camely12
Incredere fata - 32 ani, Cluj-Napoca, Romania
Blog 55
DECI...
-
Sertare prafuite - Decizii timpurii
Adormeam cu greu seara, de multe ori plangand innabusit in perna. Mi-era dor de tata, de vremurile de demult cand eram doar noi doi, cand era doar al meu si eu eram micuta lui printesa .Era plecat de ceva vreme in Algeria, iar eu ramasesem cu sotia lui, cu fiica acesteia ,si baietelul ce-l avea cu tata. Cand s-a casatorit, tata a avut o lunga discutie cu mine, in care eu ii spuneam ca nu avem nevoie de mama, si ii promiteam sa am mai multa grija de el, iar el imi arata avantajele unui copil cu doi parinti.Nimic nu l-a induplecat , nici promisiunile, nici lacrimile. Hotararea era luata, mai ales ca era pe drum un copil. In sfarsit ma conformasem, dar stiam ca nu va mai fi niciodata la fel, si totul era din cauza acestei femei, careia ii mai spuneam si mama. Facea tot posibilul sa se faca placuta, dar era femeia ce mi-a luat tatal. Cu timpul m-am mai inmuiat, mai ales dupa ce si-a adus si ea fetita la noi.Faptul sa mai am o surioara, ma incanta. Cand a venit pentru prima data Angela, faceam niste exercitii pe salteaua mea de acasa, si tocmai stateam in maini, cu picioarele sprijinite de perete.Am vazut-o intrand in camera si o analizam asa...cu capul in jos.
-Uite, Cameluta, ea e surioara ta, Angela.
Fata era mai mare decat mine cu trei ani.Imi placea parul ei cret si lung.Se uita la mine , apoi se apleca si isi intoarse si ea capul dupa mine.
-Servus, cum te cheama?
-Camelia...vrei sa te invat sa faci gimnastica?
-Da, invata-ma!
Curand ne jucam fara probleme.Angela era o fire prietenoasa si grijulie.
-Stii ca vom avea un fratior sau o surioara?
-Da, mi-a zis mama.Tu ce ai vrea sa fie?
-Surioara, normal.
-Si eu! Hai sa-i zicem ca noi am hotarat.
Angela ma urma pana in cealalta camera, unde ne-am anuntat parintii ce am hotarat.Amandoi au pufnit in ras, si incercau sa ne convinga ca si un baietel e frumos si ca ne va apara pe amandoua.
-Dar nu va fi mai mic decat noi?
-Ba da, dar va creste!
Dupa ce mi-am facut niste socoteli si am stat bine sa ma gandesc, i-am anuntat!
-Eu tot fata vreau, m-am hotarat. Pana creste baiatul nu mai avem nevoie sa ne apere, Si apoi mie nu mi-e frica de nimeni.
Mare ne-a fost surpriza peste cateva luni, cand Marika a adus pe lume un baiat. La aflarea vestii Angela a lesinat. Nici nu a vrut sa-l vada la inceput. Eu eram deasemenea suparata, si eram convinsa ca noua mea mama e din nou de vina, probabil ea il convinse pe tata sa fie baiat. Daca eram numai noi doi, tata mi-ar fi respectat dorinta. In timp am iertat-o, baietelul era minunat, radea tot timpul, si ne placea sa mergem afara cu caruciorul.
Intr-o zi, parintii nostrii ne-au chemat pe amandoua in camera si ne-au spus ca avem de discutat niste lucruri serioase.
-Fetelor, ne-am hotarat ca tati sa plece la lucru in strainatate, sa faca bani multi sa avem de toate.
-Cat vei sta?
-Cam un an.
Am simtit ca mi se taie genunchii, ca se invarte totul cu mine. Ma parasea! Poate ca nici nu se va mai intoarce! Ea e de vina! Nu ar fi plecat daca eram doar amandoi! Lacrimile incepura sa-mi curga pe obraji, si agatata de gatul lui, o acuzam printre suspine pe nevasta lui.
-Mai bine nu...te cunostea...niciodata! Numai tu...esti...de vina!
Mai cu vorba buna, mai rastit tata imi spuse ca hotararea ii luata si ca va trebui sa fiu cuminte si sa o ascult pe mami, ca ea ma iubeste, si numai pe ea o sa o am.
Venise ziua cand isi lua ramas bun de la noi. Sufletul meu era plin de durere, frustrare, lacrimi.
I-am spus sa ma ia cu el, l-am implorat, am plans, a plans si el, dar a plecat.
A plecat cu sufletul meu, cu zambetele mele...
Viata mea incepuse sa se schimbe incetul cu incetul, am aflat cum e sa ai restrictii la mancare, cum e sa speli scutece, sa fii respinsa, batuta. Dimineata cand ma trezeam, intarziam sa-mi deschid ochii. Razele soarelui se jucau pe fata mea, la fel ca si cand stateam la bunica. Asteptam in orice clipa sa o aud vorbind cu animalele.Cu greu ma lasam smulsa din acest vis.
Timpul trecea, iar eu ma transformam. Mamica mea se razbuna pe mine pentru tot ce-i spusesem, pentru tote momentele in care tata imi lua apararea, iar eu deveneam din ce in ce mai salbatica, mai frustrata.
Atunci a aparut in viata mea adevarata mea mama. Venise sa ma viziteze la scoala.Cu o punga de pufuleti in mana, se straduia sa ma lamureasca ca ea este.
-Camelia, eu sunt, mama ta, nu-ti mai amintesti? Mai stii ca am mers in parc, ne-am dat cu barca, am facut poze?
-Tati a zis sa ma feresc de tine!
Vocea ei ma atragea ca un magnet, simteam ca o iubesc fara sa o cunosc, si in curand am cedat tentatiei si m-am lasat luata in brate de ea.De mult nu mai simtisem dragoste.
Asa azi, asa maine, si in curand imi deschisem sufletul in fata ei, mai din dorinta de a ma descarca, mai trasa de limba!
-Of, Doamne, ingerasul lui mama...imi raspundea ea uneori suspinand.
-Ce zici, ti-ar place sa stai cu noi?Ai avea camera ta, jucarii...Cum ti-ar place sa zugravim?
-Roz!
Am inceput sa discutam despre asta, sa punem la cale toate amanuntele. Ma simteam fericita. Cand mergeam insa acasa, eram speriata, ma simteam ca o infractoare. Apoi ma gandeam la tata...Nu, nu pot sa plec! Ce va face tata cand se intoarce? Va fi foarte suparat. Si apoi, daca are dreptate in privinta lui mama? Mi-a zis de atatea ori sa ma feresc de ea...Nu, trebuie sa-l ascult! Maine am sa-i zic lui mama ca raman acasa, sa nu ma mai caute.
A doua zi ,insa, era destul sa o vad si sa uit ce mi-am promis, Asa ca mi-am pus la cale fuga.
-Cameluta, ce vrei sa iei cu tine?
-Rochita rosie...atat!
Am pus apoi cheia in posta, iar viata mea acolo lua sfarsit.Aceeasi durere si speranta traiam ca si in urma cu cativa ani, cand o paraseam pe draga mea bunica, pentru a ma muta cu tata!
- Asta va fi camera ta...Iti place?
Imi invarteam ochisorii prin camera, strangand la piept papusa ce am primit-o de la mama.Peretii erau roz, asa cum mi-au promis ca vor fi. Aveam un birou langa geam , un pat de o persoana si o biblioteca plina de carti, si cateva jucarii.Casa era curata si mirosea bine. Un amestec de fericire si teama se strecura in sufletul meu. Mama ma privea din usa.Eram fetita la care renuntase cu ani in urma.Acum se realizase, avea un apartament cu trei camere si se recasatorise. Dupa indelungi discutii cu sotul ei, hotarasera ca ar fi bine sa ma ia langa ei.
-Cum sa-ti spun?...Mami?
-Binenteles, ingerasul meu, si se grabi sa-mi ia trupusorul plapand in brate.Era uimita de cat de slaba eram.Fata , incadrata de doua codite blonde, imi era de o paloare neobisnuita, iar ochii albastrii erau bagati in orbite. Isi stapanii cu greu lacrimile si isi promise in sinea ei ca se va revansa fata de mine. -
Puiul lui Şomu
M-am trezit in toiul nopţii si am privit pe geam. Văzusem la ştiri ca urmează două zile ploioase, iar noi urma să mergem a doua zi la băi la Turda. Afară era intr-adevar innorat si aerul rece.
-Ce faci?
-Ma uit dacă plouă.
-Nu cred ca mergem noi la Turda, o sa plouă până duminecă seara.
M-am strecurat inapoi in pat .In general mă enervez cand soţul meu este pesimist, dar acum eram ori prea somnoroasă, ori nu eram sigură ca vreau să mergem.
Dimineaţa ramase la fel de noroasa si rece, si chiar incepuse sa plouă putin.Am iesit in bucătărie să îmi beau cafeluta. Soacră-mea era deja trează, ca de obicei. O simteam puţin tensionată, si mi-am dat seama ca sotul meu i-a spus deja ca nu e vreme de mers. Ştiam ca isi doreste mult sa meargă, mai ales ca socru era acolo cu bilet de tratament, si-apoi in tot concediul ei nu a fost plecata aproape nicaieri.
Femeie simplă , loiala familiei, si cu un spirit de sacrificiu ieşit din comun, m-a cucerit in anii aceştia de cand o cunosc, si mai mult de cand stăm impreună.A incercat să mă răsfeţe incă de la inceput, tratându-mă ca şi când aş fi fost fiica ei, şi chiar dacă la inceput am protestat, omul repede se invaţă cu binele.
Ne-am imbarcat in dubă , eu stând in faţa lângă Laci, iar soacra-mea in spate.Drumul a fost scurt, nu facem mai mult de o jumătate de ora până acolo. Am ajuns acolo fără să-mi atragă ceva privirea.Nu vedeam nimic deosebit, Turda fiind un oras mic, iar centrul deloc spectaculos.In partea de sus, zona devine insă mai frumoasă, cu case mari, construite cu gust, iar drumul până la hotelul unde era cazat socrul meu, semăna cu o alee din grădina botanică.
Ne-am amuzat de câţiva oameni ce stăteau la soare plini de nămol, am trecut pe lânga ştrandul unde ştiam ca ne vom intoarce mai târziu, si am văzut un lac neamenajat, in care făceau baie câţiva oameni ce aveau cortul instalat in apropiere.
-Cum e apa?
-Foarte buna, dar nu e aşa curata ca in bazin şi mult mai adânca!
Domnul a ieşit din apă, si mă miram ca nu-i e frig.
Am ajuns si la hotel.Modest, dar frumos, crescut parcă între copaci, părea liniştit si primitor. Am urcat la etajul unde era cazat socrul şi l-am găsit in faţa televizorului . Am facut o inspecţie scurtă a camerei. Intr-adevăr modest!
-Haideţi că mergem la ştrand pe cealaltă parte, să vi-l arăt pe Şomu!
Am mers pe o alee prin pădure, şi intr-o poieniţă am găsit-o pe Şomu, o măgăriţă mică şi blândă.După burta părea gestantă. Am privit-o cum mănâncă frunze din mâna socrului meu. M-aş fi apropiat, dar nu ştiam dacă nu se sperie sau cine ştie, mă muşcă.Se clătina pe picioare, si se oprea din mestecat destul de des.La inceput m-am gândit ca-i bolnavă, dar am vazut cum i se mişca burta, şi îi curge laptele.
-Eu cred ca o să fete...
Măgăriţa se lăsă jos, şi începu să geamă, şi să dea puţin din picioare. Se vedea ca are dureri. Imi era milă de ea, si totodată eram fascinată de acest moment inedit.
-Oare nu ar trebui să anunţăm pe cineva?
Socrul mă asigură că se descurcă singură. Am mai stat puţin,şi am văzut cum începe să iasă puiul, de fapt placenta. Mai ca aş fi rămas acolo până la capăt, dar băieţii nu m-au lăsat. Mi-au zis ca poate dura cateva ore, să nu fiu copil.
-Hai să o lăsăm sa fete în linişte, şi ne întoarcem sa-i vedem puiuţul când venim de la ştrand!
Am plecat cu greu de acolo. La caţiva metrii, puteam vedea din afară, gradina zoologica. Primii care au venit la gard, au fost un cerb si o caprioara. Cu toate că am rămas cu gândul la măgăriţa, nu am putut să nu mă minunez. Nu mai văzusem incă in realitate. Erau frumoşi, in special cerbul.
Am ajuns apoi langa o familie de capre, pe care binenţeles ca i-am hrănit cu biscuiţi, iar eu şi soacra nu mai conteneam sa-l criticam pe ţap, care isi impungea ieduţii sa aiba el loc la mâncare.Nu avea deloc simţul paternităţii!
De la distanţă am văzut şi struţii.
-Nu putem merge şi acolo?
-Ba da, dar nu pe aici, trebuie sa intrăm la zoo.
-Păi hai să mergem...ce animale mai sunt?
-Lei, tigrii, urşi...
-Vreau să mergem!
Şi cum rămâne cu ştrandul?
-Mergem după, si aşa incă nu îi soare!
Mă bucuram din tot sufletul că am venit.Nu am fost niciodata la o gradină zoologică, nu am vazut cum se naşte un pui, si abia aşteptam să fac şi baie, chiar daca vremea nu promitea.
Am grăbit pasul.Socrii mei au intrat la ştrand, iar noi ne-am dus sa vedem animalele.Am văzut pitonul negru, babuinul cu fundul roşu, lei, urşi, tigrii, tot soiul de păsări, de câini, şi binenteles şi struţul pe care îl văzusem de la distanţă.
Mi-a plăcut, şi m-am bucurat şi minunat ca un copil , de fiecare noutate.
Ne-am dus şi noi apoi la ştrand, am facut baie, şi am ingheţat până ce s-au dus norii.Am reuşit apoi chiar să fac şi plaja.
După câteva ore, ne-am întors la hotel, şi am fost să vedem ce face măgăriţa.Lânga ea stătea puiul, nesigur pe picioruşe.Era aşa de drăgălaş ca am simţit că imi dau lacrimile.De această dată am fost mai curajoasă, şi am mers să o mângâi pe prospăta mămică, la început cu grijă, apoi văzând cât e de blândă, m-am apropiat şi i-am dat să mănânce celălalt pachet de biscuiţi cel mai aveam la mine.Când a terminat tot pachetul, m-a lins pe mână, în semn de recunoştinţă, sau poate doar pentru că simţea gustul de biscuiţi.
Am atins şi puiuţul, care era la fel de blând ca şi mămica lui, doar mai plăpând şi mai fin. Măgăriţa s-a apropiat încet, lingându-şi puiul, dar şi pe mine. Era un accept din partea ei.
I-am mai privit o vreme, apoi ne-am luat rămas bun.
A fost o zi deosebită, cum nu m-aş fi aşteptat!
-
Sertare prafuite-Tabara la mare
Mergeam la mare!!! Eram foarte fericita. Pana in ultima clipa mi-a fost frica sa nu se razgandeasca mama. Terminasem scoala cu o medie bunicica,insa primisem un 1 la purtare pentru cine stie ce nazbatie,binenteles doar in carnet. Mama mi-a semnat nota, dar nu inainte sa-mi croiasca cateva curele peste fund si picioare, sa imi tina o prelegere de vreo ora,apoi sa planga si sa se vaiete ca are in loc de o fetita, zece baieti.
-Ma faci de rusine!! Care dintre fetele din clasa se mai bate cu baietii? Numai eu sunt chemata la scoala pentru asa ceva. Azi maine esti domnisoara si inca te sui pe toate gardurile, te bagi pe oriunde te poti murdari sau rupe hainele, te bati...Ce fata mai face asa ceva?!
-Roxana...
-Mai esti si obraznica!! Ti-am zis sa nu-mi mai comentezi! Treci in camera ta,esti pedepsita!
M-am dus fara nici un cuvant. As fi intrebat-o in ce sens eram pedepsita, dar nu indrazneam. Inainte cu cateva zile imi platise un avans pentru tabara la mare, dar fara tragere de inima.
-Nu sunt deloc impacata sa mergi singura. La cat de neastamparata esti, mi-e frica sa nu patesti ceva.
-Nu te lua dupa cum sunt aici, mami, ca acolo voi fi foarte cuminte!
-Numai spune,serios?Si de ce ,ma rog?
-Pai aici sunt acasa...
Am stat cuminte in camera mea.Nu intelegeam ce am facut asa rau.Adica, da, stiam ca nu e bine sa te bati, dar ce vina aveam eu daca eram diferita de celelalte fete.Nu plangeam niciodata cand ma impingea un baiat, nici nu-l spuneam la profesor daca imi arunca cartile pe jos, nici nu zbieram daca ma pisca cu elastic sau incerca sa ma prinda in brate, eu doar il bateam...
Seara am iesit timida din camera, aproape pe varfuri, manata de foame. Oricat eram de suparata, pofta de mancare nu-mi disparea. O priveam pe mama printre gene, dar ea nu-mi vorbi nici un cuvant. M-am dus cu inima grea la culcare. Ma durea cand o vedeam asa, mai mult decat bataia pe care o primisem, si aproape la fel de tare cat gandul ca poate nu ma mai lasa in tabara.De ce oare trebuia sa se intample chiar acum?!
M-am perpelit cateva zile pana cand a trebuit sa duc si restul de bani la scoala. Atunci am fost nevoita sa deschid subiectul. Cu inima cat un purice, m-am infatisat in fata mamei. M-a privit incruntata.
-Vrei ceva?
-Trebuie sa duc la scoala restul de bani pentru tabara...
Inima imi batea nebuneste in asteptarea raspunsului.
-Crezi ca meriti sa mai mergi?
Ce puteam sa raspund?! Ochii mi se umplura de lacrimi,iar eu ii tineam larg deschisi de frica sa nu curga vreo lacrima. Normal trebuia sa spun ca are dreptate, dar mi-era greu, nu eram convinsa de asta. Ok, am gresit ,dar poate ca ratez singura mea sansa de a vedea marea.
-Acuma te las ca ti-am promis, dar din toamna sa nu vad nota sub 8, si nu vreau sa mai fiu chemata pentru prostii dintr-astea la scoala! Ne-am inteles?
Am dat din cap fericita, iar lacrimile imi curgeau siroaie.
-Gata...nu plange...acuma plangi?
Abia ma trezisem din somn, cand auzisem pe unul dintre copii strigand ca vede marea. Somnul imi disparu intr-o clipa si fugi la geam, cautand-o cu privirea. Am privit-o lung,fara sa respir.Soarele tocmai se pregatea sa rasara, iar norul de deasupra lui se rosi, iar marea straluci in lumina lui. Era infinita, pustie si vie. O vedeam pentru prima data si ma indragostisem pe loc de ea. Am lasat-o in urma, cu promisiunea tacita ca ne vom vedea mai tarziu. Trenul intra in gara. Am fost cazati la Navodari, intr-un camping pentru elevi, in corturi mari de armata. Abia spre amiaza am ajuns pe plaja. Draga mea mare era deja aglomerata si isi impartea valurile cu o multime de copii si oameni mari deopotriva. Am pasit pe nisipul fierbinte si m-am strecurat printre oamenii intinsi, pana ce am ajuns in mare. Am simtit-o, am ascultat-o si ghiar am gustat-o! Era superba...ce-i drept cam rea la gust!
Zece zile de distractie, de mare, de soare, dar si de foame. Mancam la o cantina din apropiere, si mereu mergeam flamanzi de acolo. Dimineata ne dadeau un patratel de unt si doua lingurite de gem. Noroc ca ne dadeau paine la discretie.Ne-am invatat repede sa ne facem provizii si fiecare aveam sub perna,sau in geamantane felii de paine. La amiaza primeam supa si felul doi,si din nou ne indopam cu paine ca sa ne saturam, Iar la cina primeam gris in lapte sau mamaliguta cu branza.
Imi era dor de mancarea buna si portiile mari de acasa, si imi promiteam ca nu am sa mai las in farfurie nimic.Aveam bani la mine, insa trebuia sa am grija sa-mi ajunga pe toata perioada taberei, si-apoi oricum cheltuiam mult cumparandu-mi sucuri si prajituri, si aici trebuie sa amintesc deliciosul ecler pentru care stateam la coada in fiecare zi.
Programul nostru era stabilit de profesori si organizatori. Fiecare avea in grija un numar de elevi, iar noi trebuia sa ascultam de ei daca nu vream sa fim lasati la cort. In general ne petreceam ziua pe plaja, dar am fost sa vedem si delfinii ,marile acvarii cu pesti, unde ne-am minunat de pisicile de mare,de simpaticii caluti de mare, de serpi, de pestii viu colorati, mari sau mici, si alte vietuitoare ale marilor!
La Planetarium am fost impresionata de toate planetele si stelele pe care le vedeam ca intr-o noapte senina la tara, iar o voce ne-a povestit despre fiecare in parte lucruri pe care nu le stiam.
In oras se tineau spectacole, concursuri, concerte, si la unele dintre ele mergeam si noi, iar seara, binenteles discoteca in aer liber! Dansuri, priviri cu subinteles, strangeri de mana, pupicuri furate, soapte si rasete, toate sub privirile mai mult sau mai putin severe ale supraveghetorilor!
Seara tarziu, cand eram trimisi la corturi,baietii mai curajosi se furisau in corturile noastre, ori pentru vreo fata la care visa, ori pentru distractie! Apropiam cateva paturi si ne aranjam in cerc,jucand carti pe pedepse.
Timpul a zburat insa repede si a venit vremea sa ne despartim unii de altii,si toti de mare si de plaja,intorcandu-ne la familiile noastre.Am ramas fiecare cu amintiri frumoase,iar eu aveam un subiect minunat pentru compunerea din toamna! -
Sertare prafuite-Micuta Nadia
-Cum te cheama,fetito?
-Cameluta...Seichei Camelia si am 5 ani!
-Bine,Cameluta,sa-i dai mamei tale acest bilet!
-Stau numai cu tata.
-Bine,atunci da-l tatei.
-Dar ce srie acolo?
-Scrie ca poate sa te inscrie la gimnastica,imi zise doamna zambind si mangaindu-ma pe crestet.
Abia am asteptat sa ajung acasa.Eram asa fericita,si mai mult de atata,stiam ce mandru va fi tata.Imi povestea de multe ori de Nadia Comaneci.
-Asa vei ajunge si tu!
Se lauda oricui il asculta cat de talentata as fi si cat de elastica!Era adevarat ca puteam face sfoara pana jos si cu genunchii intinsi,ca ma lasam in pod in orice moment,dar nici nu era de mirare la cat exersasem,iar daca am fost si incurajata,am avut un motiv in plus sa perseverez.
-Tatiiii,tatiiii,uite ce ti-am adus!
Frematam de nerabdare sa-i vad reactia cand va termina de citit.
-Stiam eu ca vei fi selectionata,zise el mandru.Hai aici,micuta mea gimnasta.
Ma stranse la piept si imi spuse ca a doua zi va merge la liceul *Nicolae Balcescu* sa vorbeasca cu antrenorii.Am intrebat putin nedumerita.
-Scrie asta in bilet?!
-Da!
Oare de ce nu mi-a spus doamna aceea?Doar am intrebat-o ce scrie in bilet!
Am intrat cu tata in sala de gimnastica.La aparate,pe spalier sau pe saltele,se antrenau fetitele imbracate in costume de gimnastica rosii.Am ramas cu ochii la ele,vrajita.Abia ma stapaneam sa stau cuminte de mana tatei.Nici nu am observat cand s-a apropiat de noi doamna care ma selectionase.
-Camelia...nu stii sa saluti?
Tata imi scutura putin mana,rusinat de atitudinea mea.
-Saru'mana,reusi eu sa spun fara sa imi intorc privirea de la fete.
Amandoi rasera,apoi facura cunostinta si incepura sa vorbeasca despre gimnastica,program,conditii.Doamna Rodica,viitoarea mea antrenoare,se lasa la nivelul meu si ma prinse de manute,facandu-ma sa-mi intorc privirea.
-Iti place gimnastica?
-Daaa,foarte mult.Tata zice ca voi ajunge ca Nadia Comaneci!
-Dar pentru asta trebuie sa fii foarte cuminte,sa ma asculti si sa faci numai ce zic eu.
Am privit-o lung,nehotarata daca sa o ascult sau nu.Era o femeie tanara,cu un corp atletic, satena cu parul scurt si cu cercei de aur mari si rotunzi.
-Bine,am zis cu jumatate de gura.Tot ce-mi doream era sa ma zbengui pe acolo si nu stiam sigur in ce masura va trebui sa ascult de aceasta persoana straina.
Spre dezamagirea mea,am plecat atunci fara sa pot sa dau macar o raita prin sala.Binenteles ca am plans,cu toate ca tata imi explica ca trebuie sa mergem la cumparaturi,sa-mi ia costumul,si ca la sala voi putea merge de luni.
-Lasa ca te mai antrenezi acasa pana atunci,ai si tu saltea.
Imi era ciuda,si nici macar nu vream sa aud de salteaua mea dupa ce am vazut la sala.
Tata vazand ca nu o scoate la capat cu mine, folosi artileria grea.
-Daca nu incetezi,nu mai mergem nici la cumparaturi,si nici la gimnastica nu te mai las! Cu un oftat prelung, mi-am sters ochii de lacrimi,straduindu-ma sa nu mai plang.
Veni si prima mea zi de antrenament.Totul se derula mult mai incet decat imi inchipuisem.Ma uitam la paralele,la sol,la fetele mai mari,si nu ma puteam concentra deloc la ce-mi spunea doamna Rodica.Eram mai lipsita de atentie ca toate la un loc.Nu ma atrageau exercitiile de incalzire,vream sa fac lucruri mari,ca Nadia Comanici.Reusisem sa o enervez pe antrenoare din prima zi.Tata afla si imi spuse ca daca nu o ascult asa cum ne-am inteles,nu voi mai fi primita.M-am potolit si mi-am propus sa fiu cuminte,asa ca din a doua ora am fost ochi si urechi la antrenoare si reusisem sa-i schimb parerea.
Cu putina rabdare,am invatat fiecare aparat in parte.Iubeam solul si paralelele,insa ma inspaimanta barna.Invatasem sa fiu disciplinata,atat cat puteam.
Timp de patru ani,gimnastica facuse parte din viata mea.Nu am fost cum prevazuse tata vreun mare talent,dar iubeam gimnastica,imi placea sa ma epuizez,sa incerc lucruri noi,si imi amintesc cu placere cum am participat la primul concurs,desi a fost doar o aparitie de grup la sol,ca inroducere. -
Sertare prafuite-Vacanta la tara
Ne trezisem cu noaptea in cap.Imi simteam ochii arzand de oboseala si cascam de ma dureau falcile.Stateam pe un scaun si o priveam pe bunica cum se invarte prin casa.Daduse deja de mancare la animale,iar acum pregatea pachetul pentru noi.Urma o zi de munci agricole,dupa care nu ma prea dadeam in vant,ce-i drept.
-Eu nu inteleg ce-i cu graba asta!Puteam sa mai dormim macar inca o ora,doar nu se duce pamantul de acolo!
-Hai,hai,nu te mai plange,si asa suntem in intarziere.Voi,astia de la Cluj nu stiti ce-i aia munca.La varstra ta...
Urma o prelegere pe care o cunosteam deja,si de care nu aveam chef.O ascultam totusi,gandindu-ma ca doar nu va dura o vesnicie.
Afara ma intampina un aer rece de dimineata,care ma inviora putin,dar nu intr-atat incat sa nu-mi para rau dupa culcusul cald.Eram in vacanta si abia asteptasem sa vin la tara,insa nu intelegeam de ce trebuie sa muncim atat.
-Mica,de ce trebuie sa lucrati atata pamant?Nu va ajunge gradina de langa casa,doar saunteti numai voi doi!
-Eeei,te plangi acum,dar ce bine ii cand duci acasa fasolica,cartofii,si o jumatate de porc, si nu trebuie sa mergi la piata!
Adevarul e ca nici asta nu-mi placea.De cate ori plecam de la ea,ma incarca prea mult.Venea cu mine pana la autobuz,imi aranja bagajele,si ii spunea soferului sa ma ajute sa le dau jos cand ajungem la Cluj.
Mergeam deja de o jumatate de ora,si eu gafaiam in spatele bunicii ,care urca sprintena dealul.
-Mai avem mult?
-Pai daca nu intinzi pasul,mai avem mult si bine.
Ma simteam ca la maraton,si am izbucnit in ras.M-am oprit putin sa-mi trag sufletul.
-Stai,Mica...doar 5 minute.
-Stai tu,eu ma duc inainte,altfel ne apuca amiaza.
Am ajuns in sfarsit la parcela de pamant,si fara prea multa vorba ,ne-am apucat de lucru.Soarele se ridica incet,si il simteam din ce in ce mai puternic.Am inceput sa dau cate o haina jos de pe mine,si ma minunam de bunica cum rezista cu baticul in cap si cu hainele cernite cu maneca lunga de pe ea.Am ramas intr-un maieu,pe care l-am sufulcat,si in pantaloni scurti.Transpiram,iar frunzele si crengutele se lipeau de mine.Imi simteam toata pielea iritata,dar ma alinam la gandul ca dupa atata munca,sigur o voi indupleca pe bunica sa ma lase la lac.
Ne-am oprit sa mancam.Bunica intinse fata de masa,scoase slanina,branza,niste oua fierte,ceva carne afumata,ceapa verde,castraveti si rosii.Mi-am spalat mainile pline de pamant,atat cat am putut,si m-am asezat pe jos cu o pofta de lup.Aerul tare si munca pot inlocui orice vitamine se dau copiilor pentru pofta de mancare.Nu mai trebuia sa se roage nimeni de mine sa mananc,nu mai eram mofturoasa,si mancam pana si slanina,de care la Cluj nici nu vream sa aud.Intotdeauna mergeam de la tara cu cateva kilograme in plus,si cu obrajii de un rosu sanatos,chiar daca nu aveam ore fixe de masa,de somn,si nici igiena cu care eram invatata.Cu burta plina,mai mult decat era cazul,am lasat-o pe bunica sa stranga masa.
-Tu pune-te putin la somn,dormim o jumatate de ora.M-am asezat cu capul la umbra,am bombanit putin de cat de tare e pamantul,si m-am lasat furata de un somn dulce,in adierea placuta a vantului si ciripitul pasarelelor.
-Cameluta...hai,trezeste-te!Hai ca mai avem mult de lucru si imediat ii seara aici.
M-am trezit buimaca,prea brusc,si am privit-o derutata.
-Cat am dormit?
-O ora buna,hai,spala-te fuguta pe fata cu apa rece,sa-ti fuga somnul!
Am executat fara nici un chef,niciodata nu m-am dat in vant dupa apa rece pe fata.De ce sa fuga somnul?Eu il las sa mearga incetut, si ma spal cu apa calda!
Am continuat cu munca de unde am ramas,iar timpul se scurse rapid,cand bunica incepu sa-mi povesteasca de pe vremea ei.Ii povesteam si eu despre ce stiam,filme,muzica,moda,si radeam in hohote cand bunica isi facea cruci,mirata si spunea ca vine sfarsitul lumii.
Ziua de lucru se sfarsi placut pana la urma.Am adunat ce era de adunat,si ne-am pornit la vale.Ma pregateam in gand cum sa-i spun sa ma lase la lac,asa ca o buna bucata de drum am mers tacute una langa alta!In ultimul moment,cand drumul spre dreapta ducea spre casa,iar cel spre stanga spre lac,am indraznit.
-Ma lasi sa merg la lac?Nu stau mai mult de o jumate de ora...
-Nici sa nu te gandesti!!!I-auzi...fata singura ce vrea!
-Dar nu-s singura,am vazut din deal multi copii acolo.
-Doamne ferste,sa patesti ceva,sa te ineci sau ...nici nu ma gandesc!!!
-Hai Mica,vezi cum esti,eu nu te-am ajutat astazi toata ziua?Oricum stiu sa inot,dar stau numai pe margine.
-Am zis odata ca nu,si gata!
Stiam ca nu mai are nici un rost sa insist,asa ca am tacut cu un mare nod in gat de ciuda.Am hotarat ca nu mai vorbesc.Imi plangeam de mila cand ma gandeam cat sunt de murdara,lipicioasa,prafuita si nu primesc nici o recompensa..Ce sa fac?Sa merg acasa,sa ma spal ,sa mananc si sa dorm deodata cu ea?Pai asta-i vacanta?Plansul batea la usa,dar ma abtinusem.
Acasa ma astepta in gradina o covata mare,in care toata ziua se incalzise apa de la soare.
-Uite-ti lacul,zise bunica razand,hai,nu mai fi suparata,te las maine sa mergi toata ziua cu varul tau ,Marius si merg singura la fasole!
Supararea imi trecu pe data!M-am bagat in covatica,putin cam mica pentru mine,apoi m-am intins pe patura la soare,care ma usca si incalzi cu ultimele lui puteri.Nu era ceasul nici opt,iar eu picam deja de somn.Am adormit asa cum prevazusem,deodata cu gainile.
Camelia Hegyi -
Sertare prafuite-Cantecul trenului
-Mama,ma lasi si pe mine?
-Lasa-ne ,Camelia sa povestim!Zi,Gicule,cat o sa stati,unde?
-Nu-ti mai face probleme,fata ii in siguranta,doar sunt taica-so,nu?Avem o batranica,aproape de statiune,pe care am sunat-o,si vom sta acolo.Ne da si mancare.
Asteptam cu nerabdare raspunsul mamei.Tata,impreuna cu familia lui,se hotarasera sa mearga in concediu la "Baile 1 Mai",si ma cereau si pe mine.El se recasatorise inca pe vremea cand inca stateam la el.Sotia lui mai fusese casatorita,si avea o fata cu 3 ani mai mare decat mine,Angela care crescuse mai mult la internat.Curand familia se inmulti cu inca un membru,un baietel dragalas ,Tibi.Gurile rele spuneau ca doar acesta era motivul pentru care tata o luase de nevasta,dar adevarul il stiu doar ei.
Tibi abia ca implinise anul,pentru el era chiar primul concediu.Spre bucuria tutror,mama incuvinta intr-un final,iar eu i-am sarit de gat de bucurie.
-Dar vezi... mananci trei mese pe zi, nu stai pana noaptea tarziu, nu te bagi in apa mare!Ai grija sa nu te indepartezi de taicat-o,sa te pierzi pe acolo!Gicule,ochii si fata,ca te strang de gat!
-Mai lasa-ma,Dina,crezi ca nu stiu sa am grija de ea,am crescut-o si singur cand era mai greu si m-am descurcat!zise tata vizibil afectat de sfaturile si grija in exces a mamei!
-Iar va certati?sari eu ca arsa,si ii imbratisaram pe amandoi,maimutarindu-ma si facandu-i sa rada.Tensiunea disparu,bagajul imi era facut,si curand ne luasem ramas bun.Scapand cu greu de imbratisarea mamei,porniseram spre gara.
Ajunsi pe peron,cu bagajele langa noi,asteptam sa vina trenul.Agitatia din jur imi amintea de prima data cand am mers cu trenul,impreuna cu bunica.Mergeam la unchiu Nelu,la Timisoara.Am intrebat-o atunci de ce scoate trenul sunetele acelea.
-Nu auzi ce zice?"Te duc,te duc,si-napoi nu te aduc!"
M-am speriat atunci si am inceput sa plang nebuneste,la gandul ca voi ramane in Timisoara.Abia reusise saraca bunica sa ma linisteasca,rusinata de oamenii din gara care priveau curiosi.
Ne-am urcat in tren,iar Angela ma lasa pe mine la geam.Priveam cum fuge natura ,acum era un lan de porumb,acum o padure,mai incolo o apa,un sat,si din nou o gara.Totul mi se parea interesant,frumos.
Seara am ajuns in Oradea.Am avut de mers pe jos o buna bucata de vreme.Am trecut pe langa strandul"Baile 1 Mai,unde am incercat sa vedem cum e inauntru,cocotandu-ne pe gard..Am lasat statiunea si am intrat intr-un satuc.Acolo am ajuns la o casa batraneasca,modesta dar draguta si curata.Tanti ne-a intampinat si ne-a dus in camera noastra,o camera aranjata ca la tara,cu presuri pe jos,iar paturile si pernele erau cladite pe paturi sub o cerga taraneasca.In mijlocul camerei era asezata o masa cu patru scaune.Ne-am desfacut bagajele,si dupa o cina usoara si rapida,ne-am bagat in paturi.Asternuturile aveam miros de proaspat,asa cum il au hainele uscate afara.
Dimineata ne-am trezit cu cantecul cocosului,am mancat micul dejun,si ne-am pornit la drum,sa gasim loc pentru patura.In fata strandului era adunata multa lume.La inceput ne-am gandit ca va trebui sa stam la o coada lunga,dar apoi am vazut ca era acolo si o ambulanta,iar lumea povestea cum un baiat a sarit gardul in timpul noptii sa faca o baie scurta..Abia venise impreuna cu mama lui,iar el nu avusese rabdare sa astepte pana dimineata,zicand ca vrea doar sa dea o raita si sa faca o baie.Se pare ca sarind in bazin,se lovise la cap si ramase inconstient in apa,innecandu-se si murind.Intamplarea imi taiase putin din avant,si ma gandeam a noi am trecut pe acolo seara,si poate ca el era deja mort in bazin..Intr-un tarziu,am intrat si noiNe-am pus patura intr-un loc potrivit pentru toata lumea,cu soare pentru noi si umbra pentru Tibi.Acesta dormea linistit!Isi dorea doar mancare si sa fie schimbat,iar in rest era cel mai fericit.Cand nu dormea,gangurea si radea intr-una.Noi fetele,insa,aveam o mie de probleme si intrebari,agitandu-ne in jurul paturii.Am fi mers in apa,insa eram inca marcate de moartea baiatului,si nu ne doream sa intram in bazinul acela.O vreme ne-am multumit sa ne balacim in bazinul mic,alaturi de cei mai mici,insa plictiseala si caldura ne dobori,si incurajandu-ne una pe alta ca apa a fost schimbata in bazinul mijlociu,si ca si altii au intrat fara probleme,ne-am bagat si noi.Alta viata,,apa ne ajungea pana la piept,puteam sa ne jucam cu mingea.Angela stia sa inoate,si tare mult isi dorea sa mearga in bazinul mare,dar nu ma putea lasa singura,primise dispozitii clare.
Odata intrate in apa,greu am mai putut fi scoase,si numai stomacelele noastre ne convinsera sa mergem la paturaDupa ce terminaram de mancat,ne pregatiram sa mergem inapoi,dar ne opri sotia lui tata.
-Mai stati si la patura,nu numai in apa,ca vi s-a incretit pielea deja.E randul nostru sa mergem,stati cu Tibike.
Ne parea rau ca ne-a fost foame!Stateam in picioare,privind in directia in care mersera parintii nostri,sa nu pierdem momentul in care se intorc.Cand se apropiau la un metru ,deja noi ne ceream voie de la distanta,si o roiam spre bazin.
Prima zi se incheie,si noi ne intoarseram la casuta,obositi,cu fata si umerii piscate de soare.Am cinat aproape dormind.Noaptea trecu pe nesimtite,si din nou cantecul cocosului ne trezi .Oboseala trecu ca prin farmec,iar noi eram din nou veseli si gata de strand.
Ajunsi devreme,am avut noroc de un loc pentru patura mai bun decat in ziua precedenta.Apa inca era rece,sau soarele prea slab ca sa ne incumetam,asa ca am mai asteptat putin.Strandul se umplu repede de oameni.In sfarsit in apa!Cu toate ca ne erau buzele vinete,si tremuram chiar daca dadeam din maini si picioare,ne simteam excelent.Ne-am imprietenit si cu alti copii,cu care ne-am jucat prinselea in apa,sau jocuri cu mingea.Cand copii se dusera la patura,Angela ma chema la bazinul mare,sa poata si ea sa inoate,macar cinci minute.
-Tu sa stai la margine,si nu te lasi de bara.Nu stau mult!
Zis si facut.Ea savura momentele insa eu ma plictiseam.Imi veni atunci o idee,sa invat sa inot.Cat de greu poate fi?M-am lasat de margine,si am inceput sa-i imit pe cei de langa mine,dar incet-incet am simtit cum ma scufund.Am inceput sa ma agit,sa beau apa.Aveam ochii deschisi sub apa,si incercam sa ma prind de ceva.In disperarea mea,m-am agatat de chilotii cuiva,tragandu-i in jos.Cumva am ajuns inapoi la margine.Eram speriata si hotarata sa nu spun nimanui.Aparu si Angela.
-Te-ai plictisit?
-Am stat pe aici,zic eu,incercand sa par nepasatoare.
Ideea ca nu stiu sa inot nu-mi dadea pace,mi-era ciuda si priveam la ceilalti cum inoata si sar de la trambulina.Atunci am hotarat ca trebuie sa invat.De cate ori se indeparta Angela,exersam,lasandu-ma de margine.Beam apa,ma scufundam,si nu odata am crezut ca ma inec,dar intr-un final am descoperit secretul inotului. Ma indepartam tot mai mult de margine.La un moment dat ma observase Angela,care inghetase de spaima si striga la mine sa ies imediat de acolo.I-am spus ca am invatat sa inot.
-Tu nu stii sa inoti,bine ca nu te-ai inecat.
O vreme nu am mai mers la bazinul mare,dar exersam in apa mica.Angela se lamuri ca ma descurc,si se indupleca sa ne intoarcem la bazinul mare,
-Sa nu-i spui lui tata ca ne duce acasa !
Eram fericita ca am invatat,ma simteam mandra,si curand ma rugam de Angela sa ma lase sa sar de la trambulina.
-Nu,asta in nici un caz!!!!
Si totusi ma lasa...Traiam emotii de nedescris,fiecare moment era palpitant.
Distractia se incheie mai repede cu o zi,dupa ce Angela facuse otita.Degeaba ma rugasem de ea sa spuna ca nu o doare asa tare,in timpul noptii facuse febra,asa ca parintii hotarara sa ne intoarcem.
Dimineata,cu bagajele dupa noi,ne porniram spre gara.In tren ,am avut din nou loc la geam,asa ca priveam cum ne indepartam,ascultand cantecul trenului,"Te duc,te duc,dar si inapoi te aduc!"
Camelia Hegyi -
Sertare prafuite-Mama pentru o zi
Afara ningea,Eu alergam prin toata casa,fericita ca era ziua mea.Tata radea de mine,desi probabil il obosisem de dimineata de cand nu mai taceam o clipa,si nici nu stateam locului .In casa mirosea bine,a mancare gatita si prajitura..Stiam ca vor veni musafiri,si abia asteptam sa primesc cadouri.Imi placea sa le deschid si sa descopar ce se ascunde inauntru.Ma bucuram de orice,fie jucarie sau ceva de imbracat!Urma sa vina unchiul Picu si matusa Ani,cu verisoarele mele,care erau inca mici.Imi aduc aminte cum il criticau mereu pe tata.
-Gicule,de ce nu iumbraci mai gros fata...nu o lasa sa manance atata...nu lasa dupa pofta ei...pune-o sa doarma de amiaza!
Eu ma duceam instinctiv langa tata,spunandu-i parca sa nu ii bage in seama,stie el mai bine ce sa faca.Tata ma lua in brate si zise razand
-Numai o printesa are tata,nu-i asa,Cameluta?
Eu incuvintam,binenteles,si ma uitam triumfatoare spre unchiul si matusa.Desi frate cu tata,unchiul era diferit,si se potrivea de minune cu nevasta lui.Amandoi erau increzuti,pretentiosi si rigizi.Mai degraba imi era teama de ei decat sa ii iubesc.
Auzisem batai in usa.Aproape ca daramasem peretele holului in graba mea de a deschide usa.Oare cine sa fie?In fata mea statea o femeie frumoasa,inalta,cu un par lung,saten deschis,dat dupa urechi.O priveam nedumerita.Imi parea cunoscuta,ma vizitase cand stateam la tara.Imi adusese atunci un pachet mare,cu un set intreg de vase de jucarie,si mobila de bucatarie.Am privit-o lung,incurcata si am facut un pas in spate.
-Tati...
Tata lasa farfuria in chiuveta,si cu mainile pline de spuma,se grabi sa vada cine ii.
-Dina...intra!Cameluta,e mama ta!
Femeia aceea frumoasa,imbracata elegant si mirosind a flori,facu un pas inauntru,si se lasa la nivelul meu,zambindu-mi si intinzand bratele..Nu stiam ce sa fac,desi eram prietenoasa,acum nu eram in stare sa fac nici un gest.Cu ochii atintiti asupra femeii,am intins mana catre tata.Abia cand l-am simtit langa mine,m-am lasat luata in brate de mama..Mi-am intins mainile in jurul gatului ei,si am inchis ochii,impregnandu-mi pentru totdeauna acel moment in toata fiinta mea.Blana cu care era imbracata,si parul bogat si ondulat,erau ude de la ninsoare,iar ea mirosea a zapada si flori.Ma indeparta putin,atat cat sa ma poata privi.Ochii ei caprui si frumosi,erau aproape inchisi intr-un zambet cald.Ma saruta de cateva ori pe ochi,pe frunte,pe obraji,ma mai stranse putin in brate,apoi se ridica sa-l salute pe tata.
O priveam fara sa-mi pot lua ochii de la ea,serioasa si tacuta.Tata ii lua haina de blana,iar mama ramase intr-o bluza si o fusta de lana.In picioare avea niste cizme lungi,cu toc inalt,la care renunta imediat,facandu-se comoda!
In acea zi am simtit ca ma maturizasem.Eram fericita si trista ,o iiubeam si o dispretuiam in acelasi timp pe femeia aceea frumoasa,care zicea ca e mama mea.Imbratisarea ei ma facea sa ma topesc,si fugeam de ea,doar ca sa ma intorc in cateva clipe!Seara veni pe nesimtite,lumea isi lua ramas bun,la fel si mama.Aceleasi sarutari fierbinti,imbratisarea si zambetul cald,si se indeparta in noapte.Nu indrazneam sa plang,doar priveam pe geam locul unde am vazut-o ultima oara.Era doar un cadou de ziua mea...
Camelia Hegyi -
Sertare prafuite-Tati,nu plange
Aveam un program destul de liber.Stand numai cu tata,ma obisnuisem sa ma descurc singura de micuta.
Tata lucra pe santier,asa ca mergea dimineata si se intorcea seara,iar eu aveam cheia de gat si mergeam singura la scoala,inca din clasa intai.
Mergeam la autobuz si ma inghesuiam si eu alaturi de oamenii mari.Uneori,cand oamenii uitau de mine si ma prideau intre ei,iar eu simteam ca mi se opreste respiratia si ma dor coastele,ma apucam sa pitig in stanga si dreapta,facandu-mi loc,si as ajungeam intreaga la scoala,.Desi in clasa intai,eram o eleva slaba.Acasa nu se ocupa nimeni de mine,iar eu de buna voie nu intelegeam de ce ar trebui sa ma straduiesc.Temele imi erau vesnic nefacute,si uneori ma bateam la scoala,in special pentru a apara pe cei slabi,sau sopteam in timpul orelor celor carora nu se descurcau singuri.Nici eu nu stiam,dar macar eu aveam caietul deschis.
-Domnule Seichei,fetita dumneavoastra imi creaza probleme,si singurul motiv pentru care o trec in clasa a doua,este ca stiu ca o cresteti singur si ca va este greu.Dar trebuie sa va ganditi la o solutie,trebuie sa se ocupe cineva de ea.
Fusese sedinta,si tata asculta cuvintele invatatoarei fara sa scrasneasca.Cand plecaram,am simtit ca e suparat pe mine.Ma tinea de mana,tacut si cu capul plecat.Ajunsi acasa,imi spuse ca trebuie sa vorbim.
-Cameluta,stii ca mi-e greu si asa,incearca sa te maturizezi si sa fii mai cuminte.Trebuie sa te descurci si singura,eu nu cred ca am o fetita prostuta.
Abia imi tineam lacrimile,imi parea rau ca l-am suparat.As fi vrut sa ma ia in brate,dar stiam ca am gresit si trebuie sa astept sa-i treaca.Vream sa-i spun ca nu-mi place la scoala,ca nu-mi place invatatoarea,ca unii copii sunt rai si nedrepti,si ca mai bine m-ar lua cu el la santier,asa cum facea cand eram in vacante.Secretarele de acolo nu se plansera niciodata de mine.
Nu am zis nimic din toate astea,doar am oftat ca un om mare,si am adormiit repede,ca poate maine nu va mai fi suparat.
Dimineata am simtit in somn cum tata ma mangaie pe par inainte sa mearga,asa ca m-am trezit vesela,stiind ca inca ma iubeste.M-am dus la scoala,si am fost cuminte,atat cat am putut.Cand am iesit,am mers impreuna cu o fetita in piata.Mai bine zis am dus-o cu mine.Cunosteam bine orasul,si deseori ma opream pe acolo.Vanzatorii imi dadeau fructe,zambindu-mi .Ii cunosteam si ma cunosteau.Petrecusem cateva ore pe acolo,apoi ne-am plimbat pe langa magazine,uitandu-ne in vitrine.Imi placea sa fac astea,imi placeau in special bibelourile,papusile,bijuteriile.
Intr-un tarziu,cand incepu sa se intunece,am dus-o pe fetita in statie.Statea in Someseni,aproape de santierul unde lucra tata.
-Stai cu mine pana vine masina,ca mi-e frica.
-Nu te teme,sunt cu tine.
Asteptand masina,ma strafulgera o idee,ce ar fi daca i-as face tatei o surpriza si as merge dupa el la lucru.
Cand veni ,am sarit si eu in masina spre surprinderea fetitei,care se lumina la fata,vesela ca nu merge singura.
Ne-am dat jos la aceeasi statie,ea rupand-o la fuga spre casa,probabil fiindu-i frica sau cu gandul ca o va certa acasa.
Ajunsa pe santier,aflasem ca tata deja plecase.Usor dezamagita,m-am intors in statie.Intunericul se cobori de-a binelea,dar nu ma speriam eu asa usor.
O tanti ma privea de la distanta,din curtea casei sale.Dupa vreun sfert de ora,se apropie de mine.
-Fetito,tu ce astepti aici?
-Masina,optule.
-Dar unde stai tu?
-In Zorilor.
Ma interoga o vreme,iar eu ii raspunsem politicos la intrebari.Intr-un final imi spuse ca la ora aceea nu mai circula nici un autobuz.
-Vino in casa la mine,sa vedem ce putem face
-Nu,nu pot,tata sigur e ingrijorat,trebuie sa ajung acasa.Am vrut sa-i fac o surpriza.
Incerca sa ma lamureasca ca degeaba stau in statie,insa am ramas neinduplecata.
Se indeparta,si isi cauta de lucru prin curte,nescapandu-ma din ochi..
Dupa un alt sfert de ora,veni din nou,chemandu-ma in casa.De aceasta data,am cedat.Eram obosita,mi-era foame si putin frig,si apoi parea de treaba,chiar daca tata mi-a zis sa nu merg cu nimeni nicaieri.
-Aveti copii?
-Am,patru!
Cand am intrat in casa,ma umpluse un miros imbietor de mancare si foc de lemne.Imi amintea de vremea cand stateam la tara!Imi placea.M-am imprietenit cu copii,am mancat si tanti ne-a pus la culcare pe toti cinci intr-un pat imens!
Dimineata auzisem ca intr-un vis vocea tatei.Sari ca arsa din pat si fugi in directia de unde auzisem vocea.I-am sarit bucuroasa in brate,turuind intr-una despre aventura care am avut-o .
Incerca sa ma certe,dar nu putu decat sa ma stranga in brate si sa planga.
-Tati,cum m-ai invatat?Concentreaza-te,inchide ochii,trage aer in piept si nu te mai doare!
Camelia Hegyi -
Sertare prafuite-8 Martie
Adunasem cu greu niste banuti pentru ziua mamei de 8 Martie.Aveam o pusculita in care puneam aproape fiecare leut pe care il primeam ,si asta nu se intampla prea des.Eram emotionata si agitata.M-am dus la bunicu,care a contribuit si el cu niste banuti,si am dat o raita prin magazine.Ma uitam nehotarata la toate posibilele cadouri,incercand sa ghicesc daca i-ar placea mamei mele..Am gasit o felicitare,cu un catelus foarte dragalas,pufos si cu fundite,care tinea un cos plin cu flori.Nu era foarte scumpa,asa ca ma invarti sa mai gasesc ceva.Vazusem o scrumiera mov,foarte frumoasa,de care ma gandeam ca se va bucura,odata fiind fumatoare,si pentru ca era culoarea ei preferata.Si apoi si pentru ca i-am spart o frumoasa scrumiera de rubin,din greseala.
Fugi apoi sa cumpar nelipsitele flori.Am cumparat cateva buchetele,pe care aveam de gand sa le desfac,si sa fac unul mai mare.Ma intorsesem la bunicul,unde am inceput sa impachetez cadoul cu grija..Am desfacut felicitarea,si am stat o gramada de vreme cu pixul in mana,incercand sa scriu cele mai frumoase randuri.
Cand terminasem,ma uitam la pachet,care era asa de micut,si imi veni o idee.Bani nu mai aveam,asa ca trebuia sa imi folosesc imaginatia.Aveam inca timp,mama era la servici.M-am bagat intre sculele bunicului care ma privea amuzat.
-Ce vrei sa faci?
-Un tablou la mama!
-Din ce?
-Vad ca ai niste scanduri,le tai si fac o rama.
Zis si facut.Nu ma prea lasam ajutata,in schimb nu ma scapa din ochi,ca nu cumva sa ma tai sau sa-mi dau cu ciocanul peste degete,dandu-mi din cand in cand indicatii,fara a fi pisalog.
Rama si spatele tabloului era gata.
-Si acum ce bagi acolo?
Il priveam incruntata si gandita.Talent la desen nu aveam,ar fi fost pacat sa ma apuc sa-l mazgalesc.Deodata ma luminai la fata si incepui sa cotrobaiesc in debara,unde vazusem eu o bucata de etamina.Cu acul si cu lanita rosie,faceam x-uri de cu zor,pana ce ii dadusem o forma de floare.Deasupra scrisesem tot cu ac si ata,ziua,luna si anul.Am desfacut cuitele ce tineau spatele tabloului,,apoi am lipit etamina.
Eram fericita si mandra..Am plecat acasa,mai mult fugind.Mama ajunse deja.Ma apropie de ea cu mainile la spate,toata zambet si imbujorata.
-Ce ai acolo?
I-am intins mai intai,buchetul de flori,si i-am spus cu emotie in glas.
-La multi ani!I-am dat apoi cadoul,urmarandu-i fiecare gest,privire sau sclipire din ochi.
Ii placu scrumiera,ma stranse in brate dupa ce citi felicitarea,si se minuna de tablou,de care eram cel mai mandra.
-Mai am un cadou pentru tine!
-Ce mai ai?ma intreba zambind.
-Am invatat un cantec pentru tine.
-Ia zi-l!
-E ziua ta ,mamico
In dar ti-am adus inima
Si crede-ma mamico
Un dar mai frumos
Nu se putea!
Am vrut sa-ti culeg
O floare
Un mic ghiocel frumos
Dar cine nu stie,oare
Ca nu e de folos!
Am vrut sa-ti culeg
Din soare
O raza sa-ti prind in par
Dar tu stralucesti mai tare
de dragoste si dor!
Camelia Hegyi -
Sertare prafuite-Poveste de seara
Stateam toti in bucataria de la tara.Imi fusese dor de tata,nu-l vazusem de mult timp,chiar daca nu stiam sa apreciez daca trecuse o saptamana sau o luna,asa ca nu mai conteneam din povestit,incercand parca sa recuperez timpul.Ma cocotam in bratele lui,unde ma foiam,alunecam,sau il strangeam de gat cu bratele amandoua,ca demonstratie de iubire.
-Lasa-l copila pe taica-to sa respir ,!imi zicea bunica,deranjata de ciripitul meu si vrand si ea sa povesteasca si sa afle noutati de la Cluj.
Cum simteam ca pierd atentia tatalui meu,ii cuprindeam obrajii cu amandoua mainile,si il intorceam catre mine.Radea cu pofta si ma strangea la piept,apoi ma mangaia pe par.
-Spune-mi ,Cameluta,ti-a fost dor de tati?
-Mult...mult,vrei sa-ti arat?
-Sa vedem,zise el,si se incorda,lasandu-se din nou strans de gat.
Eu ,sa nu creada ca glumesc,il strangeam pana imi tremurau manutele!
-Gata...te intreci cu gluma!Du-te afara si te joaca,altadata nu te pot baga in casa!
Promiteam ca stau cuminte,numai sa ma lase sa stau cu tati al meu.Ma cuibaream si ii luam mana mare si ma inveleam cu ea.Acolo,la piptul lui,puteam sa-i simt inima cum ii bate,si cum pieptul vibreaza cand respira sau vorbeste.Imi ascundeam fata in palma lui ,si strangeam tare ochii,incercand sa opresc timpul.Mana ii mirosea a tutun dulce.Imi placea.
Seara se apropia pe nesimtite,iar eu speram sa nu imi simta nimeni prezenta,sa pot sta peste program,insa tot eu ma dadeam de gol cu vreo nazbatie!
-Tu ar trebui sa mergi la culcarica,nu crezi?
-Nuuu,incercai eu
-Hai,hai ca e noapte deja,pijamalele s-au impartit la copii.
Stiam ca are dreptate si nu aveam nici un argument,asa ca am inceput sa plang incetisor.
-De ce plangi,ma intreba tata cu un ton bland ,asa te-am invatat eu?
Dadeam din cap a negatie,insa lacrimile se incapatanau sa iasa.
-Vreau sa stau cu tine.
-Mai sta tati putin cu bunica,apoi vin si eu langa tine.
-Dar nu putem merge deodata?
Bunicul veni cu o idee salvatoare.
-Cameluta,hai sa mergem noi sa-ti citesc o poveste,care vrei tu,pana ce taica-to cu bunica povestesc ca oamenii mari.Apoi ne intoarcem!
-Povestea cu *Scufita rosie*?
Cartea de povesti era preferata mea.Mare,cartonata,si cu poze pe fiecare pagina,nu ma mai saturam sa o rasfoiesc,si umblam cu ea dupa bunicul sa-mi citeasca cate o poveste.Le stiam pe derost,insa o retraiam de fiecare data.
L-am pupat pe tati si m-am dus in camera dupa bunicul.M-am bagat sub plapuma grea,iar el s-a asezat la margine cu cartea in mana.
-A fost o data o fetita...
Incepu sa depene povestea,incet si cu rabdare.Cu ochii tintiti pe poza alaturata textului,o animam,facand-o pe Scufita sa alerge vioaie prin padure.
-Dormi?
-Nu,ascult povestea.
Bunicul continua sa citeasca,abia tinandu-si ochii deschisi.Casca si se oprea din ce in ce mai des
-Si??
-Si atunci Scufita...
Povestea se termina cu sforaituri de ale lui bunicul.M-am ridicat cu grija din pat,si,ocolindu-l,m-am dus in bucatarie.Cand am deschis usa,tata si bunica ramasera mirati,nu se asteptau sa ma vada pe mine.
-Tu ce cauti aici?
-Sst...bunicul doarme!
Incepura amandoi sa rada,si tata ma lua in brate,unde ,mai tarziu am adormit fericita!
Camelia Hegyi
