adriella_streinu

fata - 52 ani, Bucuresti, Romania

RSS feed

Blog 94

pentru toti prietenii mei dragi de pe netlog.

In primul rand doresc din tot sufeltul sa spun la multi ani si sa urez toate cele bune cu sanatate, rezultate excelente in viata de zi cu zi, bucurii continue alaturi de toti cei dragi pentru toti racii din lume si pentru toti membri Netlog-ului.
In al doilea rand doresc sa ne luam ramas bun pentru o perioada de o luna-doua pentru ca diseara plec cu trenul si de maine incep o activitate intensa, dar la care il iau ajutor si pe Dumnezeu sa fie alaturi de mine, caci fara El nu se poate face absolut nimic caci in lipsa Lui sunt neputincioasa. Eu va urez sa va ajute Dumnezeu voua tuturor in tot ce intreprindeti zilnic, caci impreuna cu El puteti realiza orice care pare imposibil, dar pentru El si alaturi de El nimic NU este imposibil, niciodata. Fiti tari, puternici, iubitori, veseli, rabdatori,incredeti-va in puterea Lui caci El este datatorul binelui general. Sa ne vedem cu sanatate si cu mult bine pe acest minunat Netlog al prieteniei neconditionate cat mai curand posibil. Sa va gasesc mai sanatosi, mai voiosi si mai plini de incredere.
Va iubesc pe toti nespus de mult si va imbratisez de mii de ori.
- 30 iunie 2009
- 7 comentarii
- evaluare: 10,0
Omagiu lui Michael Jackson

Nu stiu daca exista cineva pe aceasta planeta care sa nu fi auzit numele Michael Jackson, insa cu siguranta stiu ca Michael Jackson reprezinta in istoria umanitatii un punct important , un capitol inca neincheiat si plin de surprise ce a fascinat, fascineaza si va continua sa fascineze generatii intregi de oamnei. Iubit de unii, hulit de altii, Michael Jackson este, fara nici un dubiu, cel mai mare artist in viata, artistul ce a rupt barierele interasiale, cel ce a spulberat toate recordurile in materie de muzica, artistul care a revolutionat televiziunea muzicala si lumea spectacolului, deschizatorul unei noi ere in muzica moderna , ? un om, un om simplu , un om care prin simplitatea lui a cucerit o lume !Ca sa scri despre Michael Jackson ti-ar tebuii fluvii de cerneala , si tot nu ai reusii sa cuprizi intreaga sa viata si cariera, dar o sa incerc sa ma rezum doar la cateva randuri, despre viata acestui om cu totul si cu totul fascinant !

Al saptelea copil, dintre cei noua ai familiei Jackson, Michael Joseph Jackson s-a nascut pe 29 august 1958 in micutul orasel Gary Statul Indiana ?SUA. Inca de mic Michael si-a uimit familia prin abilitatile sale vocale si miscarile deosebit de energice, lucru care la determinat pe tatal sau, Joe Jackson sa il introduca si pe el in formatia pe care o formase din fii sai mai mari. Talentul deosebit al acestuia l-a transformat cu foarte mare usurinta in liderul formatiei Jackson 5. Talentati frati Jackson participa la foarte multe concursuri de tinere talente, castigand multe din pemile puse la bataie cat si faima in randul publicului spectator. In 1968 Jackson 5 face primele sale inregisrari de studiou, in studoul unui predicator local din Gary editand primul lor disc de patreu piese, intitulat Big Boy . Anul 1969 le ofera acestora sansa de a semna un contrac cu cea mai mare casa de discuri destinata muzicii negre din acea vreme. Remarcandu-i intr-un concert alaturi de alte nume celebre ale acelei vremi, Gladys Knight, una dintre vedetele casei de discuri Motown ii recomanda pe acestia proprietarului casei de discuri, Berry Gordy. La inceput acesta refuza propunerea de ai primi in audienta, ca mai tarziu sa accepte. Auditia pe care trupa Jackson 5 avea sa o dea la Motown, avea sa fie una dintre cele mai fascinate auditii din istoria muzicii. Dansand ca un adevarat profesionist si cantand mai bine ca multi alti artisti ai vremii, micutul Michael convinge, fara pre mare efort atat pe proprietarul casei de discuri cat si pe angajatii acesteia.Semnarea contractului cu Motown reprezinta momentul nasterii celui mai mare nume al industriei muzicale din toate timpurile. Din acel moment copilul Michael Jackson isi abandoneaza copilaria, luand pe umeri povara celebritatii.Pe 12 octombrie 1969 apare pe piata primul single semnat Jackson 5, intitulat I Want You Back, single ce devine in foarte scurt timp un mega hit, vanzandu-se in primele trei luni de la lansare in peste trei miloane de exemplare. Primul album Jackson 5 este intitulat Diana Ross Presents The Jacksons 5 , album ce le va aduce tinerilor artisti mai multa faima.Desi Jackson 5 este o formatie de familie, unde toti componentii sunt pe acelas nivel de apreciere, nimeni nu poate insa sa treaca cu vederea peste extraordinarele aptitudini de muzician si dansator ale micutului Michael, astfel ca Berry Gordy hotaraste ca le langa grupul Jackson 5, sa mai lanseze un nume in muzica, si anume MICHAEL JACKSON. Primul album solo Michael Jackson se intituleaza Got To Be There (1972). Din acel moment Michael a inceput o cariera solo in paralec cu cea alaturi de fratii sai.Perioada petrecuta la Motown a adus fratilor multe albume, turnee in diferite parti ale lumii cat si o celebritate ce rivaliza cu nume mari ale muzicii din acea vreme, The Beatles, Elvis, etc.In 1976 se incheie contractul cu Motown. Joe Jackson hotaraste sa nu mai semneze un alt contract cu Motown si se orienteaza catre Epic. Astfel baietii isi schimba titulatura din Jackson 5 in The Jacksons. Sub noua titulatura continua sa scoata hit dupa hit, si se aventureaza pe un teren total nou pentru ei, si anume show-urile de televiziune. Astfel ca familia Jackson poate fi vazuta la televizor in fecare sambata seara pe CBS intr-un show de varietati numit : The Jacksons Show. Desi foarte ocupati cu show-ul, The Jacksons isi continua cariara muzicala lansand album dupa album si plecand in turneu in diferite colturi ale lumii.

In 1977, Michael primeste o oferta de a juca alaturi de Diana Ross intr-o adaptare pentru televiziune a spectacolului de pe Broadway, The Wiz (o versiune muzicala afro-americana a povestirii Vrajitorul din Oz).Astfel ca in iulie 1977, Michael si sora sa La Toya se muta petru sase luni in New York unde incepe sa lucresze la filmul The Wiz. In film Michael joaca rolul sperietori de ciori, iar Diana Ross cel al unei invatatoare pe nume Doroty.
Pe platourile de filmare, Michael il cunoaste pe Quincy Jones omul alaturi de care avea sa faca pste doar cativa ani istorie. The Wiz este lansat pe marile ecrane in 1978, iar cu acest prilej publicul are ocazia sa vada ca Michael Jackson nu este numai un simplu cantart si dansator, dar si un bun actor, el primind multe cronici pozitive la adresa rolului sau.
1979 aduce pentru Michael Jackson startul intr-o noua dimensiune a muzicii. Impreuna cu bunul sau prieten Quincy Jones lanseaza primul sau album solo la Epic intitulat Off The Wall , un album ce marcheaza sfarsitul unei ere in muzica si inceputul alteia. Daca pana atunci publicul ascultase doar Rock and Roll si Disco, Michael avea sa aduca un sound nou, revolutionar, un amalgam de sunete si ritmuri ce a tras cortina peste toata muzica care se facuse pana atunci. Hituri ca Rock Whit You, She`s Out Of My Life, Don`t Stop Till You Get Enought aveau sa invadeze toate postruile muzicale si sa il ridice pe Michael si mai sus in randul artistilor, devenind coleg de podium cu nume grele ale muzici ca Elvis, ABBA, Rolling Stones, etc.
Dar Michael nu a fost pe deplin multumit de succesul care la avut cu Off The Wall si s-a retras in studiou alaturi de Quincy si a inceput lucru la un alt album, si mai bun decat acesta.

Pe 25 octombrie 1982 este lansat primul single de pe noul album, single intitulat The Girl Is Mine, un duet cu Paul McCartney, single ce avea sa fie varful aizbergului numit THRILLER . Pe 1 decembrie 1992, albumul Thriller este lansat pe piata el devenind la foarte putin timp de la lansare un mega album, un adevarat buldozer de topuri, un album ce a spulberat, fara mila tot ce insemna record in materie de muzica ! Cu hituri precum Billie Jean, Thriller, Beat It , etc. albumul s-a dovedit a fi o bomba atomica in indstria muzicala, atingand cifre nemaintalnite nici in ziua de azi in materie de vanzari si premii. Peste 104 milioane de unitati vandute pana in prezent (2006), opt premii Gramy intr-o singura seara, 6 hituri de top 10 de pe un singur album, 37 saptamani e locul 1 in top, etc ?sunt doar putine dintre lucrurile pe care Thriller le-a adus in muzica! Cu Thriller, Michael nu a batut doar recorduri nenumarate ci a brevetat inventi si a daramat toate barierele etnice ale acelei vremi.
In 1982 aparea pe piata de audiovizual primul post de televizune dedicat exclusiv muzicii. La vremea respectiva muzica neagra era considerata o Cenusereasa a industriei muzicale, ea fiind tinuta, voit, undeva in spatele muzicii albe. Astfel ca Michael a intuit care va fi urmatoate lovitura de gratie si a facut un plann pe cat de ingenios pe atat de indraznet. Cand a aparut videoclipul melodiei Bilie Jean intreaga opinie publica s-a oprit din respiat cateva secunde si a prvit inmarmurita la acel om care dansa si canta ca nici un altul. Atat de mare a fost cererea de difuzare a acestui clip incat postul MTV a fost fortat de imprejurari sa il difuzeze, si nu oricum ci din 15 in 15 minute. Astfel Michael Jackson a ajuns primul artist de culoare care a pasit pe sticla MTV, deschizand larg portile pentru alti artisti de culoare ce aveau sa ii urmeze. Si pentru ca nu era suficent, a urmat videoclipul Thriller, videoclip care a detronat tot ce se facuse pana atunci in matere de videoclip, aducand industria videoclipului la grad de arta.O noua provocare in viata sa, Michael devine imaginea firmei Pepsi , imagine ce o va pastra tmp de 10 ani .
Din acel moment Michael Jackson a devenit un mega artist, un brand ca nici un altul, o personalitate globala, un om al carui nume se rosteste in toate limbile pamantului, un om care isi depasa conditia sa umila si devenea zeu.
Cuvantul umanitate l-a caracterizat din totdeauna pe Michael Jackson, el fiind un filantrop desavarsit ce nu a trecut niciodata nepasator pe langa dramele omenirii. Alaturi de Quincy si Lionel Richie se implica in campania umantara USA for Africa , inregistrand alaturi de mari nume ale muzicii un single caritabil intitulat We Are The World, single ce avea sa devina cel mai bine vandut single al tuturor timpurilor. Tot in 1984 Michael pleaca alaturi de fratii sai intr-un turneu in America intitulat Victory Tour, turneu ce se bucura de un foarte mare succes.
Sfarsitul anilor `80 il aduce din nou pe Michael in fruntea topurilor cu un alt album de mare proportii, BAD, album lansat in 1987 ce cuprinde mega hituri ca : Bad, The Way You Make Me Feel, Smooth Criminal. Daca acest album nu a depasit performantele albumului anterior, a inregistrat si el un foarte mare succes, succes incununat si de un World Tour impresionant ce a fascinat milioane de spectatori.

1991 ii aduce lui Michael Jackson un alt mega album, un sound nou si din nou cifre impresionante de vanzari, depasind vanzarile albumului precedent BAD. Acest album se numeste DANGEROUS si propulseaza mega hituri ca : Black or White, Jam, Give In To Me, Remember The Time, etc. Albumul este insotit de un nou World Tour ce depaseste in cifre anteriorul turneu. Si pentru ca Jackson este de neoprit acesta mai darama alte si alte recorduri de audiente : concertul sustinut pe 1 octombrie 1992 la Bucuresti ? Romania, ofera lumi o retrospectiva in viata si casa sa printr-un interviu extraordinar oferit moderatoarei de televiziune Oprah Winfrey, un minirecital de exceptie sustinut in pauza finalei Super Bowl, si alte si alte aparitii.
Dar toate aceste lucruri sunt umbrite in 1993 de izbucnirea unui scandal de proportii, scandal care zguduie intreaga opinie publica. In plin turneu mondial Michael afla ca este acuzat de agresune sexuala asupra unui baiat de 13 ani, baiat ce se numara printre prieteni artistului. Profund afectat de aceste acuzatii, Michael anuleaza restul tureului si se ascunde de opinia publica si presa, care devenea din ce in ce mai agresiva. Dupa luni de cercetari, acuze aruncate in sanga si dreapta, dupa milioane de pagini scrise in ziare despre scandal, justitia nu gaseste probe suficente pentru ca Jackson sa fie pus sub acuzare astfel ca in urma unei intelegeri financiare, Michael prefera sa incheie acest episod urat din viata sa.
Un an mai tarzu Michael socheaza din nou lumea anuntand casatoria sa cu fiica regelui Elvis, Lisa Marie Presly. Cei doi se cunsteau inca de pe vremea Jackson 5 pastrand o relatie de prietenie. Castoria facuta in mare secret in epublica Dominicana a dat presei din nou prilejul pentru speculati de tot felul. Casatoria lor nu avea sa dureze decat pana in 1996, cand cei doi divorteaza.
Lasand in urma toate cele intamplate, Michael demareaza in 1995 cea mai grandioasa campanie publicitara facuta vreodata pentru nou sau album HIStory. Acesta este cel mai personal album al artistului, cuprinzand 30 de piese, 15 greates hits si 15 piese noi, piese cu un puternic caracter personal. Albumul este cel mai bine vandut dublu album din istorie, el fiind pentru vremea respectiva un pionier in tehnica dolby, fiind primul artist ce a inregistrat albumul in sistem dolby. In 1996 pleca aintr-un nou turneu mondial, turneu ce a spart toate recordurile in domeniu. HIStory World Tour este cel mai ambitios turneu facut vreodata de un artist : 56 orase, 35 de tari de pe 5 continente, 84 de cncerte pe o periada de 10 luni in fata a peste 4.5 milioane de spectatori ! In timpul turneului Michael se casatoreste pentru a doua oara cu asistenta medicului sau dermatolog, Debbie Rowe, castorie ce va rezista pana in anul 1998. In cei doi ani de mariaj cu debbie, Michael avea sa isi indeplineasca unul dintre cele mai frumoase vise, si anume visul de a fi tata. Astfel ca in 1996, Debbie da nastere primului lor copil, un baietel numit Prince Michael Jospeh Jackson, urmand ca in 1998 sa se nasca si o fetita Paris-Michael Katherine Jackson. In urma divortului, de comun acord custodia celor doi copii este data in grija lui Michael Jackson.
In 1997 lanseaza un nou album, de data aceasta un album de remixuri,Blood on The Dance Floor: History in The Mix. Albumul contine 5 melodii si 8 remixuri facute unor piese de pe albumul HIStory. Albumul devine repede un album de platina si dezvaluie din nou, daca mai era cazul ca Michael Jackson este regele videoclipurilor, Ghosts (un mini filmulet de 20 minute) are premierea la Festivalui de Film de la Cannes , film in care Michael interpreteaza mai multe roluri .
Dupa o pauza muzicala de 4 ani, in 2001 Michael lanseaza pe piata albumul Invincible, album care in ciuda criticilor bune date de specialistii muzicali , nu se bucura de un succes extraordinar, lansarea lui fiind umbrita de atentatele teroriste de la 11 septembrie 2001 din New York. Suparat ca albumul sau nu a fost sufiecent de promovat, Jackson porneste o lupta cu casa sa de discuri SONY, lupta care duce la ruperea conractului in 2003. Desi albumul nu este prmovat suficent si razboiul dintre Jackson si SONY este in toi albumul se vinde relativ bine, depasint cifra de 9 miloane de exemplare, cifra neatinsa insa de artisi aflati in mare voga in acei ani, artisti ca Britney Spears sau Justin Timberlake .
Sfatuit de prietenul sau, magicianul Uri Geller, Michael accepta propunerea da a participa la un reality, interviu desfasurat pe o perioada de cateva luni, cand ziaristul britanic Martin Bashir il insoteste peste tot unde artistul merge.
Tot in 2002 Michael anunta nastera celui de al treilea copil , un baietel pe nume Prince Michael Jospeh Jackson II ,copil nascut de o mama surogat, a carei identitate se prefera a fi tinuta secreta.
Difuzat la inceputul anului 2003 documentarul Living With Michael Jackson , provoaca noi discutii si comentari la adresa sa, datorita comentarilor cu subainteles si rautacioase ale producatorului intervlui.
Sfarsitul anului 2003 marcheaza lansarea ultimului album sub tutela casei de discuri SONY, un album de greates hits intitulat Number Ones. Insa chiar in ziua lansarii pe piata a albumului ofcialitatile statului California , anunta noi acuzatii de agresare sexuala a lui Jackson impotriva unui minor de 13 ani bolnav de cancer. In aceeasi zi pe numele artistului este emis mandat de arestare, iar la cateva zile dupa, Michael se preda politei si era incatusat cu catuse.

Anul 2004 debuteaza cu audierea aristului cu privire la acuzatiile de agresiune sexuala asupra unui minor ce i s-a adus. Procesul a inceput pe 31 ianuarie 2005 si s-a desfasurat pe o periaoda de 4 luni. Pe tot parcursul procesului s-au spus multe lucruri mincinoase si neadevarate la adresa artistului, presa s-a impartit in doua, pro si contra Michael Jackson. Acest proces a fost cel mai mediatizat proces din istorie, televiziunile au desfasurat impresionante echimamente de transmisie , kilomertii de cabluri, zeci de antene , sute de reporteri, intreaga opinie publica era cu sufetul la gura. In toate aceste 4 luni, Michael Jackson a fost zilnic prezent la tribunal, insotit fiind de familie si avocati si de sute de fani care au facut adevarate tabere in fata tribunalului. Suportul fanilor a fost fara precedent, mii de fani au fost alaturi de Jackson atat in fata tribunalului cat si prin manifestatii de sustinere in diferite tari ale lumii.
Nevinovatia unui om trebuia spusa, astfel ca in data de 13 iunie 2005 dupa patru luni de proces si inca doi ani de cercetari , audieri si perchizitii DREPTATEA a invins, si Michael Jackson a fost achitat de toate acuzatile aduse, fiind decalrat Not Guilty la toate capetele deacuzare.

SUNT FAN MICHAEL JACKSON (e cu 14 luni mai mic decat mine). Am trait aproape toata viata mea cu cantecele lui si cu ale altor "grei" ai muzicii de jazz, rock si pop ai tuturor timpurilor.
Cantecele lui sunt:
1 2 Bad
2 2000 Watts
3 25 Miles
4 A Brand New Day
5 Ain't No Sunshine
6 All The Things You Are
7 Another Brick In The Wall (Part I)
8 Another Brick In The Wall (Part II)
9 Another Brick In The Wall (Part III)
10 Another Part of Me
11 Baby Be Mine
12 Bad (versiune)
13 Be a Lion
14 Beat It
15 Behind The Mask
16 Ben
17 Billie Jean
18 Black or White
19 Blood on The Dance Floor
20 Blood On The Dancefloor
21 Break of Dawn
22 Burn The Disco Out
23 Burn This Disco Out
24 Butterflies
25 Butterflies (Remix)
26 Call on Me
27 Can I Go On?
28 Can't Let Her Get Away
29 Childhood
30 Cinderella Stay Awhile
31 Circus Girl
32 Come Together
33 Comfortably Numb
34 Cry
35 D.S.

36 Dancing Machine
37 Dangerous
38 Dapper Dan
39 Dear Michael
40 Dirty Diana
41 Don't Leave Me Now
42 Don't Let It Get You Down
43 Don't Stop 'til You Get Enough
44 Don't Walk Away
45 Earth Song
46 Ease on Down The Road
47 Eaten Alive
48 Elisabeth I Love You
49 Elizabeth, I Love You
50 Empty Spaces
51 Euphoria
52 Everybody's Somebody's Fool
53 Farewell My Summer Love
54 Fly Away
55 Get It
56 Get on The Floor
57 Ghosts
58 Girl You're So Together
59 Girl, Don't Take Your Love from Me
60 Girlfriend
61 Give in to Me
62 Goin' Back to Alabama
63 Gone Too Soon
64 Gonna Be Startin' Somethin'
66 Goodbye Cruel World
67 Got to Be There
68 Greatest Show on Earth
69 Happy
70 Happy Birthday Lisa
71 Heal The World
72 Heartbreaker
73 Heaven Can Wait
74 Here I Am
75 He's The Wizard
76 Hey You
77 History
78 Hot Street
79 Human Nature
80 I Can't Help It
81 I Hear a Symphony
82 I Just Can't Stop Loving You
83 I Wanna Be Where You Are
84 If'n I Was God
85 I'll Be There
86 I'll Come Home to You
87 I'm in Love Again
88 In Our Small Way
89 In The Closet
90 In The Flesh?
91 Invincible
92 Is It Scary
93 Is It Scary?
94 Is There Anybody Out There?
95 It's The Falling in Love
96 It's Too Late to Change The Time
97 Jam
98 Johnny Raven
99 Just Friends
100 Just Good Friends
101 Keep The Faith
102 Leave Me Alone
103 Liberian Girl
104 Little Susie
105 Lonely Teardrops

106 Love is Here & You Are Gone
107 Love's Gone Bad
108 Make Tonight All Mine
109 Man in The Mirror
110 Maria
111 Maybe Tomorrow
112 Melodie
113 Money
114 Morning Glow
115 Morphine
116 Mother
117 Music & Me
118 My Girl
119 Never Can Say Goodbye
120 Nite Line
121 Nobody Home
122 Off The Wall
123 On The Line
124 One Day in Your Life
125 One Of My Turns
126 Outside The Wall
127 P.Y.T. (Pretty Young Thing)
128 People Make The World Go Round
129 Privacy
130 Remember The Time
131 Rock With You
132 Rockin' Robin
133 Run Like Hell
134 Save Me
135 Say Say Say
136 Scream
137 She Drives Me Wild
138 She's Out of My Life
139 Shoo-be-doo-be-doo-da-day
140 Smile

141 Smooth Criminal
142 Someone in The Dark
143 Someone Put Your Hand Out
144 Soon as I Get Home
145 Speechless
146 Speed Demon
147 Stop
148 Stranger in Moscow
149 Superfly Sister
150 Tabloid Junkie
151 Take Me Back
152 Tell Me I'm Not Dreamin'
153 That's What Love is Made Of
154 The Filling That We Have
155 The Girl is Mine
156 The Greatest Show on Earth
157 The Happiest Days Of Our Lives
158 The Lady in My Life
159 The Lost Children
160 The Man
161 The Show Must Go On
162 The Thin Ice
163 The Trial
164 The Way You Make Me Feel
165 They Don´t Care About Us
166 They Don't Care About Us
167 This Time Around
168 Threatened
169 Thriller
170 To Make My Father Proud
171 Todo Mi Amor Eres Tu
172 Too Young
173 Touch The One You Love
174 Trouble
175 Unbreakable
<< prev. page Page: 1 2 3 4 5 6 7
next page >>

176 Up Again
177 Vera
178 Waiting For The Worms
179 Wanna Be Startin' Somethin'
180 We Are Here to Change The World
181 We Are The World
182 We're Almost There
183 We're The World (USA For Africa)
184 We've Got a Good Thing Going
185 We've Got Forever
186 What Goes Around Comes Around
187 Whatever Happens
188 Whatzupwitu
189 When I Come of Age
190 Who is It
191 Who's Lookin' for a Lover
192 Why
193 Why You Wanna Trip on Me
194 Why You Wanna Ttrip On Me
195 Will You Be There
196 Wings of My Love
197 With a Child's Heart
198 Working Day & Night
199 Working Day And Night
200 You Are My Life
201 You Are Not Alone
202 You Are There
203 You Can Cry on My Shoulder
204 You Can't Win
205 You Really Got a Hold on Me
206 You Rock My World
207 You Were There
208 Young Lust
209 You're The One
- 28 iunie 2009
- 11 comentarii
- evaluare: 10,0
Pentru voi toti, scumpii mei prieteni

Asta pot sa va ofer eu. Nu stiu sa postez poze, filme, pe blog, ca sa va trimit mai multe. Dar va trimit
- mea mare cat un univers intreg care sa va cuprinda pe toti,
- mea care sa tina in loc timpul pentru ca noi sa ramanem vesnic aici, in acest moment unic.
DA, preaiubitii mei, bucuria mea nu are margini, fericirea mea incepe cu adevarat atunci cand prietenii mei sunt alaturi de mine. Va aud bataile inimilor. Va simt bucuria pe care o aveti. Da. Simt o energie pozitiva, dezlantuita intre noi toti. Iubirea dintre 2, 3, si alaturi Isus devine iubirea dintre 500, 5000, 500.000 si ...nelimitat. Asa simt eu si ceea ce simt trebuie sa scriu. Cu cine sa comunic toate astea daca nu cu voi. Va vorbesc de parca v-as avea aproape de mine. Doar sa intind mana si sa va ating. Cum a stiut Dumnezeu sa puna Iubirea in centrul Universului? Sa spuna ca pentru oameni cea mai de pret este Iubirea? A stiut El ca asa este. Si eu am trait asta pe pielea mea pe acest Netlog. Nu v-am spus eu degeaba de acum o luna, doua, ca va iubesc, ca iubesc acest Netlog mai presus de orice prietenie, pentru ca simteam de pe atunci ca aici este Iubirea lui Isus asa cum a spus-o El. Se poate ca nu toti sa creada in ceea ce spun pentru ca li se pare exagerat, dar in sinceritatea mea naiva, va marturisesc ca eu asa simt. E ceva superior, supranatural care se afla permanent deasupra noastra si ne calauzeste si noi suntem mai uniti, mai iubitori, mai buni, ma legati unii de ceilalti. Asta e ceea ce simt eu. Si v-o spun. Va iubesc si din iubirea mea mare va imbratisez pe toti. Ce maini lungi am. Va cuprind absolut pe toti, fara sa uit pe nimeni. Toti formam un singur grup, o singura unitate.
- 27 iunie 2009
- 3 comentarii
- evaluare: 10,0
VA MULTUMESC DIN TOT SUFLETUL

Multumesc cu toata fiinta mea formata din spirit, fizic si mental, cu totul, tuturor. Este ceva atat de coplesitor, incat nu ma pot abtine de a nu scrie aici cu litere formate din lacrimi, toata recunostinta mea pentru voi toti. Sa ma iertati daca v-am gresit vreodata si ati fost suparati pe mine, caci toti suntem gresitori, sa ma imbratisati acum, pentru ca eu va imbratisez pe toti in clipa aceasta si sper ca simtitit caldura inimii mele care bate foarte tare pentru voi. Inima formata din trandafiri roz care se afla in Centrul Atentiei pe NETLOG-ul meu va apartine. Eu v-o ofer cadou tuturor. Sunteti 2 milioane, 46 de milioane, 6 miliarde. Nu conteaza. Toti beneficiati de cate o particica din aceasta inima a mea care astazi si mereu este si va fi acoperita cu trandafiri roz. Este una din culorile mele preferate. Repet plina de emotie: sunt coplesita. Cate mesaje sunt? 100, 200, 300 nici nu le pot numara. Este ceva magnific. Daca as scrie in cartea istoriei as spune: Odata, in anul 2009 am cunoscut fericirea adevarata, pentru ca Dumnezeu mi-a dat prieteni adevarati, minunati si fantastici. Nu pot sa cred ceea ce se intampla. Ca si atunci cand ati sarit sa-mi scrieti si ati fost alaturi de mine, acum sunteti insutiti. Nu pot sa cred ca poate fi adevarat. Va spun sincer. Niciodata nu a existat in viata mea asa ceva. De acum 5 zile au inceput sa soseasca mesaje, flori, filmulete, desene, urari. Ce poate fi mai frumos decat sa fie cineva inconjurat de prieteni - inimi care bat pentru o persoana. Mereu ma intreb ce reprezint eu pentru acest Netlog ca sa imi dati atata importanta. Nici nu ma cunoasteti dar imi sunteti alaturi. Pentru tot ce ati facut pentru mine pana acum, pentru tot ce faceti si acum va multumesc cum doar inima mea poate s-o faca, caci vorbele mele sunt prea sarace. MULTUMESC din tot sufletul familiei Netlog. Ma numesc Adriana Suciu Netlog.
Multumesc din tot sufletul administratorilor Netlog pentru cadoul pe care mi l-au facut astazi, reusind sa pun in Centrul Atentiei voastre inima mea imbracata in miresme imbatatoare.
Va daruitesc toata caldura mea sufleteasca, toata frumusetea prieteniei adevarate, toata iubirea inimii mele. VA DARUIESC. - iubirea mea, sarutarile mele pline de duiosie prieteneasca, - imbratisarile mele pline de caldura arzatoare. Sa fiti sanatosi, sa fiti plini de veselie, chiar daca norii va acopera fruntile, sa fiti plini de iubire prieteneasca, frateasca, cordiala, joviala pentru toti semenii oricare ar fi ei si orice ar face. Sa fiti minunati asa cum v-am cunoscut eu pe acest Netlog, din 17 februarie 2009 de cand m-am inscris. Pacea, lumina si bucuria vesnica sa fie cu voi toti, preaiubitii mei . Va iubesc infinit.
- 27 iunie 2009
- 59 comentarii
- evaluare: 10,0
MESAJ UMIL SI SARAC CATRE TOTI PREAIUBITII MEI PRIETENI

Mihaela, Maria, Ionel, Dorina, Anca, Mirela,Eva,Monica,Elena, Ioana,Iren, Carmen,Teodora, Vasilica, Angela,Mariana,sunt doar cateva nume dragi din multitudinea de prieteni si prietene de pe acest Netlog, care mi-au incantat si mangaiat sufletul pe parcursul putinelor luni in care mi-am inceput aici activitatea. Singuratatea este doar o parere. Nu suntem niciodata singuri. Intotdeauna sustinerea cuiva vine chiar si printr-un simplu gand, care zboara de la unul la altul chiar si pentru o fractiune de secunda, dar suficient pentru ca legatura chiar tacita sa se produca. Si o data produsa devine trainica si continua.
Cate multumiri pot aduce eu in cuvinte (sarace cuvinte) tuturor? Este o legatura virtuala. Unii au poza ca sa ne putem cunoaste, altii nu. Ce conteaza poza? Suntem noi, vii, in carne si oase, prezenti prin scris, prin fiecare cuvant , prin fiecare litera. Totul vibreaza de prietenie si iubire acum, pe acest Netlog. Multumesc lui Dumnezeu ca lumea a inteles ca netlogul acesta este al PRIETENIEI NECONDITIONATE. Imi place sa-i spun asa deoarece toti ne iubim si ne imbratisam aici ca niste frati, neconditionat, nu ne intereseaza altceva decat sa daruim celorlalti si ce poate fi mai frumos decat sa poti sa daruiesti fara sa ceri nimic in schimb, fara sa pui conditii. Inima nu o ceri in schimb, doar o daruiesti cu totul. Pentru oameni si in slujba oamenilor. Asta e tot ce conteaza. Ma umplu de bucurie si de fericire launtrica cand scriu si gandesc aceste vorbe: iubirea de aproapele, daruirea de sine, pacea si linistea sufleteasca, calmul si sensibilitatea, dragalasenia naivitatii. E minunat. Totul. Voi sunteti minunati. Voi toti. Fara exceptie. Iar eu sunt proasta acum si plang. Imi dau lacrimile gandindu-ma la frumusetea voastra interioara, la minunile pe care le-a creat Dumnezeu: sufletul, mintea, trupul, toate 3 ingemanate intr-una singura, care ofera IUBIRE.
Asta va ofer si eu voua, dragii mei, preaiubitii mei, scumpii mei prieteni. Va strang in brate pe fiecare si va sarut cu toata prietenia pe care pot eu sa v-o ofer. Repet : sunteti minunati, fantastici, demni de admirat, talentati, sensibili, suavi, delicati. Ce pot sa-mi doresc mai mult decat sa va am langa mine pe toti - si va am zilnic, de cate ori deschid calculatorul. Va trimit tuturor o ploaie de flori inmiresmate care sa va mangaie obrajii si fruntea in locul meu. Va trimit tuturor primavara vesnica, cel mai frumos anotimp, pe care eu il iubesc nespus, caci este anotimpul renasterii, al reinvierii. Va daruiesc tuturor poezia domnului Alexandru Andritoiu care sa va desfete inimile.
Suave astenii de primavara
si cugetarea-ntr-un impas difuz
si verb rotund ca un sigil in ceara
abia ghicit si dulce la auz.

Prin varsta iarasi iezere alpine
privind, spre cer, orbite de lumini -
Poetul va previne : vremea vine
pana si-n cer sa fim printre vecini.

Venim cu sentimentul primaverii
acut, in toti, uitand ca ore bat.
Genealogic arbori, merii, perii
ne smulg din varsta timpului uscat.

Acum pe umeri ridicam lumina
si ducem orele, distrati pe maini.
Albi de nesomn suntem precum hermina
si stravezii de parc-am fi fantani,
si stravezii de parc-am fi fantani.

Cat de bine a exprimat el tot ce as fi vrut eu sa va spun in cuvinte, dar emotia excesiva ma impiedica.
Doar pot sa repet la nesfarsit: fiti binecuvantati, ocrotiti si iubiti.
Va multumesc pentru toate cuvintele, filmultetele, pozele,gandurile voastre frumoase si delicate pe care mi le-ati trimis. As vrea sa fiu si eu la inaltimea tuturor acestora si sa reusesc si eu sa va daruiesc macar o parte din tot ce imi oferiti voi mie de fiecare data cu candoare si grija. Ar fi atatea de spus drept multumire, dar ma rezum la a va spune : MULTUMESC TUTUTOR IN NUMELE PRIETENIEI NOASTRE CARE NE UNESTE PE VECI IN MOD NECONDITIONAT.
- 24 iunie 2009
- 19 comentarii
- evaluare: 10,0
dupa biografia prezentata anterior, va ofer si POEZII

Cantecul potirului de Nichifor Crainic

Când holda de seceri tãiatã fu gata
Bunicul si tata
Lãsara o chitã de spice 'n picioare
Legând-o cucernic cu fir de cicoare;
Iar spicele'n soare sclipeau mãtãsos
Sã-nchipuie barba lui Domnu Cristos.

Când pâinea-n cuptor semãna cu arama,
Bunica si mama
Scotând-o sfielnic cu semnele Crucii,
Purtau parcã moaste cinstite si lucii
Iar pâinea, dând abur cu dulce miros,
Pãrea cã e fata lui Domnu Cristos.

Si iatã potirul la gurã te duce,
Iisuse Cristoase, Tu jertfã pe Cruce,
Hrãneste-mã carne de sfânt Dumnezeu.
Ca bobul în spice si mustu'n ciorchine
Esti totul în toate si toate prin Tine,
Tu pâinea de-apururi a neamului meu.

Din curpenul vitei ce'nfãsurã crama,
Bunica si mama
Au rupt un ciorchine, spunându-i povestea:
-Copile, grãirã, broboanele-acestea
Sunt lacrimi de mamã vãrsate prinos
La caznele Domnului nostru Cristos!

Apoi, când culesul de struguri fu gata,
Bunicul si tata
In joc de cãlcâie jucând nestemate,
Ce lasa ca rana siroaie'nspumate,
-Copile, grãirã, e must sângeros
Din inima Domnului nostru Cristos.

Si iatã potirul la gurã te duce,
Iisuse Cristoase, Tu jertfã pe Cruce,
Adapã-mã, sânge de sfânt Dumnezeu.
Ca bobul în spice si mustu'n ciorchine
Esti totul în toate si toate prin Tine,
Tu, vinul de-a pururi al neamului meu.

Podgorii bogate si lanuri mãnoase,
Iisuse Cristoase,
E raiul în care ne-a vrut Dumnezeu.
Priveste-Te'n vie si vezi-Te'n grâne
Si sângerã'n struguri si frânge-Te'n pâne.
Ca bobul în spice si mustu'n ciorchine
Esti totul în toate si toate prin Tine,
Tu, viata de-apururi a neamului meu.

(Inchisoarea Aiud)

COPACUL
Înalt şi-ngândurat ca visătorul,
Stând între cer şi-ntre pământ stingher,
Crescui şi eu din veşnicul mister
Din care toate îşi pornesc izvorul.

Când seva urcă-n trunchiul meu de fier,
Adâncul îmi trimite-n foi fiorul
Şi simt că-n mine năvăleşte dorul
Pământului de-a fi mai lângă cer.

Iar cerul peste vârful meu se-ndoaie
Şi svonuri tainice din infinit
O gură fac din fiecare foaie.

Şi-n freamătul de foi nelămurit,
Cu şoaptele veciei se-ntretaie
Suspinele pământului trudit.

LAUDA
Tu, cel ce te ascunzi în eterna-ti amiaza
Si lumea o spanzuri în haos de-o raza,
Metanie tie, Parinte.
Izvod nevazut al vazutelor linii,
Mã scalzi si pe mine în unda luminii
Un mugur de carne fierbinte.

Sunt duh invalit în naluca de huma,
Sunt om odraslit dintr-un tata si-o muma,
Dar sunt neraspunsa-ntrebare.
Ce glas destoinic sã-mi spuna-ncotro e
Oceanul de somn ce icnind fãrã voie
M-a-mpins si pe mine-n miscare?

Nici maica nu stie ce tainica norma
Imi dete din carnea-i vremelnica forma,
Neant inflorit în minune.
Cãci toate izvoadele umbrelor noastre
Roiesc mai presus de arhangheli si astre
Din vesnica ta-ntelepciune.

In ceruri, Parinte, sunt abur în aburi
Si-asemeni cu apa ce-ngheata pe jgheaburi
Prind coaja de carne din spatiu.
Tu cugeti, se naste; voiesti si dureaza;
Respiri si-nfloreste; iubesti si vibreaza
De-adancul luminii nesatiu.

De tine mi-e foame, de tine mi-e sete,
Fac dara de umbra acestei planete
Cu spuma de soare pe creste;
Si-n saltul credintei gustând vesnicia,
Din pulberea lumii îmi strig bucuria
Ca sunt intru Cel care este!

Puzderii de stele ascunse-n amiaza,
Fapturile-n tine de-a pururi dureaza
Si-n spatiu vremelnic colinda.
A fi, bucurie eterna si sfanta!
O vraja a toata lumina rasfranta
De-a gloriei tale oglinda.

MILOGUL
Cerşea la colţ un slăbănog
în zdrenţe, slut şi fără dinţi
neguţătorul de arginţi
gândi, zãrindu-l pe milog:
Eu nu dau mila mea obol
acestui trântor de prisos
şi-ntoarse rânjetu-i câinos
rãmasului cu mâna-n gol.
Trecu maestrul glorios
al farmecului triumfal
cu spiritul în ideal
şi-a zis vãzând pe zdrenţuros:
E-atât de slut şi mã-nspãimânt
eu, magul purei frumuseţi!
şi-ntoarse recele dispreţ
rãmasului cu mâna-n vânt.
Trecu predicatorul sfânt
grãbindu-se cãtre amvon
vijelios ca un ciclon
sã se dezlãnţuie-n cuvânt,
s-aprindã mila din altar
de soarta celui slãbãnog,
dar ocoli pe-acest milog
cu mâna-ntinsã în zadar.
Târziu când noaptea cobora,
sosi o umbrã ca-n icoane,
pe mâini cu semne de piroane
şi-o inimã ce sângera.
Pe chipul ars de chin şi vai
oftând îl sãrutã fierbinte
cu veşnicie în cuvinte
tu azi vei fi cu Mine-n Rai!

MOS CRACIUN
Mos cu barba de zapada,
Fara daruri, mos sarman,
Tineretea ta gramada
N'o s'o vada
Nici ast an.

Torc paianjenii sub grinda,
Tara-i fara de baieti, -
Nu-ti mai vin cu ceata'n tinda
O colinda
Sa-i inveti.

De cu seara'naripatii
Ingeri nu mai canta prin
Singuraticele spatii
Si-asteptatii
Nu mai vin.

Plange biata gospodina,
Bratele in gol se'ntind,
Nu e ceara de-o lumina,
Nici faina
De-un colind.

Tu, cel vesel de-altadata
Strangi pustiul astui an
La colinda'ndatinata
Fara ceata,
Mos sarman.

Garbov pribegesti prin sate,
Te strecori pe la oras,
Gemi pe ziduri de cetate
Daramate
De vrajmas.

Cu tropare si podobii
Faci popas intr'un catun,
Sgribulit la gura sobii
Plangi ca robii,
Mos Craciun.

Plangi incet! Sta la uluca
Paznicul sub coif de fier
Si e'n stare, Mos-Naluca
Sa te duca
Prizonier!

ROMANTA VERII
Ti-aduci aminte vara cand tanarul noroc
Ne parguia iubirea cu dogoriri de foc ?
Rotunda nesfarsire de-azur ne-nfasura,
Si albul fetii tale de dor se-mpurpura.

Faptura ta cu linii curgand in mladieri
Si cu miscari agale topite-n adieri
Se profila armonic pe dulcile-aratari
De dealuri ondulate in adancimi de zari.

Te daruise firea cu farmec ne-ntrecut
Si, buna ca pamantul din care ne-am nascut,
Imprastiai in preajma un har nelamurit
De roade parguite pe dealul insorit.

Colina inflorita sub cerul straveziu,
Visand in val de ceata subtire si-albastriu,
Te-nvaluiam, frumoaso, ca-ntr-un fantastic fald
In larga revarsare a sufletului cald.

O boare racoroasa din umbra de molizi
Mi te-a facut deodata frumosii ochi sa-nchizi
Si-n falfairea clipei, adanc ai suspinat, -
Pe gura ta, suspinul eu trist l-am sarutat.

Si-n vara cand un soare fecund ne-nfasura
Si inimile-n parga de dor le-nflacara,
Ni-am presimtit ca-n ceata de toamna si-n pustiu
Norocul nostru, scumpo, brumat de timpuriu.

RUGACIUNE PENTRU PACE
Slavă ţie, Doamne, pentru-această noapte
Somnul meu în unda lunii s-a scăldat,
În abisul nopţii visu-nmiresmat
Mi-a cules miresme de naramze coapte
Slavă ţie, Doamne, pentr-această noapte.

A lăsat un înger porţile deschise,
Cântec fără sunet se-auzea-n sobor,
Unduiau azurul aripi fără zbor,
În abisul nopţii năzărit în vise
A lăsat un înger porţile deschise.

Doamne, dă aevea pacea ta cerească,
Care întăreşte din fricoşi profeţi,
Măduva ce-mpinge seva să-nflorească,
Doamne, dă-mi aevea pacea cea cerească.

Pacea lumii zace pe vărsări de sânge,
Şi rodeşte bobul viitoarei uri,
Pacea ta răsfrânge Raiul în făpturi
Cel înfrânt e-o jele care frânge,
Pacea lumii zace pe vărsări de sânge.

UCENICUL
Tu, marele bijutier
Al diademelor cereşti
Tu, care veşnic şlefuieşti
În cosmicul atelier,

Primeşte-mă ca ucenic,
În nopţi de taină să mă-nveţi
Canonul sfintei frumuseţi
Să scot podoabe din nimic.

Şi-aşa trudind la cizelat,
Slăvitul meu stăpân şi domn,
În zori să picotez de somn
Cu praf de stele pe halat.

Tu, care dăscăleşti artişti
Şi-ţi iei la glorie părtaşi
Vizionarii uriaşi
În geniul cărora te mişti,

Cuvinte dă-mi să le-mpreun
Fierbinţi de-ntâiul suflu viu,
Dă-mi să le văd cât nu se scriu
Şi să le-aud cât nu se spun.

Din matca lumii să le chem
Şi-n duhul ei să le trimit
În constelaţii de sonet
Şi-n căi lactee de poem.

UNDE SUNT CEI CARE NU MAI SUNT?
Intrebat-am vântul,zburătorul
Bidiviu pe care-aleargă norul
Către-albastre margini de pământ;
Unde sunt cei care nu mai sunt ?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a vântul: Aripile lor
Mă doboiară nevăzute-n zbor.

Intrebat-am luminata ciocârlie,
Candela ce leagănă-n tărie
Undelemnul cântecului sfânt:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a ciocârlia: S-au ascuns
In lumina celui nepătruns.

Intrebat-am bufniţa cu ochiul sferic,
Oarbă care vede-n întuneric
Taine necuprinse în cuvânt:
Unde sunt cei care nu mai sunt ?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a bufniţa: Când va cădea
Marele-ntuneric, veţi vedea.

VECERNIE
Pe-aici, în sus, e schitul la capat de colnic.
L-a zugravit pe vremuri Ilarion cel drept
Cu sfinti intre stergare de galben borangic
Si sfinte-mpodobite cu icusari pe piept.

Auzi, un clopot misca vazduhul peste munti
Si se bolteste-n sunet cat cerul de margean
De dincolo de lume te-ndeamna sã renunti
O taina fãrã de moarte la veacul pamantean.

Vom asculta din strana vecernia-n sobor
Când intra-n schit odata cu pasul serii lent
In murmure ca zvonul albinelor în zbor
Naluci calatorite din Vechiul Testament.

Cu aur pe odajdii, inbalsamatii tei
Vor ingina soborul prin geamurile mici.
Eu recita-voi psalmul sublim 103,
Iar tu Lumina lina m-as bucura sã zici.

Când, la sfarsitul slujbei, vom saruta sfios
Argintul sfintei scoarte de Evangheliar,
Ne va parea o clipa ca ne-a zarit Hristos,
Miscand încet perdeaua intrarii în altar.
- 21 iunie 2009
- 8 comentarii
- evaluare: 10,0
Biografie Nichifor Crainic

Nichifor Crainic (din botez Ion Dobre, născut la 22 decembrie 1889, la Bulbucata, judeţul Vlaşca, decedat la 20 august 1972 la Mogoşoaia lângă Bucureşti) a fost un scriitor, poet, ziarist, om politic, autor, director de reviste, editor, filosof (creator al curentului gândirist), pedagog şi teolog român. Pe plan politic s-a plasat la extrema dreaptă şi a fost adeptul tendinţelor tradiţionaliste religioase, susţinând că România trebuie să rămână credincioasă moştenirii spirituale creştin-ortodoxe.

Crainic a debutat ca poet înaintea primului război mondial. Ca scriitor si teolog a condus revista "Flamura" şi a fost directorul şi mentorul uneia dintre cele mai importante reviste literare din perioada interbelică, "Gândirea".

Iniţiatorul curentului gândirist, axat pe autohtonism, neo-ortodoxism şi naţionalism, Nichifor Crainic a rămas una din figurile politice culturale contestate, fiind considerat si un ideolog al extremei drepte din România. Astfel se explică şi veneraţia de care s-a bucurat din partea legionarilor (aderenţii "Gărzii de Fier&quot.
La început a colaborat cu poezii la diverse publicaţii literare si naţionalist-tradiţionaliste: "Ramuri", "Luceafărul", "Drum Drept", "Flacăra", "Dacia", "Transilvania", "Cuget Românesc". După strămutarea revistei "Gândirea" de la Cluj la Bucureşti, preia conducerea revistei de la Cezar Petrescu.

În "Gândirea" au apărut numeroase articole si eseuri programatice care vor defini orientarea politica naţionalistă a curentului "gândirist". Acesta fusese tributar ortodoxismului militant, prezentând similitudini puternice cu fascismul italian. Crainic a scris mai multe articole etnocentriste în care a elogiat regimul dictatorial din Italia al lui Benito Mussolini. A elaborat apoi, în 1938, teoria "statului etnocratic" în lucrarea "Ortodoxie si etnocratie". De asemenea, a colaborat la publicaţii controlate de legionari, de pildă la: Revista Sfarmă-Piatră şi Revista Buna Vestire.

Dumitru Stăniloae îl descrie pe Nichifor Crainic cu următoarele cuvinte: ”Nichifor Crainic este cel dintîi teolog român din epoca modernă a istoriei noastre care scoate teologia din cercul strîmt şi ocolit al specialiştilor, prezentînd-o, într-o formă impunătoare, atenţiunii generale a lumii intelectuale.... Nichifor Crainic înnoieşte prin reactualizarea tradiţiei într-o teologie care se mulţumea cu cîteva coji din această tradiţie, primite pe calea şi de multe ori prin interpretarea ocolită a teologiilor apusene”, săvîrşind “o adevărată restaurare a teologiei româneşti în duhul ortodox

Condamnat la închisoare pe viaţă în 1945, este arestat în 1947, trece prin mai multe penitenciare, printre care, Văcăreşti şi Aiud. A fost eliberat în 1962. Intre 1962 - 1968 Nichifor Crainic colaborează la redactarea ziarului de propagandă comunistă "Glasul Patriei" - care avea menirea de a influenţa românii din exil. Moare la 20 august 1972. Este aproape sigur ca a fost forţat să colaboreze cu Securitatea ca informator pentru a putea primi acest post.

Poezii. Memorii scrise în timpul detenţiei: "Zile albe, zile negre" (1991).
Sfinţenia - împlinirea umanului, Curs de teologie mistică (1993)
Nostalgia paradisului (1994)
Puncte cardinale în haos (1996 şi 1998)
Ortodoxie şi etnocraţie (1997)
Ţara de peste veac. Poezii antume: 1916-1944 (1997)
Dostoievski şi creştinismul rus (1998)
Spiritualitatea poeziei româneşti (1998)

Laureat al Premiului Naţional pentru poezie (1930)
Doctor Honoris Causa al Universităţii din Viena (1940)
- 21 iunie 2009
- 1 comentariu
- evaluare: 10,0
PIERO PELU - un fenomeno magnifico

3x1: Piero Pelù...Che Fenomeno!
Esce oggi il nuovo disco di Piero Pelù "Fenomeni", il sesto della sua carriera solistica ed è con lui che inauguro questa nuova rubrica. Cos'è tre per uno? La definirei una mini biografia per canzoni ed immagini, pensata per focalizzare l'evoluzione musicale degli artisti e fornire una piccola carrellata di informazioni e curiosità a chi conosce l'artista per la prima volta, magari proprio grazie al suo nuovo singolo ascoltato alla radio.
Non si può parlare di Piero Pelù, senza dimenticare i Litfiba, perchè è proprio da questo gruppo che nasce il suo successo. Pelù entra nei Litfiba rispondendo ad un annuncio di Ghigo Renzulli nel 1980 e ne diventa il cantante e leader carismatico. Dopo un inizio improntato sulla New Wave, grazie al quale, il gruppo si fa conoscere soprattutto nell'ambiente underground e all'estero, il vero successo arriva con la svolta Rock e la pubblicazione dell'album "Desaparecido". Da quel momento l'ascesa è inesorabile e Pelù, con la sua voce cavernosa, quasi diabolica e con la sua immagine trasgressiva ed anarchica, contribuirà nel tempo a rendere i Litfiba, il più famoso gruppo Rock Italiano degli anni 90. La canzone che forse più li rappresenta e che è rimasta nell'immaginario collettivo del periodo più Rock è "El Diablo", riascoltiamola in una versione dal vivo datata 1993

Litfiba - El Diablo (Concerto Primo Maggio 93)

El Diablo è il primo disco della Tetralogia degli Elementi, tre concept album che celebrano fuoco (El Diablo), terra (Terremoto) e aria (Spirito) e che segnano il periodo di maggior ispirazione del gruppo e soprattutto del duo Renzulli-Pelù. Osannati da critica e pubblico sfornano molti singoli di successo. Solo per citarne alcuni: "Maudit" - "Sotto il vulcano" - "Prima Guardia" - "Spirito".

Il successo sempre crescente (700.000 copie vendute nel 97 con Mondi sommersi disco dedicato all'acqua) coincide però con i primi dissapori fra i due leader e sarà proprio all'apice del successo, che questi diventeranno insostenibili, tanto da portare Pelù a lasciare il gruppo dopo il Tour del loro album più venduto (1.000.000 di copie) e certamente più criticato, perchè definito Pop: "Infinito". Ma è proprio da questo album che ascoltiamo, quella che ritengo forse la più bella canzone dei Litfiba "Vivere il mio tempo"

Litfiba - Vivere il mio tempo (1999)

La fine del millennio e la fine dei Litfiba con Pelù, segnano l'inizio della carriera solista di Piero che avviene con "Il mio nome è mai più" cantata insieme a Ligabue e Jovanotti. Ma è il 2000 l'anno della pubblicazione del suo primo album da solo: "Né buoni né cattivi", trainato dai singoli "Io ci sarò" e "Toro loco". E' questo il disco di Pelù più gettonato, successivamente il successo è stato altalenante, ciò nonostante , il cantante toscano, ha ottenuto ad oggi 6 dischi di platino e 2 dischi d'oro.
Ora Pelù ci riprova con "Tutti fenomeni" un album che viene annunciato più rock ed essenziale dei suoi precedenti solisti , il singolo che rappresenta questo nuovo capitolo è "Fenomeni". Bentornato!
- 20 iunie 2009
- 0 comentarii
- nici o evaluare
Scriitori romani nestiuti de toata lumea

ANGELA FURTUNA
Cercul de frig te cuprinde fără să te atingă

Impacă-te cu frigul din tine:
e doar un alt trup ce ţi s-a dat
pentru a te naşte
fără de miez întunericul
fără de auz şi fără văz
fără degete copilul lup şi fără privire
pământul transparent
te cuprinde fără să te atingă.
cineva mai puternic decât frigul
te leagănă într-un cer de ţipete
comprimă-ţi respiraţia în aqualung
aşa cum ai comprima timpul
pentru a trăi live istoria cuvintelor
ca pe o emisie de răzvrătire
căci mitul influenţează negativ emoţia
imaginarul în buzz-daze-jazz
gradele de libertate ce se adaugă aripilor tale
save love file and save death file
compulsia de a afla parola de acces
în labirintext
trăieşte-ţi mimetic viaţa ca pe o ramură de cireş printre alte ramuri
împacă-te cu linia aceea frântă:
e o falie după care se rupe din
inima ta un gheţar
lup singuratic
cum frigul te cuprinde fara sa te atinga.

Iar eu am tăcut am scris am visat am gustat memoria şobolanilor

Un fel de slăbire a miezului
când gemenii se învelesc cu timpul dinaintea timpului
când Ierusalimul iese din mine
din fum
din nimic
cum un pelerin care doarme urcând
în timp ce paşii îl duc peste munte
miezul meu se usucă de gemenii mei
şi gemenii mei ronţăie miezul meu
doi şobolani în acelaşi miez cu două jumătăţi
din două cătuşe
(„am început să uit cum se pronunţă acel cuvânt
care germinează numai în mintea mea
cât de mult aş fi vrut să-l nasc eu
dar cuvântul nu a vrut să se nască din mine
să se numească din mine
din miezul meu cu gemeni să se numească
unmachtung nebunie bună
şi să se boteze în sintaxa nebuniei bune
cuvântul mi-a poruncit să tac să scriu să visez
şi să mă usuc
iar eu am tăcut am scris am visat şi am gustat memoria uscată a şobolanilor
cuvântul m-a ales pe mine
nu eu pe el
căci bronzul naşte clopotul
nu argintul“)
un fel de slăbire a miezului
când Ierusalimul iese din mine prin gemenii uscaţi
ce se vor duşmăni toată viaţa
când sunetul se aude tot mai slab
în alienarea sa bună
uleioasă
locuită de naşterea durerii –
Pelerinul doarme mergând
prin Aqualung
deasupra muntelui hrănindu-se cu pământ şi dislexia măslinilor
radical feminină
o mediterană poetică
textul vagin
eu împotriva mea să nasc cuvântul care mi se refuză
miez acuzator şi miez acuzat
nucleu de harmonie şi nucleu de chaos
cerc de mângâiere şi cerc de convulsii
în care tac şi scriu şi visez şi divizez imaginarul în fractali
în timp ce cuvântul se goleşte de intestine
arlechin
e în toate acestea un ţărm normand pe care debarcă lumea liberă
o deznădejde iubitoare
poetică a scrisului pe nisip
înţeleg de ce încremenirea e frumoasă
dacă rămâne lăuntrică
nerostită

scriu cu emisfera dreaptă, de fapt, scriu pe un ricorso al haosului ordonat

de anxietate
sau mai bine zis scriu toate mărturiile despre libertate ale celor care locuiesc în
emisfera mea dreaptă
ca într-o agenţie de ştiri
pentru internauţi
ştiut fiind că o conştiinţă absolută a sinelui liber
atinge un maximum de amplitudine atunci când se reflectă în haosul iubirii
(„el îşi făcea bagajele pe ascuns şi fugea mereu din calea ei“ „un om liber îşi
instaurează conştiinţa pentru toţi în conştiinţa pentru sine însuşi“ „deopotrivă
responsabilitate şi egofilie“ „aş putea să fiu doar al meu, spune Pelerinul din
Aqualung, care face o reverenţă şi se îndepărtează, dar aş putea mai degrabă să fiu
al vostru, să vă iubesc aşa cum îl iubesc pe Dumnezeu şi aşa cum mă iubesc pe
mine, bietul, şi să vă dăruiesc toate verbele mele şi toate substantivele mele care
se supun fiinţei voastre“ „aş putea să vă las să credeţi că sunt ostaticul vostru“
„însă iubirea nu este sclavie, ci eliberare de mine şi de voi“ „un fluid care circulă
între noi fără a fi al nostru şi fără a lua ostatici“ „vă iubesc pentru că nu sunt
ostaticul vostru“ „nu sunt ostaticul vostru pentru că am libertatea şi binele“ „pot să
plec unde vreau şi când vreau“ „dar unde să plec?“ „eu sunt aici şi pretutindeni,
pentru voi şi pentru mine“ „eu sunt absenţa oricărei certitudini“ „beţia Binelui“)
scriu cu frica de a nu uita cine sunt
eu pentru mine şi pentru voi
merg cu paşi egali
merg treaz dar uneori adorm şi merg adormit pe drumul somnoros şi el
drumul se deschide pe măsură ce înaintez
ca un transfer între cer şi abis
(„pentru că sunt acum ceea ce nu voi mai fi niciodată“)
scriu despre ceea ce emisfera dreaptă macină în loc de suflet
când îmi construieşte o memorie de refugiu
văd spaţiile cum se contractă şi se dilată şi cum se efilează sub pământ
scriu despre puterea cuvintelor de a se încorda în jurul vieţii
la fel cum fiecare viaţă în parte licăreşte un infinit enigmatic
pământul ţine o palmă maternă pe creştetul meu
scriu despre pulsaţiile quasarilor din umbră
atunci când deraiază
apoi cancerul se întinde şi citeşte celelalte programe
copiind anomalia şi alocându-i folder-ul vieţii
scriu despre traducătorul universului în limba morţii
sistem de operare après la mort wireless
emisfera mea dreaptă scanând amniosul unei mitologii
textul coadă a cometei
desprins din tora evanghelii coran zen
scriu pe un arbore retezat de fulger pentru că ceea ce văd este un arbore
informaţional care duce mai departe ramificaţiile
văd cu emisfera dreaptă siluetele prin care fiinţa şi neantul se subminează reciproc
ştiu că nu există poem în sine, cuvânt în sine, doar supravieţuitori ai intoxicării
prin cuvinte ce ţin loc de arbitru
iluminarea ca respiraţie ce este o denucleare
inspirul de celălalt şi expirul de mine
uimirea când sunt eu joncţiunea fiinţărilor ce ne scot din solitudine şi ne purifică
neodihnă a respirărilor şi inspiraţiilor când sunt vie şi plină de sens
scriu cu o minte din viitorul continuu
anticipând toate paradisurile pierdute de forţa estetică în dauna fisiunii care mă
transcende întru de-claustrare
starea de evadare din violul istoriei, care îmbracă victimele în temporalitate, în
canon şi le legitimează întru egolatrie
suprimându-le libertatea,
scriu cu emisfera mea dreaptă de după catastrofă –
fascinaţia sclaviei care culege răbdătoare litere şi legi
silenţios travaliu semantic
cu teama de a nu speria vânatul
fără a răni textul cu paşii unui sens ce se trezeşte neaşteptat pentru a distruge în
loc de a lega
piatră după piatră adunând în burta pofticioasă a lupului
nimic după nimic
foc după foc
apă după apă
gol după gol
suflu după suflu
Pelerinul din Aqualung face o reverenţă şi zice:
astfel am scris axiomele care au postulat lumea ca periferie
în care omul, când este neant-fluid, nici nu cristalizează
dacă se închide în sine şi nu se racordează la celălalt,
dar eu cu emisfera dreaptă văd tot ce există în cuvinte şi explodează apoi
galaxii iconice de interfaţă
erupţii ce reduc universul la dimensiunea suportabilă
a seminţei
şi irumperi ce deduc din cuantă structura universului
aşa cum se reflectă în miile de cioburi din pământ
aşa cum se dizolvă în milioanele de ochi reci ce împing gheţarul la ecuator
aşa cum mă priveşte prin irişii fiinţelor anonime,
în toate acestea urcă autoritatea poemului asupra cosmosului şi solemnitatea
textului ca supra-lume hyper-expansivă
de memorii perpetuu integrabile în cuvinte.
eu
scriu despre peisajul increat şi peisagistul ce gândeşte în holograme
mărturisind continuu despre vieţile care caută alte vieţi
despre limbile care caută alte limbi
despre universurile care caută alte universuri
despre morţii din viitor care caută morţii din table
pe care înscriu puterea rădăcinilor de a străbate lumea cu metodă şi analiză
ca pe un nimic cognoscibil prin sensul său şi emoţionant prin finalitate
scriu cu emisfera dreaptă – designer de sălaş in vivo pentru soarele negru al
abstracţiunii
(„cuvintele se nasc şi migrează precum fiinţele aflate veşnic în căutarea hranei şi a
ovarelor apte de fecundare“ „noaptea în Deltă somonii urcă pe mal“ „focurile de
tabără cresc“ „nisterii şi păstrugile tinere vagabondează“ „dacă priveşti prea mult
cuvântul noapte te rătăceşti în ea, nu în reflectarea cuvântului“ „ tu eşti noaptea“
„noaptea de solzi dansând cu Diaghilev pe spinările peştilor“ „morunul maiestuos
alunecă pe luciu“ „ luciul apei nu e luciul nopţii“ „şiraguri de icre în apa oglinzii“
„ouă crude de lumină“ „înţelesuri fără memorie“ „aici e poezia, în siajul moale al
morunului pe braţul unei amnezii“ „visezi?“ „nu, eu doar pescuiesc“ „strălucirea
ca năvod pentru fiinţa mea feerică“ „sunt adevărul meu pentru că pot să mă
zvârcolesc“ „căutând aer“ „zbatere a sensului care îşi apropriază omenescul meu“
„inspir ascuţit“ „extazul de a fi descoperit exact lumea cu care trebuia să mă
înfrunt dintotdeauna“ „aşa cum Dumnezeu m-a modulat din cenuşa arderii de tot a
sensului şi recrearea lui din arderea de tot a pierderii sensului“ „mulţumesc,
Doamne, pentru că m-ai mistuit şi mi-ai împărţit Ego-ul în milioane de euri pe
care le-am împărţit împreună celorlalţi, ca să se înfrupte şi ei din neliniştea mea şi
să caute alături de mine cenuşa arderii de tot“ „pentru a dărui viaţa“ „viaţa“
„viaţa“ „sau toate echivalentele de sens care par să însemne viaţă“ „aş putea să fiu
fericită puţin?“ „enter your cod access“ „the answer to your question is no“ „dar
nu există nu“ „inspir ascuţit“ „aer albastru“ „mai important decât iubirea este
itinerariul definirii ei“)
Pelerinul din Aqualung face o plecăciune în faţa mea, mă priveşte şi zice în locul
meu:
scriu în mine sculptez în mintea asta marele nimic şi nasc cuvinte vii
pe care le hrănesc cu laptele produs de mamele
pe care le mângâi cu palma maternă a
pământului
cu memoria nesfârşită a mărturisirii
scriu despre haos cu frica de haos a emisferei drepte
când urmează instinctul metaforei de a înlocui natura umană
scriu despre lume ca despre un val de crime fără autor
cuvinte care pur şi simplu există pentru a face să dispară minţi mâzgălitoare
sau pentru a-i aduce înapoi pe cei ce vorbesc limba căderii din paradis
scriu cu emisfera dreaptă despre lucruri făcute pentru a fi uitate şi redescoperite
precum
uimirea
deîndată ce le-am rostogolit în lume cu rostul de a produce homeostazie
realitate şi real
scriu cu Dumnezeul din emisfera dreaptă – misterul revelat domesticit de texte
pentru a-mi locui starea de conştiinţă terminatoare întemeietoare
scriu cu emisfera dreaptă fără împotrivire, de fapt, scriu pentru că nu pot învinge
frica de a fi vie în marele nimic

ce mare lucru este un suflet care piere, sau zidul care vede şi tace

O, dez-mărginirea dez-mărginirilor!
nu există brâul deşirat al literelor care ucid
ca nişte colţi de lup alb
numai pelicula unui film mut şi legile însufleţirii
din duhul cel viu
amuţind
un peisaj agresiv viaţa celui ce iese din tăcere
dezamărginit în smerenie duh
el însuşi zid viu alb mut legământ
înghiţitorul de cuvinte
ascultătorul de iubire
cum iubirea vine la el cu chipul şters
cu două găuri de dovleac în care ard două luminiţe
două voinţe de ascultare
cât două închinări fierbinţi
ce mare lucru este un suflet care piere în muţenia
dez-mărginirii dez-mărginirilor neatinsă de cântec
de mângâiere de privirea albă a unui lup
nu mai viez mie, zice Pavel hermeneutul, când Iisus
trăieşte în mine trismegistul
loc geometric al unui text sacru
citit până la dez-mărginire
cu ochii
cu degetele
cu nasul
cu urechile
cu obrajii
cu buzele
cu lacrimile
cu palmele
cu genunchii
cu tălpile
cu genele ude de ploaie
am visat legile întoarse
precum pântecul lupului alb în care textul creştea
ca un uragan
iată începutul şi imaginea uzurpării pământului prin cuvinte
trupul din suflet cade cum păstaia
litera din alegorie vine ca o aripă
omul din Dumnezeu se varsă ca picătura de ceară
pecetluind dez-mărginirea dez-mărginirilor pneumatice
omuleţii de piatră bărbaţii cu inele în urechi
masa cinstită a sufletului cu îngeri
şi pene la pălărie
(„cine luminează scena plină de capete rase?
cuvântul luminează şi dez-mărgineşte
citeşti pentru a scrie priveşti pentru a orbi“ „fă teatru chinezesc“ „fă teatru de
umbre“ „prinde cu o palmă realul şi strânge tare aşa cum te strânge de deget mâna
unui prunc proaspăt scos din amnios“ „prima dată când te strânge de mână“
„cine?“ „Dumnezeu te strânge de mână la început, iar la urmă te strânge în
umbră“ „o firimitură în cioc“)
masa plină de bunătăţi a infinitului mic
dez-mărginirea splendorii când ajunge într-o carte
precum în aşternutul de nuntă firimitura de dragoste
realitatea este această mantică
acoperiş de litere care dez-mărginesc
lumea lui hermeneus din pietre
din nori de mântuire
magică
din stele
din nisip
din cărţi
din bobi
din cafea
din păstăi
din arşice
din împotriviri la kore kosmou fecioara lumii
din neatingere de prezent
slăbindu-i accelerarea către miezul dez-mărginit
o, dez-mărginirea dez-mărginirilor
omul trupesc din omul de litere din omul pneumatic
şi acum îmi plec fruntea la Kotel dezlegătorul pietrei de litere
şi dez-legătorul literelor de duh
zidul zboară pe ţărm şi de acolo mai departe pe mare
un om făcut din intuiţii precum zidul care vede şi tace
zburând din dez-mărginire în dez-mărginire empirie
lumea care se topeşte în faţa textului zid
scena ce se roteşte în jurul axului ca o scară de argint
argintul care curge prin venele cuvintelor închise în zid
când vede şi tace vedenia
secretele lumilor mele arcane
fiirea cuantică şi lectio divina care vede şi tace
dez-mărginirea dez-mărginirilor vedenie vede
eu fiind ceea ce mi s-a poruncit cu cuvinte
ce urcă în trepte pe zidul care vede şi tace
inversul vieţii este arcana
inversul morţii sunt eu vedenia
când încerc să aflu la ce întrebare răspunde viaţa mea

la sfârşit eram un prunc învelit în cuvinte vii

Câţi dintre noi îşi vor putea supravieţui
fără a simţi împietrirea inimii ca pe o aripă retezată
şi câţi se vor întoarce în Dumnezeu după ce vor fi rămas singuri
cu stingerea în univers?
(„şi am auzit cum venea
era noapte
jumătate de cer în miere neagră
jumătate în lapte de bivoliţă şi cânta cu jumătate de gură
şi plângea cu jumătate de inimă
iar cu cealaltă jumătate râdea
eu i-am zis că nu e bine să faci aluat pentru speranţe
din două jumătăţi de adevăr,
visul începe din ezitare şi haos
dar după avalanşă se preface în iluzia de a fi viu fără încetare
pe jumătate înviat din moartea cea gustoasă
pe jumătate viu-înmurit prin viaţa fără de scădere
iară viu fumuriu fără întoarcere înseamnă pe jumătate îndumnezeit
dar pe jumătate adormit încremenit în trufia eternităţii
şi am auzit cum venea.
era noapte
când scade fumul de pe copaci
aripile cădeau peste mine şi mă acopereau
şi cântam cu jumătate din fiinţă ca să nu mă dau bătută
dar cu jumătate de inimă străbăteam ca un laser lighioana
şi o legam
în jurul stâlpului nopţii
şi o răpuneam cu focul fluid
îngenunchind în faţa hoitului de semne dezvrăjit.
chestia e că viaţa este această corida cu două jumătăţi de adevăr
când absoarbe două jumătăţi de iluzie
în aceeaşi nesătulă singurătate
deghizată în lighioană fără contur.
ea se năpusteşte întreagă asupra ta şi te rupe de tine
sătulă apoi te lasă să priveşti adormirea părţilor tale vii
în nuferi şi amestecarea fiinţei tale cu stele ce scad“)
ceea ce se stinge în noi e iubirea văzută cu ochii lighioanei
există imagini prin care privirea trece
până ajunge la cuvânt
la fel cum un puţ străbate pământul
până dă de apă.
dar există imagini prin care nimic nu trece
topologii tăcute
voci care nu se aud
privirea se reflectă pe zidul din retina celui ce nu vede
şi i se întoarce în inimă ca un ghimpe letal
(„am văzut cu ochii mei cum lighioana mă înşfăca de ceafă
şi mă izbea de lumină albastră până cand orbeam
scufundându-mă din nou în noapte până la capăt
şi toate astea de câteva ori
iar la sfârşit eram un prunc învelit în cuvinte vii
cum carnea cu fascie de novă a celui renăscut“)
cuvintele ca nişte lipitori ce nu se dezlipesc de mine
când singurul duşman este timpul ce mi s-a dat
pentru a opri cu logica unui singur text creşterea şi descreşterea din mine
- 18 iunie 2009
- 1 comentariu
- evaluare: 10,0
Paradisul posibil - comentariu de Nichifor Crainic

Genialitatea e apropiata adesea de copilarie. O anumita puritate estetica, o anumita naivitate, care e uneori incredere in orice, dar mai ales incredere in propria-i misiune, o anumita predominare a instinctelor originare, o anumita spontaneitate proaspata si luminoasa apropie geniul de copil. Despre el se spune, nu fara dreptate, ca izbuteste sa se pastreze pana la sfarsit in aureola frageda a prunciei. Cu toata multipla si uimitoarea sa inteligenta, Goethe facea contemporanilor impresia unui copil batran. Viata lui Mozart pare o tainica intrupare a ideii acesteia. Muzica lui e imaginea melodica a unei gingasii si a unei fragezimi ce nu cunoaste batranetea. Sugerata de aceasta apropiere, exista chiar incercarea interesanta, dar fara sorti de izbanda, de a lamuri originea artei prin analogia cu jocul copiilor.
Pe de alta parte, Evanghelia aseamana sfintenia cu copilaria. Mantuitorul face din prunc masura omului desavarsit. Nu pruncul trebuie sa ne urmeze pe noi, ci noi trebuie sa-l imitam pentru a cuceri imparatia cerurilor.
Astfel, din domeniile deosebite ale artei si ale religiei, valorile supreme care sunt genialitatea si sfintenia converg in asemanarea cu copilaria ca intr-un punct de sprijin imanent, precum finalitatea lor se aduna in aspiratia catre transcendent. Genialitatea e o valoare naturala, sfintenia e o valoare supranaturala; si totusi, amandoua sunt considerate ca inganandu-se in mugurul feciorelnic al copilariei.
Punctul acestei coincidente firesti e de o mare insemnatate pentru noi, care ne-am propus sa aratam ca intelesul cel mai inalt al creatiilor omenesti zace in sentimentul fundamental, pe care l-am numit nostalgia paradisului. Ce este oare copilaria decat imaginea vie a raiului pierdut si sugestia fara prihana a raiului viitor? Omenirea intreaga ii aseamana pe copii cu ingerii. Pictorii lumii, cand vor sa zugraveasca fiinte ceresti, iau chipul pruncilor si il intraripeaza. Muzica sferelor divine e asemanata cu glasurile lor. Aproape toti scriitorii isi evoca propria copilarie cu nostalgia unui rai pierdut. Cu foarte rare exceptii, poetii si prozatorii pun tot ce e mai curat in fiinta omeneasca atunci cand reprezinta figuri de copii in operele lor. Si nu e nevoie sa fii artist, e de ajuns sa fii om ca sa-ti amintesti de copilarie ca de un rai pierdut, ca de o stare superioara de curatenie, de frumusete si nevinovatie, din care te-ai coborat in viata. Comparand-o cu aceasta stare, experienta ulterioara a fiecarui om apare ca o impuritate. Trista poveste a lui Adam se repeta cu fiecare din noi, fiindca toti purtam nostalgia personala a unui rai, pe care l-am pierdut. Copilaria ne apare astfel ca o tainica supravietuire a paradisului terestru in fiinta omeneasca si totodata ca o indicatie a posibilitatii de a-l recuceri in duh! In fata lucrurilor, care implica fie credinta religioasa, fie admiratia estetica, in fata lucrurilor, care solicita cea mai dezinteresata bucurie a sufletului nostru pentru a le pretui, nu o data se ridica suspinul ca nu mai suntem copii, ca viata ne-a distantat si ne-a instrainat de asemenea lucruri, pipemicindu-ne capacitatea credintei sau admiratiei.
In insasi iubirea noastra pentru copil, instinctul maternitatii, al paternitatii, al fratiei, se lumineaza si se largeste de un sens mai inalt, de un sens metafizic al vietii. In leaganul unde doarme sau gangureste un nou venit, se dezghioaca sub ochii nostri, din adancimi pe care nu le stapanim, un miracol de puritate si candoare din alta lume. Filosoful american Emerson, in minunata-i corespondenta cu Carlyle, vestindu-i acestuia nasterea unui copil, il numeste cu o bucurie aproape extatica "mugur de Dumnezeu". Si daca e in aceasta lume ceva ce oglindeste in chip firesc dragostea de oameni a lui Dumnezeu, care ploua mila cereasca peste buni si peste rai si revarsa lumina peste drepti si peste nedrepti, aceasta e iubirea de copii. Un parinte continua sa-si iubeasca odrasla chiar atunci cand ea s-a prabusit in ticalosia vietii si inca mai mult atunci. Aceasta iubire indurerata, care trece dincolo de orice motive rationale, e una din tainele adanci ale vietii ce nu-si are prototipul decat in iubirea lui Dumnezeu pentru faptura cazuta. Ea e un element paradisiac, care continua sub imperiul pacatului.
Raiul e zona spirituala a iubirii universale. Sub aceasta forma, de perfectiune launtrica a inimii, el ar fi posibil chiar in aceasta lume. Copiii nu urasc, ei stiu sa iubeasca. Si iubirea lor cheama iubirea noastra a tuturor. Cata lumina din raiul spiritual a mai ramas in fiecare om o poti vedea din atitudinea lui fata de copii. Sunt oameni care au oroare de copii. Asemenea oameni sunt monstrii cei mai groaznici, pe care i-a facut duhul diabolic al pacatului. De la ei nimic bun nu se mai poate astepta, fiindca urasc ultima ramasita a raiului pe pamant. Cei care iubesc copiii pentru copii, dincolo de legatura de sange, dovedesc inca in sufletul lor afinitati cu raiul; si pe acest fond de bunatate nativa s-ar putea cladi inca din aceasta viata inceputul paradisului ceresc.
Scriitorul de geniu, care a dat in arta expresia cea mai inalta acestei idei, e Dostoievski. Daca in natura genialitatii se pastreaza ceva din puritatea copilariei, arta lui Dostoievski e incomparabil mai mult decat aceasta afinitate fireasca. Din ea se ridica viziunea mareata a unei lumi noi, rezidita din sfintenia copilariei.
Exista o arta sacra prin obiectul si prin functia careia ii e de la inceput destinata. Ea se conformeaza dogmei Bisericii si simbolismelor ei rituale, a caror expresie hieratica devine. Exista apoi o arta religioasa libera, nascuta din spontaneitatea inspiratiei. Caracterul ei dominant reiese atat din obiectul pe care si l-a ales sa-l trateze, cat si din felul cum il trateaza. Caci singur obiectul sau tema unei opere nu-i da caracterul religios. Dimpotriva, sunt opere a caror nelegiuire rezulta tocmai din contrastul ce te izbeste, dintre obiectul religios ce si l-au ales si felul cum e tratat. Arta libera e religioasa prin temperamentul si credinta subiectului care o creeaza. Dar afara de arta sacra si de cea religioasa, exista categoria artei ce nu are legatura directa cu sfera religioasa propriu-zisa. Si totusi, chiar aceasta arta, cand e realizata in puritatea inimii, are un aer oarecum religios. Michelangelo sustine ca arta in general e prin natura ei religioasa. Un simplu peisaj sau o natura moarta, care da viata si semnificatie lucrurilor pieritoare, are, precum s-a observat, o putere de sugerare a paradisului. Privelistile, arborii, florile, animalele transfigurate in pictura ne aduc o vaga adiere de fericire "edenica si o impresie de inedit stralucitor, cum trebuie sa fi avut lucrurile iesite din mana Creatorului. Totul atarna aici de acel imponderabil al puritatii sufletesti, al copilariei ce persista in geniul plasmuitor. Fie ca straluceste intr-o tema religioasa, fie intr-o tema cu totul indiferenta, puritatea, din moment ce exista, are prin ea insasi o semnificatie metafizica si un nimb spiritual de dincolo de timp. Apartinand numai esteticii, ea e totusi ca o paralela sensibila a sfinteniei.
Fireste, arta lui Dostoievski nu e sacra, dar nu e nici indiferenta ca ultima categorie de care am vorbit, ci una prin excelenta religioasa. Acest caracter profund respira din problematica spirituala a cartilor sale. Ca personalitate omeneasca, Dostoievski e nedesavarsit si are ca putini crestini constiinta nedesavarsirii sale morale, precum are in proportii apocaliptice constiinta nedesavarsirii acestei lumi. Afara de Dante, poate nici un alt geniu n-a dat nedesavarsirii din viata pamanteasca proportii mai uriase, dar nici o imagine mai sublima a desavarsirii posibile. Viziunea artistica a lui Dostoievski e extremista. El s-a definit singur ca un "realist fantastic". Intuitia lui strabate de-a dreptul la esential. Iar acest esential nu se gaseste in ceea ce se numeste justa masura a vietii, ci in extremele ei. Viatu mediocra, cenusie il intereseaza pe Cehov, viata de aventura epica pe Gogol, viata de senzatii pe Tolstoi. Dostoievski depaseste epicul exterior si psihologicul.
Fenomenele nu-l intereseaza prin ele insele, fiindca esenta vietii nu sta in fenomene. Ele sunt aparitii secundare. Trebuie cautat izvorul lor cel mai adanc. Iar acest izvor ascuns, din care galgaie in suflet fenomenele psihologice si se revarsa in afara intamplarile si faptele, e spiritul, pe care il vede pana in profunzimile abisului, in demonica lui instrainare de Dumnezeu, si pana pe culmile vecinatatii cu Dumnezeu.
Descoperirea acestui spirit ascuns, focar central din care se improasca in afara amestecatele aspecte ale vietii, e tema fundamentala a operei lui Dostoievski. In experienta lui artistica, viata e asezata ca intr-o retorta de alchimist si infierbantata la o temperatura maxima, pentru a-i lamuri elementele esentiale. Fierul la o temperatura normala are culoarea obisnuita, la temperatura de carbuni suflati cu foalele culoare rosie, la temperatura de furnal culoare alba. Pe Dostoievski nu-l intereseaza decat aceasta ultima transfigurare a vietii in flacara spiritului. Protagonistii operei sale intrupeaza moduri de existenta concepute la extrema limita a naturii umane, adica acolo unde spiritul nostru fuzioneaza, posedat, cu puterile diabolice sau, iluminat, cu puterile dumnezeiesti. Prin aceasta fuziune, personajele dostoievskiene, dilatate de tensiunea maxima a viziunii sale, capata aspecte neobisnuite, halucinante: sufera deformari, transformari si transfigurari de monstri, de demoni si de ingeri in chip de om. Sunt din viata si nu mai sunt din viata. Modul ascuns in care se imbina firele a doua planuri de existenta se topeste intr-un echivoc de omenesc si neomenesc, de omenesc si supraomenesc. Pe dunga limitei extreme, capetele apar sau strambate in caricatura de ranjetul demonic, sau nimbate de lumina sfinteniei.
Zborul viziunii lui starneste cu o aripa flacarile iadului si cu cealalta boarea paradisului.
Pana sa fie dincolo de moarte, iadul e aici pe pamant; e balaurul pacatului care devasteaza cosmosul nostru sufletesc. Si, fiind in cerul crestin, raiul si-a lasat urmele stralucitoare in aceasta lume si ele exista in pofida pacatului. Cand aprofundezi sensul acestei viziuni dostoievskiene, ii descoperi elementele esential bizantine. Atat cele negative cat si cele pozitive, personajele sale sunt stilizate dupa modul misticii bizantine si, prin aceasta, Dostoievski e in istoria culturii moderne reprezentantul cel mai de seama al geniului ortodox. Ortodox nu numai prin atitudinea sa de o neindurata intransigenta fata de catolicism, de protestantism si de ateism, dar prin stilul si sensul integral al conceptiei sale despre om si lume.
Dumnezeu e iubirea, iar rodul acestei iubiri e cosmosul paradisiac. A face parte integranta din acest cosmos inseamna a iubi dupa modul dumnezeiesc. Caci a trai e totuna cu a iubi. "Odata, in nesfarsitul spatiului si al timpului, zice staretul Zosima, o fiinta duhovniceasca, prin aparitia ei pe pamant, a avut putinta sa spuna: "Eu sunt si iubesc. " Pentru aceasta s-a dat viata pamanteasca, pe care omul n-a inteles-o fiindca a voit s-o cugete cu propria-i inteligenta in loc s-o iubeasca din toata inima si din tot cugetul. Orgoliul de a cugeta viata, opus umilintei de a o trai in iubire, e dupa Dostoievski izvorul iadului din aceasta lume si din lumea cealalta. "Eu sunt si iubesc" e lozinca pe care el o ridica in fata formulei lui Descartes: cogito ergo sum! Daca afirm ca exist fiindca eu gandesc, atunci cugetarea primeaza, iar viata nu apare decat ca ceva secundar si conditionat de cugetarea mea. Si cum eu sunt o fiinta marginita, voi cugeta viata in felul meu si fatal ma voi izola de cosmos in orgoliul mintii mele. Astfel vor face si ceilalti, fiindca fiecare isi are capacitatea lui, care se deosebeste de aceea a semenilor. Faramitand astfel prin cugetarea individuala sensul unic primordial al vietii, am distrus armonia cosmosului spiritual si l-am prabusit in haosul care e lumea pacatului. Caci orgoliul izoleaza pe oameni si distruge iubirea. Ce este iadul? - se intreaba Dostoievski prin gurastaretului Zosima. "Iadul e durerea de a nu mai putea iubi". Aceasta definitie geniala nu se refera la viata de aici, unde cine uraste nu simte suferinta de a nu iubi. Durerea de a nu mai putea iubi e tortura sufletului in vesnicie, cand orice putinta de reparatie este exclusa. Daca iadul ar fi foc fizic, pedeapsa n-ar fi atat de mare fata de focul spiritual al chinului fara leac din mustrarea eterna.
In contrast cu flacarile acestui chin se desemneaza armonia iubirii cosmice. Cand spun: "Eu sunt si iubesc" totdeodata, aceasta inseamna ca fiinta si iubirea sunt unul si acelasi lucru, identitate care exclude spartura dintre cugetare si viata, subordonand-o pe cea din urma capriciului si imperfectiunii celei dintai. Identitatea dintre fiinta si iubire exclude izolarea eului care iubeste, obiectul acestei iubiri ramanand intreaga existenta cosmica. A iubi totul dupa modul lui Dumnezeu inseamna raiul pe pamant. Dar cum lucrul acesta nu se vede in dezordinea haotica a lumii sub pacat, Dostoievski plasmuieste in nuvela Visul, unui om ridicol, care e un mare poem filosofic, imaginea paradisului posibil.
Un om in culmea deznadejdii adoarme cu revolverul pe masa de noapte si viseaza ca s-a sinucis. Un geniu necunoscut il scoala din mormant si-l poarta prin spatii stelare pana intr-un taram, care aduce cu Arcadia fabuloasa ori cu Edenul biblic. E tara fericitilor. O armonie neschimbata imbratiseaza pe oameni si natura cu flora si fauna ei laolalta.- intre om si arbori, intre om si dobitoace e un schimb de graiuri fara cuvinte, sunt corespondente vii si intrepatrunderi fluide, ce n-au nevoie sa fie gandite pentru a exista si pentru a fi simtite. Intre om si om e o legatura melodioasa, de umilinta tandra si reciproca. Temple si religie nu exista, fiindca toti traiesc in comuniune spontana cu marele Tot. Lumea e ea insasi un templu nemarginit. Iar oamenii "copii ai soarelui", copii ai soarelui lor - oh! cat erau de frumosi! Niciodata pamantul nostru nu vazuse atata frumusete la om. Abia la copiii nostri si numai in anii cei dintai, s-ar putea intrezari ca un reflex indepartat, destul de slab, al acestei frumuseti". Oamenii acestia erau fericiti si se iubeau: "dar niciodata n-am vazut la ei betiile voluptatii crude, ce pecetluieste aproape toate fiintele de pe pamantul nostru, pe fiecare si pe toate, si care e izvorul aproape al tuturor pacatelor omenirii noastre". Munca era o desfatare, iar moartea o senina adormire... In descrierea fara pereche a viziunii acesteia, arcadiana si paradisiaca totdeodata, pe care am desfigurat-o rezumand-o, taina cea mare, care covarseste intreg universul si-l face inocent, e una singura: iubirea spontana, nedeliberata, identica cu insasi existenta.
Dar, - a fost de ajuns sa patrunda in aceasta lume fericita sufletul sinucigasului, ca s-o otraveasca si armonia ei sa se sfarame in clocot de patimi. Ura, care desparte, infrange iubirea, care unea. Pacatul strapunge inima inocentei; ratiunea vestejeste sentimentul fraged. Sensul vietii se rostogoleste de-acum incolo din ratacire in ratacire. Chinuiti de patimi, de moarte, de crima si sinucidere, nenorocitii proclama: "Cunoasterea e superioara sentimentului, constiinta vietii e superioara vietii!" Falsitatea conceptiei acesteia, care aminteste pe cogito ergo sum, ii duce logic la nevoia de a cladi, cu mijloace violente, ,,o societate rationala", zice ironic Dostoievski. Sinucigasul, care stia din lumea reala de unde venise ce blestem inseamna aceasta societate rationala, vrea sa-i opreasca. Dar nimeni nu-l asculta, nimeni nu-l mai intelege...E declarat nebun mistic si vor sa-l inchida in balamuc...

Noroc ca omul se desteapta la timp. Visul s-a sfarsit. Dar de ce adevarul nu s-ar putea descoperi si in vis? "Eu am vazut adevarul, am vazut si stiu ca oamenii pot fi frumosi si fericiti fara sa piarda facultatea de a trai pe pamant", zice visatorul desteptat. El nu se mai sinucide, ci devine apostol al adevarului vazut in vis. Eroarea, care transforma pamantul in infern, e deci, aceasta: "Constiinta vietii e superioara vietii; cunoasterea legilor fericirii e superioara fericirii - iata impotriva a ce este insemnat sa luptam!" Paradisul din acest vis nu e paradisul ceresc, ci paradisul posibil pe pamant, daca s-ar realiza societatea crestina a iubirii evanghelice. Daca el nu mai exista "s-ar putea ca intr-o singura zi, intr-o singura ora, sa fie recladit", zice Dostoievski, subliniind aceasta singura ora. in ce chip ar fi posibila aceasta reinoire a lumii, ce zace in batranetea putreda a pacatului? , "Esentialul e sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti, iata ce este esentialul, iata ce este totul fara sa mai fie nevoie de nimic: imediat veti sti cum se rezideste paradisul!"

Dar Dostoievski stie de asemenea ce adanca e rana patimii in faptura lumii. Paradisul evanghelic, pe care il viseaza, ramane astfel in domeniul nostalgiei, o nostalgie care in geniul lui se manifesta cu atata putere incat creeaza halucinatia acestui paradis de o frumusete fara pereche in arta moderna. De la marii asceti ai crestinismului incoace, nu stim daca a mai fost om pe lume torturat ca de o sete grozava de aceasta nostalgie. Arta lui e o demascare titanica a iadului din om, pentru a zgudui constiinta impietrita a lumii si pentru a incendia din nou inima cu focul ceresc al iubirii. Ca un "nebun mistic", cum zice singur, el se substituie personajelor, pe care le plasmuieste pentru a prooroci prin cuvintele de aur ale gurii lor chinul sublim ce-l tortureaza. Nu exista paradisul pe pamant? Atunci sa-i cautam macar urmele, faramele de candoare, care au mai ramas in valea plangerii.

"Multe lucruri ne sunt ascunse in aceasta lume - zice staretul Zosima, care personifica doctrina ortodoxa, - in schimb avem senzatia tainica a legaturii vii ce ne leaga de lumea cereasca, superioara; radacinile sentimentelor si ale ideilor noastre nu sunt de aici, ci de aiurea...Dumnezeu a luat din alte lumi semintele, pe care le-a semanat aicea jos si le-a cultivat in gradina sa. Tot ce putea sa creasca aici a crescut, dar plantele, care suntem noi, traiesc numai din contactul cu aceste lumi tainice; cand acest sentiment slabeste sau dispare, ceea ce a crescut in noi piere". Dar tocmai ca sa nu piara, tocmai ca acest contact cu misterul din adincul lumii sa nu se rupa, e nevoie de iubire: "Fratii mei, sa n-aveti teama de pacat, iubiti pe om chiar in pacat, e imaginea dragostei dumnezeiesti si nu e altceva mai mare pe pamant. Iubiti creatura in totalitatea ei, si in stihiile ei fiece frunza, fiece raza, animalele, plantele. Iubind fiece lucru, veti intelege taina dumnezeiasca in ele...Omule, nu te ridica mai presus de animale; ele sunt fara pacat, pe cand tu, cu maretia ta, manjesti pamantul prin aparitia ta, lasand in urma o dara de putreziciune...Iubiti indeosebi copiii, ca ei de asemenea sunt fara pacat, ca ingerii, ei exista pentru a misca inimile noastre, pentru a le purifica, ei sunt pentru noi ca o indicatie".

Ce alta indicatie sunt ei decat aceea rostita limpede in Visul unui om ridicol: amintiri ale paradisului, pe care il cautam?

In ierarhia personajelor lui Dostoievski, copiii reprezinta, ca in Evanghelie, treapta cea mai de sus a nevinovatiei. Geniul lui descopera faramele frumusetii vesnice in frunzele fragede, in flori, in raze, in pasarele, dar mai ales in faptura fara pacat a copiilor. Lumea noastra nu se poate schimba in icoana a paradisului nici prin batrani, nici prin adulti, ci prin acesti copii, daca vor izbuti sa ramana copii pana la sfarsit. La ei ne trimit batranii, care incarneaza conceptia mesianica a scriitorului si in mijlocul lor raman curati tinerii apostoli ai aceleiasi conceptii, Aliosa Karamazov si Printul Miskin. Singura copilaria detine taina transfigurarii cosmice. Dostoievski dezvolta in romanele sale o ampla doctrina de pedagogie crestina pentru a nu corupe aceasta taina, pentru a o pastra si a o spori. Tragedia copilariei insa, ca si tragedia raiului pamantesc, sta in orgoliul nostru de a-i creste nu dupa natura lor primordiala, ci dupa chipul si asemanarea noastra, desfigurate de pacat. Daca, fara sa uitam virtualitatile negative ce zac in fiinta omeneasca, pruncul e masura sfinteniei, si daca noi, adultii, prin experierita propriei noastre constiinte, avem sentimentul decaderii personale din puritatea copilariei, ce urmeaza de aici decat sa schimbam cu totul sistemul de crestere a noilor generatii? Cu alte cuvinte, in loc ca adultul sa fie modelul dupa care se deformeaza pruncul, acesta din urma sa fie propus drept model si masura a propriei lui dezvoltari ulterioare. Educatia cu adevarat crestina ar fi atunci, dezvoltarea si pastrarea puritatii copilaresti in omul de mai tarziu. Participand la o asemenea opera de educatie, adultii insisi s-ar transforma dupa chipul copilariei, adica s-ar ridica din pacatul vietii la nivelul edenic al ei. E cu putinta lucrul acesta pentru adulti? Raspunsul e usor de dat; o asemenea educatie nu se concepe decat sub legea harului Duhului Sfant. in termeni teologici, aceasta inseamna descoperirea in constiinta a harului, care exista in noi de la botez. Printr-o asemenea educatie, atat copiii cat si adultii se regasesc impreuna la acelasi nivel spiritual al harului dumnezeiesc. Caci starea de copilarie evanghelica, din moment ce e la aceeasi inaltime cu sfintenia, e o stare de har.

Dar ce inseamna sa ne regasim cu totii in constiinta universala a harului decat realizarea imparatiei lui Dumnezeu in suflete, decat paradisul Duhului Sfant in templele trupurilor noastre? E oare altceva iubirea Cosmica pe care o predica Dostoievski? E oare un vis de nebun mistic credinta lui ca paradisul s-ar putea rezidi in cateva zile, in cateva ore chiar? Ideea aceasta, pe care am exprimat-o in eseul: Copilarie si sfintenie, pare atat de neobisnuita incat nimeni n-a observat-o in Biserica noastra. Si totusi ea e insasi esenta ortodoxiei. Reinoirea lumii in duh crestin nu e cu putinta decat prin ridicarea tuturor la nivelul vietii in harul Duhului Sfant. Orice alt sistem de educatie propus in numele crestinismului, dar care nu tine seama de aceasta idee, trebuie declarat o simpla farsa a carturarilor, care iau in desert numele Domnului.

Cercetand uitatele texte mistice ale ortodoxiei, am gasit aceasta idee intr-o veche traducere romaneasca dintr-un autor pe care inca nu l-am identificat. Se spune acolo, de acord cu Pavel si in spiritul Mantuitorului, ca omul renascut prin botezul Duhului Sfant, se face asemenea pruncilor din Evanghelie.

"Deci care e lucrul pruncilor?" se intreaba textul. Si iata raspunsul: "Pruncul de se va bate, plange, si, impreuna cu cei ce se bucura cu dansul, se bucura. Daca va fi ocarat, nu se manie; daca va fi slavit, nu se inalta. Daca vor cinsti pe altul mai mult decat pe el, nu pizmuieste. Daca vor lua ale lui, nu se turbura. Daca vor lasa lui putin ca . mostenire, nu stie, nu intra la judecata cu cineva, nu se priceste pentru ale lui, nu uraste pe vreun om. De va fi sarac, nu se intristeaza; daca este bogat, nu cugeta inalt. De va vedea muiere, nu o pofteste. Dulceata sau grija nu-l stapaneste. Pe nimenea nu judeca; peste inima nu domneste, nimanui nu zavistuieste, nu se inalta in ceea ce nu stie, nu ia in ras pe cel de aproape, vrajba nu are cu cineva. Nu se fatarniceste, nu cauta cinstea lumii acesteia, nu cauta sa adune bogatie, nu iubeste iubirea de argint, nu e obraznic, nu iubeste pricirea, nu invata cu patima, nu poarta grija pentru ceva. De-l vor " dezbraca, nu se intristeaza, nu tine voia sa, nu se teme de foamete, nici-de facatorii de-rele. Nu se teme de fiara, nici de razboi. De se face prigoana, nu se turbura!"

Aceasta icoana a copilului e totuna cu a omului renascut in Duh. "Pruncul dupa Duh" e la acelasi nivel de puritate cu "pruncul dupa trup". Astfel incheie textul acesta, "cine s-a facut trup si sange asemenea lui Hristos, a ajuns in masurile sfintei pruncii", care e acelasi lucru cu "masura varstei plinirii lui Hristos", despre care vorbeste Pavel.

Ideea ca in natura copilariei se ascunde paradisul viitor e confirmata, cum am spus, de pedagogia cea mai noua. O regasim ca baza a sistemului de educatie, ajuns astazi in faza universala al Manei Montessori. Dupa vederile adanci ale acestei femei, nenorocirea copilului sta tocmai in opresiunea pe care o exercita asupra lui adultul cu iluzia ca-i face educatia. Opresiunea adultului abate si deformeaza inclinatiile bune si sanatoase, ce zac in copilarie. Aceasta nenorocire se poate curma prin rasturnarea totala a sistemului de educatie si prin adaptarea lui la natura primordiala a copilului.

Iata conceptia de temelie despre aceasta natura primordiala; ea seamana aidoma cu ideea din fragmentul mistic citat adineauri: "Exista in om o natura ascunsa, zice Maria Montessori, o natura acoperita de un val nepatruns, deci necunoscuta, si e natura lui cea adevarata, pe care a primit-o in momentul creatiei, natura sanatoasa. Aceasta interpretare nu inlatura nicidecum o convertire a adultului. El se poate intoarce, isi poate regasi adevarata natura, insa o schimbare ca aceasta e atat de anevoioasa pentru el, incat nu vom putea vedea in ea o reintoarcere la natura mama.

La copil, dimpotriva, caracterele psihice normale se desteapta cu usurinta, iar cele deviate pier cu totul, cum pier simptomele bolilor cand ne facem sanatosi. Observand copiii in lumina acestei intelegeri, vom putea descoperi caractere normale ce se ivesc spontan, chiar in ciuda conditiilor nepotrivite ale ambiantei; respinse, - prin faptul ca nu sunt cunoscute, - ele se infatiseaza din nou, zbatandu-se printre obstacole sa iasa la lumina zilei.

S-ar putea spune ca energiile normale ale copiilor ne dau o lectie asupra iertarii, amintindu-ne cuvantul Mantuitorului: Sa ierti nu de sapte ori, ci de saptezeci si sapte de ori cate sapte! Natura adanca a copilului se intoarce la suprafata nu de sapte ori, ci de saptezeci si sapte de ori, iertand parca de fiecare data represiunea oarba a adultului. Pricina decaderii caracterelor normale nu este o perioada trecatoare din copilarie, ci lupta neintrerupta impotriva represiunii neintrerupte a adultului".

Ideea aceasta e rezultatul unei indelungi si patrunzatoare observatii si e ilustrata cu exemple categorice. Represiunea exercitata de adult, care crede ca astfel face educatie, provoaca multiplele deviatii in sufletul copilului si il desfigureaza cu timpul, adica il reduce la chipul si asemanarea educatorului. Dimpotriva, descoperirea naturii adanci si adevarate a copilului, natura ce se vadeste in tendintele lui native, nestavilite in spontaneitatea lor, e calea regenerarii lumii, e calea omului nou, renascut in duhul "sfintei pruncii".

Rezumand, vom observa ca aceste glasuri omenesti din campul pedagogiei, al artei si al misticii, se unesc cu glasul Mantuitorului, care proclama sensul edenic al copilariei. Afirmand ca nostalgia paradisului e impulsul primordial al creatiilor omenesti, ne-am gandit mai intai la Edenul terestru, a carui amintire e atat de fecunda in vointa de civilizatie a omenirii, si la paradisul ceresc, a carui aspiratie ridica pana in vecinatatea cerului plasmuirile culturii. Spiritul omenesc insa, biciuit de nostalgie, descopera urmele paradisului chiar in aceasta viata, ce se zbate sub imperiul pacatului. Ideea acestor urme ale gloriei din care a cazut omul nu e o nascocire a fanteziei, ci o proprietate a doctrinei crestine, care atesta ca fondul adanc al naturii create a ramas totusi bun sub pacat si e capabil de o noua biruinta, cand il redesteapta si-l aprinde fulgerul harului divin.

Nostalgia paradisului hraneste asceza crestina, cand asaza manastirile in colturile cele mai frumoase ale naturii; cand vede in nevinovatia copilariei masura si posibilitatea sfinteniei, cand impodobeste lacasurile de rugaciune cu artele ce simbolizeaza "cerul duhovnicesc al Bisericii" si cand nazuie sa realizeze viata ingereasca in monahi. In ascetism si in mistica regasim toate elementele complexe ale acestei nostalgii.

Dar nostalgia paradisului insufla ideile acelei noi pedagogii, de care am vorbit, si care, dand la o parte falsificarile vietii si conceptiile gresite de educatie, isi cauta temelia in natura primordiala a copilului.

Nostalgia paradisului inspira arta unui geniu ca Dostoievski si-l face sa descopere in razele soarelui, in verdeata si in culorile florilor, in nevinovatia vietatilor, in ciripitul pasarelelor si mai ales in neprihana copiilor, urmele primaverii si ale frumusetii vesnice.

Ideile pedagogiei celei noi, care se intalnesc in profunda rudenie cu ideile artei lui Dostoievski, marturisesc de posibilitatea paradisului duhovnicesc chiar aici pe pamant, ca inceput si oglinda a raiului ceresc. Cu un eroism supraomenesc, mistica ortodoxa realizeaza aievea acest inceput de slava, in simplitatea spiritului si in curatenia inimii, care sunt totdeodata caracterele copilariei si ale sfinteniei. "O inima ortodoxa intelege totul", zice Dostoievski; dar inima ortodoxa e aceea care, in simplitatea copilareasca a curateniei, a regasit acea natura primordiala din profunzimile fapturii si se face una cu ea in iubire universala.

Cand arta izbuteste si ea sa stapaneasca o asemenea inima, intuieste cu ochi nespus de vii faramiturile frumusetii edenice din lume, le aduna cum ai aduna cioburile unui vas de mare pret ce s-a spart si incheaga din ele imaginea perfectiunii care e obiectul nostalgiei paradisiace.
Mai mult ca oricare altul, geniul lui Dostoievski ilustreaza acest adevar.
- 18 iunie 2009
- 1 comentariu
- evaluare: 10,0

1 2 3 4 5 ... >

Tag-uri blog

Nici un tag utilizat