bluehipy

• Imparte

duminică, 18 octombrie 2009 la 13:58

Ce grele-s despartirile. Ce greu e gandul ca ea nu iti va mai rosti numele niciodata la fel, ca nu iti va mai incalzi diminetile si nu-ti va mai lumina noptile. Obisnuieste-te cu gandul ca mana ei nu te va mai atinge niciodata cu dor, si buzele ei nu le vor mai cauta pe ale tale niciodata cu tremurul acela febril care face mai mult decat o mie de scrisori de dragoste. Trupul ei nu se va mai arcui niciodata in asternutul din patul tau, degetele ei nu vor mai strange niciodata perna ta si linistea din camera ta nu va mai fi niciodata strapunsa de geamatul ei.
Nimic. Nu rasul ei, nu pasul ei, nu plansul ei, nu dorul ei, nu suspinul ei, nu parul ei, nu parfumul ei, nu vocea ei, nu durerile ei premenstruale, nu migrenele ei, nu muzica ei, nu mesajele ei, nu planurile ei, nu mirosul ei in tricoul tau, nu ea.
Si dintre toate cel mai greu e gandul ca poate curand, nu tu, altcineva va fi totul pentru ea si o va tine de mana, o va emotiona c-o vorba, ii va mangaia parul si ii va aranja cate-o suvita, ii va asculta ofurile si dorurile, altcineva ii va saruta buzele si sanii, altcineva o va duce intr-un pat strain si... geamatul ei ... care era al tau!

El eroul ei, iar tu vei fi trecut, o amintire mai degraba trista, un gand pe care il va ocoli. Si toate astea pentru ca v-ati intalnit in lumea asta mare si s-a intamplat sa va iubiti, sa impartiti un gand si un dor.

Tag-uri: bluehipy iasi nocturne scrieri din pat