bartimeumaibine
baiat - 60 ani, Sombreffe, Belgium
- Prieteni |
- Carte de Oaspeti
- | Poze
- | Blog
- | Grupuri
- | Filme
- | Strigari
- | Chestionare
- | Linkuri
- | Aplicatii
Blog 6
-
Antologia Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Qu
Antologia Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Québec (2009)
La mii de kilometri de ţară, oameni împătimiţi de frumos, atât de diferiţi ca vârstă, educaţie sau preocupări cotidiene, se asociază, ori de câte ori se iveşte prilejul, întru sprijinirea necondiţionată a promovării şi perpetuării limbii lor de origine. Asociaţiile, indiferent de vechimea sau coloratura lor, dacă sunt conduse cu onestitate şi conştiinciozitate, devin adevărate puncte de sprijin pentru comunităţile de care aparţin. Una dintre ele, mergând pe urmele acestui vechi deziderat, dar ancorată puternic în curentul novator al timpului, este şi Asociaţia Scriitorilor de Limbă Română din Québec (ASLRQ).
Adunând, iniţial, în jurul ei, oameni înzestraţi literar din zona oraşului Montréal şi din împrejurimi, conducerea ASLRQ şi-a dat seama că, pentru a fi cu adevărat de folos comunităţii româneşti locale, are nevoie de internaţionalizare. Francofonia, prin extinderea şi plurivalenţa ei, s-a dovedit, în cazul nostru, linia naturală, ligamentul necesar diversificării şi îmbogăţirii moştenirii noastre culturale. Ca urmare, ASLRQ şi-a mărit constant numărul de membri, încorporând, statutar, în rândurile ei, nume cunoscute din şi din afara provinciei Québec.
La numai un an de la înfiinţare, remarcându-se prin supleţe, iniţiativă şi inventivitate, ASLRQ a început să se impună ca una dintre organizaţiile locale care promovează susţinut cultura românească. Eterogenitatea asociaţiei, în pofida unor preziceri mai puţin optimiste, s-a dovedit a fi braţul ei de forţă. Debarasată de pretenţii egocentriste, de măcinări interne inutile, ţinându-se, declarat, în afara oricăror încercări de partizanat politic, ASLRQ îşi continuă drumul pe care şi l-a ales.
În colaborare cu Fundaţia Română din Montréal şi Asociaţia Culturală Română, ASLRQ a organizat, a sprijinit şi a participat la numeroase activităţi de interes comun. Prin intermediul „Suplimentului literar“ al revistei Tribuna Noastră, ASLRQ şi-a făcut prezenţa cunoscută, şi recunoscută, pe planul cultural local, iar prin intermediul site-ului de internet (www.aslrq.ro), prezenţa globală. În acelaşi timp, cenaclul virtual „Prietenii poeziei“ stă ca o mărturie a înţelegerii cu care privim şi încurajăm participarea confraţilor noştri întru ale scrisului, indiferent de coordonatele lor de activitate. Scriitori şi poeţi de valoare recunoscută împart frăţeşte spaţiul cu autori în curs de afirmare.
Să nu fie nimănui, în acest caz, cu mirare că, bazându-ne pe un fundament atât de solid, am decis să trecem la editarea unei antologii. Credem că este cel mai potrivit mod de reprezentare a gradului de colaborare şi asociere la care am ajuns.
Mulţumind, cu acest prilej, tuturor celor care s-au implicat în realizarea acestui proiect, ne afirmăm convingerea că eforturile noastre vor fi răsplătite.
Adrian ERBICEANU
Preşedinte
Ionuţ CARAGEA
Vicepreşedinte
Scurtă prezentare a ASLRQ
După cum se menţionează şi pe siteul oficial www.aslrq.ro ,site dezvoltat şi întreţinut în totalitate de însuşi vicepreşedintele şi cofondatorul ASLRQ, scriitorul Ionuţ Caragea, Asociaţia Scriitorilor de Limbă Română din Québec are ca scop să reunească scriitorii de limbă română din provincia Québec şi scriitorii români cu orientare francofonă din exteriorul provinciei Québec, implicându-se în promovarea culturii româneşti în provincia Québec, în Canada şi pretutindeni în lume. La doar un an şi jumătate de la înfiinţare ASLRQ numără printre rândurile sale nu mai puţin de 45 membri stabiliţi în Canada, România, Franţa şi Polonia (aproape jumătate fiind şi membri ai USR): Decebal Armaşu, Angela Baciu-Moise, Veronica Balaj, Alina Beiu-Deşliu, Ovidiu Bufnilă, Elena Buică, Mihaela Burlacu, Ionuţ Caragea, Eugen Enea Caraghiaur, Marius Chelaru, Daniel Corbu, Melania Cuc, Valeriu Cuşner, Emilia Dabu, Ion Anton Datcu, Ştefan Doru Dăncuş, Adrian Erbiceanu, Petre Flueraşu, Constantin Frosin, Angela Furtună, Traian Gărduş, Basile Gliga, Corneliu Leu, Rodica Elena Lupu, Ionela Manolescu, Virginia Mateiaş, Adrian Munteanu, Angela Nache-Mamier, George L. Nimigeanu, Mia Pădurean, Carmen Poenaru, Aurel Pop, Mariana-Ionela Pop, Ionel Popa, Virgil Răzeşu, Ana Ruse, Lia Ruse, Dumitru Scorţanu, Petruţa Spânu, Luminiţa Suse, Elena Ştefoi, Miruna Tarcău, Vicky Tarcău, George Tăutan, Viorel Zegheru.
Antologia ASLRQ, a treia carte apărută la Editura ASLRQ din Montréal, editură fondată de Adrian Erbiceanu şi Ionuţ Caragea, prezintă primii 39 membri, în ordinea intrării în asociaţie. Antologia cuprinde biografii şi creaţii în limbile română şi franceză, aşezate în 164 pagini, format academic.
Antologia ASLRQ a apărut prin efortul colectiv al membrilor, drept pentru care ţinem să ne exprimăm deosebita recunoştinţă celor care s-au implicat în acest proiect îndrăznet.
Cu deosebită stimă şi bucurie sufletească,
Ionuţ Caragea
Vicepreşedinte ASLRQ -
corespondenta
Europa trebuie sa se rusi-neze de radacinile noastre
By Diana Popescu - AGERO
Ca să nu ramînem de căruţă, imaginea noastră a fost transmisă deformat la curtea Europei, a fost scrobită la manşete şi la gulere, a fost machiată şi coafată. Pe lîngă alte argumente, istoria ne conferă poziţia de stat european de drept, deşi instituţiile europene se comportă cu noi la fel ca şi cu o ţărişoară din fundul Africii. De fapt, europenizarea noastră ar trebui să însemne o recunoaştere a statutului pe care l-am avut dintotdeauna, nu un pretext de cotizanţă şi de (re)activare a unor biruri mai vechi. Înainte de aderare ar fi trebuit să se negocieze la sînge toate detaliile de aşezare la masa oficială cu Europa instituţională. Altele sînt problemele pe care le-a creat această europenizare falsă, nicidecum imperativul unităţii împotriva primejdiilor mondiale.
Am aderat de fapt la un program care nu ne spune clar încotro ne ducem, cît ne costă mersul la acest circ de talie, nici ce se va petrece cu ţara noastră, din perspectiva viitorului apropiat. Europa a impus o uriaşă piaţă, un tîrg neloial pentru fiecare stat, de la produse la producător şi consumator, a creat un cadru legal mai puţin clar, dar pertinent instituţiilor sale, exagerat pe alocuri, deloc benefic progresului nostru economic şi social. Sîntem o ţară de hiper/supermarcheturi, de moluri şi de sedii ale filialelor băncilor europene; cam şapte filiale pe cartier. Potrivit acestor imagini artificiale unul din cinci români ar trebui să fie miliardar, iar restul să trăiască bine, vorba dusă a campaniei electorale.
Sînt şi iniţiative bune venite din afară, dinamica lor este necesară, dar trebuie mare atenţie ca să nu devină browniană, să nu fim călcaţi prea tare pe rădăcini. Europenizarea nu a venit ca un factor procoagulant, care să regîndească, să reinventeze nivelul de trai bazat pe principii ale demnităţii umane, ci a venit ca un factor antiagregant, cu reţete legislative, economice şi sociale gata plămădite pentru bucătăria românească, de aşa manieră încît produsul lor să se pîrguiască în graniţile noastre strămoşeşti. Noi nu mai avem niciun fel de merit, decît acela de brutar care porţionează aluatul la comandă şi cotizează la coacerea colacilor europeni, de fapt punînd umărul la o curea de transmisie, care se mişcă în sensul stabilit de Europa. Mai multe ţări membre au devenit sceptice în autoproclamata capacitate a UE de a înlătura urmările dezastruoasei crize. Uniunea nu ne-a furnizat nici garanţii sociale, nici bunăstarea materială promisă. Nu le pasă că ne hrănim cu iluzii, cu şomaj, cu tolerarea jafului la care este supusă economia ţării, cu sărăcire, cu un ritm alarmant de degradare a vieţii, cu politicieni incapabili de reformă, cu lipsa respectului pentru drepturile cetăţeanului.
Aşadar, europenizarea nu răspunde cu prioritate la nevoile sociale, nici nu oferă un model de salt calitativ al vieţii. Direcţia în care ne-am angrenat tot mersul nostru legendar trebuia bine gîndită şi cu mult timp înainte, altfel nu am fi fost nevoiţi să acceptăm viziuni libere şi de suprafaţă. A trebuit să intrăm în criză şi să constatăm pe visteria noastră ce înseamnă să accepţi soluţii haotice cu bătaie scurtă. În sînul societăţilor a avut loc un fel de implozie, omenirea trăieşte în panică. Manevrele politicianiste - planuri păguboase ale puterilor lumii, au produs confuzii nu doar ideatice, ci şi cît se poate de practice. Aşa se face că în momentul de faţă am intrat în criza de proporţii care nu ne aparţine. Nu mi se pare corect să evacuezi valorile spirituale naţionale şi să le înlocuieşti cu cele ale altor popoare pentru că sînt considerate cool. Multe state din Uniune ţin să-şi conserve valorile de patrimoniu, să le promoveze cum ştiu mai bine, noi trăim încă euforia de după 1989, mergînd pe premisa că ce e de după graniţă e mai bun. Fals, deşi consider că e necesar să găsim o cale, pe care, noi, ca naţie să ne deplasăm constructiv, dar să ne păstrăm identitatea, în contextul mondial, în care ni s-a dat brînci.
Nu putem trăi nici cu nostalgia trecutului, nici nu mai putem scoate costumele populare şi opincile din lada de zestre a strămoşilor, trebuie doar să le facem să strălucească în muzee, să găsim modalităţi demne prin care să ademenim Europa să vină la noi acasă şi să se ruşineze de rădăcinile spirituale paşnice şi sănătoase ale poporului nostru, care nu ne împiedică să ne uităm spre viitor. Avem nevoie de programe de impact, dar nu e cazul să confundăm megalomania din afară drept realitate empirică. Singurul răspuns pe care Uniunea îl poate da este că nu reprezintă o şansă pentru popoarele Europei, ci un spaţiu de confruntare şi de exploatare, un uriaş aparat economic, menit să centralizeze controlul.
Diana Popescu, Agero, Stuttgart
www.agero-stuttgart.de
Am considerat necesar sa adresez urmatorul raspuns prietenului meu octav care mi-a recomandat aceasta lectura :
da, buna dimineatza Octavian si multumesc,
am citit si mai nu m-am crucit !
in fond se poate pune problema si asa... se pot aduce si argumente destule, dar fondul tot caragialesc ramane.
este atat de complexa personalitatea umana incat unii chiar cred enormitatile pe care le ‘vorovesc’ ori le scriu, ba si cei care le aud, ori le ‘cetesc’, nu deslusesc vuietul de vant din sublimul cant...
oare unde traieste domnitza asta ? si mai ales cum traieste ? este o fiica de general de la secu ? este sotia unui mliliardar de epoca? este preoteasa ?
sigur nu este una din persoanele care a calcat macar o data vara asta cele doua treimi din pamantul fertil al romaniei lasat parloaga!!! cine trebuia sa-l lucreze, nemtii, elvetienii, danezii?
ca tot vorbeste dansa de origini, nu-i lipsit de importanta faptul, care trebuie cunoscut, ca mafiotii italieni au cumparat si comasat pamanturile a mii de sate romanesti, dupa care l-au lasat de izbeliste. L-au cumparat nu numai pe bani putini, dar si pe bani furati/spalati, asa ca multi din ei au disparut fara urma, sa nu infunde puscariile. Halal origini: traian si decebal !
cine nu stie ca italienii sunt mincinosi si hoti pana in ziua de azi ?! si rasisti sunt si xenofobisunt si curvari… si ne-au luat ca tinta principala pe noi romanii rudele lor cele mai apropiate.
ai vorbit mai recent cu niste romani care lucreaza in italia ?
imi vei zice desigur, ca distinsa duduie, poate o serenisima secretara in staful unui partid nationalist de pe la noi, ca doar suntem si noi si rasisti si xenofobi, imi vei zice ca ea vorbeste despre vatra noastra strabuna, de bunicii si strabunicii nostri, oameni cu frica lui Dumnezeu si cu drag de munca, de vite, de roduri, de casa, de prunci si fideli inchinatori... si asta adevarat este, dar nu stiu cum se face ca in doua generatii urmasii lor chiar ramanand tarani opincari nu mai suporta baliga de vita, nici mirosul de cocina, ci dau tarcoale hipermarketurilor ce pe cucoana noastra o dor !
apoi, de ar fi sa vorbim tot despre urmasii lor, a dreptilor mucenici, ca asa au fost cei mai multi dintre strabuni, dar de alta rostuire, atunci intreb, cum se face ca dupa doua generatii nici nu mai poarta nume romanesc, nici nu stiu limba, nici nu-si viziteaza vatra ? si tac si tremur si nu indraznesc mai mult… ca e vorba de noi, da chiar de noi, transfugii tarii ce nu ne-a putut tine si intretine !
am vazut de doua ori in vara asta tara care ne doare, holdele ei pustiite de lene, de nemunca si de filozofie desarta. Acolo unde ar fi trebuit sa salasluiasca turmele de oi, de boi si vaci cu lapte, dar unde nu intalnesti nici macar porci !!!
am stat de vorba cu oamenii pe care ii respect, dar nu-i inteleg deloc... as fi vrut sa scriu un lung jurnal, o cronica ciudata... dar adevarata ! as fi vrut…
nu stiu de ce m-am lasat biruit de rautatea carcotasilor care incep aprecierea unui text cu : "e f lung...", a unor versuri cu "randurile prea largi...", a unei cronici cu "e prea deadreptul..." dar mai ales ma descurajeaza si ma tem de atitudinea noilor culturnici, care ori critica si desfiinteaza totul, ori creaza galerii de portrete cu oameni desavarsiti, cu poeti si prozatori si artisti si politicieni si episcopi carora o scama nu li se asaza pe vestminte...
si nu doar ca peisajul e atat de ridicol, incat te intrebi ce ar mai fi pe la "nucet, sighet sau socola", adica cine o mai fi ramas acolo ?, dar iti pui problema cui te adresezi? cu cine impartasesti ce ai vazut, ce ai simtit ori ai trait ?
Eu unul ma rusinez, Europa, de asemenea, are si ea de ce sa se rusineze; oricum nu de pacatele romanilor, nici de evlavia lor, ca precum un om, tot asa si un popor isi va purta in carca lui si zestrea si prostia si nelegiuirea... ori harnicia, cinstea, omenia, evlavia ! Se va bucura ori se va tangui de rodul lor…
Domnul sa aibe mila de noi !
sombreffe, 06 october 2009, bonte -
Ingrase-te Gheorghe
ÎNGRAŞE-TE GHEORGHE !
Pe când mă concentram aici la text şi tastatură
Mă trezesc ca din senin că iară am ceva în gură !
Mă foiesc şi nu vreau să mănânc o-nghiţitură
,,- Taci din gură şi înghite ; am şi prăjitură !’’
Ca să nu mă prind îmi dă apoi iaurt cu linguriţa,
Şi mă drăgăleşte - ştiţi că se pricepe - ea, scufiţa ;
Apoi mă prinde şi îmi piaptănă bărbia şi şuviţa,
Şi se plânge că mi-a cam scăzut un pic burtiţa.
Să îmi fie pus gând rău ? M-a băgat la îngrăşat ?
Mai ales că cineva mi-a zis ,,Eşti gras ca… de tăiat !’’
Când mi-am amintit, o-mbucătură nu am mai luat;
Dar ce te faci că-n, câteva minute am uitat !
Şi aşa şi azi şi mâine cu bunătăţi cum se cuvine,
Pân-am burtă mare şi nu intră hainele pe mine.
Şi din când în când mă mai şi cântăreşte bine ;
Şi îmi zice : Nu îmi e ruşine de acum cu tine !
Chiar de nu mă credeţi da-i adevărată snoava asta,
Însă nu-i cu moşu şi cu baba din poveste, şi năpasta;
Ea-i scufiţa - ţuce-o tata - că mi-i dragă, e nevasta;
Ce-o fi apucat-o (!) mă întreb, să îmi facă mie asta ?!!
P. S. Ce am scris e-adevărat ;
Însă Gheorghe nu-s…
Doar… câte o dat’ ! -
Vesti bune
VESTI DIN TINUTUL GADARENILOR
Linistea si pacea si viata, triumfa-n Gadara ce iarasi imi vine in minte,
Indracitii si porcii si valurile marii de-atunci, ce greu le prind in cuvinte,
Plecat-au in hadesul ce toate e gata sa-nghita, liniste sa fie-n morminte ;
Trecut-a pe-acolo Mesia odata, El trece si astazi; tu Il asteapta cuminte !
Ca nu sunt cuvinte s-arate minunea ce El savarseste cu haru-I sfintit :
In vremuri de criza, in timpi de restriste, cu Domnul tu sta-vei linistit ;
Ca asa precum odinioara si vantul si marea la glasul Lui vesnic au stat,
In tumultul vietii de astazi, gasi-vei liniste la pieptu-I, El este Imparat !
De-ar trece si astazi ’Tamplarul’ prin tara ce-asteapta minunea salvarii,
Carpatii, Ardealul, Regatul, Banatul, Moldova… pana la marginea marii ;
Cuprinda in bratu-I, strabata cu pasu-I, ca doar El e speranta scaparii:
Salveaza, o Doamne, pazeste hotarele noastre, furtuna ramana uitarii !
Ca nu-s primaveri mai sfintite si nici dimineti insorite nicaieri fara Tine
Tu, Rege al plaiurilor noastre, Imparatul ce-a fost, este, si Cel care vine…
De glorii Ti-s pasii patrunsi si fata-Ti e-asa de senina, ca cerul, ca zarea,
Acolo unde Stapan si Parinte Tu esti, acolo zambeste pamantul si marea.
Si iarasi ma-ntorc in Gadara ; cu pas sovaielnic, cu gand asa intrebator :
Oare ce ispita v-apuca, va pierde, vi-L face naluca, pe Marele Invatator ?
Ca ruga netoata, cum voi ati rostit, in cronici vreodata nici nu s-antalnit…
Dar noi, romanii din tara uitata, strigam cu totii deodata, cu glasul unit :
La noi, O Doamne Isuse, Fii binevenit !
De noi e-aproape Gadara, tinutul cu morminte uitate, si-n ele sunt serpi
Si marea-i aproape si insula ce numele lor poarta… si-nteleptii ni-s sterpi!
Prin noi si-ai nostri duhneste a cloaca, dar nu-i liniste… nici in morminte
Precum in Gadara odata facut-ai dreptate, fa-ne si noua, iubite Parinte !
Alunga stafia din gloate, iar porcii… ?! La ape ! Sa-i spele ; ori sa-i inece…
Si orice galceava sa piara, si lenea sa plece, ca-n vremea ce vine si trece
Romanul, aceasta sintagma ce lumea de-acum o pune nedrept prin gazete
Sfintit prin Cuvantul Tau vesnic de Rege, sa-nvie, sa creasca, rodind pe-ndelete !
Martie 20 2009
UN ROMAN din Afumatii de Belgique -
LEBADA NEAGRA
LEBĂDA NEAGRĂ
Ce te-apucă, ce te uiţi aşa mirat la mine, nene ?
Ce nu-ţi place ? Sunt ceva mai neagră, dar am pene,
Gâtul lung şi ciocul roşu; e adevărat, n-am coadă;
Dar o gască-i mai frumoasă ? Oi fi eu tot de corvoadă ?
Am un avantaj că-s neagră, mă ascunde noaptea,
Şi-s mai rară, şi-s suavă, că aşa mi-i soartea !
Ce ştiţi voi, şi ce vă pasă, că nu vă gândiţi la noi ?
Nici jitanii nu ne mai vânează, că ne cred de-alt soi.
Uite, chiar de-s neagră, sunt frumoasă, ştiu să ’not
Nu vorbesc limba prea bine, şi nu prea ştiu nici să socot;
Nu am cum s-adun, să număr, dar sunt campioană la înot;
Ce păcat că-i lacul îngrădit ; aş pleca de-aicea şi nu pot !
Însă vine primăvara, poate o să-mi crească iară coada,
Nu ţin minte: n-am avut-o ? Ori… s-o fi topit o dată cu zăpada,
Dar de-mi creşte, ce zici nene, să mă duc când vin copii grămadă ?
Sunt şi ei drăguţi ca mine ; şi aş rămânea aici să-i văd şi să mă vadă !
Iubitorul des oseaux
Februarien 2007 - Bruxelles -
Ninge in gradina
Mi-a acoperit zapada prazul,
parul mi-a albit si mi-a imbujorat obrazul !
Tag-uri blog
Nici un tag utilizat
