bluehipy
baiat - 32 ani, Iasi, Romania
- Prieteni |
- Carte de Oaspeti
- | Poze
- | Blog
- | Grupuri
- | Filme
- | Evenimente
- | Muzica
- | Strigari
- | Chestionare
- | Linkuri
- | Aplicatii
Blog 62
scrieri cu dichis in van sau înadins 
-
Eroii
Nu-mi mai recunosc corpul sau poate corpul nu ma mai recunoaste. Picioarele executa miscari vechi, invatate de demult, dar o fac urmand intr-o masura vointa mea, si in alta, vointa lor. Narile inrosite inca, cu pielea exfoliindu-se pe alocuri, se dilata, cand si cand, in intampinarea aerului proaspat, cel mai adesea absent in ultimele zile in care, inchis in odaia mea, am tinut tovrasie febrei si gndurilor mele mai mult sau mai putin febrile.
Convalescenta, dulce stare in care, simti ca meriti repausul pe care ti-l oferi. Zac pe o banca din scanduri de lemn, usor aplecat pe o parte, cu umerii inaltati putin si mainile adunate peste genunchii apropiati a frig, desi, in esenta, stau tolanit la soare. Simt cum mi se incalzesc celulele in tesuturi. Soarele de toamna inca mai are ceva de oferit lenesilor dispusi sa-i caute raza blanda. Astazi, ma numar printre ei.
Pe alei, se perinda printre frunze ganduri, povesti fel de fel. Vad fericire, rar, vad dorinta, vad speranta, minciuna, vad din toate cate ceva, in proportii diverse, de la verigheta la verigheta, de la sarut la sarut, de la lacrima la lacrima, dupa caz.
Foarte amuzant e ca, uneori, acolo unde dinafara se vede fanfaronada banala, dinauntru se vede odisee. Privesc oameni, cei mai multi din ei cu figuri comune, cu preocupari comune, oameni ca toti oamenii, dar ei nu se percep asa. In cuplurile din parc barbatii sunt eroi, sunt semizei. Intelegi asta privindu-i cum pasesc alaturi de Elenele lor. Nu mai sunt aceiasi dulgheri, medici, arhitecti, faiantari, profesori, lacatusi, nu. Sunt eroii din cuplu, sunt barbatii. Si desigur tot ce fac ei va ramane scris urmasilor lor, asta atragand dupa sine importanta cu care isi incarca orice gest. Mersul barbatului prin parc nu mai inseamna o simpla activitate locomotorie ci devine o operatiune dificila si foarte primejdioasa, careia el, eroul, semizeul, i se expune.
- Draga, te deranjeaza musca asta? Lasa, o ucid eu!
Ele intre timp se bucura de peisaj, miros o floare, pasc un pai, mananca vata de zahar pe bat pe care le-a cumparat-o semizeul de al carui brat se anina.
Pe scena aleii insorite se deapana lungul sir al eroilor fara de isprave, insotiti sau nu, de Elene autohtone, mai mult sau mai putin chipese, alintate cald "Lenuto", "Leano","Fa".
Zambesc. Cred ca mi-am lipit miopia prea lung de mersul moale al unei tinere doamne si eroul ei m-a mustrat din priviri.
Soarele a ales un drum ascuns pe dupa amintiri de ploi. Imi ridic reumatismul de pe scandurile bancii si ma indrept spre o iesire cu pasi largi si apasati. Ma legan de pe un picior pe altul in timp ce spatele meu gigantic se contrabalanseaza plin de eleganta. Toti cei din jur se uita cum sprijin cerul pe umeri, cum zvarlu fulgere din priviri. Nimeni si nimic nu-mi poate sta in cale! Nimeni, poate mai putin batranica pe care o las sa treaca in fata mea prin poarta de la iesire... sunt si eu un semizeu politicos, in sinea mea, iar ea a fost candva o Elena. -
Ceaiuri fierbinti
Am mers iarna, noaptea prin parcul Libertatii bantuit de caini si de Omul negru, am scapat dintr-un vartej de pe Bistrita inotand pe sub apa cum citisem in Ciresarii, am trait cu doua felii de parizer si o piine pe zi in anul intii din facultate, intr-o vara, imbracat in tricou si pantaloni scurti am trecut dinspre Hotare spre Dochia sub o ploaie de trasnete si grindina, intr-o iarna, in Vatra Dornei, am avut un accident pe partia de ski, a trebuit sa ajung pe picioarele mele la spital si am ramas cu doua vertebre tasate, am mers zece ore prin zapada, pe alocuri pina la piept, in Bucegi spre Piatra Arsa, am stat trei zile cu toate ude pe mine in Fagaras in drum spre Moldoveanu, am coborat noaptea de pe Piatra Mare spre Tamina doar cu un telefon mobil, in jur urme de mistret si urs, era sa cad in Piatra Craiului in hau si m-am prins in ultima clipa de o sufa, in Retezat am cazut intr-o pozitie ciudata peste betele de tura prinse de incheietura mainii si dintr-un gest reflex era sa ma tot arunc singur in prapastie cateva secunde in sir pina am reusit sa le scot de sub mine, era sa intru in hipotermie in drum spre Ascutit cind m-a prins apusul cu polarul de pe mine ud, am trecut prin fel de fel de incercari dar ... nimic nu se compara cu raceala.
-
Dalta clipei
De m-as putea intoarce la inceputuri
Sa te scutesc de tot ce te-a sculptat
Ne-am mai iubi si astazi?
Eu sculptura, tu abanos curat. -
Viata, de la 1 la 10
Au si strugurii astia un miros aparte, ma imbata si ma petrece pe drumul urcand dinspre Muzicii spre Palatul Culturii, cu soarele lafaindu-se in spatele unor nori extaziati, proiectandu-mi scene cu iz mitic in priviri si-n ganduri....
- Cum e viata? batrane lup de munte...
Ma intreba el, cu voce calda si afectuasa, cu zambet familial si-n ochi cu o lacrima ce nu va curge.
- Cum mai e viata ta? pe o scara de la unu la zece!
- Hmm.... Opt!
- Ohohoo! Stai bine! Ce-ar mai trebui sa-i dai un zece?
- As fi zis noua daca era aici si zece daca aveam deja un copil impreuna.
- Frumos spus, batrane...
Au strugurii astia o aroma ... si vinul, strugurii in varsta, strugurii in apogeul existentei lor, un gust si un efect anestezic, ametitor.
- Cum mai e ... viata ta batrane?
- Cinci, sunt iarasi mediocru... -
Cea mai frumoasa zi
Astazi a fost cea mai frumoasa zi din toamna aceasta. Soarele s-a straduit pentru ultima data sa incalzeasca mai cu suflet boltile de frunze marmorate galben verzui frematand vremelnic sub cate o adiere blanda ca zambetul unei mame. Eu am stat in casa si am muncit. Nu, nu va grabiti sa ma compatimiti. Am ani de vacanta in spate si oricum dupa ceasul pranzului mi-am permis sa-mi servesc cafeaua pe terasa care m-a adoptat in mai toate zilele si serile trecutei veri. Cu gesturi negandite, ca un om hipnotizat, cu o raza de soare mangaindu-mi chipul si necajindu-mi miopia, adaug zahar, lapte si amestec fara graba. Cu gura inundata de lichidul dulce amarui imi ofer ragazul unui gand...
Sunt, ma stiu si ma descopar, un om simplu. Nu ma mai uimesc multe si totusi nimic nu ma uimeste mai mult decat complexitatea, diversitatea si ciudatenia firii umane. Cei mai ciudati oameni, cei mai frumosi , cei mai urati, cei mai meschini, cei mai intelepti, cei mai tembeli, nu ii intalnesti in carti nici in filme ci in viata.
Intr-un spatiu guvernat de timp si ambitii joase, taraim dupa noi povara tuturor neajunsurilor pe care ni le-am sau pe care ni le-au cauzat altii. Pe drumul anilor, sa ramai curat, este in cele din urma o arta.
Hm... cafeaua s-a stins, fara urma. De n-as fi simtit inca gustul dulce amarui as fi putut jura ca nici nu am baut-o eu.
De la geamul camerei mele privesc inca o data cerul si copacii inainte de a intra in lumea celor simple si exacte. Pentru mine maine e o zi rece. -
De foame
A venit toamna.
In blocul in care locuiesc, de peste tot, rasar mirosuri imbietoare.
Zacusti, ghiveciuri, tocanite, compoturi, ardei copti si vinete prajite, dulceturi...
Gospodine dolofane, rumene in obraji, purtandu-si sorturile inflorate cu mandrie si mirosind a zarzavat, se intrec in spatii culinare.
Ele si cu mine. -
Imobiliar
M-am deschis larg ei si i-am facut apartament cu confort sporit in zona super centrala a sufletului meu.
... si-n locul asta gol, care a ramas in urma sa, imi ploua toamna frunze si-mi rascoleste vantul amintiri. -
Celei ce n-a fost
Nu te-am manjit cu o casatorie,
Nu te-am legat c-un juramant,
Ne-am fost alaturi numai din iubire
Am impartit si-o inima si-un gand.
Si am privit la Soare cu uimire
... e greu cand nu ai dumnezei
Si ai gasit in adevar ceva din tine
Si altceva din toti ai tai.
Si pentru c-am trecut prin viata
Prea curati si prea deschisi la minte,
Lipsiti de temeri si de orice speranta,
Iubito am scapat de cruci si de morminte! -
Accident
M-ai lasat singur si in noaptea asta
si as fi vrut sa mor
in risipa teilor si-n vant ...
Mi-am lasat pielea si sangele
pe urma ta
si-am ras ascuns in plete ...
Aplecat peste neputinta mea
asteptam stingher
aripa ta si un vis in doi.
Cand ignorante toate dorm
eu plang
de teama c-o sa ne prinda toamna ...
fara noi. -
Cersetoarei de cafea
M-am ascuns intr-o ceasca de cafea
de teama sa nu ma uit intre timp
Dar si acolo m-a gasit o batrana ursitoare
scrijelindu-ti numele, cu degetul noduros,
pe zatul sufletului meu.
Iubito, singuri suntem doar doi cersetori de cafea ...
