bluehipy
baiat - 32 ani, Iasi, Romania
- Prieteni |
- Carte de Oaspeti
- | Poze
- | Blog
- | Grupuri
- | Filme
- | Evenimente
- | Muzica
- | Strigari
- | Chestionare
- | Linkuri
- | Aplicatii
Blog 62
scrieri cu dichis in van sau înadins 
-
Eu insa, iubesc noaptea
Dimineata da buzna in odaie ca o femeie geloasa, sperand sa ma surprinda flirtand cu noaptea tanara de vara. Se opreste muta si se anunta rusinata cu ciripit de pasarele flamande, urmarind de dupa perdele cum mi se impletesc in plete miresme de tei si zori de ganduri. Dimineata ma iubeste, e indragostita de ochii mei obositi si de conturul ideilor mele, de aceea ma tine in brate si ma dezmiarda cu degete prelungi, trandafirii, pina adorm. Eu insa, iubesc noaptea.
-
Aceasta mare lehamite
E plina lumea de oameni scarbosi, de jigodii, de oameni fara nici o urma de caracter, de libidinosi, de avari, de snobi, de hoti, de fanfaroni. Colcaie in jurul tau pretutindeni, ii vezi, ii ghicesti, ii stii sau ii descoperi.
Ce forma lipsita de gratie a pus in firea omului aceste dejectii de nedescris, aceasta violenta fara limite, acest dezgustator fel de a fi si de a trai oribiti de egoism?
In aceasta lume perfecta suntem de o uratenie abjecta si cand stiu ca si eu sunt din specia voastra ma ineaca iar aceasta mare lehamite. -
Exercitiu de imaginatie
O secunda in care nu eram cu mintea acolo unde eram cu trupul. Un pas parca in abis. Un zgomot infiorator al unei masini care incerca sa franeze. O ultima imagine a unui sofer terifiat de ce avea sa se intample, de ceea ce eu nu voi mai apuca sa inteleg. Un zambet incurcat de o umbra de durere ... filmul vietii intr-o succesiune bizara, apoi doar frig si intuneric. Un ocean de liniste intr-un univers de repaus. Absenta. Ma inecam in frig si intuneric pana cand toate au inceput sa capete un sens.
Un punct luminos crescand intr-o pata diforma care se pierdea in spirale din ce in ce mai largi, un vartej de lumina ce ma atragea spre mijlocul sau si, deodata, ma trezesc la poarta a ceea ce unii pe pamant ar fi numit rai!
Sunt mut de uimire si se pare ca mi-am tarait si miopia dupa mine. Incerc sa disting printre gene ceva in ambientul mult prea puternic luminat. In jurul meu se contureaza o ceata voioasa, zburda veseli copii cu aripi mici. Ma tem sa ii numesc ingeri dar seamana teribil.
In vecinatate nasc alei marginite de flori. Incetul cu incetul lumina devine suportabila si apuc sa inteleg tot mai multe din cele ce ma inconjoara.
Sub talpile mele prinde viata o poteca ce pare ca ma invita sa o urmez, ceea ce fac si ajung intr-o poiana larga. In mijlocul ei, intr-un tron impletit din stejari,o figura teribil de cunoscuta, o figura christica.
Nu poate fi ... dar e Iisus, sau daca nu e seamana foarte bine! e absurd ....nu poate fi ....!
Ma simt cumplit. Am trait o viata atat de sigur pe faptul ca religia e o minciuna. Am fost atat de sigur pe ce-am gandit, pe ceea ce am simtit ....Toti oamenii aceia demni de mila ... toata schizofreia de grup crestina... totul e adevarat! Nu s-au inselat nici macar in privinta felului in care arata! pana si ingerii ... totul si toate sunt cu adevarat cum le descriau ei cu cuvintele lor de lemn!
Ma simt infrant si dezamagit de tot ce sunt ori am fost vreodata.
Incep sa regret universul de raceala si intuneric. Intre timp zac stupefiat in fata figurilor biblice gata sa ma judece, nereusind sa-mi sterg de pe fata grimasa de dezamagire. E prea tarziu sa schimb ceva si nu am de gand sa devin ipocrit, oricum ma simt indreptatit sa fi trait si sa fi gandit asa cum am facut-o. Daca am sa am ocazia, imi voi exprima punctul de vedere ...
Si totusi scena e ridicola. Parca de pretutindeni ...incep hohote de ras. Totul paleste si se stinge.
Ma aflu intr-o camera mare cu cativa tineri asemanatori mie.
Unul dintre ei ma intampina zambind:
- Bine ai venit A fost o gluma. Asa ne place sa ii intampinam pe cei de pe Pamant. Sper ca nu ti-ai pierdut simtul umorului intre timp. Reactiile voastre sunt impartite. Tu pari a fi din cei ce nu s-au lasat dusi de basmul cu Jesus Christ and stuff. Cei mai multi insa au probleme mari in a ne accepta pe noi si noul lor domeniu de joaca. Adesea e nevoie de ani de terapie pentru a le reface integritatea psihica. -
Copiilor nenascuti
Duminica seara, in fata mitropoliei din Iasi, pe segmentul de bulevard care se inchide circulatiei rutiere in fiecare weekend, in calea rolelor mele au rasarit o multime de lumanarele frumos ordonate in forma unei cruci. Initial imaginea m-a iritat pentru ca sunt usor alergic la spam, si propaganda religioasa ma deranjeaza la fel de mult precum cea politica, ambele fiind la fel de plauzibile, morale, prezente fara a fi solicitate, deci spam.
Ulterior grimasa de scarba mi s-a transformat intr-un zambet cald si trist. Pe bratul drept al perimetrului delimitat de lumanri era urmatoarea inscriptie:
Se pare ca niste tineri din ASCOR intr-o intentie pozitiva au fost autorii unui gest cat se poate de just.
Nimic mai adorabil decat aceasta recunoastrere a rolului pe care l-a avut biserica in soarta cruda a miilor de copii nenascuti. Afisul cu mesajul era indreptat spre trotuarul mitropoliei, cel care e mai putin umblat, deci s-a dorit sa fie mai degraba accesibil ochilor tagmei bisericesti decat pietonului laic.
Un repros crunt si tacut adus de tinerii ortodocsi bisericii din care spre rusinea lor fac parte.
Ha! da de unde .... ti-ai gasit! O eroare tactica pe care ochii celui avizat o speculeaza si o interpreteaza astfel. Oricum, multumesc tinerilor din ASCOR, mi-au luminat noaptea de duminica, prin aceasta palma pe care au dat-o mitropoliei si tuturor celor care au avut ochi de vazut. -
Dialog imaginar
- Buna ziua.
- Buna.
- Permiteti-mi sa ma prezint, sunt Andrei Patriciu.
- Onorat, Moscovici Ionel.
- Am o pasiune aparte pentru stiintele exacte ...
- Ce coincidenta, si eu, sunt profesor de matematica.
- Eu sunt programator desi de fapt am terminat inginerie ...
- Da, si eu tot inginerie, dar am predat matematica.
- De ce v-am deranjat ... mi-a zis mama ca sunt al dumneavoastra!
- Nu zau?!
- Da .. asa mi-a zis.
- Posibil, am iubit multe femei ...
- Si eu ... dar am folosit prezervative.
- Da tinere dar pe vremea lui Ceausescu era mai greu ...
- Va inteleg .... nu va condamn, de fapt va multumesc ca nu ati folosit unul, nu de alta dar ma bucur ca respir!
- Pentru putin... placerea a fost si de partea mea ca sa zic asa.
- Cu toate astea trebuie sa va spun ca mi-ar fi placut sa aveti curajul sa ma invitati la o cafea macar o data in viata ...
- Poate cu alta ocazie tinere, intr-o alta viata ...
- Poate ... Va salut si numai bine!
- Numai bine ... -
De ce-mi rapesti ploile acestea?
De ce-mi rapesti ploile acestea? Stii doar ca ne asteapta aleile din parc...
Pe unde-mi umbli? pe un` te risipesti? prin ce povesti?
In noaptea asta trista mergand agale pe fundac
Mi-as fi dorit sa ma tii de mana si sa-mi soptesti ca ma iubesti
Dar palma mea deschisa cu degetele arc
Aduna lacrimi reci in timp ce singur merg agale pe fundac.
Ma tem ca nu ma cauti ci ma ratacesti ... -
Amnezie
Am uitat.
Am uitat cum e sa iubesti ... o femeie. O sabina cu par lung si ochi umezi, cu buze pline si sold unduit, cu coapse fierbinti si glezne subtiri.
Am uitat cum e sa fii privit cu dorinta, cum e sa fii asteptat, cum e sa fii primit in bratele firave deschise, cum e sa-ti bata inima canon cu a ei.
Am uitat cum e sa fii iubit, am uitat cum mana ei pe gatul meu ma facea sa ma simt infantil, nu-mi mai amintesc cum e sa fii mustrat cu dragoste, am uitat cum e sa simti degete fine si parfumate rascolindu-ti chipul parca intr-o ultima incercare de a-ti remodela portretul.
Am uitat cum e sa adormi cu cineva pe piept, cum e sa fii imbratisat cu mainle, si picioarele ... si sufletul.
Am uitat cum e cand esti vrajit de cineva, nu mai stiu cum e sa stai ore intregi sa depeni vise ori amintiri, cum e sa bati alei prin parcuri ori poteci prin munti, cu mana ei in mana ta .. cu umbra ta langa umbra ei.
Am uitat? -
Depresia ciresarilor
Tu, o ploaie de salcami
Eu, o risipa de flori de colt
Noi, o poveste nepovestita
Ganduri flori,
... povesti in zori
Te rog sa-mi mai stai!
... depresie de mai -
Un gand
Ma intreb uneori cum dracu a reusit biserica si crestinismul in general sa supravietuieasca dupa Inchizitie. Cat de imbecili putem fi? A fost dovada vie si cruda a ce poate inspira credinta si totusi .... oamenii au crezut in continuare.
Ma mira cat de usor se trece cu vederea peste acest capitol teribil. Nu vorbim despre un preot cretin de la Vaslui care a exorcizat o amarata de a lasat-o moarta, vorbim de un numar imens de fete bisericesti care la lumina crestinismului au fost izvorul unei terori greu de imaginat.
Oamenii sunt pe de o parte de o agresivitate si de o cruzime ingrozitoare, pe de alta de o naivitate si de o prostie induiosatoare.
Daca se intampla in Romania, nu ma miram -
El tango es pasión
Stateai pe recamierul din camera ta de oaspeti, cea mare, cu fotolii joase si ghivece cu flori, cu laptopul in fata, pierduta intre un buget si un raport. In fundal zumzaia radio Guerilla si poate The Killers ....cu o intrebare stranie "Are we humans ? or are we dancers?" si pentru o clipa timpul s-a curbat si ne-ai privit pe deasupra display-ului cu cristale lichide, dansand.
Te-ai vazut pierduta intr-o imbratisare inedita, facand miscari pe care nu le cunosteai si le faceai mai bine decat oricand altcandva, nu dintr-un exces de concentrare sau de zel ci doar pentru ca trupul tau asculta monologul trupului meu.
Te-ai vazut privindu-ma ... m-ai vazut privindu-te ...
Ochii scaldati in ceata se impiedica de marginea unui display pe care se zbat rapoarte.
Dincolo, se intinde o camera mare, cu fotolii joase si cu ghivece de flori.
"Close your eyes, clear your heart"
