bluehipy
online baiat - 32 ani, Iasi, Romania
- Prieteni |
- Carte de Oaspeti
- | Poze
- | Blog
- | Grupuri
- | Filme
- | Evenimente
- | Muzica
- | Strigari
- | Chestionare
- | Linkuri
- | Aplicatii
Blog 62
scrieri cu dichis in van sau înadins 
-
Colturi de povesti
Nu ca m-as fi straduit sa o ignor dar masa mica in jurul careia ne adunaseram toti in seara aia si faptul ca eram printre ultimii veniti, ma plasasera in polul opus iar dupa ce au mai aparut vreo doi baieti, care din lipsa de spatiu s-au asezat la o masa vecina, m-am trezit practic suspendat undeva intre cele doua mese, usor orientat spre cea a ultimilor veniti unde auzeam mai bine ce se discuta si unde aveam si eu ceva de spus.
Nu o priveam, nu direct, desi am observat-o, mai mult sau mai putin voluntar, tot timpul, undeva intr-un spatiu periferic al vederii mele slabe. Sporovaia cu colega din dreapta ei facand gesturi complementare polemicii cu mana in care tinea tigara. Imi placea ce se intampla cu buzele ei cand tragea cate un fum in timp ce-si incuraja aprobator interlocutoarea. O scurta miscare de urmarire a filtrului care se lasa prins in menghina umeda a unor buze voluptoase, urmata de incordarea supla a obrajilor in trecerea brusca de la convex la concav.
O rataceam si ma pierdeam in sarada vorbelor inmuiate in bere sau in ceai, dupa caz, pentru a ma trezi uneori fixand-o pina cand rimelul sau creionul dermatograf de pe genele ei capata o nuanta interogativa si-atuci ii zambeam impaciuitor. Eram usor non combativ in acea seara.
S-a ridicat mai devreme decat oricare din ceilalti si dupa modul in care isi aranja haina rosie si poseta am inteles ca e pe picior de plecare. Imi parea rau ca nu apucaseram sa schimbam doua vorbe. Si-a facut loc printre scaune si masa si cand a ajuns linga mine a zis ceva, nu stiu ce, dupa care s-a aplecat peste mine si ne-am sarutat. Cred ca s-a vrut un sarut social. Sau poate a vrut sa ma sarute pe buze dar eu in stangacia mea m-am intors prea mult, sau dimpotriva, poate tocmai pentru ca m-am miscat bezmetic colturile buzelor noastre s-au atins. Colturile buzelor noastre s-au atins. Nu a fost mare lucru .... nu va uitati asa! ...dar pentru mine .... buzele noastre s-au atins.
De abia atunci cand ti se intampla asa ceva realizezi cat de mult iti lipsea. Nu actul sarutului in sine cat vecinatatea altcuiva, impresia gustului, senzatia aia unica. Au fost doar colturi de buze jur! ... dar pentru mine au fost buzele ei ce au spus o poveste buzelor mele. Ce betie, ce vertij, ce vals de senzatii spontane ... Daca as crede in divin as spune ca a fost divin.
Si apoi mi-am oferit si celalt profil. Buzele ei au poposit de asta data pe obrazul meu tepos .... mi-a placut ca nu a fost o atingere superficiala, ca cea a fandositelor care reclama imediat un obraz neras ci a fost un sarut onest. Un sarut asumat de obraz neras.
Instinctiv i-am acoperit pentru o clipa degetele ce ratacisera pe umarul meu stang dupa care s-a strecurat spre iesire.
M-am intors si am zarit-o plecand cu un baiat mai inalt ...
Dupa ragazul unei guri de ceai, am revenit cu picioarele pe pamant si la un ritm cardiac decent. -
Despre cum nu a fost creat universul
Cineva are un sondaj pe pagina de profil, relativ la cum a fost creat universul:
" 1) Dumnezeu a creat Universul
2) Universul a existat intodeauna
3) Nu este nimic ciudat in ideea unui Univers nascut din 'NIMIC' "
Am scris ceva dar persoana isi modereaza comentariile, lucru pe care eu nu il suport
asa ca public aici comentariul meu, ca sa nu-mi uit vorba.
Tu ai aroganta de a presupune ca stii sigur ca una din cele trei variante e adevarata.
Mai mult cele 3 variante posibile din punctul tau de vedere sunt .... cel putin formulate superficial, ca sa nu fiu prea aspru.
Sa vedem. Voi presupune ca toata lumea cunoaste si intelege acelasi lucru prin univers (apropo, univers este substantiv neutru nu nominal deci nu are rost sa il scrii cu majuscula, valabil si pentru dumnezeu).
1) Dumnezeu a creat Universul.
Aceasta optiune, pe linga faptul ca e discriminatorie pentru ca le rapesti dreptul de a alege hindusilor, islamicilor si celor ce cred in alte divinitati, e inafara scrierilor sfinte. Dumnezeul crestin a creat doar pamantul, in 7 zile, ma rog in 6, a 7 a s-a odihnit, si continua sa se odihneasca de atunci incoace.
Prima optiune asadar ofera ca raspuns un element nedefinit, pe care tu il notezi ca "dumnezeu" dar nu il descrii si nu ai nici o dovada ca ar exista.
2) Universul a existat intodeauna.
Varianta asta nu are ce cauta aici pentru ca ea contravine problematicii initiale. Cum a fost creat universul? Deci ai plecat de la premiza ca universul a fost creat si consideri una din optiuni faptul ca nu ar fi fost creat ci ca a fost dat pur si simplu.
Notiunea de existenta e clara. Pentru noi universul, asa cum il definim noi (usor vicioasa problematica) exista. Din "intodeauna" lipseste un "t" "Intotdeauna" , mereu, o notiune care are sens intr-un sistem temporal, specific uman, pentru ca noi am inventat notiunea de timp. Deci, pentru oameni, a caror existenta este mai scurta decat cea a universului in care au luat nastere, aceasta afirmatie va fi mereu adevarata. Pentru noi universul a existat intotdeauna. Era deja cand am aparut noi si cand noi vom disparea, universul inca va fi.
Pe de alta parte, faptul ca pentru oameni, universul a existat dintotdeauna, nu spune nimic legat de originea sa, nici de natura aparitiei sale in raport cu spatiul in care a aparut, deci inca o optiune cel putin neinspirata.
3) Nu este nimic ciudat in ideea unui Univers nascut din ''NIMIC''
Varianta asta s-a vrut probabil ironica, adica cei care nu au acceptat dumnezeul de la originea universului si nu pot inghiti ideea ca universul e aici pur si simplu, tre sa se resemneze la gandul unui univers nascut in si din vid. Ce inseamna nimicul ala figurat si urlat asa in majuscule?
Sondajul tau nu ofera variante probabile si nici macar posibile.
Freamata internetul de discutii pe marginea big bang-ului si tu nici macar nu il consideri ca fiind optiune.
Incerci sa afli adevarul sau sa impui ceva ce speri sa fie adevarat? -
Regret
.... si cel mai mult regret tot acest timp in care suntem tu si eu si niciodata noi.
Ce risipa!? -
Daca ma gasesti din timp in timp in clipa ta
Nu pentru sex ma gasesti din timp in timp in camera ta.
Pare anapoda, dar nu e asa.
Ma masturbez prea des ... incerc sa ma pastrez lucid .... prea des pentru a mai conta daca tu ai sex sau ba.
... si-atunci ma intrebi de ce-ti tulbur unda timpului ... ce caut eu in clipa ta?
Cand te saturi de gandurile si de concluziile tale,
cand vorba pe care tocmai ai rostit-o te sperie pentru ca nu ajunge nicaieri altundeva si se intoarce in tine reincarcandu-te de tot ce incercai sa te descarci,
cand te simti atat de inutil incat propria-ti atingere doare,
atunci ai nevoie de altcineva, care nu va intelege furtuna emotiilor tale dar o va stinge si-i va da un nume rece si generic:
sex. -
Lectii de zbor
Ti-amintesti? atunci cand te-am imbratisat?
Eu pastrez inca sentimentul placut al sanului tau indicand cu sfarcul ferm in pieptul meu, locul unde ar fi trebuit sa am o inima ...
Ti-amintesti? atunci cand te-am sarutat ?
Eu pastrez inca sentimentul placut al buzelor tale in cautare, gasind pe buzele mele cuvinte pe care eu niciodata nu am stiut sa ti le spun ...
Ti-amintesti? atunci cand am plecat?
Eu pastrez inca toate lanturile si catusele pe care tu nu ai stiut niciodata ca le ai ....
Zboara! -
Nu incerca asta acasa
"Paradoxal, ei au dreptate ... nu se poate muri din asa ceva. Diferenta intre tine si ei insa, este ca ei nu au murit niciodata, tu da."
R
Si a ajuns din nou la mine. Fuuuuuuuuuuuuuuuuuuuup .... Fumul patrunde adanc in plamanii mei, purtator al unei chimii stranii. Scalpul imi devine stramt, mi-a intrat aureola la apa, urechile imi vajaie. Haaaaaaaaa ... rotocoale de ceata din ce in ce mai lipsite de consistenta. Am ras cu pofta si am gasit cate ceva amuzant in orice. Acum insa ametesc ciudat. Bratul fotoliului imi pare dezechilibrat brusc si simt nevoia sa stau pe ceva mai solid. Ma deplasez ca prin vis spre un fotoliu improvizat dintr-o saltea si incerc sa ma mulez pe unghiul drept si neprimitor. Sunt teribil de amortit. Nu mai simt mare lucru, nu ma mai simt.
Imi dau seama ca mi-e foarte rau dar nu pot vorbi. Toti rad. Mie mi-e frig. Incerc sa-mi frec mainile si ma ingrozesc. Ma surprinde cat de reci imi sunt. Le privesc si sunt vinete. Incerc sa mi le frec, sa-mi pun sangele in miscare dar nu fac decat sa simt din ce in ce mai clar cat de reci sunt de fapt. Incerc sa-mi iau pulsul, cautand cu greu printre snururile de pe incheietura mainii stangi dar nu simt nimic. Doar raceala a doua degete de gheata pe o incheietura calaie. Panica! Intru in panica ..... dar prea tarziu. Inima mea incepe sa bata din ce in ce mai rar. Puternic dar rar. Ma sting si din mine nu mai ramane decat o impresie, un gand: voi muri stupid, dintr-un exces stupid, un regret teribil, de ce acum? de ce asa? ce gafa oribila ...
- Bai! lui asta ii e rau! Andrei te simti bine? Bai adu niste apa!
Ma scurg intr-un vartej de gheata. E tot ce mai pot simti. Inghet de la capatul membrelor spre inima. Adun tot ce a mai rams in mine pentru a rosti cateva cuvinte. Incerc sa fiu cat mai convigator desi nu am mari sperante.
- Ma simt teribil de rau ... va rog chemati o ambulanta ...
Hohote de ras. Ma asteptam. Merit sa mor asa dar mi-e ciuda.
Primesc apa dintr-un bidon de cinci litri si cineva ma ajuta sa ajung la chiuveta din baie.
Dau drumul la robinet si sper cu toata fiinta mea ca in contact cu apa sa-mi revin. Si-mi revin. Nu mai mor! Sunt epuizat dar perfect lucid. In cateva minute insa incep sa mor din nou. Imi dispare pulsul, ma cuprinde panica, inghet, ma sufoc si in cateva clipe imi revin pentru alte cateva minute de luciditate urmate de o alta moarte.
Doua ore de lupta pentru supravietuire. Doua ore de oscilatii haotice intre stari "lucide" si "morti clinice". Sapte mii doua sute de secunde impartite in intervale de cate cinci secunde dupa care trebuia sa-mi amintesc sa expir sau sa inspir. Doua ore petrecute cu fata in jos de teama sa nu-mi inghit limba cu care imi astupasem la un moment dat caile respiratorii si pe care a trebuit sa mi-o pun in pozitie normala cu degetele pentru ca nu mai asculta de nici un fel de impuls.
Intr-un interval lucid incep sa scriu un sms "Am fumat ceva la ****** si mi-e teribil de rau. Sa-mi amintesti sa nu mai fac" spre sfarsitul mesajului trec in alta stare si de abia reusesc sa tin telefonul in mana.
Ma suna. Vorbesc calm si clar. Sunetul jetului de apa cazand in chiuveta mica se rupe in doua. Unul foarte departe si stins altul foarte aproape si puternic. Ma joc cu degetele prin firul fluid dar zgomotele pe care le astept intarzie. Acum aud totul defazat in urma. Genunchii imi tremura si nu au putere. Ma sustin intr-un echilibru instabil de marioneta.
Incep sa simt un gust amar asa ca iau o dara de pasta dinti si o plimb prin gura. N-a fost o idee buna. Simt ca ma sufoc, mentolul ma inunda si mi se pare ca ma otraveste. Iar sunt la un pas de moarte si a trecut atat de mult de cand stau si ma stropesc cu apa rece.
In sinea mea stiu ca voi scapa dar la fiecare cateva minute starea de rau si de panica e atat de intensa incat imi pierd optimismul.
A luat un taxi si a ajuns aici. Acum e cineva real cu care pot schimba doua cuvinte si pot verifica ce e aievea si ce e inchipuire. Spune ca am puls, asta e bine.
Ideea ca e cineva care daca mi se face foarte rau poate chema "salvarea" imi face bine.
La patruzeci si opt de ore dupa eveniment inca ma simteam obosit. Nu am murit pina la capat dar cred ca am avut parte de zeci de inceputuri promitatoare. Si totusi nu am devenit nici superstitios nici religios. Nu am vazut nici o luminita doar intuneric si frig. In rest nimic. Viata e la fel de frumoasa ca inainte.
Sunt de parere ca in general e bine sa inveti din experientele personale altfel risti sa fii manipulat. Experienta de mai sus face exceptie. -
Mai mama mai
- Mai mama mai ... de ce nu-ti gasesti si tu o fata?
- Nu gasesc pentru ca nu-mi caut si nu caut, ca daca as cauta ar insemna ca am nevoie de una.
- Pai si ce? nu ai si tu nevoie de una?
- Nu mama, daca ai nevoie de una atunci inseamna ca gasind-o iti satisfaci o nevoie. Abia cand iti este bine singur, cand nu ai nevoie de altcineva, abia atunci poti iubi pe cineva.
- Mai mama, numai tu intelegi ce zici ... de ce nu te tunzi? ai arata asa de dragut tuns!
- Da, dar n-as mai fi eu ... -
O eroare teribila
Geneza lovise ca un trasnet.
Prost pregatita si slab implementata. Un dezastru.
Cel mai mult timp fusese investit in proiectarea actorului populant. Nu iesise nici pe departe cum fusese stabilit dar .... pastra ceva din creativitatea si autodeterminismul evolutiv al modelului original.
Albastris trebuia sa fie un punct de atractie, un vivi-spatiu cu totul si cu totul aparte. Dupa cateva cicluri de la implementare, fusese aleasa pentru o prezentare demonstrativa. Arata suficient de dragut, mai ales la nivel macro. O pseudo monada neregulata, un melanj de albastru si verde cu o aura neclara superficial.
La nivel micro, populatia creata dupa un model sexuat, dadea mai degraba semne de plictiseala plus mari erori de proiectare.
Dupa alte cateva cicluri am observat un fenomen interesant, diverse fractiuni din societate evoluasera spre forme noi schimbandu-si esential atat forma cat si modul de existenta. Unii se adaptasera mediului lichid, pus acolo doar pentru a da nuanta albastra la nivel macro, iar altii invadasera pina si mediul gazos, responsabil cu crearea imaginii cetoase a marginilor vivi-spatiului. Erau semne interesante si care ar fi putut exalta clientul pretentios.
Am inteles insa ca totul e sortit esecului cand dupa alte cateva cicluri ramasitele populatiei originale incepusera sa vaneze si sa se hraneasca cu indivizii fractiunilor evoluate.
Proiectul a picat. L-au indosariat si l-au numit Terible Error Albastris, pe scurt Terra.
Viv-universul a fost lasat de izbeliste. Ar fi trebuit sa-l sterg dar imi place sa privesc vivi-spatiile in miscarea lor perpetua, ma linisteste cand sunt obosit dupa vreo implementare de viv-univers. Oricum odata va trebui sa-mi gasesc timp sa o fac, nu de alta dar vad ca au distrus si verdele din monada si incepe sa nu-mi mai placa Albastris. -
Evadare esuata
Vin rosu, vechi de cinsprezece ani zice cineva. Budwiser. Palinca. Multa palinca. Sambuca.
Ingredientele unei teribile intoxicatii cu alcool pentru un corp slabit de gripa si apasand pamantul cu doar saizeci si opt de kilograme.
Blochez tastatura telefonului mobil si il las sa lunece in buzunarul din dreapta al pantalonului raiat. Imi sprijin mainile pe genunchi si respir adanc. Aerul rece imi face bine, desi, gripa care m-a lovit acu cateva zile, inca nu m-a parasit si o simt in nas, briza de amoniu, la fiecare inspiratie.
Sunt otravit. Orice incercare de a ma misca imi creaza un disconfort fizic profund cu replici multiple.
Pe strada din fata trec din timp in timp masini, imprastiind apa ploii. Un sfarsit de noapte frumoasa. Ma asez pe scarile din fata usii si imi sprijin capul in palme. Acum nu mai pot urmari masinile dar le aud despartind zloata in jocul lor. De dupa pereti razbat unde de muzici, poate Black Sabbath. Simt cum imi ingheata tricoul transpirat pe spate.
Cineva ma descopera chircit pe trepte si imi aduce hanoracul din polar caramiziu si mai apoi haina.
Un dans vechi, inoportun, ai carui pasi oricat i-ai uita, nu ai cum sa-i gresesti. Imagini sonore, nu mai am ochi. Degete aspre in cautarea luetei. Acreala otravii din mine. Apa.
Deschid ochii pentru a vedea un petec de zapada murdara.
Un drum prea lung intr-un taxiu prea stramt. Scari, prieteni, umeri de sprijin. Faianta rece a vasului primitor al toiletei. Un ultim efort si in sfarsit uit de mine in camera mea.
Cumplit. E cumplit sa fii atat de beat cat sa nu mai poti merge si totusi sa fii in control. Ceva din mine ramane permanent de veghe. Aud tot, simt penibilul situatiilor, remarc gesturi, tonuri, nuante.
Raman cat se poate de constient si de trist.
Sarut`mana Nicole pentru noaptea de veghe
-
Nu va temperati iubirea
Uneori, dintr-un motiv sau altul, iti cenzurezi actiunile.
Nu o mai saruti de teama sa nu i se para ca esti mort dupa ea.
Nu o imbratisezi de teama sa nu i se para deplasat.
Nu ii spui ca e frumoasa pentru ca e evident si oricum ochii tai o spun si mainile tale o spun.
Uneori facem asta si ramanem incarcati cu un gest, cu ceva ce am fi vrut sa daruim.
Candva, pentru ea, nu va mai veni un maine si povara acelui gest neimplinit, acelui cuvant nerostit, ne va apasa fiecare gand, fiecare dor, fiecare lacrima.
Candva, pentru tine, nu va mai veni un maine, si zborul tau se va stinge intr-un regret amarui.
... si poate daca ai fi facut-o, acum ar fi fost liniste.
