bluehipy
baiat - 31 ani, Iasi, Romania
- Prieteni |
- Carte de Oaspeti
- | Poze
- | Blog
- | Grupuri
- | Filme
- | Evenimente
- | Muzica
- | Strigari
- | Chestionare
- | Linkuri
- | Aplicatii
Blog 62
scrieri cu dichis in van sau înadins 
-
Abatorul frunzelor
Ne-am împiedicat în timp şi am căzut în ploi, de vin roşu, arse între buze de dorinţă. Paradigma iubirii, frântă în două emisfere încremenite în spaţiu, subţiază unda timpului prăfuit, clepsidră abstractă a depresiei.
Sub zborul rupt, cad în abisuri amintiri ce sfârşesc în ţăndări de regret, împrăştiate peste tot prin sufletul rană vie. Învăţăm înfriguraţi pasul resemnat al solitudinii, respirând toamna din parcuri, cu gândurile plete agăţându-se de copaci, cu privirea ţesând scene dintr-un ieri volatil, dans haotic din crâmpeie de sunete cu iz de râsul nostru ... şi cu-ncăpăţânarea de a ne preumbla, până la stingere, în acest covârşitor abator al frunzelor. -
De azi si de ieri
El. Paseste cu pas sigur, usor indiferent, priveste undeva inainte dar nu la ceva anume si mai ca nu vede nimic de fapt in jur. Mai degraba inalt si slab, i-as putea spune firav daca mersul elastic nu ar trada oaresce preocupari sportive. Jeansii candva blue, merg bine cu tenisii jerpeliti si cu hanoracul gri cu gluga lasata pe spate, dedesubt un tricou alb din bumbac intr-un contrast placut cu tot cenusiul din rest. Usor arogant, zambeste din cand in cand, fara sa asculte atent discutia, deja stie cum sta treaba cu femeile si cea de la bratul lui este fara doar si poate o femeie. Se pierde in lumea din jur fara sa se confunde cu ea.
Ea. O micuta amfora cu par lung si negru revarsandu-se bogat peste umeri pina aproape de linia sanilor. Ochi mari si tristi ca de caprioara, paseste des miscandu-si gleznele subtiri ca intr-un dans contemporan, fara un ritm precis, pe linga tanarul de alaturi, de bratul caruia isi sprijina sufletul in timp ce ii varsa in urechi o ploaie de povesti pe care de altfel e sigura ca el le aude doar in treacat. Deja stie cum sta treaba cu barbatii. E pierduta in lumea din jur, dar daca e cu el, ce mai conteaza?
Eu. Daca am fi in 1994 as fi el si ea ar fi prima mea iubire impartasita.
Din fericire sau poate din nefericire suntem in 2009 iar ei sunt doi liceeni, o poveste, o frunza ratacita prin toamna aceasta. Eu sunt ... in intarziere la serviciu insa trebuie sa o astept pe Arrow, catelusa mea, sa isi faca rondul de dimineata. De pe un leagan din parculetul vecin doi ochi mari si un zambet chiulinde pentru o tigara fumata pe furis, ma privesc intr-un fel pe sub gene din umbra unor plete rebele. Ii zambesc, intr-un fel, ii zambesc si in gand si ma indepartez cu pas nesigur ... eu deja stiu cum sta treaba cu femeile. -
Emisfere de iubire
Ce grele-s despartirile. Ce greu e gandul ca ea nu iti va mai rosti numele niciodata la fel, ca nu iti va mai incalzi diminetile si nu-ti va mai lumina noptile. Obisnuieste-te cu gandul ca mana ei nu te va mai atinge niciodata cu dor, si buzele ei nu le vor mai cauta pe ale tale niciodata cu tremurul acela febril care face mai mult decat o mie de scrisori de dragoste. Trupul ei nu se va mai arcui niciodata in asternutul din patul tau, degetele ei nu vor mai strange niciodata perna ta si linistea din camera ta nu va mai fi niciodata strapunsa de geamatul ei.
Nimic. Nu rasul ei, nu pasul ei, nu plansul ei, nu dorul ei, nu suspinul ei, nu parul ei, nu parfumul ei, nu vocea ei, nu durerile ei premenstruale, nu migrenele ei, nu muzica ei, nu mesajele ei, nu planurile ei, nu mirosul ei in tricoul tau, nu ea.
Si dintre toate cel mai greu e gandul ca poate curand, nu tu, altcineva va fi totul pentru ea si o va tine de mana, o va emotiona c-o vorba, ii va mangaia parul si ii va aranja cate-o suvita, ii va asculta ofurile si dorurile, altcineva ii va saruta buzele si sanii, altcineva o va duce intr-un pat strain si... geamatul ei ... care era al tau!
El eroul ei, iar tu vei fi trecut, o amintire mai degraba trista, un gand pe care il va ocoli. Si toate astea pentru ca v-ati intalnit in lumea asta mare si s-a intamplat sa va iubiti, sa impartiti un gand si un dor. -
Publicatie erotica
Mai in gluma, mai in serios, eu si amicul Mihai, am primit un exemplar din celebra revista X, in urma unei amuzante tombole desfasurata in timpul nuntii la care am participat deunazi. Revista mi-a parvenit pentru ca mai tanarul meu amic a parasit-o pe marginea unui bar. Mai mult curios decat cu chef, m-am apucat sa o rasfoiesc cu gand ca voi avea parte de un vernisaj de poza erotica, cel putin.
Prima incercare am facut-o chiar in noaptea de dupa nunta si s-a sfarsit cu inchiderea veiozei in mai putin de trei minute. Dis-de-dimineata i-am mai dat o sansa si, dupa un efort de vointa, am reusit sa o parcurg in intregime.
Acum eu nu stiu exact care sunt ambitiile si aspiratiile publicatiei, dar mi se pare una din cele mai proaste experiente vizuale de care am avut parte si cu un continut mediocru. Desi nu vreau, ma gandesc la odiseea adolescentului in calduri care ar da bani pe asa ceva si la dezamagirea teribila si pierderea permanenta si irevocabila a erectiei de care poate suferi in momentul in care da cu ochii de pictorialul cu Mircia Joana. Incredibil! Incredibil si din partea celor de la X si din partea consilierilor de imagine ai prafuitului politician. Cum l-au lasat sa apara in postura aia si in pozitiile alea absolut emasculinizate? Tipul arata jalnic. Ceva in zona om cu disfunctii psihice si locomotorii, fara nici o urma de virilitate. Exact imaginea puternica de care trebuie sa sufere un viitor presedinte marioneta. Oricum , o priveliste teribil de jalnica si ... amuzanta in acelasi timp.
In rest vreo doua blondine, una de a noastra , una de a lor. A noastra insotita in fotografii de niste comentarii de toata cacaoa in jurul unui subiect tampit al pisicii pe acoperisuri fierbinti din Bucuresti. A lor fara comentarii cretine, o idee mai expusa, dar la fel de exagerat prelucrata digital, incat ai senzatia ca incerci sa te masturbezi psihic privind manechine de plastic.
Una peste alta, ma bucur ca nu am dat niciodata banii pe X, nu am idee cat costa, dar sigur nu merita, pacat de calitatea hartiei. -
Urare de nunta
In umbra unui gand,
al meu
Martor unui legamant,
al vostru
Va doresc o viata frumoasa,
a noastra -
Iubesc oamenii
Maree de petrol in abisuri volatile, dedesubt eu, privind in adancurile de deasupra. Aerul rece al serii miroase deja a toamna tarzie. Frunze urate, putrezite, ca o relatie din care vrei sa scapi si nu stii cum, iti aluneca sub talpa nesigura. Unul din lucrurile pe care le-am castigat odata cu alinierea la lumea celor ce pierd o zi lumina pentru un venit lunar "sigur", este drumul pina la locul de munca si inapoi.( Freelancing-ul in raport cu munca de angajat e ca masturbarea in raport cu sexul: cam acelasi efect doar ca atunci cand faci sex, respectiv cand mergi la serviciu, mai cunosti si tu oameni ) Trec peste profilul trist si intunecat al Bahluiului, lasand in urma la capat de pod pe cei doi batrani ajunsi sa traiasca in strada, din mila lumii, printr-un mecanism specific modelului nostru social. Ei au esuat. Pe partea cealalta a drumului, pepiniera viitoarelor esecuri sociale, facultatile Politehnicii, pichetate de tineri studenti sau poate aspiranti, ignora tragedia umana de vis-a-vis. Ce ar putea face ei? Ce as putea face eu? Pe "vremea mea" studentii faceau greve si militau pentru diverse cauze. Intre timp studentii au involuat intr-o specie apatica. E adevarat, noi nu ascultam manele si mancam la una din cele doua cantine din Tudor pe care rectoratul le-a vandut celui ce a construit un Mall in care ar fi trebuit sa existe o cantina pentru studenti. Tot o minte luminata a vandut si spatiul dintre doua camine necuratului si acum pe acel loc a rasarit o biserica ortodoxa. Ce prostie si ce discriminare mizerabila! Cum ar fi sa fiu catolic sau musulman si sa stau in T4 sau T5 si in fiecare zi sa fiu fortat sa asist la ritualurile altui cult? Cum ar fi sa fiu un ortodox fervent si sa fiu nevoit sa-mi pun chilotii la uscat pe funia din dreptul geamului in fata icoanelor si sub ochii tampi ai drept credinciosilor veniti la slujba?
De ce induram aceasta imensa bataie de joc? Mi-e greata...
Si-mi amintesc de cineva drag care ma acuza, asa fac cei dragi mie, ma acuza de cate ceva, ca desi propovaduiesc iubirea nu as iubi oamenii. Adevarul meu insa, este ca iubesc oamenii si regret teribil ca sunt contemporan cu putini dintre ei.
Mai sus, panem et circenses, electoratul majoritar, le-as fi putut spune vite... dar vitele nu mananca alte animale pe gratar, nu fac zgomote infioratoare si in general o vita nu deranjeaza mai pe nimeni. Asadar valuri de oameni spala piata din fata Palatului Culturii bulucindu-se sa ia parte la acte de incultura. Daca incerci sa ii eviti prin dreapta dai de mizeria de linga Hala Centrala unde se furajeaza si se adapa o haita incomensurabila de ieseni. Astept cu interes rapoartele cu victimele toxinfectiilor alimetare firesti in imprejurari similare.
Acasa , ma ravasesc in taceri inalte si in ganduri albastre. Ma intind in pat si ma bucur de linistea si de caldura camerei mele.
Undeva linga un pod peste Bahlui, un batran si o batrana, isi numara orele la rece. -
Minti prespalate
Amintiri stacojii se topesc surd in piamater ... frunze ocru se imprima sub uleiul ploii in panza neagra a trotuarului. Cu pasi grabiti trec infrigurat pe strada slab luminata. Unda de bucurie data de vederea florilor proaspete din fata primariei este spulberata de incantatille tenebroase care se revarsa cutremurator dinspre mitropolie si spala creierele pelerinilor murati, care mai de care scrijelind cu privirea in gol si facand sporadic gesturi bizare de penitenta de parca actul credintei in sine, violarea benevola a cugetului, si mai putin important, expunerea la capriciile vremii, nu ar fi suficiente penitente.
Las in urma scena tragicomica si ma indrept spre casa urmarit de gemetele corului, demne de scenele de maxima tensiune din filmele de groaza. Poluare fonica oribila, fara de care, gandurile mele s-ar impleti cu ploaia si seara asta mare mi-ar fi mai frumoasa. -
Emotii inganate
A venit, a venit toamna cu prinos de amintiri in frunze si bucurii in lacrimi de ploaie. Acopera-mi inima cu ceva sa nu se ude si sa nu-mi intre la apa. Ar fi pacat, e tot ce am mai mare si mai bogat. Singur ma simt de parca as sta de vorba cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta plecand din viata mea. Nu ma privi in timp ce zbori, nu ma visa in rastimpuri, nu uita ce-am invatat sau ne-am trait in van. Ma tem ca nu am sa te mai vad uneori, mai cu seama pentru ca nu stiu daca te-am vazut vreodata, fiind mult prea ocupat sa te visez. Ai sa te ascunzi intr-un ochi strain si el o sa se inchida cu o frunza de pelin si o sa planga o lacrima amara, poate albastra, si nu am sa stiu niciodata daca e a lui sau e a ta. Si-atunci ma apropii de pietre si tac si te privesc mut si mort cazut de pe stancile inaltelor mele sperante, iau cuvintele si le inec in marea ce mi-as fi dorit sa ti-o arat asa cum nu ti-ar fi aratat-o nimeni si nu ti-o va arata, suier luna si-o rasar si-o prefac intr-o dragoste mare cum nu e dar inca sper sa fie.
-
Amnezia soimilor
Nu mai intalnesc oameni. Ma agat inutil de suflete in convalescenta purtand sechelele unor trairi naufragiate. Acolo unde candva as fi gasit o inima acum e doar o rana vie zvacninda sub o cicatrice batatorita si fardata. Fiinte haituite de trecut, fiinte umbre ale oamenilor ce au fost, spirite ascunse in sine vicios pina la ratacire.
Ganduri otravite intr-o minte chinuita dau nuante ascunse si unui "te iubesc" de copil.
Focul ce imi arde in cuvinte cu furie nu e aprins de ei ci de cei ce i-au ranit mai rau decat vor rani ei vreodata.
Cand le intind o mana nu cersesc si nici nu dau pomana, cand le zambesc nu mint si totusi... mi-e zborul frant si solitar printre soimi care au uitat ca sunt soimi. -
Cu mainile curate
Dorm ca un copil. Nu in sens metaforic si cu aluzii la constiinta mea curata care imi confera un somn lin, nu ca ar fi altfel, dar chiar dorm ca un copil: cu fata in sus, cu mainile ridicate deasupra capului si cu buzele usor intredeschise probabil pentru ca am polipi sau deviatie de sept nazal. Tot de aia scot si un sunet slab pe finalul expiratiei, unii il considera "adorabil" eu m-as considera insuportabil daca m-as auzi, noroc insa ca eu dorm ca un copil cum va spuneam. Mana stanga isi alearga antebratul pe deasupra ochilor inchisi, imi place mie sa-mi cuibaresc visele acolo in curbura de sub cot. De obicei adorm repede. Cu fiecare portie din aerul pe care-l impart intre plamani si-l masor in respiratii profunde, ma adancesc tot mai mult in starea aia premergatoare somnului adanc, stare in care corpul imi moare si numai creierul, cumva, ramane de veghe si de plictiseala mai picteaza un vis, mai sterge o amintire.
Ea isi paraseste prosopul in mijlocul camerei, si ma inveleste cu trupul ei gol si parfumat. Imi atinge buzele cu sfarcurile sanilor inca inrouati si apoi ma saruta lung in timp ce o simt cum se scurge prin mine.
Clopotele mitropoliei urla isteric si-mi amintesc ca sunt, iar, un nefericit martor al sarbatorilor mizeriilor Iasului combinate cu mai celebra mizerie si mascarada a expunerii moastelor sefe Paraschiva. E doar o mostra a performantelor ce se pot atinge cand doua mari "institutii", biserica si administratia locala, isi dau mana, prin fata si pe la spatele maselor, cu iz electoral si de antreprenoriat crestin.
Dorm ca un copil si in mod cert visez ca un adolescent. In urma mea in pat, asternutul martor pastreaza umbra unei dorinte. In drum spre dus ma gandesc sa deschid usa balconului dar nu o fac. Mi-e teama ca imi voi gasi camera invadata de mireasma dulceaga a toaletelor ecologice imbibate de urina de pelerin.
