandu-ne de zapada,ne-am bulgarit si am ajuns la camere cu hainele complect umede si cu mainile inghetate si rosii..Pe acea vreme ,aveam o porecla,"Topolino",deoarece semanam cu personajul principal din filmul ce rulase in acea vreme,avand acelasi titlu,film pe care nu-l vazusem.Copii mai mari ma strigau cu acest nume,crezand ca asa ma cheama.Seara se stransera la noi in camera,fete si baieti,si ne-am jucat carti.Doi baieti mai mici,au adormit la un moment dat,iar cei mari s-au distrat,dand pedepse sa fie unsi cu pasta de dinti,sau sa fie rujati.Toata lumea radea,iar mie mi-era mila de ei si ii consideram rautaciosi pe cei mari,si curand am iesit din joc.Picam de somn,fiind obisnuita sa dorm deja la ora zece,iar acum era miezul noptii.
Dimineata am mers din nou la masa la cantina,unde am primit cate un patratel de unt si doua lingurite de gem.Avand bani de acasa,ne-am mai cumparat noi cate ceva,cat sa ne potolim foamea.Intr-un colt in cantina,am descoperit pentru prima data,un aparat de joc.Am bagat un leu si am tras de maneta.Am chicotit cand am vazut ca am castigat si ma visam deja bogata si ca ii voi duce mamei o gramada de cadouri.Ma miram ca oamenii nu se lupta sa stea la aparat.Cum am avut program liber,nimeni nu m-a oprit,asa cca am sta acolo pana la ultimul leu.Dezamagita si luata in ras de colegi,abia imi stapaneam lacrimile.Mi-am dat seama de prostia care o facusem,dar mai grav de atat era ca nu mai puteam participa la nici o distractie.Adio discoteca,teleferic,prajituri.Noroc ca cumparasem dinainte o vedere,altfel nu as fi avut bani nici pentru asa ceva.
Cele cateva zile trecusera ,iar eu mi-am insotit colegii peste tot,dar fara sa pot cheltui vreun ban.M-am bucurat ca discoteca era gratuita pentru noi,dar a trebuit sa ma multumesc cu apa.Cu telefericul normal ca nu m-am dat!
M-am bucurat ca ne-am intors acasa,nu fusese o excursie reusita pentru mine,dar mi-am promis si mi-am respectat promisiunea pana in ziua de azi,ca nu ma voi mai juca pe aceste aparate.Dupa cateva zile,i-am povestit mamei,care l-a inceput s-a incruntat,dar cand am terminat de povestit a zambit si a zis ca ii convinsa ca am invatat ceva din aceasta patanie,si ca nu are rost sa ma pedepseasca.Seara m-am culcat multumita ca nu am secrete,in patul meu mai cald si mai curat decat in camera din Predeal,fara sa protestez de ora ,cum faceam inainte.

Camelia Hegyi

Sertare prafuite-Linda

camely12 — Sun, 04 Nov 2007 17:40:46 UT

Noi stateam la bloc,asa ca era o mare placere cand mergeam in week-end la familia de prieteni a parintilor mei,care stateau la casa particulara,cu curte.Ei aveau un baiat cu cativa ani mai mare ca mine,un copil slabutel cu ochi prea mari si albastrii.Ne intelegeam destul de bine,dar uneori ne certam,odata stiu ca ne-am si batut.Amandoi am iesit sifonati si in plus am fost si pedepsiti.
Vara era o placere sa stam in curte,sa mancam afara si sa ascultam muzica la pick-up.
Fiind de copil o mare iubitoare de animale,am indragit si cainele lor,un caniche alb de talie mijlocie,si dupa fiecare week-end incercam sa-mi lamuresc mama ca ne-ar prinde bine un animal,fara nici un rezultat.Norocul meu a fost ca cainele lor,mascul,facuse o escapada la catelusa din vecini,o metisa fara pretentii.Cand li s-au nascut catelusii,vecina le-a dat si lor un pui,asa cum e traditia.Piticuta semana destul de bine cu tatal ei,dar nefiind rasa pura,nu aveau nici o sansa sa o vanda.Ii cautau stapan.Cand am vazut-o prima data,am indragit-o pe loc.Era un ghem alb,pufos si moale,nu mai mare de cat o palma.A indragit-o si mama,dar ramase categorica ,nu vrea caine.In drum spre casa,am plans pana mi s-au umflat ochii si am adus toate argumentele care imi venisera in minte,pro catelusei.Dupa indelungi dezbateri,si multe promisiuni pe care stiam ca trebuie sa le respect,cedase.
-Nu vreau sa mai vad vreo nota sub noua in carnetul tau!
-Bine...
-Nici dezordine pe birou sau in camera ta!
-Da,mama...
-Sa nu trebuiasca sa-ti zic sa-ti faci temele!
-Nu,nu...
-Cureti dupa catelusa,o duci afara,ii faci baie...
-Da!
Seara abia am putut adormi la gandul ca voi merge dupa ea,pentru ca sub nici o forma nu acceptasem sa asteptam pana in week-end.Dupa scoala,am fugit intr-un suflet dupa ea.Imi batea inima nebuneste.
-Am sa ii spun Linda.
O pupam pe botisorul rece si umed si nu-mi venea sa cred ca o duc acasa.Mi-a ramas imprimat in memorie,mirosul ei de pui si caldura ce o emana cum o tineam la piept,sub bluza.Statea cumintica si scancea uneori ca un bebelus,cand vrea sa-si schimbe pozitia,dar era multumita acolo la caldurica.
Din acel moment,nu ma mai despartea de ea decat scoala.Dormeam impreuna,ne jucam,ii faceam baie,curatam dupa ea.Se formase o legatura puternica intre noi.Crescuse,iar blada alba se schimba in galbena si ondulata.Avea ochii ca doua margele negre si gene lungi si intoarse,ceva ciudat la un catel.Se obisnuise sa mearga afara singura de cate ori avea nevoie.Cand se plictisea,se oprea sub geam si ne chema..Cand mergeam la scoala,imi spunea mama ca era mai apatica si deseori ofta in asteptare.Ma simtea de la distanta ca ma apropiu de bloc,asa ca sarea ca arsa si fugea catre geam.Se urca pe fotoliu,apoi pe calorifer si de acolo pe geam,incercand sa ma vada de coltul blocului.Cand apaream,se agita si dadea din coada ca si cum nu ma vazuse de mult timp.De multe ori ma temeam pentru ea sa nu cada,stateam la etajul patru.Ma urmarea cu privirea pana intram in scara,apoi se ruga de mama sa-i deschida usa sa vina inaintea mea.
E greu de descris in cuvinte legatura stabilita intre noi.Desi nu stiam sa dresez un caine,inteligenta ei si faptul ca-i vorbeam mereu,a facut-o sa ma inteleaga in tot ce-i spuneam.Venea la picior pe strada,fara lesa,tacea cand ii ziceam,statea la tuns,la baie,iar cand imi faceam temele,statea cuminte intr-un colt,privindu-ma si ciulindu-si urechile la mormaielile mele.Cand dormeam,aveam pozitiile noastre de somn,ea fiind ca si mine o iubitoare de caldura,se baga cu totul sub patura.
Linda a fost un episod important in viata mea.M-a invatat ce inseamna sa iubesti neconditionat,sa te bucuri mereu de vederea celui drag,m-a invatat sa fiu responsabila,m-a umplut de privirea ei pura si loiala,m-a consolat daca eram trista.Am fost pentru ea cea mai importanta in viata ei,iar asta mi-a dezvoltat optimismul si increderea in mine.Cred ca timpul petrecut alaturi de ea mi-a influentat viitorul,chiar daca pare mult spus,si am invatat de la ea sa-mi folosesc si celelalte simturi,cum ar fi intuitia,si sa citesc oamenii.Despartirea de ea a fost dura,oamenii maturi hotarasera ca nu le place sa aiba un caine prin vecini,iar eu m-am vazut obligata sa o duc la cineva cu curte,unde am lasat-o.Ea nu a inteles niciodata de ce am lasat-o acolo,si m-am simtit vinovata si m-a durut privirea ei si latratul ei in timp ce ma indepartam de ea.Am vizitat-o,iar bucuria ei,loialitatea si puterea ei de a ma ierta,au facut ca vinovatia sa ramana in sufletul meu ca o povara pt toata viata.Intr-o zi,cand am vizitat-o,nu m-a mai intampinat latratul ei.Am intrat si am cautat-o.Noi ei stapani nu erau acasa,asa ca am intrebat un vecin daca nu a vazut-o.
-Cateaua aia galbena?Ba da stiu,ieri a iesit in strada si a calcat-o masina,imi raspunse sec batranul.Am izbucnit in plans sub privirea mirata a acestuia si am plecat spre casa,plangand tot drumul.Chiar daca a fost o necuvantatoare,in amitirea mea a ramas ca una dintre cele mai bune prietene,chiar surori,si ii multumesc pentru tot.Te-am iubit,draga mea Linda si toata viata te voi pomeni!Iarta-ma...

Oboseala ...dulce

camely12 — Wed, 31 Oct 2007 20:31:10 UT

Azi se implineste o saptamana de la prima mea zi de lucru in aceasta firma.Va aduceti aminte cum va spuneam ca imi doream sa simt ca muncesc.Ce sa va zic...doar aveti grija ce va doriti! Va spun ca nici macar nu stiu cand trec cele opt sau noua ore,cat stau la servici.Primele trei zile au fost destul de lejere,a trebuit sa ma acomodez si sa cunosc personalul,produsele care le lucram si tehnologia.Este o mare deosebire intre ce lucram inainte si acum,adica intre articole sport,din bumbac,si camasilile sau sacourile de aici.
Dupa prima zi am fost foarte incantata de ceea ce am vazut,mai putin de doamna Madalina,o femeie in jur de 37 ani,eleganta,foarte draguta si pe deasupra o buna cunostinta de a sefei mele.Rollul ei acolo era de ajuta fetele la tot felul de maruntisuri,dar "din pacate" era in preaviz,tocmai ce isi gasise un post de vanzatoare la un raion de bijuterii,domeniul ei.Femeia aceasta reusise sa ma socheze prin fatarnicia , spiritul de barfa si puterea ei de influentare negativa asupra fetelor.Am vazut-o povestind cu sefa,emanand o admiratie si simpatie coplesitoare,ca in momentul urmator sa vorbeasca cu ura despre ea.Sa va dau un exemplu.Apare sefa din oras.Madalina o intampina si merge cu ea spre birou.
-Toata ziua ai umblat azi.Zi-mi daca ai rezolvat...
-Da,in mare parte...Sunt rupta de foame!
-Stai sa-ti aduc ceva de la frigider.Cum ai stat pana la ora asta fara sa mananci?!
-Am vrut la un moment dat sa ma opresc sa-mi iau ceva,dar m-am luat cu altele si am uitat.
In scurt timp,sefa pleaca.Madalina o conduce pana la usa,ascultand-o atenta si zambind.Se intoarce la locul ei si incepe povestea.
-Auziti fetelor...s-a zgarcit sa-si ia ceva de mancare.
-Am intrebat-o despre chestia ... si am aflat ca...
Asa incepea o lunga si urata conversatie.Din momentul plecarii sefei,oprea fetele din lucru,antrenandu-le in barfe.Ma scarbea si ma enerva,si nu cred ca nu a observat acest lucru.Stiam ca ,pe langa faptul ca aveam de invatat mersul lucrurilor pe acolo,voi avea de luptat cu otrava imprastiata de aceasta femeie,deoarece si-a zis si ea ca daca nu sunt cu ea,sunt impotriva ei.Am lasat-o sa susoteasca cat a vrut si am simtit-o cum s-a pus ca un "tampon" intre mine si fete..Profitand de faptul ca eram noua,m-a indrumat gresit de cateva ori,aratandu-se "bine intentionata".M-am ars in tacere si am invatat sa o aud doar,nu si sa o ascult!Abia asteptam sa plece,si incercam sa o ignor si chiar si reuseam.Ma concentram la lucrurile mele si studiam fetele,cu care voi lucra,majoritatea imi placeau.Una dintre ele,o unguroaica de aproape 40 ani,micuta si slabuta,imi devenise draga.Lipicioasa,se apropie de mine din prima zi,cercetandu-ma cu ochii ei ageri,si glumind.
-Haideti ,fetelor sa vedeti ce maistra tanara si frumoasa avem!
Deschisa,sincera,se aprinde repede si ii trece la fel,incapatanata ca un copil,am botezat-o in gand"fetita care l-a luat pe nu in brate".Orice iii spun,incearca sa ma convinga ca nu exista nici o sansa de izbanda,iar rolul meu ii sa o iau cu binisorul si sa ii arat ca am incredere in ea,si sa ii dau importanta.Am avut deja rezultate surprinzatoare cu ea.
Aurica ii o doamna in jur de 50 ani,tacuta,calda,ascultatoare,cu o mana de lucru mediocra spre buna.In jurul ei imi face placere sa stau,imi da liniste.
Tuţa,cu cativa ani mai mare ca mine,simt ca trebuie sa o las in apele ei,altfel ar izbucni.Aparent este de un calm de invidiat.Are mana de lucru buna,gandeste in ceea ce face,insa nu are viteza.Sunt multumita de ea,stiu unde se potriveste.
Mai este Amalia,o femeie serioasa ,care lucreaza cu viteza,dar nu meticulos.
Am din fiecare gen de muncitoare,asa ca nu trebuie decat sa invat cum sa le folosesc.M-a inspaimantat doar femeia de la curatat ate si cusut nasturi,o varianta mai in varstra a Madalinei,dar cu mult mai putina putere si un intelect mai redus,dar pe care,stiind ca ramane,in comparatie cu prietena ei,m-am straduit sa o pun la punct.Dupa plecarea Madalinei,am inceput sa ma apropii de fete si sa creez cat de cat un mediu potrivit unui colectiv.M-am apucat de facut curatenie,aranjat ate si dulapuri,facut ordine,cu toate ca am intrat in tangenta cu praful la care sunt alergica.L-am simtit din plin,dar nu a fost moarte de om,am trecut peste.M-am bagat intre fete,ajutand la cusut sau desfacut,sau calcat,tot ce era nevoie.Am facut mai multe lucruri,insa cel mai mandra sunt de faptul ca am adus in atelier vorba frumoasa,caldura,zambetele,colegialitatea,toate in proportie destul de mare.Aceasta este merea mea realizare intr-o saptamana,si totodata rasplata pentru tristetea ce mi-a provocat-o veninul acelei femei.
Azi am avut o zi destul de grea,am lucrat si fizic si psihic,iar uneori ma simteam depasita de probleme.Incercam sa fac fata la toate si eram atat de coplesita incat abia am putut sa mananc la pauza.Am avut momente in care am crezut ca am dezamagit-o pe sefa mea,si chiar i-am spus intr-un fel care suna mai degraba a intrebare,in momentul in care am ramas noi doua.M-a linistit si mi-a zis ca i se pare normal sa-mi trebuiasca timp sa ma obisnuiesc cu toate,si considera ca am facut fata cu brio,pana acum.Acum ma simt obosita,dar iubesc aceasta dulce oboseala,care imi da satisfactia unei zile folosite la maxim.

Nori si soare...

camely12 — Tue, 23 Oct 2007 08:56:58 UT

Dupa experienta avuta cu magazinul la care am vrut sa lucrez,am ajuns la concluzia ca nu sunt facuta sa stau.Simt nevoia sa imi folosesc mintea si sa am tot timpul ceva de facut,sa simt ca am realizat ceva la sfarsitul unei zile de lucru.Dupa o zi,senzatia de dezamagire imi disparuse total si eram din nou cu ziarul si telefonul in mana,plina de speranta.Mi-a atras atentia un post de tehnoloaga la un salon de moda ce urma sa se deschida,si le-am trimis un e-mail cu o scrisoare de intentie si CV-ul meu.
-Iar croitorie?ma intreba sotul.
-Nu voi lucra cu bumbac,asa ca nu voi avea scame si praf decat in mica masura.In plus vreau sa-mi folosesc experienta acumulata si sa pot lucra in organizare,lucru ce mi se potriveste cel mai bine.
-Poti incerca,daca nu iti va placea,poti oricand sa faci altceva!
Am mai trimis CV-uri si am dat telefoane,chiar am fost la cateva interviuri,in mai multe domenii.Eram hotarata sa nu ma grabesc,sa fiu multumita si de ceea ce fac,si de salar.
Dumineca am avut o surpriza ,m-a sunat sefa de la magazin
-Buna Camelia,sunt C....Acum am ajuns in tara si am vorbit cu baiatul de la magazin care mi-a spus ca nu mai vrei sa vii la noi.Ce s-a intamplat?
-Este adevarat,nu mai vin.Cu toate ca am fost entuziasmata si mi-am dorit sa lucru la d-voastra,am fost foarte dezamagita de prima mea zi de lucru.
I-am povestit de ceea ce am vazut si auzit M-a ascultat,apoi a recunoscut ca sunt unele probleme care trebuiesc rezolvate,iar in privinta sefei de magazin care a plecat,mi-a spus ca a anuntat-o sa-si gaseasca in alta parte,tinand cont de lipsurile avute si vanzarile excesiv de slabe.
-Crezi ca e posibil ca intr-o zi de lucru sa se faca vanzari de doar 3 milioane?Consider ca e lipsa de interes,sau alte lucruri ce nici nu vreau sa le gandesc.Cert este faptul ca nu era potrivita pentru noi.Aici am nevoie de o persoana ca si tine.Salariul este cel care l-am discutat,cu posibilitati de marire,am auzit ca ti s-a spus altceva..Noi vrem sa ne extindem,iar lucrurile vor evolua.
-Maine merg la un interviu in domeniu meu,dar oricum vreau sa trec pe la magazin,poate veti fi acolo,mi-ar face placere sa va cunosc.
-Astept sa-mi dai un telefon!
Trebuie sa recunosc ca am fost mandra ca m-a sunat,m-am simtit apreciata!Imagina mea despre magazin s-a mai indulcit,desi stiam ca adevarul era undeva pe la mijloc.
Seara am fost contactata de o prietena si fosta colega cu care am lucrat in trei locuri,si m-a intrebat daca mi-am gasit de lucru.I-am zic ca urmeaza sa merg luni la interviu.
-Hai la noi!Sefa mea are nevoie de o persoana ca tine.M-a propus pe mine in postul de maistra ,dar eu plec in Franta in decembrie,plus de aceea,ma stii ca nu am rabdarea ta cu oamenii,si sunt prea imprastiata pentru gustul patroanei.
Klara e o persoana unica,cu bune si rele.O cunosc cam de 8 ani,de la primul loc de munca impreuna.Mi-aduc aminte ca o evitam,fiind speriata de caracterul ei nonconformist,de dorinta ei de a fi in centrul atentiei,privirea ei verde ca smaraldul,parul intunecat,obraznicia si superioritatea ei.Pe atunci eram timida si retrasa.Dupa ani,mi-a zis ca a fost marcata de aspectul meu de ingeras.
-Cand te-am vazut,ma intrebam ce cauti acolo?Micuta,slabuta ,parul lung si blond si ochii albastrii si rotunzi,cu un zambet timid pe fata,ma intrebam unde ti-s aripile!?Rase zgomotos zicand astea.
Simteam de multe ori privirea ei patrunzatoare si incercam sa nu-i stau in cale.Datorita ei ne-am apropiat,dar fara a fi niciodata prietene la catarama.
Eram fascinata de inteligenta ,imaginatia si indemanarea ei.
Ne-am despartit ,dar drumurile ni s-au intersectat din nou cand m-a sunat sa ma intrebe daca nu ma intereseaza sa lucrez la o firma belgiana,care tocmai se deschidea.Am mers,am vazut si am ramas.In scurt timp devenise sefa de productie si spaima fetelor.Desi eram o fire calma,nu odata am intrat in conflict cu ea.Am fost aleasa sa organizez si sa conduc un grup de fete,fiind in contact direct cu ea.Ma enerva nerabdarea ei si modul ei imprastiat de a lucra,modul dur si nemilos de a trata oamenii,si nu odata am plans din cauza ei si simteam ca nu o mai suport.Cu toate astea,spre uimirea mea,ea era obiectiva si ma sustinea de cate ori era cazul.Imi spunea ca-i place sinceritatea mea si ii sunt draga ca am caracter,si ca ,dincolo de aspectul meu angelic am o putere de invidiat.
Al treilea loc de munca a fost la firma pe care tocmai am parasit-o.Am fost colege cam trei ani,pana ce ea a plecat.Culmea a fost ca si aici tot ea m-a chemat.Ne-am certat,ne-am sprijinit,ne-am respectat.In timp,firea ei s-a mai inmuiat,iar eu m-am intarit.
-Ce spui,vii la noi?Patroana ii pe gustul tau,mai degraba decat pe al meu,aveti multe puncte comune,v-ati intelege.
-Din nou colege!?Ok,da-mi nr ei de telefon sa o contactez si sa stabilim o intalnire maine..
Am ras amandoua de situatie si de amintiri.
Luni m-am pornit la interviuri.Postul de tehnoloaga mi s-a parut ca ma depaseste,asa ca le-am urat succese,ne-am strans mainile si am mers mai departe.
Am ajuns si la firma unde lucreaza Klara,mai repede cu un sfert de ora,asa ca am avut vreme sa studiez.Destul de curat,spatios.M-am uitat la produsele in lucru,niste camasi si sacouri,si am vorbit cu singura doamna care mai era in firma.Apare si patroana si facem cunostinta.Dupa un schimb de pareri si o discutie usoara despre gripa,trecem la subiect.
-Am nevoie de o persoana care sa imi poata organiza productia,o mana de fier intr-o manusa de catifea.
-Am sa va spun punctele mele tari si cele slabe.In productie sunt o buna organizatoare,stiu toate masinile,inclusiv sa le reglez,imi place ordinea si stiu sa comunic cu oamenii,si am o influienta pozitiva asupra lor.La partea de croi sunt mai slaba.Nu am imaginatie,nu creez,si nu stiu sa modific tiparele.
-E ok pentru mine,ma intereseaza mai mult partea de organizare.Va trebui sa cunosti mana de lucru a fiecaruia,fazele de lucru la un produs si cum il vei impartii.
Dupa ce am mai dezbatut amanunte si pareri ,am hotarat ca ne convine.
Am plecat de acolo multumita,dar si constienta ca imi va fi greu la inceput.Va trebui sa muncesc mult si sa ma obisnuiesc cu produsele atat de diferite de cele din bumbac.Aceasta oferta este un pas mare inainte,sper sa fiu pregatita pentru el..Am prins 'soarele' cu amandoua mainile si voi incerca sa-l tin cat mai mult pe cerul meu!

M-am potolit...

camely12 — Sat, 20 Oct 2007 15:58:21 UT

Acum cateva zile am scris un blog in care mi-am "strigat "reusita!Ma simt datoare fata de voi sa vin cu o continuare,asa ca...
Joi a fost prima mea zi de lucru la noua firma.Dupa un dus de trezire,am ramas in fata dulapului ,nehotarandu-ma cu ce sa ma imbrac.Elegant?...Comod?Oare cat e de rece?
Mi-am luat pana la urma blugi si o bluzita.M-am fardat putin,doar atat cat o fac de obicei si la drum!Am ajuns cu un sfert de ora mai repede,asa ca am intrat intr-un magazin sa-mi cumpar un ice tee.Nu stiam daca pot iesi mai tarziu,si ,din cauza emotiilor aveam o sete continua.Cand am ajuns in fata firmei,am vazut-o pe sefa de magazin,o doamna in jur de 40 ani dar cu o alura tinereasca,pe care am simpatizat-o din prima clipa.I-am zambit si m-am apropiat de ea,oarecum mirata ca nu a deschis inca,dar mai apoi i-am vazut tigara si am inteles.Cand am fost destul de aproape de ea,am vazut ca era trista si tulburata,poate chiar si plansa.Am intrebat-o daca e vreo problema.Se abtinea cu greu sa nu izbucneasca,asa ca in cateva minute si-a dat drumul si mi-a povestit cum dupa atata vreme de cand lucra aici,ajunge sa fie condamnata ca ar fura,si cum patroana o suna pe una dintre fete care nu are nici doua saptamani vechime,sa o intrebe ce se intampla cu magazinul.Imi spuse ca a venit doar pentru stoc,apoi pleaca definitiv si ca oricum se saturase sa lucre 9-10 ore pe zi,pentru 7 milioane jumate,si nici vorba sa ii mareasca salariul.
Pana sa intram in magazin,ma gandeam ca am nimerit intr-un moment prost,iar doamna amplifica putin lucrurile din cauza supararii dar ceilalti angajati m-au facut sa ma indoiesc.Cu toate ca nu am nu experienta,m-a uimit modul primitiv de a face stocul,si,mai mult de atat,felul in care se facea evidenta.Erau cateva caiete in care se faceau calcule si se tinea evidenta la orice.Oare astia nu au aflat de calculator?!Nu-mi venea sa cred ca pentru marfa de 700 milioane,le trebuie opt ore sa numere si sa calculeze.Unul dicta,celalalt scria.Imi aduceam aminte de bancul cu politisti .La sfarsit ,dupa multe inmultiri si adunari,obtinura mai multe cifre,asa ca au ales-o pe cea mai potrivita.Mi-era clar,daca nu exista rigurozitate,firma nu are cum sa aiba trainicie.
In alta ordine de idei,am stat noua ore fara sa fac mai nimic.Clientii intrau si rar aveau nevoie de ajutorul meu.Pretul era afisat ,iar marimile erau doar cele care erau expuse.Eventual ii indrumam spre cabina de proba,sau povesteam despre cum se descurca materialul la spalat.Doar cate o batranica se bucura de faptul ca o ajutam sa-si gaseasca ceea ce cauta.
Poate nu ma credeti dar am ajuns acasa franta de oboseala.Cand nu lucrezi,timpul trece foarte incet.Imi lipsea miscarea,simteam cum intepenesc,as fi dat orice sa pot muta macar hainele dintr-un loc in altul.Imi rodeam pielita de la unghii,obicei ce il am in moment de stres,si ma rugam sa ma lase pe mine sa fac stocul,ceea ce ar fi fost absurd.Nu-mi foloseam nici mintea,nici energia.
In colncluzie,am ales gresit si mi-am facut o parere eronata.In noaptea aceea si a doua zi am simtit cum se darama cerul pe mine,imi pusesem multe sperante.Am dormit mult ,mi-am revenit ,si am inceput din nou cautarile.Luni voi merge la interviu si s-ar putea sa ma bucur ca nu a fost bine aici.Abia astept sa LUCREZ intradevar!
Mai consider o reusita faptul ca am fost acceptata in interviul anterior?De o mie de ori da!Ma bucur ca am fost considerata cea mai buna si cred ca a fost un bun exercitiu pentru viitoarele interviuri.Abia astept !

AM REUSIT!!!

camely12 — Tue, 16 Oct 2007 11:31:41 UT

Dragii mei prieteni ,dar si toti cei care cititi,am primit postul pe care mi l-am dorit!Cred ca optimismul meu are multe procente aici,dar si un Cv bine pus la punct si insistentele mele.Asa cum unii dintre voi stiti,alergia mea,proaspat descoperita,ma obliga sa-mi schimb domeniul in care lucrez.In urma cu vreo 12 ani,am pornit pe drumul croitoriei.Mai intai am invatat sa cos la masina simpla,apoi,curiozitatea si ambitia m-au facut sa invat fiecare masina,operatie,sa invat sa organizez si sa fac un control tehnic.Ideea e ca am avansat si am invatat tot timpul ceva.Daca a fost meseria care mi-am dorit-o?Nu,absolut,dar m-am invatat ca daca fac ceva,sa fac ca lumea.Pun pasiune in ceea ce fac,si simt satisfactie cand sunt printre cei mai buni,imi place sa lupt,sa muncesc,sa reusesc!Acum trebuie sa o iau de la capat,intr-un alt domeniu,alta meserie,in care nu am experienta sau calificare.Mi-am depus CV-ul in mai multe locuri,am trimis e-mail-uri si am mers la interviuri.Joia trecuta am citit un anunt in care se cauta o persoana dinamica,pozitiva,descurcareata.Pana aici nimic deosebit.Mi-a atras atentia numele firmei,cu un renume si marketing puternic,nu ceva ce ar putea disparea maine.Am sunat.Mi-a raspuns o doamna cu o voce limpede,deloc mieroasa.M-am prezentat,i-am spus ca nu am experienta,nici calificare,dar am aptitudini potrivite.
-Eu totusi as opta pentru cineva cu experienta...dar puteti merge la sediul firmei sa imi lasati un CV.Eu sunt plecata acum la targul din Bucuresti ,si ma intorc dumineca.
-Merg chiar azi!Chiar daca nu am experienta,invat usor,sunt o fire pozitiva si indemanatica.Imi place sa lucrez cu haine si cred ca m-as descurca de minune.
-As avea nevoie de un astfel de caracter...Poate ca nu e asa important sa ai experienta.Lasati-mi CV-ul si va sun luni.
-Va multumesc,sa aveti o zi placuta,astept sa ma sunati.
Cam asa sa se fi derulat discutia.In momentul in care am inchis,am izbucnit fericita si mi-am sarutat sotul.
-Aici vreau sa reusesc!Abia astept sa ma sune,stiu ca asta e locul potrivit pt mine.Cred ca am turuit intruna,fericita ,ca si cum ma acceptase deja.
-Sa stii ca e o alegere buna.Mi-a placut dupa voce si aici poti avansa.La cum te cunosc eu,nu-ti trebuie prea mult.
Luni,dupa ora zece,am sunat chiar eu.
-Buna ziua,sunt Camelia Hegyi,am vorbit joi.V-am lasat si un CV.
-Da ,imi amintesc.Nu am reusit sa ma uit peste CV-uri,am fost obosita,dar daca nu va e greu,va astept maine la ora 12 la firma..
La fara un sfert,am fost deja acolo..
-Doamna Camelia,v-am studiat CV-ul si imi dau seama ca sunteti o persoana care vrea sa lucre.M-am hotarat sa va angajez.Pentru inceput va pot da...
Imi venea sa sar in sus de bucurie.Am plecat de acolo,uitand sa intreb niste amanunte,si chiar m-am indreptat in directia opusa.Imi venea sa fug, sa rad!Mi-am sunat sotul si i-am spus sa ma felicite.Vorbeam haotic la telefon.
Va fi bine,va fi rau,nu stiu acum,dar nimic nu-mi poate lua bucuria momentului.Pentru mine este o reusita,iar acest lucru il voi agata in vitrina sufletului meu,sa-mi bucure ochii si mintea de cate ori voi privi intr-acolo.De acum incolo,urmeaza munca pe branci!

SERTARE PRAFUITE-Vandana

camely12 — Mon, 15 Oct 2007 07:45:21 UT

-Stai,copila doua minute locului,sa iti pot face baie!
Imi placea sa fiu imbaiata,dar nu aveam rabdare.In mijlocul bucatariei de la tara,bunica imi pregatise covata mare si rosie,care era o adevarata vana pentru mine.Plescaiam din picioare ,chicotind,nebagand in seama baltoaca ce o faceam.
-O,Doamne,esti ca argintul viu!zicea ea,razand cu pofta.Ma alintam cat puteam,pana ce se ingrosa glumea si primeam o palmuta peste piciorusele ude.Atunci ma potoleam putin.Chinul cel mai mare era parul,pe care bunica avea grija sa-l spele bine si sa-l pieptene,mandra ca i-am mostenit parul blond ca aurul .Mi-l lasase lung si avea grija sa mi-l dea cu petrol din cand in cand, ca sa mi-l intareasca si sa sperie paduchii.Dupa baie,ma invelea intr-un prosop mare de canepa,de care ma plangeam de fiecare data ca ma zgarie,si ma stergea cu viteza si putere sa nu racesc.Lua apoi un pieptene des,si imi descalcea parul.Cu rabdare,imi impletea parul in doua codite,pe care le petrecea si le lega cu carpe rosii in general,sa nu fiu deocheata.
-Acum pot sa merg la joaca?intrebam nerabdatoare,ca si cum mi s-ar fi cuvenit o recompensa dupa tot chinul indurat.
-Ai un pic de rabdare ca nu arde!Oricum asta faci toata ziua.Eu la varsta ta eram cu mama la camp.Du-te,dar stai aici in curte,da-te pe leagan,joaca-te cu papusa,fa orice dar nu te mai duce la tigani ca de iei paduchi,iti tai parul ala frumos!
-Dar cu Vandana ma pot juca?
-Nu,stai aici in curte!
-Dar de ce?
-Tu vezi ce curata si aranjata esti?Ea e murdara tot timpul si cred ca are paduchi,ca toti tiganii.
Iesisem in curte.Am inceput sa ma joc cu tot ce gaseam,sa ma dau in leagan.Prietena mea,Vandana,auzise ca am iesit,asa ca aparu la poarta.
-Cami,vii sa ne jucam?
-Nu ma lasa sa ma joc cu tine!
-De ce?intreba fetita mirata.
-Zice ca esti murdara si ma murdaresc si eu.Poate maine ca azi mi-a facut baie,dar pana maine voi fi ca si tine.
Stateam amandoua tacute si cautand o solutie,cand imi veni ideea si sarind ca arsa de pe leagan fugii la poarta.
-Hai cu mine!
Fetita ,de o varsta cu mine,nu se impotrivi.O luasem de mana si fugiram amandoua pana la casa ei.Acolo ma oprisem si cu o figura serioasa,ii spusem.
-Mergi acasa si te speli bine de tot,dar nu asa ca te bagi numai in apa,dai bine cu sapunPiaptana-te si fa-ti si tu niste codite stranse,apoi imbraca-te cu niste haine curate.Nu ai si tu o rochita frumoasa?!
Vandana ma privi cu ochii ei mari si incuvinta.
-Eu ma duc pana la cooperativa,sa fii gata pe cand ma intorc!
Fata o rupse la fuga,parca sa nu piarda timpul.M-am uitat sa vad daca nu m-a vazut bunica,apoi incepui sa salt voioasa catre sat.Satenii ma cunosteau si ma indrageau si deseori imi dadeau bani sa le cumpar cate ceva de la cooperativa.
Cand am ajuns inapoi la casa Vandanei,aceasta ma astepta deja in poarta.Imbaiata,rosie la fata si in haine de sarbatoare.Se uita la mine,asteptand sa-mi vada reactia.Eram multumita,dar ...
-Tu nu ai rochite ca toate fetitele,numai straie de astea?
Fetita se uita incurcata la mine,dar eu nu mai am asteptat raspunsul si ,luand-o de mana,o luai la fuga.Ajunsem din nou acasa,unde ma astepta bunica cu mainile in sold si incruntata.
-Uite,am pus-o pe Vandana sa faca baie!Acum e curata,pot sa ma joc cu ea?
Deschise gura sa spuna ceva,apoi izbucni in ras si pleca la treburile ei.
-Bata-te norocul de fata...
Trec pe langa casa care imi starneste atatea amintiri.In curte vad copilasi maruntei,desculti si cu cate un tricou urias pe ei.Un micut,tine in manute o sticla de plastic plina cu lapte,si moflaie cu pofta din biberonul atasat.E toamna si ma intreb cum de nu racesc copii?Privesc amuzata cum unii intra in casa si altii,mereu altii,ies.Oare cati sunt?Astept putin sa vad si o persoana matura,cu gandul la Vandana.Poate sunt ai ei.Oricum nu as recunoaste-o sa o vad!Imi continui drumul.
-Bunica...ce mai stii de Vandana?Ai ei sunt copii astia multi?
-Nu,familia ei s-a mutat de vreo zece ani!Acestia sunt altii.
-Deci nu mai stii nimic.
-Ce o fi facand acuma nu stiu,dar stiu ca pe la 15 ani a fugit in Italia.Mama-sa zice ca s-a casatorit acolo si e bogata si are cativa copii,dar cine crede cuvantul unui tigan.La un an ,s-au mutat si ei in alta parte.Acum avem altii,proaspeti...

Camelia Hegyi