camely12
Incredere fata - 32 ani, Cluj-Napoca, Romania
Blog / Sertare prafuite - Decizii timpurii
duminică, 19 iulie 2009 la 11:24
Adormeam cu greu seara, de multe ori plangand innabusit in perna. Mi-era dor de tata, de vremurile de demult cand eram doar noi doi, cand era doar al meu si eu eram micuta lui printesa .Era plecat de ceva vreme in Algeria, iar eu ramasesem cu sotia lui, cu fiica acesteia ,si baietelul ce-l avea cu tata. Cand s-a casatorit, tata a avut o lunga discutie cu mine, in care eu ii spuneam ca nu avem nevoie de mama, si ii promiteam sa am mai multa grija de el, iar el imi arata avantajele unui copil cu doi parinti.Nimic nu l-a induplecat , nici promisiunile, nici lacrimile. Hotararea era luata, mai ales ca era pe drum un copil. In sfarsit ma conformasem, dar stiam ca nu va mai fi niciodata la fel, si totul era din cauza acestei femei, careia ii mai spuneam si mama. Facea tot posibilul sa se faca placuta, dar era femeia ce mi-a luat tatal. Cu timpul m-am mai inmuiat, mai ales dupa ce si-a adus si ea fetita la noi.Faptul sa mai am o surioara, ma incanta. Cand a venit pentru prima data Angela, faceam niste exercitii pe salteaua mea de acasa, si tocmai stateam in maini, cu picioarele sprijinite de perete.Am vazut-o intrand in camera si o analizam asa...cu capul in jos.
-Uite, Cameluta, ea e surioara ta, Angela.
Fata era mai mare decat mine cu trei ani.Imi placea parul ei cret si lung.Se uita la mine , apoi se apleca si isi intoarse si ea capul dupa mine.
-Servus, cum te cheama?
-Camelia...vrei sa te invat sa faci gimnastica?
-Da, invata-ma!
Curand ne jucam fara probleme.Angela era o fire prietenoasa si grijulie.
-Stii ca vom avea un fratior sau o surioara?
-Da, mi-a zis mama.Tu ce ai vrea sa fie?
-Surioara, normal.
-Si eu! Hai sa-i zicem ca noi am hotarat.
Angela ma urma pana in cealalta camera, unde ne-am anuntat parintii ce am hotarat.Amandoi au pufnit in ras, si incercau sa ne convinga ca si un baietel e frumos si ca ne va apara pe amandoua.
-Dar nu va fi mai mic decat noi?
-Ba da, dar va creste!
Dupa ce mi-am facut niste socoteli si am stat bine sa ma gandesc, i-am anuntat!
-Eu tot fata vreau, m-am hotarat. Pana creste baiatul nu mai avem nevoie sa ne apere, Si apoi mie nu mi-e frica de nimeni.
Mare ne-a fost surpriza peste cateva luni, cand Marika a adus pe lume un baiat. La aflarea vestii Angela a lesinat. Nici nu a vrut sa-l vada la inceput. Eu eram deasemenea suparata, si eram convinsa ca noua mea mama e din nou de vina, probabil ea il convinse pe tata sa fie baiat. Daca eram numai noi doi, tata mi-ar fi respectat dorinta. In timp am iertat-o, baietelul era minunat, radea tot timpul, si ne placea sa mergem afara cu caruciorul.
Intr-o zi, parintii nostrii ne-au chemat pe amandoua in camera si ne-au spus ca avem de discutat niste lucruri serioase.
-Fetelor, ne-am hotarat ca tati sa plece la lucru in strainatate, sa faca bani multi sa avem de toate.
-Cat vei sta?
-Cam un an.
Am simtit ca mi se taie genunchii, ca se invarte totul cu mine. Ma parasea! Poate ca nici nu se va mai intoarce! Ea e de vina! Nu ar fi plecat daca eram doar amandoi! Lacrimile incepura sa-mi curga pe obraji, si agatata de gatul lui, o acuzam printre suspine pe nevasta lui.
-Mai bine nu...te cunostea...niciodata! Numai tu...esti...de vina!
Mai cu vorba buna, mai rastit tata imi spuse ca hotararea ii luata si ca va trebui sa fiu cuminte si sa o ascult pe mami, ca ea ma iubeste, si numai pe ea o sa o am.
Venise ziua cand isi lua ramas bun de la noi. Sufletul meu era plin de durere, frustrare, lacrimi.
I-am spus sa ma ia cu el, l-am implorat, am plans, a plans si el, dar a plecat.
A plecat cu sufletul meu, cu zambetele mele...
Viata mea incepuse sa se schimbe incetul cu incetul, am aflat cum e sa ai restrictii la mancare, cum e sa speli scutece, sa fii respinsa, batuta. Dimineata cand ma trezeam, intarziam sa-mi deschid ochii. Razele soarelui se jucau pe fata mea, la fel ca si cand stateam la bunica. Asteptam in orice clipa sa o aud vorbind cu animalele.Cu greu ma lasam smulsa din acest vis.
Timpul trecea, iar eu ma transformam. Mamica mea se razbuna pe mine pentru tot ce-i spusesem, pentru tote momentele in care tata imi lua apararea, iar eu deveneam din ce in ce mai salbatica, mai frustrata.
Atunci a aparut in viata mea adevarata mea mama. Venise sa ma viziteze la scoala.Cu o punga de pufuleti in mana, se straduia sa ma lamureasca ca ea este.
-Camelia, eu sunt, mama ta, nu-ti mai amintesti? Mai stii ca am mers in parc, ne-am dat cu barca, am facut poze?
-Tati a zis sa ma feresc de tine!
Vocea ei ma atragea ca un magnet, simteam ca o iubesc fara sa o cunosc, si in curand am cedat tentatiei si m-am lasat luata in brate de ea.De mult nu mai simtisem dragoste.
Asa azi, asa maine, si in curand imi deschisem sufletul in fata ei, mai din dorinta de a ma descarca, mai trasa de limba!
-Of, Doamne, ingerasul lui mama...imi raspundea ea uneori suspinand.
-Ce zici, ti-ar place sa stai cu noi?Ai avea camera ta, jucarii...Cum ti-ar place sa zugravim?
-Roz!
Am inceput sa discutam despre asta, sa punem la cale toate amanuntele. Ma simteam fericita. Cand mergeam insa acasa, eram speriata, ma simteam ca o infractoare. Apoi ma gandeam la tata...Nu, nu pot sa plec! Ce va face tata cand se intoarce? Va fi foarte suparat. Si apoi, daca are dreptate in privinta lui mama? Mi-a zis de atatea ori sa ma feresc de ea...Nu, trebuie sa-l ascult! Maine am sa-i zic lui mama ca raman acasa, sa nu ma mai caute.
A doua zi ,insa, era destul sa o vad si sa uit ce mi-am promis, Asa ca mi-am pus la cale fuga.
-Cameluta, ce vrei sa iei cu tine?
-Rochita rosie...atat!
Am pus apoi cheia in posta, iar viata mea acolo lua sfarsit.Aceeasi durere si speranta traiam ca si in urma cu cativa ani, cand o paraseam pe draga mea bunica, pentru a ma muta cu tata!
- Asta va fi camera ta...Iti place?
Imi invarteam ochisorii prin camera, strangand la piept papusa ce am primit-o de la mama.Peretii erau roz, asa cum mi-au promis ca vor fi. Aveam un birou langa geam , un pat de o persoana si o biblioteca plina de carti, si cateva jucarii.Casa era curata si mirosea bine. Un amestec de fericire si teama se strecura in sufletul meu. Mama ma privea din usa.Eram fetita la care renuntase cu ani in urma.Acum se realizase, avea un apartament cu trei camere si se recasatorise. Dupa indelungi discutii cu sotul ei, hotarasera ca ar fi bine sa ma ia langa ei.
-Cum sa-ti spun?...Mami?
-Binenteles, ingerasul meu, si se grabi sa-mi ia trupusorul plapand in brate.Era uimita de cat de slaba eram.Fata , incadrata de doua codite blonde, imi era de o paloare neobisnuita, iar ochii albastrii erau bagati in orbite. Isi stapanii cu greu lacrimile si isi promise in sinea ei ca se va revansa fata de mine.
Comentarii 50 Comentarii scurte:
gabriel musat (luni, 16 noiembrie 2009 la 20:59)
CEZARA IRENE Incredere (duminică, 27 septembrie 2009 la 05:31)
esti o latura frumoasa a vietii...ma topesti..te citesc si uneori ma regasesc!..mai da-ne cuvinte...
cami hegyi Incredere (duminică, 27 septembrie 2009 la 05:30)
- DORIANE45:
imi aduc aminte de drumul serpuit pe care-l faceam in fuga ,de la scoala acasa -aveam fundita,ciorapi din bumbac.ghiozdanul ce se balansa cu fel de fel ; ma grabeam sa arat notele mari ,sa gust din caldura sobei,din painea calda si placinta cu branza....si acum am acest miros in nari precum catelusii.Imi aduc aminte cum mama statea in bucatarie cu sortul legat ,asteptand sa-mi descarc tolba cu povesti ...o umbra de ciorapi din bumbac si o idee de sort de bucatarie .Cea mai buna prietena a mea -MAMA!...Anii au trecut ,mi-au adus schimbari iar parintilor le sarut tampla cam rarut ...mama sunt si eu ,am trecut in revista fiecare posibilitate si buna si rea a vietii incat orice ar pati copii mei .,am deja la activ cate-o repetitie ...dar ,ca orice suflet ma rog sa o duca mai bine.Iti multumesc suflet de copil ,ca ai tipat la mine si mi-ai spus ce proasta am fost intr-o varietate de fraze bine ticluite ...acum imi prind bine ,de aceea am hotarat sa raman in universul copilariei ...
Vad ca ai ajuns la povestirile mele
CEZARA IRENE Incredere (duminică, 27 septembrie 2009 la 03:54)
imi aduc aminte de drumul serpuit pe care-l faceam in fuga ,de la scoala acasa -aveam fundita,ciorapi din bumbac.ghiozdanul ce se balansa cu fel de fel ; ma grabeam sa arat notele mari ,sa gust din caldura sobei,din painea calda si placinta cu branza....si acum am acest miros in nari precum catelusii.Imi aduc aminte cum mama statea in bucatarie cu sortul legat ,asteptand sa-mi descarc tolba cu povesti ...o umbra de ciorapi din bumbac si o idee de sort de bucatarie .Cea mai buna prietena a mea -MAMA!...Anii au trecut ,mi-au adus schimbari iar parintilor le sarut tampla cam rarut ...mama sunt si eu ,am trecut in revista fiecare posibilitate si buna si rea a vietii incat orice ar pati copii mei .,am deja la activ cate-o repetitie ...dar ,ca orice suflet ma rog sa o duca mai bine.Iti multumesc suflet de copil ,ca ai tipat la mine si mi-ai spus ce proasta am fost intr-o varietate de fraze bine ticluite ...acum imi prind bine ,de aceea am hotarat sa raman in universul copilariei ...
cami hegyi Incredere (luni, 14 septembrie 2009 la 07:43)
- Gindaretul:
Am recitit povestea copilariei tale. Aceleasi emotii m-au cuprins, insa si ceva regrete.
Ca si mama, resimt durerea plecarii fiulului meu. S-a logodit si nu mai locuieste acasa.
Ai un stil tare placut. Parca ne intinzi un burete, in care fiecare alveola ne absoarbe mai adinc! Mai scrie!
Multumesc , atunci cand simt , scriu...insa la fel cu multi altii, nu am destul timp , iar scrisul nu este asemeni spalatului de vase, unde chiar daca nu ai chef, poti face un efort.
Ma bucur ca-ti place stilul meu de a scrie, si povestirile mele, imi face placere sa impartasesc sentimente , trairi , bucurii sau emotii , cu voi.Simt ca ofer ceva lumii.
Cred in dorul tau de copil , si daca ti-as zice ca fiecare pui isi paraseste cuibul , nu iti va alina dorul, ci doar fericirea lui te va consola putin.
Te mai astept
Vasile Cretu (vineri, 11 septembrie 2009 la 17:37)
Am recitit povestea copilariei tale. Aceleasi emotii m-au cuprins, insa si ceva regrete.
Ca si mama, resimt durerea plecarii fiulului meu. S-a logodit si nu mai locuieste acasa.
Ai un stil tare placut. Parca ne intinzi un burete, in care fiecare alveola ne absoarbe mai adinc! Mai scrie!
Marian Malciu Incredere (marţi, 21 iulie 2009 la 09:33)
- camely12:
- TAUNUL:
Ma bucur mult ca te-ai hotarat ori timpul ti-a permis si-ti spun din toata inima BINE AI REVENIT, CAMELYA!
Amarâtă fetiţă....! La vârsta în care mama naturală ar fi fost atât de preţuită dacă era aproape...
Cunosc câte ceva despre aşa situaţii, dar nu pe propria-mi piele. Înţeleg însă multe....
Continuă!
Ritmul este excelent, povestirea se derulează firesc, apropiat, impresionând precum m-ai obişnuit deja controbăind prin sertarele tale...
Să ai o săptămână minunată şi inspiraţie divină!
Sa ai si tu o saptamana frumoasa
Multumesc de urari, intr-adevar nu prea am mai avut timp in...ultimul an.
dana Incredere (marţi, 21 iulie 2009 la 07:32)
- camely12:




.

- danna956:
- camely12:
- danna956:
sincer mi-a fost dor de amintirile tale , cu mare drag si nerabdare le citesc de fiecare data ,multumesc
si bafta la examenul din toamna
Multumesc, si de una, si de alta!
Va trebui sa ma pun si cu burta pe carte daca vreau sa-mi iau examenul in toamna
pune-ti intai in gand la modul de convingere ca in toamna vei fi mai relaxata si ca vei lua examenul mai usor decat crezi si vei vedea ca treaba va merge snur !
Asta si vreau
Sunt convinsa ca il voi lua in toamna , fara probleme!
Dar tot trebuie sa mai invat!
oricum , bafta , bafta si iar bafta !
cami hegyi Incredere (marţi, 21 iulie 2009 la 06:45)
- danna956:
.
- camely12:
- danna956:
sincer mi-a fost dor de amintirile tale , cu mare drag si nerabdare le citesc de fiecare data ,multumesc
si bafta la examenul din toamna
Multumesc, si de una, si de alta!
Va trebui sa ma pun si cu burta pe carte daca vreau sa-mi iau examenul in toamna
pune-ti intai in gand la modul de convingere ca in toamna vei fi mai relaxata si ca vei lua examenul mai usor decat crezi si vei vedea ca treaba va merge snur !
Asta si vreau
Sunt convinsa ca il voi lua in toamna , fara probleme!
Dar tot trebuie sa mai invat!
cami hegyi Incredere (marţi, 21 iulie 2009 la 06:43)
- TAUNUL:
Ma bucur mult ca te-ai hotarat ori timpul ti-a permis si-ti spun din toata inima BINE AI REVENIT, CAMELYA!
Amarâtă fetiţă....! La vârsta în care mama naturală ar fi fost atât de preţuită dacă era aproape...
Cunosc câte ceva despre aşa situaţii, dar nu pe propria-mi piele. Înţeleg însă multe....
Continuă!
Ritmul este excelent, povestirea se derulează firesc, apropiat, impresionând precum m-ai obişnuit deja controbăind prin sertarele tale...
Să ai o săptămână minunată şi inspiraţie divină!
Sa ai si tu o saptamana frumoasa
Multumesc de urari, intr-adevar nu prea am mai avut timp in...ultimul an.
Posteaza un comentariu