Pagina profil a lui bluehipy

bluehipy

baiat - 39 ani, Iasi, Romania
14 fani - 5.997 vizitatori

Blog 93

scrieri cu dichis in van sau înadins :)


  • Erata

    Netlogul nu a fost niciodata o jucarie buna, nu stiu de ce am ales sa o folosesc tocmai pe asta din multitudinea celor care existau si acum cativa ani...
    Am cunoscut cativa oameni faini aici si asta a fost o intamplare fericita :)

    Una peste alta vad ca incep sa-mi dispara din fotografii asa ca am sa ma mut, mai mult cu ce am scris, la http://coffea00mendicabulum.wordpress.com/

    Nu ca ar avea alta valoare decat cea a unui jurnal :)

    Netlogul - echipa tehnica si cea care a facut traducerile aplicatiei in romana... niste cretini incompetenti, parerea mea.

  • Porumbei muti

    Paduri mute cresc in jurul iubirii noastre. Mana in mana spulberam carari-riduri ce duc iar acasa. DIseara o sa iti spun ca te iubesc, asa cum nu o poti face decat o singura data, ultima data. Te iubesc dar ne vom pierde in emisfere straine. Tu nu intelegi dar o sa intelegi, eu nu simt desi... simt durerea si o plang. Noapte trista alba-albastra, un vis care doare, un cosmar cu murmur de porumbei in rut si lacrimi ce ne ineaca si se sting in asternuturile in care odinioara ne iubeam. Dimineata vine tarziu in morga in care zace cadavrul frumos al povestii noastre.
    Tu pleci ranita si geloasa, eu ma chircesc dement si nu-mi mai doresc decat sa ma uiti si sa te uit si ca porumbeii astia sa taca...

  • Sarut de cafea

    ...si intr-o zi iti vei gasi iubirea moarta,
    asa cum uneori gasesti o floare uscata in ghiveci
    pentru c-ai uitat s-o uzi si sa-i vorbesti.
    ...si pentru ca tu nu minti si nu inseli
    o sa ii spui cu inima impietrita ca
    desi ti-e draga si ati impartit cate ceva, deja,
    v-a mai ramas doar sa injumatatiti lumea:
    ea - jumatatea buna, tu - jumatatea rea.
    ...si ispasindu-ti despartirea
    in temnite de temeri si intrebari
    o sa ii porti, din cand in cand, in gand, privirea
    pe buzele uscate izvora-va sarutul ultim de cafea,
    si-n suflet... eternul fluviu de fernet...

  • Ceruri de vanilie

    El, mai trist decat moartea unui suflet drag. Patru apeluri nepreluate. Telefonul mut, palpaind cand si cand, exaspera(n)t, langa ceasca de cafea neatinsa, a carei oglinda smolita a stins deja un apus si un rasarit. Douazeci si patru de apeluri nepreluate. Privirea ii ajunge undeva mai adanc de zatul nisipului de la tarm ce refuza sa mai treaca prin clepsidra degetelor dezgolite. Patruzeci si patru de apeluri nepreluate. Telefonul zboara pe deasupra valurilor si pe sub nori, scufundand taceri nebune si dementa atator temeri.
    Ea, mai disperata decat mama ce si-a pierdut puiul. Cearcane impletind de ce-uri fara ecou cu apeluri fara raspuns. Degete crispate, diadema organica de ganduri migrene. Degete inclestate pe cercul de caolin patat de rosu si amar. Priviri ce sapa in orizonturi sangerand un soare fara raspunsuri pentru inima sfasiata de o minte cu prea multe intrebari.
    Suflete nepereche in povesti neterminate rascolind plaje de frunze - scoici, hemoragii intr-un ocean de toamna, furtuni existentiale zamislind in van pescarusi astenici sub ceruri de vanilie.

  • Vertij

    Intr-o zi am reusit sa termin scoala si m-am trezit fericit, am facut un dus si am plecat la serviciul meu unde eram bine platit si am muncit, apoi seara am iesit cu baietii si am petrecut pina tarziu cand m-am intors acasa cu Mara, ne-am iubit pina am adormit si apoi m-am trezit fericit, am facut un dus si am plecat la serviciul meu unde eram bine platit si am muncit, apoi seara am iesit cu baietii si am petrecut pina tarziu cand m-am intors acasa cu Oana, ne-am iubit pina am adormit si apoi m-am trezit fericit, am facut un dus si am plecat la serviciul meu unde eram bine platit si am muncit, apoi seara am iesit cu baietii si am petrecut pina tarziu cand m-am intors acasa cu Ana, ne-am iubit pina am adormit si apoi m-am trezit fericit, am facut un dus si am plecat la serviciul meu unde eram bine platit si am muncit, apoi seara am iesit cu baietii si am petrecut pina tarziu cand m-am intors acasa cu Raluca, ne-am iubit pina am adormit si apoi m-am trezit fericit, am facut un dus si am plecat la serviciul meu unde eram bine platit si am muncit, apoi seara am iesit cu baietii si am petrecut pina tarziu cand m-am intors acasa cu Tereza, ne-am iubit pina am adormit si apoi
    m-am trezit nefericit... am facut un dus... si am plecat la serviciul meu unde... eram bine platit si... am muncit, apoi seara... am iesit cu baietii si am petrecut pina tarziu cand... m-am intors acasa cu Elena, ne-am iubit pina am... adormit si apoi m-am trezit obosit..., am facut un dus si am plecat la serviciul meu unde... eram bine platit si... am muncit, apoi seara... am iesit cu baietii... obosit... si am petrecut pina tarziu cand... obosit... m-am intors acasa cu Alina, ne-am iubit... tarziu... pina am adormit... nefericit... si apoi m-am trezit obosit, am facut o baie si am adormit.
    Nu m-am mai trezit niciodata.

  • Fetita cu chibrituri

    A trecut un an. Ce frumos si ce adanc ma doare in rastimpuri, amintirea verii ce a fost. Am tamplele mai inalte ca oricand si in barba un fir carunt vesteste o varsta ce n-o asteptam, nu o speram, poate e doar un gand.
    Seara dementa pe scena cu perimetru batut in stele cu filament. Piesa absurda cu replici de lemn, cuvinte ce curg poticnit, ghilotine ce omoara iar si iar acelasi lipsit de vina si calaul deopotriva, cuvinte ce mor odata cu roluri din noi.
    Noapte nebuna, cosmar epuizant, lacrimi ce curg de pe umeri in torente ce scad in palma cersind o farama de suflet.
    Dimineti straine. Nu ma recunosc in oglinda ochilor mei din oglinda.
    Pasi rataciti intr-o lume ratacita. Oameni ce curg in povestile lor te lasa in urma innodat in povestea ta. Nu e frig, nici cald, nici devreme, nici tarziu, e o clipa in care am incremenit prizonier. E clipa in care nu a mai ramas decat amintirea ei si un mesaj pe care nu voiam sa-l mai citesc...

    "De-ai sti cum te iubeam...."

    ...imi sfasie fiinta de acolo din telefonul meu, si din al ei. Telefonul ei pe care inca il strangea in mana cu venele sfarsite atunci cand ai ei au gasit-o zambind, frumoasa si rece.

  • Primul ajunge cuvântul

    O zi cu cer înalt, cu parfum de tei şi gâze. O boare de vânt ar putea răsfira praful de pe alei, ar răcori frunţile puţinilor pensionari ce s-au încumetat astăzi afară din case şi ceafa groasă a poliţistului "de la circulaţie" ascuns strategic între doi tei ce-şi dau braţul lângă şosea. Dar astăzi nu e nici urmă de vânt, pensionarii transpiră abundent amintirile altor veri şi ceafa încinsă a agentului nu poate pierde gândul prădător al amenzii iminente. Dacă Dumnezeu şi-ar arunca privirea în chenarul acestei scene ar trăi sentimentul ca se uită la un teatru pseudostatic jucat intr-un cuptor cu microunde.
    Dar unde este lege nu încape tocmeală! Şi noua lege spune că şi azi, ca în orice altă zi din an, ei trebuie să se antreneze. Şi când zic "ei" mă refer desigur la echipa Creştin Ortodoxă de Intervenţie, pe scurt C.O.I..
    Rolul lor, a celor din echipă, deşi între noi fie vorba cel mai adesea e final, are o importanţă esenţială. Ei sunt cei care, imediat ce se anunţă un accident, fie el rutier, aeronautic, feroviar sau de orice altă natură, ba chiar şi in cazul unui sfârşit domestic ori la cerere, ei bine, ei sunt cei care aleargă şi acordă ultimul ajutor. Ajutorul spiritual desigur, viitor-defunctului. Nimeni nu mai riscă să treacă în lumea celor drepţi nespovedit ori neîmpărtăşit.
    Nea Pandele, în trecere prin faţa sfântului locaş de sport, cu ziarul împachetat şi făcut streaşină deasupra unor ochi foşti de vultur, priveşte printre gratiile groase, antrenamentul.
    Tinerii prelaţi îşi fac încălzirea alergând în jurul terenului străjuit în partea de sus de douăsprezece maşini sport şi un elicopter, toate vopsite în negru cu o cruce albă şi inscripţia C.O.I.. Aleargă de îşi dau sufletul ţinându-şi sutanele cu mâna stângă şi tichiile cu dreapta, sub soarele nemilos şi, mai ales, sub privirea şi atenta coordonare a prea antrenatului Daniil care le imprimă un ritm din ce în ce mai alert fluierând din dispozitivul ataşat crucifixului ce-i atârnă la gât.
    Nea Pandele îl priveşte cum stă el aşa, cu sutana ridicată-n mâna stângă, lăsând să se vadă deasupra adidaşilor Nike, două gambe ce-ar face să pălească de invidie mulţi atleţi. De când e in C.O.I. Daniil a făcut multe isprave, nu degeaba îl puseră ispravnic! Nea Pandele, ca şi întreaga urbe, ştie că la o intervenţie, în plină zi, într-un blocaj rutier şi-a părăsit automobilul, IS-18-COI, şi-a început să alerge prin intersecţie peste maşini, cu sutana în mâna stângă si cu Cuvântul în dreapta. Din spate il urmărea îndeaproape dascălul Ioachim învârtind deasupra capului cadelnita, doar - doar s-or deschide drumurile mai iute. Povestea spune că Ioachim nu reuşi să ţină pasul cu cel dintîi cănd acesta, cu ajutorul Domnului si al antrenamentelor spartane, reuşi să sara peste maşina echipajului SMURD înţepenită în trafic.
    - Ehei! mai rar aşa oameni ca sfiinţia sa Daniil... zise nea Pandele, ca pentru el, cu o urmă de regret în glasul său gutural de pensionar care a trecut prin multe.
    Doi flăcăi cărora de abia le mijiseră tuleile şi care pâna atunci studiaseră elicopterul cu o curiozitate specifică unor ingineri în devenire, îl priviră uşor lipsiţ de convingere, aşa că nea Pandele găsi de cuviinţă să adauge aspru:
    - Bă! Mai devreme sau mai târziu, toţi avem nevoie de C.O.I.!

    Un gând dedicat celor 23% dintre românii care direcţionează cei 2% din impozitul pe venit către biserică şi organizaţii bisericeşti, faţă de 10% care ajung la SMURD, 6% Crucea Roşie si mai puţin de 2% ARAS.

  • Hotul de parfumuri

    Somnul tresare din mintea obosita si in spatele antebratului pavaza ochii se misca deja treji. Ma intorc pe o parte si incerc sa mai trag de timp si de patura, poate - poate ma inghite iar somnul adanc cu vreun vis roman ca, nu stiu de ce, dar eu nu am vise simple si cand imi amintesc ce visez se aduna Lord of the rings si toate partile din Dune la un loc.
    Din perna un iz de fum de tigara mi-aminteste ca dimineata m-a prins in crasma noastra cea de toate zilele si mai ales noptile. Pacat ca se fumeaza atat de mult... Imi scot cornul din perna si revin in pozitia testoaselor deraiate cu nelipsita mana pe deasupra ochilor. Antebratul meu miroase a...
    - Ia-ma de brat si spune-mi "tu"!
    - Ce dai?
    - Vrei platit?!
    - Desigur.
    - Da` de ce-as plati?
    - Nimeni nu mai ia de brat ca mine! ...plus ca sunt fara loc de munca, daca ma poti ajuta cu o bere...
    - Ai deja o bere!
    - Nu cu asta, cu urmatoarea.
    Rade. Rad si o iau de brat. Parfum dulceag. Ceva floral fara indoiala.
    Hmm... asta ce o mai fi? Imi adulmec palma drepta. Aha mi-am amintit...
    - Bon soir! Bon soir!
    - Sarutmana! Ce face doamna? Singura iar?
    - Aparent doar! Domnul e plecat in turneu.
    - Norocul meu! Dansati?
    - Va rog...
    si mana moale se odihneste bland in palma aspra, intinsa a invitatie la vals. Parfum "oceanic", un iz reconfortant.
    Ma amuz si-mi intind trompa amusinand spre umarul drept de unde culeg o alta mostra...
    - Hai sa ne facem poza impreuna! Sa-l facem gelos!
    - Placerea mea, cum te-as putea refuza?
    - Hai inca una!
    si fata pitica cu nume pitic se ghemui in arcanul bratului meu in timp ce eu imi tuguiam buzele a sarut prefacut. Dovada de divort.
    Piele maslinie, piele parfumata, buzele mele au uitat-o, tricoul inca nu.
    Parfum oriental, parfum dintr-un suk... vandut de-o turcoaica bruneta cu sani mici si solduri ample. Ochi mari ma urmaresc prin piata aglomerata. Ii caut privirea uneori i-o gasesc, uneori i-o ratacesc. Turcoaica marunta ma prinde de mana si-mi deschide drum in multime spre un cort ferit si slab luminat. Ma saruta in timp ce cad de pe ea bluza stravezie si salvarii. Ii simt bratele in jurul gatului, sanii atingandu-mi pieptul si piciorul fin ce mi se incolaceste in jurul taliei...
    - Băi! Mergi sa mananci?
    - Pfff! De ce m-ai trezit?!

  • In vino veritas

    Perfuzii de liliac, siropuri stinse si intinse de ploi calde pe trotuare incinse.
    Te tin de mana si te plimb pe sub bolti frematand parfumat in lacrimi. Cerul plange.
    Te imbratisez cu sufletul si te sarut... in gand, si buzele arse mi-se sting umed pe scoarta salcamului ce ne-a stiut candva, trecandu-i pe sub bratele fixand cerul si alte vise.
    O floare se arunca in abis si-mi poposeste pe un obraz, lacrima alba, inainte de a-si sfarsi picatura de nectar in balta cu noapte si stele din care ma privesti tremurat si mut.
    Toate curg ca mai demult, si eu, si tu, curgem mai departe si toate curg prin noi. Eu, in jumatatea mea de univers ce te-a iubit, tu, in jumatatea ta ce m-a pastrat strain.
    Si totusi ma intreb ce sens au toate pentru tine acum cand nu-ti mai sunt alaturi, cand nu-ti vorbesc, nu-ti povestesc... si ce te faci cu toate visele din care iti zambesc?

    Eu? Te port amar incremenita in clestarul amintirilor precum lacrima de ambra poarta pe veci ceva din timpul plangerii ancestrale. Te ratacesc carnal intre coapse de zeita si te culeg stins din pahare adormind vin rosu.

  • Absent nemotivat

    Ce parfum dulce-amarui! ca amintirea unei despartiri...
    Da-mi mana sa trecem pe sub ciresii acestia, prin primavara asta tanara si ademenitoare. Nu ma intreba de ce oftez, nu ai vrea sa stii, si nu te speria... nu pe tine te adulmec cu nesat... e doar un gand razlet ce ma trezeste si imi dilata narile flamande de-un miros pe care tu nu il ai.
    Priviri ce scormonesc in trotuare, taceri adancindu-se in suflete ce nu se recunosc desi ar vrea sa se simta.
    Mana cu degete calde tinand mana cu degete reci, degete calde - reci dansand liniile unui sarut.
    Trecem prin noaptea asta, si prin viata, cu pas larg, lipsiti de tel.
    Nu-i vina, e cerul si privirea ta ce ma apasa.
    Nu-i furie, e vantul ce mangaie cele sapte coline.
    Nu-s lacrimi, sunt... picaturi de ploaie.
    Ma vezi, ma auzi, ma atingi dar nu ma simti... caci nu-s.

1 2 3 4 5 ...